What happened:

And what various people make of it:

Two idiots go on a fishing trip.
They rent all the equipment – the reels, the rods, the wading suits, the rowboat, the car, and even a cabin in the woods.
They spend a fortune.
The first day they go fishing, but they don’t catch anything. The same thing happens on the second day, and on the third day. It goes on like this until finally, on the last day of their holiday, one of the men catches a fish.
As they’re driving home, they’re really depressed. One guy turns to the other and says
“Do you realise that this one lousy fish we caught cost us $1,500?!?”
The other guy answers
“Wow! It’s a good thing we didn’t catch any more!””

“On his evening walk Tony finds an ancient pottery bottle half buried in the silt down the river next to an old rusted-out van. Carefully examining the bottle, he notices that it still has a stopper in it, and there is some kind of writing etched around the neck of the bottle. Using his shirtsleeve, Tony gently begins to rub the mud from the bottle, to see if he can decipher the characters.
To his surprise, a thread of smoke oozes from around the stopper and the bottle begins to shake violently. With a sudden POP the stopper flies off and a genie appears before him, its arms folded in the traditional genie manner.
“Thank you for freeing me!” cries the genie. “I have been trapped in that bottle for over a thousand years!”
The genie continues “In return for releasing me, I will give you a reward of one million dollars. However, Tony, I must warn you, if you accept it, the person you loathe most in this world will get twice as much. Do you accept the reward with these terms?”
“Of course I’ll take it!” Tony replies with a smile “My family could use the money!””

“Every Friday night after work, Dave would fire up his barbeque on the shore of the lake and cook a venison steak.
All of Dave’s neighbours were Catholic and since it was Lent, they were forbidden from eating meat on a Friday.
The delicious aroma from the grilled venison steaks drifted over the neighbourhood and was causing such a problem for the Catholic faithful that they finally talked to their priest.
The Priest came to visit Dave, and suggested that he become a Catholic.
After several classes and much study, Dave attended Mass… and as the priest sprinkled holy water over him, he said “You were born a Lutheran and raised a Lutheran but now you are a Catholic”.
Dave’s neighbours were relieved, until Friday night arrived and the wonderful aroma of grilled venison filled the neighbourhood again.
The Priest was called immediately by the neighbours and he rushed over to Dave’s place clutching a rosary and was prepared to scold him, he stopped and watched in amazement.
There stood Dave, clutching a small bottle of holy water which he carefully sprinkled over the grilling meat and chanted to it:
You were born a deer, you were raised a deer, but now you are a rainbow trout“.”

“OK, I had a laugh. And your point is?”

If the first two were such idiots, where did their money come from?
If the guy who hates his family is wise enough to accept the genie’s offer, what is it that still makes the rest of us to actually kill each-other?

“And the third joke? What hidden meaning do you have for that one?”

“A turkey was chatting with a bull.
“I would love to be able to get to the top of that tree” sighed the turkey, but I haven’t got the energy”.
“Well, why don’t you nibble on my droppings?” replied the bull. “They’re packed with nutrients”.
The turkey pecked at a lump of dung and found that it gave him enough strength to reach the lowest branch of the tree. The next day, after eating some more dung, he reached the second branch. Finally, after a fourth night, there he was proudly perched at the top of the tree.
Soon he was spotted by a farmer, who shot the turkey out of the tree.
Moral of the story: Bullshit might get you to the top, but it won’t keep you there.”

nicichiarasa

A system is nothing more and nothing less than a set of relatively stable interactions.
A system can be evaluated only from the outside.
A system exists only in the mind of the observer.

I’ll discuss these three affirmations from the bottom.

Even if the objects that compose the system exist ‘in the real world’, the system itself exists only in the minds of the observers – the person who had first identified the interactions and all those who agree with him.
To illustrate my point I’ll give you three examples.
–  A constellation is “a group of stars that forms a particular shape in the sky and has been given a name“. A long time ago, when those constellations had been named by our ancestors, people thought they were something totally different than what we think of them now. Yet they continue to exist as before and…

View original post 439 more words

Marea majoritate consideră că abuzul, orice abuz, are două dimensiuni.
Că orice abuz are loc la întâlnirea a două variabile.

Ghinionul victimei: să se afle în locul nepotrivit la momentul nepotrivit.
Și ‘pornirea nefirească’ a abuzatorului. Indiferent de ce natură ar fi aceasta!

Mai sunt câte unii care pun măcar o parte din vină și pe umerii victimei.
Ce căuta acolo, nu a făcut tot ar fi fost posibil pentru a evita abuzul, etc., etc.,…
Teoretic cel puțin, fenomenul acesta – mă refer acum la ‘victim blaming’, a fost deja disecat. E suficient de bine cunoscut și oamenii de bună credință reușesc să evite a se mai afla în astfel de situații. Adică reușesc să se abțină atunci când – dintr-o firească, din punct de vedere psihologic, încercare de a nu se încărca sufletește cu necazurile altora, au tendința de a ‘echilibra situația’. Adică de a găsi ‘o explicație’ pentru ce s-a ‘întâmplat’.

Am să fac o paranteză, pentru cei care nu s-au prins încă.
Foarte mulți cei care dau vina pe victimă fac acest lucru din nevoia de raționalizare.
Atunci când crezi că ai înțeles un lucru, el devine ‘predictibil’.

Crezi că știi ce trebuie să faci pentru a provoca repetarea acelui lucru – dacă și când dorești.
Și, în oglindă, crezi că știi ce trebuie să faci pentru a evita producerea acelui lucru!

Știi cum să te îmbraci pentru a evita să fii violată. Ce atitudine să adopți, pe unde să (nu) umbli, cu cine să (nu) ai de a face…
Știi cum să-ți educi copiii pentru a micșora șansele ca fata ta să treacă prin astfel de experiențe…
Știi chiar cum să-l înveți pe băiatul tău să ‘facă față situației’ atunci când ‘are de a face cu o provocatoare’. Dacă chiar nu se poate abține, să dea vina pe ea…

Toate considerațiile de mai sus sunt valabile și pentru barbați. Tați dar nu numai.

Toate considerațiile de mai sus sunt valabile pentru orice fel de abuz. Nu doar pentru cele de natură sexuală.
De la bullyingul din curtea școlii până obligarea unui subaltern, sau a oricărei persoane aflată în ‘deficit de protecție’ – real sau perceput, să facă orice fel de ‘nefăcute’. Sau să nu facă ceva ce ar fi fost firesc să facă în situația respectivă …

Nevoia de a raționaliza situații potențial periculoase apare în orice împrejurare, nu doar în cele în care pericolul este de natură fizică sau sexuală.
Credința că agresorul nu a fost chiar nebun dă potențialei victime senzația că ‘s-ar fi putut face ceva’, de către victimă, pentru evitarea pericolului.

Sfârșitul parantezei este marcat de un link către un articol foarte interesant, în limba engleză, despre diferența dintre vinovăția morală și responsabilitatea cauzală.
https://blog.practicalethics.ox.ac.uk/2021/10/responsibility-and-victim-blaming/

‘Ne spui și nouă despre ce e vorba în propoziție, dacă tot ai terminat paranteza?’

Actrița Viorica Vodă a vorbit, pe scena Premiilor Gopo, despre „hărțuirea sexuală din sistem, nu din afara lui” de care a avut parte după ce a înterpretat un rol în filmul Filantropica al lui Nae Caranfil.

O parte dintre spectatori au ales să reacționeze cel puțin nepotrivit. Cu manifestări din spectrul ‘raționalizării dusă la extrem’. Adică ‘dă vina pe victimă’ că ‘nu iese fum fără foc’.

‘Acuma ce faci? Ai zis că ai terminat cu ‘blamarea victimei’. Mergi în cerc?!?’

Nu. Doar voiam să vă introduc în problemă.
Ca să știți ‘ce m-a apucat’…

Ei bine, ‘cineva’, un cititor, a comentat ceva de genul ‘nu cred că Gala Gopo este locul unde să fie discutate chestii de genul ăsta’.

Extrem de revelator!
În momentul acela mi-am dat seama că orice abuz are, de fapt, trei ‘personaje’.

Acesta este locul în care am să fac a doua paranteză.
Cei care dau vina pe victimă sunt, de fapt, niște personaje tragice.
Victimele trec prin abuz și au șansa de a merge mai departe. Cu ajutor, prin forțe proprii…
Agresorii trec și ei prin abuz, la un moment dat își primesc pedeapsa – pământească sau divină, și pot, și ei, să meargă mai departe.
Cei care dau vina pe victime sunt ‘blocați în sistem’. În același timp victime și călăi, nu pot ieși din capcana pe care și-au săpat-o singuri. Încercând să găsească o explicație pe care să o poată înțelege…
Doar că încercarea lor de a găsi o explicație ‘logică’ îi împiedică, efectiv, să ‘iasă deasupra’. Să se ‘mântuie’…
Liniștea pe care o găsesc după ce au aruncat o parte din vină în cârca victimei este doar de suprafață!

‘Bine, bine. Și atunci, dacă ăștia cu victim-blaming-ul fac parte din categoria primelor două personaje, cine e al treilea?’

Măria Sa, spectatorul plictisit. Plictisit și indiferent!
Cel care, considerând că lui nu i se poate întâmpla așa ceva, nici măcar nu încearcă să înțeleagă.
Ce se întâmplă!
Spectatorul care resimte o oarecare neplăcere atunci când află despre un abuz.
Cam același fel de neplăcere pe care o are atunci când este bâzâit de muște.
Spectatorul care rezolvă problema trimițând ‘musca’ să bâzâie la altă masă!

Că el n-are chef de chestii d-astea!

Adică genul ăla de oameni care încep să aplaude atunci când proiecția filmului nu începe exact la timp.
Să-l trezească pe proiecționist…
„Bă! Noi am venit aici să vedem filmul, nu să te așteptăm pe tine!”

Genul ăla de oameni care trec mai departe.
Care trec pe partea ‘cealaltă’.
Care nu înțeleg, nici în ruptul capului, că ‘data viitoare va fi rândul lor’…

Și că, exact așa cum ei nu au făcut nimic – agresorul nestrâns de pe stradă rămânând astfel liber să mai agreseze odata – tot așa cei asemenea lor n-or să facă nici ei nimic atunci cand „ei” vor fi devenit victime.

Completare.
Am fost întrebat ‘care e faza cu aplaudacii’.
Termenul a fost inventat pentru a-i descrie pe cei care aplaudau frenetic la ședințele de partid.
Mai ales la cele televizate…
Nu din convingere, ci pentru ca sa se termine odată ședința. Să plece și ei acasă.
Aplaudau dorindu-și doar să scape de acolo.
Nici măcar nu îndrăzneau să-și imagineze cum ar fi să nu fie nevoie să facă așa ceva.
Așa cum noi nici măcar nu îndrăznim să visăm la o lume în care cei care abuzează pe alții să fie puși la colț.
La o lume în care opinia publică să fie fermă. Dreaptă și fermă!

Some say that history repeats itself until we figure out what it meant in the first place.
Others maintain that history’s first ‘helping’ comes as a tragedy while the second becomes a farce.

Well, I’m afraid things are a little more complicated.

For starters, history doesn’t do anything.
History is nothing but a string of events. Considered noteworthy and written down by some of those who have survived the above mentioned events.
NB, ‘winning’ is not necessary. Being able to survive – and to write, of course, is!

It is us who consider some of the events we have witnessed – or read about, to be noteworthy.
It is us who attempt to draw meaning from what we ‘hear about’.
It is us who are arrogant enough to believe we have learned anything.

Which brings me to the next step.

We live in a huge reality.
But see only a small portion of it. Understand even less than that.
But consider ourselves rational human beings. We are convinced that what we do – the decisions we reach and then put in practice, are based on reason. And good will!!!

Day to day practice tells us that individuals make mistakes.
I’ll leave ‘alone’ the actual ‘criminals’, I’m going to consider – for the scope of this post, that all of us act in good faith, all of the time.
Hence we need a mechanism to cope with the ‘honest mistakes’ made by every one of us.
No matter how low or how high in the ‘pecking order’.
No matter how feeble or how power full each of us is.
How much decision power each of us musters at anyone moment.

We need a ‘procedure’, an ‘opening’, for each of us who sees something going amiss to be able to tell the others that ‘the emperor is naked.

That’s what ‘democracy’ is for.

But there’s a caveat here.

Like history, democracy is a human concept. A man-made ‘tool’!

Each of the individual members of the group using this tool is ‘limited’. Has a limited knowledge and a limited ‘processing power’. By definition… Otherwise, democracy wouldn’t have been necessary in the first place. If at least one of the individuals involved would have been omniscient, they would have – somehow, climbed to the pinnacle of the hierarchy.
The fact that all imperia – all ‘arrangements’ where one individual garners a lot of power over a complex system comprising many other people, have inevitably collapsed is a very powerful empirical proof of my assertion.
Further more, the number of individuals involved in any democratic arrangement is also limited. Also by definition. There’s no place on Earth – there are no humans living someplace else, for an infinite number of people. Hence even the aggregate understanding of things any democracy might reach is also limited. Fallible, that is.

Then even democracies need to follow rules. They just cannot ‘vote’ whatever their members wish to happen…

The first rule, of course, being the fact that you should not vote ‘against’ the rules of nature. You cannot, for instance, abolish Newtons gravity by voting it ‘unlawful’…
The second rule being that the individuals comprising the democratic arrangement have be convinced that each of them is equivalent. Not equal, that’s impossible, but ‘equivalent’. That each of them should be able to vote, that each of them should have only one vote and that each of them should have the opportunity to voice their concerns. In a nutshell, that all of them have equal rights and that nobody – no individual or a smaller number of people than the entire ‘congregation’, has the right to tell anybody else what to do. Or what to refrain themselves from doing.

Now, that I have reached this point, let be go back to history.

The first ‘democratic arrangement’ known to us was the Ancient Athens.
It had evolved, for while, as an increasingly democratic form of government. During this time, the city’s fortune and influence in the region had grown almost constantly until Pericles had ‘bent’ the democratic principles so that he could yield more influence. Almost two centuries of democratic ebbing on and off followed until Philip II of Macedonia had taken over entirely. As a consequence, Athens’ influence had waned and then disappeared entirely.
The second one had dawned in Scandinavia, during the Viking era.
That democratic seed had, in time, spread in Europe, America and, gradually, in many other countries.

In the US, for example, at first only the white men were involved in the democratic process. They were the ones who voted and who were elected into office. Gradually, the democratic ‘rights’ had been extended to the female portion of the society and to the ‘members of the other races’. These successive ‘extensions’ had been parts of the general improvement of the society as a whole. During this period – not necessarily due to but certainly simultaneously with, the entire population lived better and longer lives while the country as a whole had become more and more powerful. The energy and potential of the population – of an ever increasing proportion of the population, had been put to better and better uses.

Simultaneously, individuals – an ever increasing proportion of the individual members of the society, with the criteria of sex, gender and race gradually loosing the previously held power of discrimination, had enjoyed more and more power. More and more autonomy to determine their own fate.

Which brings us to the current developments in the US.

Some people, far from a majority of “The People”, would like to see the ‘other end’ of Roe v Wade.
‘These’ people seem to have somehow convinced a majority of the Justices sitting in the Supreme Court not only to hear their plea but also to ‘consider it in a favorable manner’.

In other words, a very small number of people – five out of nine, are going to restrict a previously granted right which had been enjoyed for almost 50 years by more than half of the American Population.

‘You have got it completely wrong!
Scotus isn’t going to prohibit abortion. Only the states can do that!’

Do you remember what the Civil War had been fought over?
Basically, the Confederates were claiming that individual states had the right to determine which people were to be considered ‘free’ while the ‘others’ kept maintaining that all people, regardless of their skin color, were free. That individual freedom was something which had to be determined at federal level, not by each ‘individual’ state.
Nowadays we have the very same thing. Some states claim it’s their ‘right’ to tell ‘their’ women whether, and in which circumstances, they may – or not, have an abortion.

Not a very ‘appealing’ proposition.
It opens the door for individual states claiming more and more ‘rights’ over their ‘specific subjects’.

The absolutely baffling thing about this whole development is the fact that those who want Roe v Wade to be repelled claim they do this in order to enhance individual rights (to live). I can understand that. I even sympathize with them. Ending a life, even that of an embryo, is not something to be treated easily.

But for a minority to impose their point of view – no matter how sound it might appear to some of us, to a majority… that cannot be, either, taken lightly.

After reading this interview for a second time, I asked myself: ‘Why are you paying so much attention to this guy?!? After all, he doesn’t say anything new…’

Then it hit me!

“Russia” and “we” are two different things.

Russia, the country, cannot indeed afford to “lose”. To ‘lose it’, to be more precise.
Russia will survive, no matter how many more ‘mistakes’ the morons currently running it will commit.

“We”, on the other hand, are the ones who can. And eventually will. Lose. Everything.

And the longer those “we” are allowed by Russia itself to run the Kremlin, the worse it will be.
For everybody. Us – the rest of the world, included.

‘But when will this nightmare end?’

That I don’t know.
All I know is that it will eventually do that. End.

Look at the picture above.
When have you seen anything more British than that?
OK, fake British. Make-believe British. But British nonetheless.

That was which hit me.
That during its entire history, Russia had tried to emulate Britain.
The Russian elite has for ever tried to rise itself to ‘British standards’. From Peter the Great to Putin.
All the while convincing the Russian People that the road they were trundling on was unique…

The sooner the ordinary Russians will figure out that they have been misled – and enough of the elite will understand that British-ness is good only for the Brits, they will make peace.
Among themselves.
With the their Ukrainian cousins.
And with the rest of the world!

The guy in the blue T shirt is being questioned by the Ukrainian police about his activity on ‘social media’.
You probably guessed already what kind of ‘activity’ we’re talking about…

Which brings back painful memories.

During my childhood, in communist Romania, you could get arrested for listening to Radio Free Europe. Or for speaking against the communist rule.

In present day Russia, you’ll soon enough be arrested if you use the word war in relation to what is going on in Ukraine.

In Ukraine itself, you can be arrested for publicly supporting Putin’s actions.

The worst thing being the fact that there still are people out there who consider Putin is right and the Ukrainians – those who do nothing but defend their country, should be ‘left alone’.

To be ‘left alone’ to what?!?
To be bombed away by Putin?
So that we may continue our ‘peaceful lives’?

Peaceful only until Putin – or someone equivalent, will ‘change his mind’?

The guy above hasn’t figured out yet, in spite of the bombs falling over his head, that there’s no such thing as ‘peaceful life’ under dictatorship! Any kind of dictatorship…
Nor have any of those who continue to defend Putin’s actions!

Or use their ‘freedom of speech’ in an attempt to sow doubt about the matter.

A beautiful country, inhabited by a beautiful and proud people who ‘generate’ such beautiful music…
Yet this is how their freedom looks like!

Two successive dictatorial regimes, the first headed by Fulgencio Batista and the second by Fidel Castro…

Read what brittanica.com has to say about each of them. Just click their names.

Then tell me why are we, any of the democratic countries in the world, still making business with any of the dictatorial regimes still plaguing the Earth?
Why do we continue to harbor any of the yachts owned by corrupt oligarchs? Or their money?

Protagoras din Abdera a spus că ”omul este măsura tuturor lucrurilor”.

Platon a spus că sofiștii trebuie ‘aruncați la groapa de gunoi a istoriei’.

Protagoras era sofist – ‘filozof’ plătit de ‘clienții’ săi pentru a-i învăța să gândească, fiecare dintre sofiști avea linia sa proprie de gândire iar ‘clienții’ îl alegeau pe cel care le plăcea fiecăruia dintre ei.
‘Sfârșitul’ lui Protagoras l-a anticipat pe cel al lui Socrate. Condamnat pentru ‘libertate prea mare în gândire’ a fost exilat și apoi aruncat peste bord de pe corabia care-l ducea către locul în care fusese silit să plece.

Tot Platon a spus că ‘cetatea, adică ‘polisul’, trebuie guvernat de niște oameni special educați în acest scop’.
N-ar fi mare deosebire față de ce făcea Protagoras… Care îi învăța pe oameni să gândească… Din păcate asemănarea este doar de suprafață. Fiecare sofist își adapta ‘programa’ la fiecare dintre elevi. Fiecare dintre elevi era învățat să gândească după ‘chipul și asemănarea sa’. Să măsoare lucrurile din punctul său de vedere. Punând cap la cap, în mod democratic, toate aceste puncte de vedere, Atenienii din Antichitate au reușit să construiască o întreagă civilizație.
‘Regii Preoți’ promovați de Platon erau educați toți după același șablon. Cel indicat de Platon!

Aristotel, cel mai cel dintre studenții lui Platon, a educat un astfel de Rege-Preot.
Pe Alexandru cel Mare.
Care, profitând de condițiile social-istorice produse de guvernarea ineptă a lui Darius al III-lea al Persiei, a cucerit tot ce se afla între Meditarana de Est si Indus. O mare realizare pentru istoricii europeni dar o mare nenorocire pentru populațiile respective. Pentru soldații morți din ambele tabere și pentru toți cei strămutați sau uciși în timpul luptelor. Militari sau locuitori ai orașelor asediate.
O mare nenorocire și pentru Alexandru însuși. Căruia succesul i se urcase la cap și care nu mai accepta sfaturi de la nimeni. Care și-a ucis tovarășii cu care începuse campania și care a murit din cauza băuturii.

Marx, un alt mare gânditor al omenirii, a decretat că „treaba filozofilor este să schimbe lumea”. Că degeaba vii cu explicații dacă nu-ți pui convingerile în practică.
Așa că a scris „Manifestul partidului comunist”. Un foarte bun ‘ghid practic despre cum să organizezi o dictatură’.
În condițiile pe care le sesizase Marx în Anglia. Țara care îi acordase ‘azil’. Țara care, în virtutea dreptului la opinie, l-a lăsat să-și pritocească ideile și apoi să le pună pe hârtie.

Am să fac o pauză și am să vă invit să citiți un text scris mult mai profesionist decât sunt eu în stare.

„Remake – 1 Mai: semnificația unei lupte. Drepturile pentru care trebuie să lupți și pe care să nu le consideri niciodată câștigate definitiv
Dacă citiţi literatura mare a secolului XIX, mai ales literatura engleză, rusă şi franceză, observaţi o chestiune care şochează azi: păturile cele mai sărace, adică peste 90% a populaţiei, muncesc cel mai mult şi trăiesc cel mai sărac. Muncesc cot la cot: tată, mamă, copil de 8 ani pe glie sau în fabrică câte 16 ore pe zi. Nu exagerez.
Şi rezultatul: sărăcie lucie. Ideea de drepturi sociale, politice şi economice nu exista.
Când muncitorii englezi au început primele lor proteste nu au cerut acces la educaţie şi sănătate, la odihnă şi viaţă decentă. Ar fi fost linşaţi. Ştiţi ce au cerut? Au cerut ca ai lor copii minori să meargă la şcoală? Parlamentarii britanici ar fi fost şocaţi. Nu. Ei au cerut mai puţine ore de muncă pentru copiii lor fragili, deoarece aceștia mureau pe capete în fabrici şi uzine. Cerinţele lor au fost foarte greu auzite după ce s-a scurs multă sudoare şi mult sânge.

Textul, scris pe 1 Mai 2020 de Vasile Ernu, este mult mai lung. Am furat doar această porțiune pentru că mi se pare suficientă. Că descrie suficient de bine situația din Anglia respectivei epoci.

Ei bine, ‘ghidul’ lui Marx nu a fost, încă?!?, ‘utilizat’ în Anglia. Nici prin vreo altă țară dintre cele ‘avansate’ din punct de vedere economic ȘI SOCIAL. Aici au fost inventate tot felul de remedii pentru ‘disfuncționalitățile’ sesizate de „marea literatură a secolului XIX” astfel încât tensiunile sociale au fost ținute sub control.
Dar omenirea nu a scăpat totuși de experimentul comunist…

Precum Alexandru cel Mare înaintea lui, Lenin – cel mai bun elev al lui Marx, chiar dacă cei doi nu s-au întâlnit niciodată, a profitat de consecințele create de un război idiot și de guvernarea cretină a unui întreg șirag de țari și a instaurat Uniunea Sovietică. Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste. Comunismul.

Precum imperiul lui Alexandru, și cel al lui Lenin s-a prăbușit destul de repede.
Nu destul de repede pentru cei care au suferit consecințele guvernării sovietice.
Nu destul de repede pentru cei care au suferit consecințele încercărilor dictatorilor sovietici de a-și extinde influența.
‘Destul de repede’ doar la scara istoriei!

Revenind la spusele lui Marx: ‘Ce rost mai are să gândești dacă nu-ți pui concluziile în practică?’ mă întreb când vom scăpa de blestemul Cassandrei?
Știind foarte bine ce se va întampla, când vom înțelege că nici de data asta nu ne vom arăta a fi mai deștepți decât precedenții noștrii?
Că ‘garbage in, garbage out’ e valabil și la scara istoriei?

Ce mi-a venit?
Tocmai am terminat de citit

Acum vreo lună, umbla pe net o listă lungă de citate – compilată tot de un ‘intelectual’, care demonstrau ce părere ‘bună’ au avut, de-a lungul istoriei, un șir lung de intelectuali ruși despre propriul popor.

”Nație ce cutreieră prin Europa și caută ce să mai distrugă, să facă praf, pur si simplu, totul. Din batjocură”

Atribuit – de către „scriitorul român, Orlando Baraș”, lui Dostoievski. E un pomelnic întreg, am să mă opresc aici.
Este cât se poate de posibil ca în vasta literatură scrisă de Dostoievski să existe și această înșiruire de cuvinte. Nu mă bag, nu am citit nimic de respectivul. Tot ce știu este că fără context, un citat nu înseamnă prea multe. Și mai știu ce răspunde Google atunci când îl intrebi

Înainte de toate, să fim ruşi. A deveni rus înseamnă să încetezi să mai dispreţuieşti poporul tău. Îndată ce europeanul va vedea că am început să iubim poporul şi naţiunea noastră, va începe şi el să ne stimeze; atunci nu ne va mai întoarce spatele cu dispreţ şi vom fi ascultaţi. Vom face, cu toţii, o altă figură. Deveniţi noi înşine, vom avea o figură umană şi nu o fizionomie de paiată.

Hopa!
Cu alte cuvinte, părerea lui Dostoievski despre poporul în sânul căruia s-a născut este cel puțin nuanțată.
Negativă, conform citatului atribuit lui de către Orlando Baraș și bună – pe alocuri frizând auto-adulația, conform listei compilate de colaboratorii români ai site-ului subiecte.citatepedeia.ro.

Și atunci?
De ce s-ar lansa „elita lui Putin” într-o campanie de dezinformare a poporului rus? De îndoctrinare? Doar pentru că au fost plătiți pentru a face acest lucru? Adică mituiți?
Nu înțeleg acești ‘intelectuali’ că își taie singuri viitorul de sub picioare? Că îl vând ieftin pe un prezent oricum nesigur?
De ce s-ar lansa un „scriitor român” într-o campanie de denigrare a poporului rus? A poporului, nu a dictatorului… bine, pe dictator nu-l mai poți ‘denigra’… cel mult în mintea apărătorilor lui…
Revenind la cei care vorbesc de rău întreg poporul rus, ce urmăresc aceștia?
Intensificarea ajutorului dat Ucrainei? Pentru asta sunt suficiente câteva fotografii cu ‘realizările’ armatei lui Putin. Da, armata lui Putin este constituită din soldați ruși. Doar că armata lui Putin nu este Rusia.

E chiar atât de greu de înțeles, mai ales pentru niște intelectuali, că războiul ăsta se va termina la un moment dat?
Și că, indiferent de cât de nasoală va fi înfrângerea – pentru Putin, sau de cât de lung va fi războiul, după aceea va trebui să coabităm – noi, supraviețuitorii din ambele tabere, unii cu ceilalți?
E atât de greu de înțeles, mai ales pentru niște intelectuali, că războiul ăsta se va termina mai repede dacă vom reuși să desprindem poporul rus de sub influența lui Putin? Și că acest lucru nu se va întâmpla atâta vreme cât noi le vom spune că îi disprețuim? Pe toți? Dându-i lui Putin oportunitatea să se prezinte în postura de singur apărător al Mamei Rusiei în fața hoardelor de barbari?

Marx l-a învâțat pe Lenin că primul pas care trebuie făcut de către cineva care construiește un imperiu este să controleze ideologic mulțimea. Prin intermediul unor ‘activiști’ bine educați la ‘școala de partid’.
Plato spunea practic același lucru. Că treburile cetății trebuie încredințate unui grup de oameni educați într-un mod coerent. Adică ideologizați.
Putin continuă această ‘tradiție intelectuală’. A dresat, în timp, un grup de oameni să producă un anumit gen de propagandă și să ducă la îndeplinire hotărârile adoptate de el. Inclusiv pe cele mai criminale dintre ele. Simultan, a îndepărtat de ‘microfon’, prin orice mijloace, pe toți cei care i-au contestat vreodată autoritatea.
Ne confruntăm astăzi cu cele mai proaspete consecințe ale funcționării acestui mecanism. Ororile suportate de poporul Ucrainean.

Și noi ce facem?
Înțelegem mecanismul pus la cale de Putin? Mecanism care nu e deloc nou…
Invățăm unde să punem ‘nisipul’? Cum să ‘dezactivăm’ această bombă socială?

Înțelegem odată că fără ‘exagerările’ capitaliștilor timpurii, Marx n-ar fi avut despre ce să scrie?
Că fără tensiunile sociale rezultate din guvernarea țaristă, Lenin nu ar fi putut să instaureze comunismul în Rusia?
Că, indiferent de cât de corupți ar fi fost funcționarii post-sovietici, ‘capitalul de lucru’ care circula prin Rusia lui Eltsin tot de origine ‘externă’ a fost? Și că fără corupția aia enormă, Putin nu s-ar fi putut cățăra la putere? Că tratată altfel, Rusia post-sovietică ar fi evoluat în altă direcție? Pe o traiectorie asemănătoare celei urmate de Germania de după WWII…
Așa, lăsată în ‘boii ei’, după ce Uniunea Sovietică a pierdut – de una singură, Războiul Rece, succesoarea a căzut pe panta pe care alunecase și Germania de după WWI. Populația nu a înțeles, de una singura, de ce a fost pierdut războiul, elitele nu au vrut nici ele să-și recunoască ‘meritele’, au fost identificați ‘vinovații externi’ și totul a fost reluat. De la început.

Repet.
Și războiul acesta, cel început de Putin împotriva Ucrainei, se va sfârși la un moment dat.
Nu știu când dar știu că, în cele din urmă, Putin va fi învins. Cum, necum, Putin va pierde acest război.

Încă nu știu cine va câștiga pacea de după acest război.
Dacă vom reuși, cumva, cei care îi vom fi supraviețuit lui Putin – adică învingătorii din ambele tabere, să ne așezăm la aceiași masă. Dacă vom reuși să ne croim un viitor împreună. Singurul posibil, pe termen lung.

Altfel, acea pace va fi doar un armistițiu. ‘Decât’ încă un armistițiu. O pauză, mai lungă sau mai scurtă, între două războaie succesive.

Protagoras spunea că oamenii dau măsura lucrurilor.
Că până nu înțeleg, ei, cu adevărat, despre ce e vorba…

Isn’t the other party always the guilty one?

Or, otherwise put, Musk – who in 2008 was left of center, currently finds himself in a moderate conservative position because the woke progressives have displaced the center. To the left of where Musk was in 2008. And where he still is…

This might have not been uttered by Churchill but nevertheless rises some questions…

‘If you’re not a liberal when you’re 25, you have no heart.
If you’re not a conservative by the time you’re 35, you have no brain.’

What? The cartoon wasn’t Musk’s to share in the first place? He had just ‘borrowed’ it from somebody else?!?

And here’s what ‘Big Data’ has to say about the whole thing.

%d bloggers like this: