Archives for category: alegerile pe care le facem

Foarte multă lume nedumerită.
Aproape nimeni nu mai înțelege ce se întâmplă!

‘De ce se ceartă ăștia ca chiorii în loc să discute între ei și să găsească soluții?!?’

Unii mai optimiști chiar se așteaptă ca în urma dialogului politic să fie adoptate „cele mai bune soluții”…

Realitatea nu mai seamănă demult cu ce scrie-n cărți!
În cărțile alea scrise prin secolul XVIII. Rousseau, Locke, alea-alea…

Dacă vrei să știi ce se întâmplă astăzi, acum, trebuie să asculți buletinele de știri!
Dacă vei fi suficient de atent, vei observa că ‘politic’ a devenit sinonim cu ‘trasul spuzei pe turta proprie’.

‘A fost luată o hotărâre politică’ înseamnă în zilele noastre ‘au făcut așa cum au crezut că e mai bine pentru partidul lor’.

Pentru partidul lor… au crezut ei că așa e mai bine pentru partidul lor… Sau pentru ei înșiși!

Mă rog, fiecare cât îl duce mintea…
Păi da, numai că ei cu ‘credința’ lor și noi cu ponoasele!

Până pierd ei alegerile… se lungește coada la sicrie!

Cred că Covidul ăsta ne-a stricat de cap.

M-am dus să văd ce mai face un prieten care nu prea iese din casă.
Să-i duc niște pâine, niște apă…

Am luat-o pe niște străzi lăturalnice. Cel mai scurt traseu. Nu era nimeni. Ploua, ora prânzului…

Nu mi-am pus mască.
M-am întâlnit cu 4 oameni. Trei cu măști. Doi s-au uitat urât la mine.

Ajung în fața blocului.
Înainte de a descuia ușa, mi-am pus masca.
De unde să știu eu cine a strănutat cu 2 minute înainte? Cine a mers cu liftul?
Până să scot cheia din buzunar, apare cineva pe hol.
Realizează că n-are mască – tocmai ce m-a văzut pe mine potrivindu-mi-o pe nas, se oprește de partea cealaltă a ușii și își pune și el una. După care deschide și iese.
Afară!

Termin cu apa, cu pâinea, vorbim ce aveam de vorbit – eu în continuare cu masca pe figură, ca să nu-i dau lui ‘ceva’, și plec.
Am luat-o pe alt drum. Aveam de plătit o factură.
Bancomate gasești doar la drumul mare. Așa că am schimbat traseul.
Prin fața unor blocuri, pe o ‘șosea’ cu destule magazine la parter.
Afară ploua. Știu, am mai spus-o odată.

De data asta am întâlnit mult mai mulți oameni.
Dintre care vreo 5 trecuți bine de prima tinerețe. Doar unul dintre ei mergea ‘șnur’. Restul… mai încet, mai șchiopătând, mai în baston… Toți 5 veneau de la cumpărături. Cam cocoșati… Doar doi aveau trolere. 3 cărau pungi. Fiecare câte o grămadă de pungi… Un ‘moș’ și două ‘babe’, niciunul ‘sprinten’, fiecare cu câte cel puțin trei pungi…

După fețele lor, sigur nu se pregăteau de vizita unor rude. Copii…
Pur și simplu, ieșiseră să-și ia câte ceva de mâncare. A treia zi de ploaie … li se terminaseră proviziile.

De ce n-au făcut comandă?
Cum face fi-miu când nu-i place ce a gătit maică-sa? Și îi e lene să-și facă singur?

Pentru că nu știu cum?
Pentru că vor și ei să vadă o față de om?
Pentru că nu mai există vecini?

Mai ales acum, când Covidul ăsta ne face să ne uităm urât la oamenii care merg fără mască pe stradă…

O investigatie Recorder a descoperit secretul lui Polichinelle.
Ca BOR se ocupa cu ‘imobiliarele’ – mai mult sau mai putin ‘pe sub masa’, si ca este condusa de cineva cunoscut sub porecla de Marele Alb

Internetul a luat foc. Patriarhia a reactionat.
Iar Facebook s-a impartit in doua.

Unii spun ca Marele Alb face aluzie la o rasa de porci – chestie care ar fi mai degraba de rau, iar altii se gandesc ca porecla invoca pe cel mai mare – si mai ‘periculos’, rechin. In a doua varianta porecla fiind interpretata mai degraba pozitiv. Chiar daca intr-un sens ‘oarecum’ negativ…
Oricum e de sapat si aflat ce inteleg ei. Rechin e mai bine. Oricum hotii au imagine buna in Est pentru ca sunt singurii care mai au respect si autoritate cand se dizolva statul. Ar fi opusul lui “porc”care ar semnifica degradarea autoritatii. Rechin ar insemna puterea autoritatii”.

Revine periodic in atentia comentatorilor de profesie vestita discutie despre sexul ingerilor.
Gurile rele spun că pe la 1453, când Constantinopolul era asediat de armata turcească, iar ultimul împărat al Bizanţului, Constantin al XI-lea Paleologul (Dragases) se dădea de ceasul morţii să apere cetatea, călugării de acolo au încins o dezbatere aprinsă despre… sexul îngerilor. Sigur, potrivit unora, aceasta este doar o poveste lansată pe piaţă de catolici, pentru a-i discredita pe călugării ortodocşi.

Se vede cu ochiul liber ca insasi aceasta pilda seamana putin cu banda lui Moebius. Sau cu sarpele care-si mananca coada…
In loc sa discutam miezul pildei, ne apucam sa interpretam demersul ca pe incercarea unora de a murdari imaginea altora…

Cam asa si cu discutiile pe marginea povestii cu Marele Alb.
In loc sa discutam situatia, ne apucam sa evaluam daca ‘Marele Alb’ e de bine sau ‘de porc’.

Cautand sa ilustrez opinia mea cu privire la tarasenie – si anume ca in mijlocul nostru se afla un imens elefant (alb) pe care ne facem cu totii ca nu-l vedem, am dat peste poza de mai sus. Insotit de o ‘explicatie’. Pe care imi voi permite sa o citez in original.

A white elephant is something that’s become a burden because it hasn’t met expectations.

“Un elefant alb este cineva care nu s-a ridicat la nivelul asteptarilor si care, astfel, a devenit o povara.”

Ce facem?
Mai discutam mult despre sexul ingerilor? Permitand, astfel, elefantului sa creasca din ce in ce mai mare?
Si, eventual, sa devina transparent? Atat de transparent incat nici macar nu va mai fi nevoie sa ne prefacem? Ca nu-l vedem?

Sau rupem pisica?

Pana la urma, ai doar doua variante la dispozitie atunci cand iti dai seama ca ai ajuns in rahat.

Faci ceva cu ‘mirosul’ pana te lamuresti cum de-ai ajuns in halul ala sau te intorci, pur si simplu, din drum.

Daca ii dai inainte, inseamna ca tie chiar iti place ce-ti cade-n in cap!

RANFLUÁ vb. I. tr. (Mar.) A ridica de pe fund și a repune în stare de plutire (o navă scufundată). [Pron. -flu-a. / < fr. renflouer].

Ce faci atunci când descoperi ca ai schizofrenie?

Îl înjuri pe tac-tu că era bețiv?
Pe mă-ta că era deja babă când l-a primit pe tac-tu beat în pat?
Pe educatoarea de la creșă că vă adormea pe toți cu ‘biciul’ după masa de prânz? Ca să poata fuma ea liniștită?

Sau, mai bine, te duci la doctor și te tratezi?

Ce faci când descoperi că trăiești într-un stat eșuat?
Îl înjuri pe Iliescu? Și pe toți care au votat vreodata cu el?
Pe Iorgovan, că a scris constituția așa cum a scris-o?
Pe Coposu? Că nu știu ce a făcut?
Pe Radu Câmpeanu și pe Rațiu că n-au mâncat salam cu soia?
Pe Mihai, că l-a arestat pe Antonescu și a dat țara pe mâna sovieticilor?

Sau îți aduci aminte de Băsescu?
Cel mai bandit dintre președinții post-revoluționari…
Dar și cel mai sincer!

„”Competitivitatea unei ţări nu poate fi dată numai de Guvern şi administraţie. Sectorul privat este parte a indicatorilor de competitivitate pentru o ţară. Şi, ca să mă înţelegeţi fără să interpretaţi că este vreun atac, cum a contribuit la competitivitatea României sistemul bancar care a fost atât de generos în perioadele în care ne-am umflat şi acum devine tot mai restrictiv? Cât de competitivă a fost analiza factorului privat în finan­ţarea aproape fără limite şi fără o bună analiză a capacităţii împrumutatului de a mai plăti banii înapoi? Cât de competitiv este să dai credite cu buletinul?”, a declarat ieri Băsescu în faţa unei audienţe formate în principal din membri ai Camerei de Comerţ Americană în România (AmCham), ambasadori şi reprezentanţi ai autorităţilor.”

„Un funcţionar nu poate fi corupt dacă nu există cineva care să dea mită, la fel cum un minister nu poate plăti cu 50% mai mult pentru un contract dacă nu există un consultant care să facă o expertiză în acest sens, a explicat Băsescu.

“Să ieşim din ipocrizie. Dacă există corupţie, singur statul nu poate fi corupt, are un partener. Statul nu poate fi singur neperformant. Are un partener şi acesta este economia privată.””

Băsescu atacă Nokia şi Ford şi continuă să-i critice pe bancheri,
Claudia Medrega, 15.12.2011, Ziarul Financiar

Cu alte cuvinte, oricât de schizofrenă ar fi constituția scrisă de Iorgovan, și oricât de nepriceput ‘comandantul’, statul n-ar fi putut eșua dacă noi, echipajul, nu dormeam în cizme.
Dacă îi trăgeam de mânecă pe aceia dintre noi care au tot furat – de la piese din motor pana la scânduri din bordaj, și le-au vândut pe la depozitele de ‘fier vechi’.
Sub ochii noștri!
Și, câte odată, chiar cu ajutorul nostru…

Vrem să repunem statul pe linia de plutire?
Atunci trebuie să ne apucăm fiecare de treabă.

Cu cât prelungim circul ăsta ieftin, cu atât mai adânc ne afundăm în noroi!

Cine a învins?
Cinicii, impostorii, bandiții și alte mutații social-politice-economice foarte stranii.

“Ce să-i spui unui tânăr ca să reușească în viață? Să fie corect, să se educe, să fie altruist, să ajute pe celălalt, să se sacrifice, să lupte pentru dreptate, să împartă cu celălalt, să respecte legea? Dacă face asta e terminat.
Realitatea spune invers: fură, încalcă legea, fii tupeist și cinic până la cer, bagă-ți picioarele în lege și în tot, folosește-te de ceilalți fără milă, ia tot, nu împărți cu nimeni, fii nemilos și lasă morala și adevărul. Astea sunt pentru cei slabi, tu ești învingător: poți călca pe cadavre pentru că meriți. Suntem o junglă: sfâșie tot ca să poți reuși. Aceasta este singura putere de lege. Tu ești legea.
Asta este cheia succesului noii societăți. Asta ne arată ”noua elită” parvenită.

NU!

De învins, n-a învins nimeni!
Am pierdut noi.
Noi. Noi ăștia!
Fraierii ăștia care considerăm că țopârlanul cu Mercedes este un invingător.
Noi, care îi validăm pe ‘cinici, pe impostori, pe bandiți și pe celelalte mutații social-politice-economice’ de fiecare dată când ne uităm cu jind la ‘realizările’ lor.
De fiecare dată când bălim după mașinile lor strălucitoare și după femeile lor triste.

Atât de frumoase și atât de triste…

Construirea socială a realității, Peter L. Berger și Thomas Luckmann

„Sa se faca dovada, dovada…!”
(bate cu palma in masa)

Elena Ceaușescu, Târgoviște, 25 Decembrie 1989.

Până în ’89, am tot murit noi.
La canal, dacă călcai pe bec.
Multe dintre femeile noastre au murit apoi încercând să-și facă întrerupere de sarcină. Uterul lor devenise una dintre căile prin care partidul încerca să construiască societatea socialistă multilateral dezvoltată.
La final, muream de foame.
Apoi a ‘explodat mămăliga’.

A fost nevoie de o adevărată explozie pentru că foarte mulți dintre cei aflați ‘la mijloc’ nu se hotărau odată. Nu se hotărau să lase partidul din brațe. Își găseau tot felul de justificări. Că nu era dracul chiar atât de negru. Că înainte fusese și mai rău…

Apoi au murit ‘ei’. În noaptea de Crăciun, că tot erau atei.
Bine, n-au murit singuri… i-am omorât noi!
Ca mai toți revoluționarii care se respectă…

Și, pentru că tot era revoluție, moartea lor a fost cât se poate de sumară.
‘Formele’ au fost doar mimate.
Logica procesuală a fost respectată doar în forma ei. Conținutul…

Acum, la 30 de ani după ‘sumara execuție’, senatoarea Diana Șoșoacă „a solicitat atât ministerului de Interne, cât și ministrului Sănătății, Atilla Cseke, și secretarului de stat Raed Arafat, „toate dovezile științifice care atestă existența virusului, punându-mi la dispoziție toate actele de cercetare și dovezile materiale ale existenței virusului””

Un demers la fel de logic precum cel de mai sus. Cel puțin din punct de vedere formal…

Diferența majoră dintre cele două situații fiind că atunci au murit ‘ei’.

Iar acum murim noi.

De ce?
De ce murim tot noi? La fel ca înainte de ’89?

Păi din același motiv.
Cei de la vârf ‘se dau în bărci’ iar cei prinși la mijloc nu se hotărăsc pe ce drum s-apuce.

„„Sunt aproape 30% din salariații din sistemul de sănătate și asistență socială nevaccinați. Asta înseamnă că peste 50.000 de salariați din aceste domenii încă nu s-au vaccinat, pe care nu-i poți obliga. Nu știm dacă au trecut prin boală sau nu, nici statul nu știe. Sunt oameni care spun că dacă vor fi obligați să se vaccineze își vor suspenda contractul de muncă la cerere. (…) Ei nu vor să se vaccineze și punct. Au motivele lor, motive care sunt amplificate de ceea ce vedem că se întâmplă pe plan politic.

Gândiți-vă că au făcut acum denunțul la DNA pentru achiziția a celor 120 de milioane de doze de vaccin. Ce poate înțelege un om simplu sau un cadru medical că se întâmplă? De ce ați încheiat contract de 120 de milioane de doze de vaccin pentru populația puțină  a României. E clar că cineva a făcut o afacere din acest lucru, iar acum trebuie să consume acele doze și cum să o facă decât prin obligativitatea unor categorii de a se vaccina. Acest lucru e ca un bumerang împotriva clasei politice. Pentru că subiectul nevaccinării cadrelor medicale, adus în spațiul public, s-ar putea să se întoarcă împotriva lor. Populația se va întreba: Dacă un medic nu se vaccinează, noi de ce am face-o?“, susține Viorel Husanu de la președintele Federației Sanitas București.”

Interviul realizat de Mirela Dădăcuș cu Viorel Hușanu poate fi ascultat aici: https://www.rfi.ro/emisiunile-rfi-ro-138039-sanitas-bucuresti-peste-50-de-mii-de-cadre-medicale-nevaccinate-nu-pot-fi.
Durează doar o jumătate de oră. Merită!

Politica este doar o activitate.
Ca toate celelalte.
Doar unii dintre politicieni…

Doar unii!
După cum doar unele dintre femei ajung să fie curve – de voie sau de nevoie, tot așa și cu politicienii.
Doar unele dintre femei ajung să-și vândă trupurile și doar unii dintre politicieni ajung să-și tranzacționeze sufletele.

Și să nu uităm un lucru.
Curvele nu pot exista prin ele însele.
Nici unul dintre felurile de curve mai sus menționate.
Fiecare dintre curve are nevoie de ‘contraparte’. Adică de clienți!

Și încă ceva.
Curvăsăria – atât practicarea meseriei cât și ‘mersul la curve’, are nevoie de un mediu propice.
Atâta vreme cât cei neimplicați direct vor accepta fenomenul ca fiind inevitabil, vor ajunge să ‘beneficieze’ – cât se poate de direct, de consecințele acestuia. De la infecții transmise și pe cale sexuală până la subdezvoltare socială și economică.

Toate astea însoțite, bineînțeles, de halaimosul specific activității.

Se întreabă cineva pe net

‘Câți bani trebuie să cheltuiești pentru a transforma un jurnalist decent și obiectiv într-un politruc infect?’

Ei bine, nu ai cum să transformi un jurnalist decent și obiectiv într-un politruc infect.
Indiferent de câți bani cheltuiești și de câtă presiune pui pe respectiva persoană.

Nu poți transforma UN jurnalist „decent și obiectiv” într-un „politruc infect” pentru că foarte puțini jurnaliști sunt ‘decenți și obiectivi’ de unii singuri.

În primul rând, este foarte greu să fii obiectiv. E, de fapt, nenatural să fii obiectiv. Orice om normal are biasurile lui, punctele lui de vedere și așa mai departe.
Tot ce poți să faci este să fii conștient că toți oamenii – adică și tu, cititorule, împreună cu mine, suntem biased. Adică ‘inclinați într-o parte’. Și e cel puțin la fel de important să te înveți să respecți punctele de vedere susținute de ceilalți.

În al doilea rând, ‘decența’ este o chestie care ține foarte mult de echipa din care faci parte.
Dacă cei din jurul tău te trag de manecă de fiecare dată când calci alături… devii și tu decent. Iar odată devenit decent, contribui și tu la răspîndirea decenței în lume.
Dacă prea mulți din jurul tău au renunțat la decență, să continui de unul singur te pune în postura de a fi luat de fraier. Vrea cineva chestia asta?

Problema devine mai simplă când îți dai seama că ne învârtim într-un cerc vicios. Într-o spirală a auto-distrugerii. Că ne tăiem, la modul colectiv, craca de sub picioare.

Abia după ce începi să-ți pui problema în felul ăsta devii obiectiv.
Și decent.
Fără să mai fie nevoie să te mai tragă cineva de mânecă.

Doar că s-ar putea să-ți dai seama că ești singur.

Sau poate că nu…

Pentru cei 4 români care încă nu sunt la curent cu scandalul momentului, coaliția PNL, UDMR, USRPlus e pe butuci.

Pretextul fiind o chestie care se cheamă PNDL- Anghel Saligny. Parcă…
Adică un program care va moderniza localitățile rurale. Va băga apă, canal, va asfalta drumuri… O reeditare a unui program inventat pe vremea lui Băsescu și condus, atunci, de Udrea.

Unii critică ideea pe motiv că este o formă de mituire a primarilor. Că e o groapă fără fund și că marea majoritate a banilor cheltuiți în felul acesta ajung la clientela de partid.
Promotorii programului susțin că USRPlus ar fi împotrivă tocmai pentru că USRPlus nu are prea mulți primari și că se folosește de acest prilej pentru a-și șantaja partenerii de coaliție. Că USRPlus ar fi fost dispuși să accepte PNDL-ul dacă varianta lor de reformă a justiției ar fi fost aprobată în coaliție.

Las la o parte faptul că USRPlus a declarat foarte clar că ar fi fost de acord cu PNDL-ul dacă banii ar fi urmat să fi fost cheltuiți conform unor reguli clare.

Eu unul sunt de-a dreptul îngrozit.

Primul motiv fiind apetitul cu care noi, publicul, am pus botul la chestia asta!
Entuziasmul cu care ne-am regrupat în tranșeele ideologice.
Ochelarii de cal cu care examinăm, cât se poate de atenți, ce ni se transmite pe posturile preferate de media.
Preferate de noi, de fiecare dintre noi, bineînțeles.

Subiectul discuției.

Niște bani de la bugetul statului care ar trebui să ajute zonele rurale rămase în urmă.
Ce e de discutat la chestia asta?
Principiul în sine?!?
Sau modul în care aceste zone ar trebui ajutate? Care dintre ele și de ce? Pe ce criterii?

Știu deja pe unii care vor spune că fac propagandă USR…

Mai departe.

Cum se desfășoară discuția.
‘Pe cei de la USRPlus nu-i interesează subiectul pentru că nu au primari. Vor doar sa-i șantajeze pe partenerii de coaliție pentru ca aceștia să accepte varianta USRPlus pentru reforma din justiție.’
OK.
Doar că argumentul ăsta este de-a dreptul îngrozitor.
Confirmă implicit că banii urmează să fie dirijați partinic. Partinic, nu politic. Să nu facem confuzia asta. Chiar dacă unii încearcă să ne-o bage pe gât.
Și mai confirmă ceva. Că ‘partenerii’ trebuie să fie șantajați pentru a accepta aplicarea până la capăt a programului de guvernare.
Hopa!!!

Consecințe.

Păi fără reforma justiției, fără una de substanță, canci bani europeni.
Adică ioc!
Cel puțin așa se vehiculează pe coridoarele de la Bruxelles. Dăm bani doar celor care respectă statul de drept!

Păi da, numai că banii pentru PNDL vor veni de la bugetul de stat, nu de la UE!

Păi nu vorbirăm că prima sursă de finanțare trebuie să fie banii europeni, și abia apoi bugetul de stat?

Păi da, dar OLAF e mai al dracului decât DNA. Mai ales dacă nu se face reforma justiției.

Deci nu vrem bani europeni pentru dezvoltare rurală.
Dar nici restul? Parcă era vorba să vină nu știu câte zeci de miliarde în următorii 6 ani.
Eu așa înțelesesem. Că centrul-dreapta a dat la o parte centrul stânga de la robinetul cu bani pentru că cei de până nu de mult n-au știut să-și țină mâinile acasă. Și că Bruxelles ne-a amenințat că ne ia jucăriile cu totul. Că s-au ars, rău, cu gulașul lui Victor Orban și acum suflă și-n mămăligă…

Dar și mai nasol e altceva.
Toată chestia asta are la bază o fină cunoaștere a jocului politic. A realității politice românești și a psihologiei sociale.
Ei bine, ce nu înțeleg eu e ce urmăresc cei din spatele perdelei de fum.

Și cei care se expun în fața acestei perdele.

Poate că toată chestia asta o fi fost pusă la cale de actorii vizibili. Și/sau de consilierii lor.
Poate că nu e nici un ‘deus ex machina’ care să-i păpușeze fără ca aceștia să-și fi dat seama.

Doar că indiferent cine a pus la cale toată tărășenia, e clar cine o duce la îndeplinire. Și în capetele cui se vor sparge toate oalele.

Că cioburile vor ploua și peste capetele noastre, ale tuturor, ne-am obișnuit…

Măcar să ne vină odată mintea la cap! Si nouă, și lor.

In primul articol e vorba despre talibanizare. Despre talibanizarea Romaniei.

Inclusiv despre momentul in care capetenia Academiei Romane ne indeamna sa refacem ‘unitatea de nezdruncinat’ dintre biserica – evident ortodoxa, si natiune.
Prin intermediul – din nou evident, al familiei traditionale.

In al doilea, despre inconstienta. In principal, despre inconstienta la volan.”Unde te duci, inconstientule?”
Ce faci cand ai, in sfarsit, ‘putere de decizie’?

Dai ‘militaria jos din pod’?
“Există o singură soluție pentru toată aceeastă nebunie, pentru care militez până la capăt: „parul” legii.

“Pe bune?!?

“Parul legii” in tara care considera ca ‘legea este o bariera peste care sar caii, pe sub care trec cainii si in fata careia se opresc doar boii’?

Se plang unii ca asistam la ‘disolutia statului’. Manifestata si prin ‘indisciplina la volan’.
Pe mine unul ma cam doare undeva de disolutia statului. Si de indisciplina rutiera.
Astea doua sunt doar niste simptome.
Ne-am cam desprins de realitate.
Nu ne mai pasa de celalalt. Poate doar de rude. Si de tovarasii din gasca.
Nu mai intelegem ca de unii singuri – sau in grupuri mici, nu putem supravietui pe termen lung. Poate ca ne-o fi bine pe termen scurt – daca reusim sa tragem tunul ala pe care il tot visam. Sau daca ajungem la sfarsitul drumului fara sa ne pocnim de ceva.

Problema fiind ca daca reusim ‘tunul’ contribuim la demolarea societatii in ansamblu. Daca mergem ca nebunii pe sosea – in mod ‘inconstient’, contribuim la insecuritatea generala.

Ce ma doare este indiferenta generala. Nimanui nu-i mai pasa de nimic. Nici macar de soarta lui.
Nu-i pasa sau se comporta ca si cum nu i-ar pasa. Ceea ce e totuna.

Iar statul, adica cooperarea dintre noi, isi va reveni abia dupa ce ne va fi revenit noua mintea la cap.
Daca vom incerca sa intarim autoritatea statului inainte ca revenirea noastra sa fi avut loc, nu vom face decat sa instauram unul dintre multiplele fascisme disponibile.

%d bloggers like this: