Fiecare dintre noi capătă doar ce acceptă!

Am să lămuresc mai întâi cum e cu ‘căpătatul’.
Aș fi putut formula mai frumos. Fiecare are doar ce primește, de exemplu. Doar că ar fi fost inexact!
Avem, fiecare dintre noi, două feluri de ‘lucruri’. Două feluri de ‘posesiuni’.
Unele ne-au fost ‘vârâte pe gât’, pe celelalte le-am ‘ridicat noi de pe jos’.
Am primit genele și educația de la părinți. Și ne-am apucat de fumat pentru că atâta ne-a dus capul.
De avut, noi le avem pe toate. Atât pe cele care ne-au fost vârâte pe gât cât și pe cele pe care le-am ales noi. Ni s-au oferit și le-am acceptat. Le-am ‘căpătat’!

Cam așa și cu ‘zgomotele’ astea.

În noaptea alegerilor, domnul Simion a recunoscut rezultatul anunțat de căte BEC.
După câteva zile, a cerut anularea alegerilor.

Dovezi… ioc!
Drept pentru care, Curtea Constițională a validat alegerile.

Concecințe?

Domnul Simion s-a făcut de râs. Ultimul domn Simion…
Domnul Simion de acum câteva zile părea că se înscrie pe traiectoria unui politician de cursă lungă. Care acceptă rezultatul nefavorabil, pentru el, în așteptarea unor vremuri mai bune. Acceptarea rezultatului, atunci când alegerile au fost organizate corect, fiind o condiție obligatorie pentru o eventuală participare la o altă rundă de alegeri. Ce alegător cu scaun la cap ar alege un candidat care nu recunoaște rezultatul unor alegeri corecte la care a luat parte?!?
Dacă nu recunoști rezultatul nefavorabil, deschizi ‘ușa pandorei’. Data viitoare, când s-ar putea să fii ales tu, contracandidatul tău ar putea face același lucru… Iar tu ai fost primul care ai deschis această ușă!

Și atunci?
De ce a depus al doilea domn Simion contestația? Fără nici un fel de dovezi cât de cât concludente?

Pentru a-și fideliza alegătorii? Pentru a-i convinge că el va lupta în continuare ‘pentru ei’?
Și pentru asta. O parte dintre simpatizanții săi vor aprecia eforturile sale. Consecvența sa, chiar dacă dincolo de zona bunului simț. O altă parte dintre ei va înțelege ce se întâmplă și va renunța…

Din păcate, pentru noi toți, efectele acestui gen de acțiune politică sunt mai insidioase.
Noi, societatea – prin reprezentanții noștri dar și fiecare dintre noi, avem ceva de făcut.
Să ne apucăm de treabă.
Guvernanții să se înțeleagă între ei și să se apuce de guvernat.
Noi să ne împăcăm între noi și să ne apucăm de muncă.

Și aici apare diferența dintre lucrurile care ne sunt băgate pe gât și cele pe care le ridicăm noi de pe jos.

Al doilea domn Simion a încercat să ne bage pe gât ideea că alegerile au fost fraudate.
Câțiva dintre noi se comportă ca și cum ar fi dispuși să ia în considerare ipoteza. Au făcut mare știre din chestia asta. O discută la televizor în regim de știri care se sparg precum valurile în poalele noastre… Breaking news…

Pe bune?!?
Dacă unii dintre noi tot rostogolesc inepțiile astea de colo până colo, când și cum mai pot guvernanții să guverneze?
Dacă tot măcinăm prostiile astea, cum și când vom mai reuși să ne împăcăm între noi? Să ne apucăm de treabă?

Libertatea de expresie?
Da, domnii Simion – amândoi, au voie să spună tot ce vor.
Domnii și doamnele din presă la fel. Au voie să pună pe tapet și să discute până în pânzele albe orice subiect li se pare suficient de important.
Iar noi avem nevoie – nu voie, NEVOIE – să alegem cu multă grijă subiectele la care punem botul!
Pentru singurul motiv că noi, noi toți, suntem cei care vom suporta consecințele! Consecințele alegerilor noastre…