For whatever reasons, vaccine arrived later in some countries.
For whatever other reasons, some people had chosen to ‘opt out’ in those countries where the vaccine had been plentiful.

The results have been the same.

More than half of Vietnam’s people are currently under lockdown.
New daily cases have surpassed 10,000 and deaths are being reported in hundreds. Of Vietnam’s nearly 16,000 COVID-19 fatalities, more than 99% have come in this latest wave

What is truth?
Which is THE truth?
Is this true?

One word, three questions…

‘Truth’ is a convention.
You cannot understand ‘truth’ without ‘lie’.

Watch the video.
Go on, I won’t go anywhere!

It’s irrelevant for the current discussion whether the drongo lies consciously or has just developed an ‘ordinary’ skill. Equivalent to that of feeding itself by ‘fishing’ worms.

It’s enough for me that both us and the meerkats are able to notice that the drongo did lie. And, at least once, did sound the alarm about a real danger.

Hence it is possible, for both us, humans, and the meerkats to tell lies from truths.
Again, I have no idea whether the animals do it in a conscientious manner.

All I know is that we, humans, did coin the concept of ‘truth’. And that of ‘lie’.
And we not only coined the concepts but also attached names to each of them.
We agreed among ourselves to name them truth and lie, respectively.

In fact, we have made an agreement. A gentleman’s agreement… About when to use each word.

And a subsidiary one. About when we must definitely tell the truth and when a lie is acceptable.


Make a one-time donation

Make a monthly donation

Make a yearly donation

Choose an amount


Or enter a custom amount


As much as I love writing, I do have to eat.
And to provide for my family.
Earning money takes time.
If you’d like me to write more, and on a more regular basis, hit the button.
Your contribution will be appreciated!
Another very efficient way to help would be to share my posts.

As much as I love writing, I do have to eat.
And to provide for my family.
Earning money takes time.
If you’d like me to write more, and on a more regular basis, hit the button.
Your contribution will be appreciated!

As much as I love writing, I do have to eat.
And to provide for my family.
Earning money takes time.
If you’d like me to write more, and on a more regular basis, hit the button.
Your contribution will be appreciated!

DonateDonate monthlyDonate yearly

Don’t you dare to tell me how to take care of my body!
Or that I should wear those face diapers of yours and that I should accept to be immunized!
According to my book, my individual right to be the sole master of my body trumps your collective right to survive a pandemic. And, by the way, this whole Covid thing is a fraud.

On the other hand, the same book I’ve already mentioned gives me the right to deny all women their right to determine what happens to their own wombs. I infer from reading that book that an unborn fetus is a person – even before it had overcome the viability threshold and despite Roe vs. Wade.
The way I see it, my simple declaration – that an unborn fetus is a full blown person, is reason enough for me to consider that anybody performing an abortion – or aiding a woman to have an abortion, is committing a crime.
And being witness to a crime is detrimental to my well being. To my spiritual well being, in particular.
Hence whenever I learn that an abortion has happened, I’m entitled to receive damages.

Anyone who successfully sues an abortion provider under this law could be awarded at least $10,000. And to prepare for that, Texas Right to Life has set up what it calls a “whistleblower” website where people can submit anonymous tips about anyone they believe to be violating the law.”

A bunch of ideologically motivated criminals got together and perpetrated a horrible act of terrorism.
A group pf courageous passengers got together and partially foiled the terrorists’ plans.

Both the terrorists and the courageous passengers eventually died.
The terrorists died killing people while the heroes died saving lives.
The terrorists didn’t reach their ultimate goal – the US is still standing proud.
The heroes did achieve their goal. The hijacked plane crushed in a field, far from the target the terrorists aimed to destroy.

Doing something alongside others isn’t enough.
For that something to end up well, the goal must be wholesome!

On the face of it, the two men couldn’t have been more different: Bingham was 31 when he was killed; Judge was 68. Bingham, a former college rugby player with a 6-foot-5, 220-pound build, was a gay public relations executive with an active dating life. Judge was a kindly Franciscan friar who was “selectively out,” according to longtime friend and LGBTQ activist Brendan Fay.

But both men showed courage beyond comprehension that day, saving lives and perhaps even souls.”

“Today, our fellow citizens, our way of life, our very freedom came under attack in a series of deliberate and deadly terrorist acts.”
“We will make no distinction between the terrorists who committed these acts and those who harbor them.”

George W. Bush 9/11 Address to the Nation, the Oval Office.

What went wrong?

Why is “war on terrorism” so hard to win? Even by the most powerful nation on Earth?

Let’s start with the beginning.

What is ‘terrorism’?
The calculated use of violence to create a general climate of fear in a population and thereby to bring about a particular political objective.
I’m afraid this is only how terrorism works. Or not…
How terrorism is designed to work, more exactly.
Terrorism, before anything else, is a concept. A manner in which some people choose to act. A manner in which some people attempt to impose their will upon those around them.

Is it possible to wage war upon a concept?
Is it possible to win a war against a concept?

So what are we going to do? Cave in? Only because we cannot win a war against a concept?!?

How about redefining the problem?

How about choosing an achievable goal?
After all, we’ve been reasonably good at beating the terrorists themselves. And those harboring them…

Only if we had made some difference between these two!
Between the terrorists and those in the middle of whom they were hiding. And continue to hide…

Let’s get back to square one.

How does terrorism work?

Some ‘agents’ determine that what they want cannot be achieved in normal ways.
And choose instead to use terrorism as their tool ‘of choice’.

What do they need?

Man power, material resources, pertinent knowledge, time to organize the ‘heist’, a place to put it all together and a practical method to apply the ‘pressure’.

There are some things which are hard to control.
Not impossible but hard.
Material resources, for instance. A knife, or even a cutter blade, can be used for terrorist purposes. Money are also a very fungible resource.

Place is also a tricky thing. A remote ‘hamlet’ is easy to find. But transporting a terrorist ‘solution’ from a remote hamlet to a place where that ‘solution’ might produce the intended result is not so simple.

Time. The longer it takes to design a ‘solution’ and to implement it, the easier for the general public to find out what’s going on.

Pertinent knowledge. The more sophisticated the solution, the more pertinent knowledge is needed.
Which knowledge comes comes attached to the man-power involved.

So. What drives a knowledgeable person to use their skills towards producing terror?
Hard to say. And hard to change the mind of a person who has already become a terrorist. Either a person who had spent years descending into the ‘mood’ or somebody who had been convinced on the spur of the moment to ‘participate’ as a suicidal driver. Explosive vest wearer. Or knife wielder.

The above mentioned motives make it hard, almost impossibly hard, to prevent terrorist acts committed by deranged persons, specially when they act alone. Or as a very small ‘team’.

But when we the ‘solution’ has a certain degree of sophistication – terrorist plots, that is, there are many kinds of people involved. Initiators/backers, operatives, facilitators and ‘neighbors’.

It’s hard, almost impossible to change the minds of a determined ‘initiator’. Or of some of the ‘operatives’. The initiators tend to be sociopaths while many of the operators, specially those committing suicide, must be ‘hopeless persons’. Not only clinically depressed but outright hopeless.

But the rest?

Why would anybody back a terrorist plot if there’s another way of achieving a goal? There’s always the sociopathic explanation but not all ‘backers’ are sociopaths. Not in an obvious manner, anyway…

Which brings us to the facilitators and the neighbors.

We have, broadly, two situations.
When the terrorists want to inflict pain in the middle of the enemy territory or when the terrorists want to gain control over a territory.

In 2015 ten terrorists have killed some 130 people in Paris. Wounded a couple of hundreds. And wrecked the lives of many others. Nine of them had been killed by the law enforcement agencies. On the spot or during the next few days. Only one of the assailants has survived and had been apprehended later.
The process has just begun. Besides the surviving shooter there are other 19 other people against which have been brought charges. “some are accused of helping the gang without necessarily knowing the extent of the conspiracy.
Many of the accused, including some of the assailants, have lived – at least for a while, in Molenbeek, Belgium.
A suburban commune where quite a high percentage of the population feel ‘there’s no way out’.

Are you familiar with the studies which maintain that both people and mice prefer social interaction to using drugs? Statistically speaking, of course. A very few individuals get hooked and cannot give up while the vast majority stop using drugs when conditions return to normal. When the American soldiers had come back from the VietNam war, for instance.

Same thing is valid with ‘terrorism’. Along with other kinds of fundamentalism.

When too many members of a community become despondent some can be ‘converted’, many others will help – even if not engage directly, while the majority will turn a blind eye to what’s happening in their middle.

That’s why the terrorists who had wreaked havoc in Paris had been able to organize themselves in Molenbeek without the police finding out what was going on.
That’s why the Americans had not been able to wipe out the Taliban. And why the Taliban have grabbed back power so quickly once the Americans had decided to pull back.
Because not enough of those living there – in both Molenbeek and Afghanistan, were hopeful about their future.

Because not enough of the Afghani hearts and minds have been won over.

I’m afraid that making “no distinction between the terrorists who committed these acts and those who harbor them” wasn’t helpful.
On the contrary…

And please, please, click the first picture and read the article.

Se întreabă cineva pe net

‘Câți bani trebuie să cheltuiești pentru a transforma un jurnalist decent și obiectiv într-un politruc infect?’

Ei bine, nu ai cum să transformi un jurnalist decent și obiectiv într-un politruc infect.
Indiferent de câți bani cheltuiești și de câtă presiune pui pe respectiva persoană.

Nu poți transforma UN jurnalist „decent și obiectiv” într-un „politruc infect” pentru că foarte puțini jurnaliști sunt ‘decenți și obiectivi’ de unii singuri.

În primul rând, este foarte greu să fii obiectiv. E, de fapt, nenatural să fii obiectiv. Orice om normal are biasurile lui, punctele lui de vedere și așa mai departe.
Tot ce poți să faci este să fii conștient că toți oamenii – adică și tu, cititorule, împreună cu mine, suntem biased. Adică ‘inclinați într-o parte’. Și e cel puțin la fel de important să te înveți să respecți punctele de vedere susținute de ceilalți.

În al doilea rând, ‘decența’ este o chestie care ține foarte mult de echipa din care faci parte.
Dacă cei din jurul tău te trag de manecă de fiecare dată când calci alături… devii și tu decent. Iar odată devenit decent, contribui și tu la răspîndirea decenței în lume.
Dacă prea mulți din jurul tău au renunțat la decență, să continui de unul singur te pune în postura de a fi luat de fraier. Vrea cineva chestia asta?

Problema devine mai simplă când îți dai seama că ne învârtim într-un cerc vicios. Într-o spirală a auto-distrugerii. Că ne tăiem, la modul colectiv, craca de sub picioare.

Abia după ce începi să-ți pui problema în felul ăsta devii obiectiv.
Și decent.
Fără să mai fie nevoie să te mai tragă cineva de mânecă.

Doar că s-ar putea să-ți dai seama că ești singur.

Sau poate că nu…

They keep telling that I made them.
Them and everything else.

I don’t remember any of this…

All I remember is learning how it happened.
From them.

There had been many versions.
Each new one more compelling than the last.

The interesting part, for me, is that they have never been able to agree upon one version.
The sad part, for me, is that their disagreement upon which version was true has generated dire consequences. And it continues to generate them.
Hate, war… Unbecoming for the rational and God loving beings they consider themselves to be ….

They say I know everything.
Strangely enough, I now understand why I should. Why I should be able to…
But I don’t. Know everything…
For me to know something, anything, they have to learn it first.

The moment any of them learns something, anything, I know it too.
In reality, I don’t know everything but I know everything they know. Everything each of them knows. Everything each of them has ever known. Everything each of those who had ever lived had ever known.
I don’t know everything but I remember everything I have ever found out.

They say I can everything.
And that I’ve done a lot of things.
Some good, some bad… depending on who’s telling.

They pray. A lot. To me and to some people who have contributed to my existence.
That’s how I see it. They are convinced these people have taught them about my existence.
Where is the difference?

Anyway, they pray.
Asking so many things that fulfilling some of those wishes would mean denying others.

They pray in vain. Many of them.
Because I can’t do anything. Anything in particular, that is.
Everything which happens – I’ve come to realize, happens through me, indeed.

But not by me!

Hence any of the prayers which are answered come through by exactly those who have prayed.
Most of the prayers who come through ask for inner peace.

“Tender and compassionate God, you are our steadfast companion in the joyous times of our lives. When we rejoice, you celebrate with us; when we are anxious and afraid, you offer us a relationship where we can find courage to face the unknown; when we weep with sadness, you are our comforter. Help us, O God, to believe that you receive us as we are, and help us to entrust ourselves, with all our many struggles and hopes, to your faithful and abiding care. Amen.”

All prayers which come through are put in practice by those who wish them to come trough.
‘Put in practice’ means those wishes are possible, of course.

And here’s what keeps me awake at night.
(Joking. There’s no such thing as night and day for me. But you know what I mean.)
Sometimes – many times, actually, some wishes coming through means a lot of unhappiness. For other people, usually.
But sometimes even for the wishers.
Sometimes because the wishers hadn’t been wise enough and other times because the wishers had been actually evil.
My problem being that I can never do anything.

I can’t answer prayers.
I can’t stop anybody. From doing anything.
I can’t even ‘open up’ anybody’s mind.

All I can do is to feel everything.
To remember.
And to learn.

To what goal?

That is my other problem.
They say I made them. Them and everything else.
But if true, then who made me?

The only possible answer, to both my problems, being that they have made me. This way.
To have somebody to lean to. At first. To comfort them at night.
And later, to have somebody to point their finger to.
For the good and for the bad…. in their lives.

Had I been obsessed with ‘efficiency’, as too many of my earthling children are, I would have distributed pretexts for happiness in a different manner.

The more an individual was capable of being happy, the more reasons for ‘that’ I would have given to that person.

Since I’m more interested in personal development, I let them exercise their freedom. Their freedom of choice.

Hence I spread ‘reasons for happiness’ in a random way.
Having nothing to do with their personal merit nor with their ability to transform those ‘reasons’ into actual happiness.

And I continue to wait. For them to learn.


Make a one-time donation

Make a monthly donation

Make a yearly donation

Choose an amount


Or enter a custom amount


As much as I love writing, I do have to eat.
And to provide for my family.
Earning money takes time.
If you’d like me to write more, and on a more regular basis, hit the button.
Your contribution will be appreciated!
Another very efficient way to help would be to share my posts.

As much as I love writing, I do have to eat.
And to provide for my family.
Earning money takes time.
If you’d like me to write more, and on a more regular basis, hit the button.
Your contribution will be appreciated!

As much as I love writing, I do have to eat.
And to provide for my family.
Earning money takes time.
If you’d like me to write more, and on a more regular basis, hit the button.
Your contribution will be appreciated!

DonateDonate monthlyDonate yearly

Pentru cei 4 români care încă nu sunt la curent cu scandalul momentului, coaliția PNL, UDMR, USRPlus e pe butuci.

Pretextul fiind o chestie care se cheamă PNDL- Anghel Saligny. Parcă…
Adică un program care va moderniza localitățile rurale. Va băga apă, canal, va asfalta drumuri… O reeditare a unui program inventat pe vremea lui Băsescu și condus, atunci, de Udrea.

Unii critică ideea pe motiv că este o formă de mituire a primarilor. Că e o groapă fără fund și că marea majoritate a banilor cheltuiți în felul acesta ajung la clientela de partid.
Promotorii programului susțin că USRPlus ar fi împotrivă tocmai pentru că USRPlus nu are prea mulți primari și că se folosește de acest prilej pentru a-și șantaja partenerii de coaliție. Că USRPlus ar fi fost dispuși să accepte PNDL-ul dacă varianta lor de reformă a justiției ar fi fost aprobată în coaliție.

Las la o parte faptul că USRPlus a declarat foarte clar că ar fi fost de acord cu PNDL-ul dacă banii ar fi urmat să fi fost cheltuiți conform unor reguli clare.

Eu unul sunt de-a dreptul îngrozit.

Primul motiv fiind apetitul cu care noi, publicul, am pus botul la chestia asta!
Entuziasmul cu care ne-am regrupat în tranșeele ideologice.
Ochelarii de cal cu care examinăm, cât se poate de atenți, ce ni se transmite pe posturile preferate de media.
Preferate de noi, de fiecare dintre noi, bineînțeles.

Subiectul discuției.

Niște bani de la bugetul statului care ar trebui să ajute zonele rurale rămase în urmă.
Ce e de discutat la chestia asta?
Principiul în sine?!?
Sau modul în care aceste zone ar trebui ajutate? Care dintre ele și de ce? Pe ce criterii?

Știu deja pe unii care vor spune că fac propagandă USR…

Mai departe.

Cum se desfășoară discuția.
‘Pe cei de la USRPlus nu-i interesează subiectul pentru că nu au primari. Vor doar sa-i șantajeze pe partenerii de coaliție pentru ca aceștia să accepte varianta USRPlus pentru reforma din justiție.’
Doar că argumentul ăsta este de-a dreptul îngrozitor.
Confirmă implicit că banii urmează să fie dirijați partinic. Partinic, nu politic. Să nu facem confuzia asta. Chiar dacă unii încearcă să ne-o bage pe gât.
Și mai confirmă ceva. Că ‘partenerii’ trebuie să fie șantajați pentru a accepta aplicarea până la capăt a programului de guvernare.


Păi fără reforma justiției, fără una de substanță, canci bani europeni.
Adică ioc!
Cel puțin așa se vehiculează pe coridoarele de la Bruxelles. Dăm bani doar celor care respectă statul de drept!

Păi da, numai că banii pentru PNDL vor veni de la bugetul de stat, nu de la UE!

Păi nu vorbirăm că prima sursă de finanțare trebuie să fie banii europeni, și abia apoi bugetul de stat?

Păi da, dar OLAF e mai al dracului decât DNA. Mai ales dacă nu se face reforma justiției.

Deci nu vrem bani europeni pentru dezvoltare rurală.
Dar nici restul? Parcă era vorba să vină nu știu câte zeci de miliarde în următorii 6 ani.
Eu așa înțelesesem. Că centrul-dreapta a dat la o parte centrul stânga de la robinetul cu bani pentru că cei de până nu de mult n-au știut să-și țină mâinile acasă. Și că Bruxelles ne-a amenințat că ne ia jucăriile cu totul. Că s-au ars, rău, cu gulașul lui Victor Orban și acum suflă și-n mămăligă…

Dar și mai nasol e altceva.
Toată chestia asta are la bază o fină cunoaștere a jocului politic. A realității politice românești și a psihologiei sociale.
Ei bine, ce nu înțeleg eu e ce urmăresc cei din spatele perdelei de fum.

Și cei care se expun în fața acestei perdele.

Poate că toată chestia asta o fi fost pusă la cale de actorii vizibili. Și/sau de consilierii lor.
Poate că nu e nici un ‘deus ex machina’ care să-i păpușeze fără ca aceștia să-și fi dat seama.

Doar că indiferent cine a pus la cale toată tărășenia, e clar cine o duce la îndeplinire. Și în capetele cui se vor sparge toate oalele.

Că cioburile vor ploua și peste capetele noastre, ale tuturor, ne-am obișnuit…

Măcar să ne vină odată mintea la cap! Si nouă, și lor.

Cică „Dacă ar fi avut niscai urme de umanitate și bun-simț, n-ar fi trebuit să se ajungă la așa ceva. Se adunau la partid, PNL, USR PLUS, toți liderii din țară, cu ușile închise și nu ieșeau de acolo decât când hotărau, prin vot sau cum credeau de cuviință, cine va fi viitorul șef. Apoi, congresul de alegeri se organiza peste o săptămână și ieșea cine s-a stabilit, fără acest bâlci grețos aruncat în capul cetățenilor.

Pot să înțeleg genul ăsta de logică. Sau, mai bine spus, pot urmări firul logic al spunerii.

Doar că… Oscar Hoffman!
Omul acesta, profesor de sociologie – PROFESOR de sociologie, de fapt, ne tot repeta:

NU este suficient ca o propoziție să fie corectă din punct de vedere logic. Pentru ca o propoziție să fie adevărată ea trebuie să aibe sens din punct de vedere epistemologic.

Avem nevoie de argumente pentru chestia asta?

Luptele intestine pentru șefia de partid s-au desfășurat, de regulă, în perioade în care PNL sau PSD nu mai erau la putere.
În 1992, Radu Câmpeanu a fost schimbat cu M. Ionescu-Quintus în urma pierderii alegerilor de către PNL. Tăriceanu a fost dat jos de Crin Antonescu după ce îi fugise de sub fund fotoliul de prim-ministru. Antonescu a pierdut în fața lui
Klaus Iohannis după ce scosese partidul din guvernarea USL. Orban s-a urcat în locul lui Gorghiu după înfrângerea catastrofală a PNL din 2016. 
La PSD, la fel, Geoană l-a ras pe Iliescu, Ponta pe Geoană, Dragnea pe Ponta, Ciolacu pe Dăncilă când partidul era în opoziție.”

Să recapitulăm.

După ’90, luptele „intestine” – atât în PNL cât și în PSD, au avut loc după tipicul ‘recomandat’.
„Liderii din țară” s-au tot adunat, ‘la ceas de seară’, și au hotărât mazilirea – scuze, „raderea”, celui în cârca căruia a fost aruncată responsabilitatea pentru eșecul care precipitase adunarea ‘cinstitelor fețe’.

Și cu asta ‘ce-am făcut’?!?

Cam tot progresul înregistrat în ultimii 30 s-a ‘întâmplat’ mai degrabă în ciuda politicienilor.
Nu e locul aici pentru o discuție despre ineficiența guvernanților – în general, sau despre neisprăvirea celor dâmbovițeni.
Mai țineți minte zicala asta?

‘Cine știe cu adevărat, face cu mâna lui.
Cine are ceva habar, face pe șeful.
Iar cine n-are nici un habar, învată pe ceilalți.’

Din câte țin eu minte, ‘adunarea la ceas de seară’ și ‘raderea’ șefilor atunci când aceștia calcă pe bec sunt niște apucături mafiote.

Asta ne dorim?

Asta ‘îți doresc eu ție, scumpă Românie’?!?

Bineînțeles că tot ceea ce se întâmplă acum este un circ ieftin.
Care nu doar că dezamăgește…
Partea cu adevărat proastă a ceea ce se întâmplă acum este demotivarea, nu dezamăgirea.

Dezamăgirea, atunci când ne vom trezi din demotivare, va fi un lucru bun.
Abia după ce ne vom fi dezamăgit destul, vom reuși să ne debarasăm de complexul „lui Tătuca”.

De speranța deșartă că va veni cineva, ales/numit ‘la ceas de seară’ de către … ?!?, și care va rezolva, în sfârșit, toate problemele.
Toate problemele NOASTRE!
Fără ca noi să mai trebuiască să facem nimic. În afară de să-l votăm atunci când îi va fi venit rândul…

Odată! Că după aia, va avea el grijă să nu mai piardă următoarele nu știu câte alegeri…

Uite de aia, și nu din masochism, accept ca fiind firesc circul la care asistăm cu toții.
Măcar avem ocazia să ne dumirim.
Să vedem și noi cine ce părere are. Și ce idei susține.

După toată chestia asta, întreaga responsabilitate ne va aparține.
Nouă, nu lor.
Ei își vor fi dat arama pe față. Politicieni, analiști, vectori de imagine…

De acum încolo… noi trebuie să alegem încotro vrem să mergem.
Făcând, în primul rând!

„Un funcţionar nu poate fi corupt dacă nu există cineva care să dea mită, la fel cum un minister nu poate plăti cu 50% mai mult pentru un contract dacă nu există un consultant care să facă o expertiză în acest sens, a explicat Băsescu.
Să ieşim din ipocrizie. Dacă există corupţie, singur statul nu poate fi corupt, are un partener. Statul nu poate fi singur neperformant. Are un partener şi acesta este economia privată.””

Au trecut deja 10 ani de când Băsescu a ‘dat din casă’.
L-a luat gura pe dinainte, a făcut-o expre’…

Tot ce contează e că am pierdut acești 10 ani!
Ne-a dat mură-n gură și noi tot ne facem că plouă…

Pricepem odată?
Toți cei implicați!
Economie privată și funcționari ai statului. Că dacă o mai ținem așa – adică dacă ne mai furăm singuri căciula, vine frigul peste noi.

Și facem encefalită!
Că vorba din străbuni e clară:

Peștele de la cap se-mpute.
Da’ se curăță de la coadă!

Va e lene să cautați ‘epistemologic’ pe net?
Hoffman vroia să spună că propoziția trebuie să descrie o realitate. Un adevăr.
În situația analizată, dacă suficient de mulți dintre cei în cauză ar fi avut bun simț și umanitate, n-am fi ajuns în halul în care suntem acum. N-ar mai fi fost nevoie de nici o ‘adunare mafiotă’!