Archives for posts with tag: covid-19

There’s one thing shared by both parties who currently pull on the proverbial ‘bone of contention’ – whatever that is. Except for the ‘bone’ itself, of course.

Both parties consider the ‘others’ as being stupid. Stupid enough to ‘discard’.
So stupid that nobody actually hears what the ‘others’ have to say.

What drove me to this conclusion?

Would you pay any attention to something uttered by a ‘libtard’? Or by a ‘fascist’?

Why would an antivaxxer actually listen to the arguments presented by a vaxxer when the anti-vaxxing community is convinced – or had allowed itself to be convinced, that the vaxxers are ‘sheeple’?
Why would a vaxxer try to understand what’s going inside the head of an antivaxxer when the vaxxing community is convinced – or had allowed itself to be convinced, that the antivaxxers are slow minded idiots who cannot understand science. And put us all in harm’s way!

Why would somebody concerned about catching Sars-Cov 2 listen to the arguments of somebody who is ‘cool’ about it? When those who are casual about the whole thing are called Covidiots?
Why would a ‘Covidiot’ care about Covid-19 when so many of them are convinced there are already too many people on Earth? Too many stupid people…

See what I mean?

The problem with this line of thought is that following it blinds each and everyone of those who go along. Us, that is.

Blinds us to the fact that we are all idiots.

None of us knows everything.
Some of us might know more than others, indeed. But no one knows so much as to be able to live comfortably on their own. To be both fully independent and to have a good life for any sizable amount of time.
Hence each of us – no matter how skillful or how highly educated, might – and eventually will, be proven idiot. Sometimes by a ‘simpleton’…

Don’t you believe me?

A guy has a flat tire. Being handy enough, he starts to change it. During the process, the lug nuts end up in a curb inlet. He tries to recover them using a piece of wire but… A kid, who had been watching the whole thing, tries to intervene.
‘Leave me alone, don’t you see I have a lot on my head?’.
After another 5 minutes, the child attempts again to say something. The driver rebuts him for a second time. Another 10 minutes pass by and the guy lightens a cigarette. The child was playing nearby. Remembering his undeserved rebuttal, the ‘handy’ guy approaches the child:

‘You were trying to say something to me a while ago. What was it?’

‘I noticed you’ve lost the lugs holding one of your wheels. Why don’t you unscrew one nut from each of the other wheels, put the spare on and drive to the next repair shop?’

And, by the way, what’s your opinion? Does this guy know what he’s doing? Is he ‘expert’ enough to teach others?

Since I don’t want to leave you ‘on a limbo’, compare to this:

And always consult a manual before attempting to do something for the first time. If one is available, of course. If not, use a double dose of common sense.
Or call for help. Don’t be a knows it all idiot.

‘Spațiul public’ este în efervescență.

Unii ‘înjură’ CCR-ul pentru ca a lăsat guvernul fără unelte pentru stăvilirea pandemiei.

Alții ‘înjură’ PSD-ul pentru maniera ‘lentă’ în care ‘procesează’ noul proiect de lege în parlament.

În Obor, o mare parte dintre tarabagii stau fără mască. Sau cu ea pusă aiurea. Tot așa, foarte mulți dintre prăvăliașii independenți se prefac doar că respectă măsurile de precauție.

La 12 zile după publicarea în Buletinul Oficial a hotărârii CCR cu privire la carantină au început să se întoarcă în spitale o parte dintre bolnavii care se ceruseră acasă. Direct la terapie intensivă…

Iar efervescența este atât de mare încât nimeni nu este interesat, încă, de numărul în continuă creștere a celor ‘depistați pozitivi’.

Va începe să ne pese cu adevărat abia după ce vom fi atins ‘pragul critic’. Și nu am nici o idee care va fi acela.
Vom începe să purtăm măști abia după ce îi vom auzi pe prietenii noștri horcăind. Sau după ce vom conduce o rudă la groapă.

Abia atunci vom depune o moțiune de cenzură în loc să înjurăm guvernul la televizor.
Abia atunci ne vom apuca să scriem – și să votam în regim de urgență, niște legi bune în loc să chemăm primul ministru în parlament doar ca să-i spunem că nu ne place legea pe care ne-a trimis-o el.

Și, când totul se va fi terminat – că toate se termină la un moment dat, o să ne plângem în pumni.
‘Bă, da’ proști am fost. De ce n-am facut chestia asta de la început?
Înainte să fi murit toți oamenii aștia?’

Bine, nici ‘noi’ n-o să mai fim chiar atăt de mulți…

Sau poate că nu?
Mai există varianta ca unii dintre noi să se bată pe spate și să se felicite pentru victoria electorală…
Dar asta va însemna că nimeni nu va fi înțeles nimic.

Că toate chinurile vor fi fost în zadar…

Singurul subiect asupra căruia cad de acord toți comentatorii vieții publice romanești este ‘nevoia de comunicare’.

Cu toții deplâng – mai mult sau mai puțin nuanțat, modul în care guvernul ‘comunică cu țara’.
Cu toții ‘admiră’, mai mult sau mai puțin invidios, modul în care PSD-ul reușeste să transforme subiectele zilei, cu ajutorul unor unelte din sfera comunicării, în ‘pitchuri electorale’.

Trebuie să rescunosc că există și cățiva analiști care ne atrag atenția ca ‘țara arde și babele sunt la coafor’.

Ce nu spune nimeni este ca babele astea se duc cu atâta insistență la coafor pentru că asta li s-a spus în ultimii 30 de ani.

Toți politicienii români, din toate taberele, au făcut tot feluri de cursuri. De comunicare. Toți politicienii români au consilieri de comunicare. Unii chiar mai mulți.

Și ne mai mirăm?
Că fac doar ce au fost învățați să facă?
Că sunt preocupați mai mult de comunicare decât de fapte?

Păi dacă le-a mers?
Dacă i-am evaluat mai mult după modul în care au comunicat și mai puțin după ce au făcut?

‘Și ce vrei să spui cu asta? Că profesioniștii comunicării poartă principala vină pentru cele întâmplate?’

Nu. Fiecare dintre noi avem partea noastră de răspundere!
Politicienii pentru ce au făcut, noi pentru ce am votat iar comunicatorii pentru că au transformat libertatea de exprimare într-o armă politică.

Vreau să atrag însă atenția asupra unui fapt cât se poate de simplu.
Politicienii trăiesc în bula lor. Noi, votanții, trăim în bulele noastre.
Nici unii dintre noi nu știm, la prima mână, ce se întâmplă în celelalte bule.

Singurii care au contact cu întreaga societate sunt ‘comunicatorii’. Tot ei sunt cei care au capacitatea să împărtășească ceea ce știu.

Până nu e prea târziu…

So, in the name of liberty and in order to protect the lives of the innocents, the government should not mandate wearing a mask in public – for the duration of the current pandemic, but should close the public funded ‘planned parenthood’ clinics forever…

Individuals – both men and women, are to be trusted to take, on their own, the appropriate measures to protect themselves – and the others, but women are not to be trusted to decide, on their own, about what happens inside their own bodies.

Meanwhile, “The US and Brazil each recorded more than 100,000 cases over the seven days from June 15 to June 21, the WHO said, the only two countries with such high infection numbers.
Do I need to refresh your memory about the fact that neither of their presidents, Trump and Bolsonaro, have never been seen wearing a mask in public?

This Covid thing is an excellent opportunity.
For us to reconsider.

Everything.
Our past. Our meaning/role in this world… our future…
We have the time, some of us also have the means.

The means to socially distance ourselves from the fray.
Hence increasing our likelihood to survive. Increasing our confidence that tomorrow will actually happen.
Increasing the need to ‘actualize’ ourselves. To be able to cope with what tomorrow might bring.

This whole thing reminds me of the fact that Maslow’s Pyramid is nothing but a succession of steps which might be climbed. Might be climbed….
There’s no one there forcing us to step up once we’ve ‘fulfilled’ the one we’re standing on. And no one to tell us what to do once we’ve ‘upgraded’ ourselves.

And another thing.
Covid also taught us, the hard way, that our planet is limited.
That it’s hard to live apart and that everything which happens anywhere eventually influences all of us.

Thank you for reading this.

Later Edit
Some use ‘physical distancing’ instead of ‘social distancing’.
The rationale being that the distance is only physical and not social.
The way I see it, ‘social distancing’ makes a lot more sense.

‘I keep my distance because I care about you, not because I fear I might catch something from you. We are together in this!’

Practical reason:
“All the forms of rationality so far considered involve proceeding from one belief to another. But sometimes people proceed from belief to action. Here desire as well as belief is relevant, since successful rational action is action that satisfies one’s desires.” Encyclopaedia Britannica.

On behaving reasonably:
The standard of behaviour is external. Generally, the law examines only conduct, not the excitability, ignorance, or stupidity that may cause it. The courts determine what the hypothetical “reasonable person” would have done in the situation. Such standards also demand a degree of foresight in anticipating the negligence of others—especially of special groups such as children.
The reasonable-person test presumes certain knowledge—e.g., that fire burns, water may cause drowning, and cars may skid on wet pavement. Community custom will influence such presumptions, such as the practice of driving on a certain side of the road even on private roads, a situation in which laws do not apply.

The Supreme Court on Monday (June, 2018) ruled in favor of a Colorado baker who had refused to create a wedding cake for a gay couple. The court’s decision was narrow, and it left open the larger question of whether a business can discriminate against gay men and lesbians based on rights protected by the First Amendment.

““Why aren’t you wearing the mask?” Jesse asked the customer on a recent day at a store in Rancho Palos Verdes, Calif. “I am not here to question what you believe in. These are the rules. I am just asking you kindly to wear the mask.”
The customer, Genevieve Peters, who was recording the entire exchange, refused. “We are in America here,” she said, “Land of the free.” Then she turned her camera on other shoppers, who were less than amused: “Look at all of these sheep that are here, all wearing this mask that is actually dangerous for them.”
Jesse, identified only by his first name in the video, telephoned the police, who did not arrive. Finally, when Ms. Peters left the store, others customers burst into applause.” (https://www.nytimes.com/2020/05/15/us/coronavirus-masks-violence.html?action=click&module=Top%20Stories&pgtype=Homepage)

‘The reasonable person test presumes certain knowledge’ … that businesses are allowed to ‘weed out’ customers based on the Bill of Rights… and that Covid-19 is a hoax…

‘Sheeple’…

There are facts which need to be checked.
And facts which are ‘somewhat’ obvious.

USAToday felt the need to fact check whether Bill Gates sponsoring a ‘pandemic simulation’ didn’t predict COVID-19…

What next?
Fact checking whether a fire crew exercising fire fighting didn’t predict the next … fire?!?

Am renunțat la credință, atâta câtă aveam, cu vreo cincizeci de ani în urmă.

Învățasem deja să citesc. Îmi plăcea foarte mult Știință și Tehnică. De unde tocmai aflasem despre microbi. Și a venit vacanța de primăvară… de Paște, cum am spune noi acum.

La noi acasă nu venea preotul. Din motive care nu țin de subiectul de astăzi. Cert este că auzisem de Dumnezeu, acceptasem cumva ideea, dar nu fusesem dus la biserică. Nu prea știam ce se întâmplă acolo. Și nici nu mai fusesem față-n față cu vre-un preot.
În vacanța aia, am fost în vizită la nașa mea – fusesem botezat, totuși. La Focșani.
Și a venit preotul. Cu dascăl cu tot. Cum se întâmplă de Paște și de Crăciun.

OK. Au cântat ei ceva acolo, nașa și bunica au ascultat, și-au făcut de câteva ori cruce… eu stăteam ca la teatru. Nu chiar cu gura căscată… dar aproape.
La final, preotul ne-a întins crucea. S-o sărutăm.

Moment în care mi-am adus aminte de microbi. De ăia din Știință și Tehnică. Drept pentru care am refuzat să mă conformez. Și nici măcar n-am fost suficient de abil să mă prefac. Pur și simplu am refuzat.

Explicând de ce.

Confuzie maximă!
Nu mai țin minte exact cum s-au derulat evenimentele, cert este ca dascălul m-a fugărit, nu prea convins, prin cameră. Nu m-a prins.

Așa că mi s-a tăiat.
Din partea familiei apropiate… nici ei nu se duceau la biserică.

Vreo zece ani mai tărziu, cine mergea, în gașcă, la slujba de Paște?
De înviere, mă rog.
Și nu, nu mă răzgândisem. Era, pur și simplu, o formă de solidaritate.
Eram solidar cu ceilalți. Din frondă, nu din credință. Știam că nu era voie așa că mă duceam acolo doar de-al dracului. Foarte mulți dintre colegii și prietenii mei făceau același lucru. Din același motiv.

Între timp, după vreo douăzeci de ani de inginerie mecanică, m-am întors la școală. Sociologie, de data asta.
Unde am învățat cum e cu religia. Cum sentimentul religios îl face pe credincios să se simtă ca aparținând bisericii. Ca făcând parte din Ecclesia. Ca unul dintre cei chemați. Ca nefiind lăsat de izbeliște.

Iar acum, la 50 de ani distanță, tot de Paște, sunt absolut uluit.

Suntem în plină criză. Într-o situație din care nu putem ieși singuri. Și nici în gașcă. Pe cartiere. Pe partide. Sau, eu știu, mituind pe cineva…
Suntem la câteva zile de Paște. În perioada în care, de obicei, ne salutam cu mai multă căldură vecinii. Indiferent de credință. În perioada în care ne pregăteam de sărbătoare. Indiferent de ce sărbătoream fiecare dintre noi.

Și ce facem?

Ne certăm între noi ca chiorii!

Stăm la coadă ca să avem ‘masa bogată’ dar suntem îngrijorați de moarte că o să se umple țara de Covid în noaptea de Paște…
Politicienii, cei de la care așteptăm lumină, se folosesc de prilej pentru a se mai înghionti un pic.
‘Influencerii’, cei care încearcă să lumineze Internetul, își bagă și ei coada.

Învățăm și noi ceva din toată chestia asta?
Că e mult mai ușor împreună decât împotriva tuturor?
Că nu poți să convingi pe cineva dacă faci mișto de el?
Că dacă nu poți să-l convingi că dreptatea este, întreagă, de partea ta, lasă-i și lui o portiță? Lasă-l și pe el să respire un pic… Altfel cine știe ce ce-i mai trece prin cap?

Dacă mă prindea dascălul ăla? Dacă-și punea mintea cu mine?

Cică atunci când Dumnezeu vrea să piardă pe cineva, mai întâi îi ia mințile.

‘OK, ne-a trimis COVID-ul pe cap, acuma crezi că vrea să ne ia și mințile? De unde-ai mai scos-o și p-asta?’

„🔴14. Întrebare: Avem voie să ieșim după ora 22.00 în proximitatea casei, în cazul în care avem o biserică în apropiere?
Răspuns: Puteți ieși în proximitatea casei, în afara curții, pentru a primi lumina de la voluntarii cu care Patriarhia Română colaborează în acest an, puteți rămâne în proximitatea casei pentru a asculta slujba, însă nu vă puteți deplasa spre biserică, indiferent cât de aproape este situată de casă și nu este permisă formarea de grupuri mai mari de trei persoane.
În cazul în care locuiți la bloc, puteți ieși din casă, de asemenea, pentru a primi lumina adusă de voluntarii BOR, dar este esențial să respectați regulile de distanțare socială, să nu aglomerați casa scării imobilului și să nu formați grupuri mai mari de trei persoane.

🔴15. Întrebare: Putem să ascultăm slujba din stradă?
Răspuns: Strict ascultarea slujbei nu poate fi invocat ca motiv pentru deplasare în afara locuinței, iar rămânerea în stradă a mai multor persoane care ar putea dori la acest lucru ar putea duce la formarea unor grupuri mai mari de trei persoane, implicit la încălcarea prevederilor Ordonanțelor Militare numărul 2 și 4.”

Secțiunea românească a Facebook-lui e plină de indignare păgână.
Unii sunt supărați că ‘de ce au unii mai multe drepturi decât mine’ iar alții că ‘de ce sunt folosiți jandarmii/polițiștii pentru a duce lumină celor care își doresc acest lucru’.

Am citat mai sus pozitia oficială a ministerului de interne. De unde rezultă foarte clar că nimeni nu are nici un drept în plus. Indiferent de credința pe care declară că o are.

Între timp, onor ministerul a încheiat un acord cu BOR-ul.
Care acord conferă, într-adevăr, oarecari drepturi suplimentare celor care se declară a fi credincioși. Aceștia au posibilitatea ca, vineri și sâmbătă între orele 7 și 17, să se așeze la coadă, „în toate parohiile din Patriarhia Română, în locuri special amenajate, în afara lăcașurilor de cult, de către personalul angajat al bisericii și de către personalul voluntar, evident, cu respectarea măsurilor de protecție, masă sanitară, distanță socială, distanța fiind marcată în fața locului special amenajat, exact ca la magazinele alimentare”, pentru a primi „paștile”.

Reacțile au fost diverse. De la îndemnul prezidențial ‘renunțați la acest așa-zis acord’ până la „Sunteți niște cretini! Ne ucideți!

O analiză mult mai rafinată ne este propusă de Mircea Marian într-o postare pe Facebook.
decizia (BOR) de a primi exceptare de la regulile de izolare va genera – dar cred că a generat deja – doar furie. Asocierea guvernului PNL cu banda pesedistă din fruntea BOR nu le va aduce nici un vot, va ajuta doar PSD. Cum e posibil ca poliția să escorteze preotii ca să ducă lumină? E ridicol, e absurd, e grotesc.”

Acuma… Ce face BOR-ul… e treaba lor. Prea multe prostii – după părerea mea.
Ce face guvernul… e treaba noastră. Ne vom spune parerea la urne.
Cum reacționam noi, de fiecare dată când cineva – BOR-ul și/sau guvernul, în cazul ăsta, face câte ceva, e tot treaba noastră! Iar furia este cea mai nepotrivita reacție. Întotdeauna.
Scopul nostru, al tuturor, este să scăpăm cu bine din situația în care ne aflăm.
Scopul celor mai îndârjiți dintre credincioși este puțin mai nuanțat… De credința lor, de modul în care înțeleg ei lumea…

În situația dată, cred ca e mult mai bine ca ‘paștile’ să fie distribuite în timpul zilei iar ‘lumina’ să ajungă în mod organizat la cei care o așteaptă cu nerabdare decât să asistăm la tot felul de îmbrânceli între poliție și îndârjiți în noaptea de Paște.

Și încă ceva.

Noi, ăștialalți, le cerem ‘lor’ ca în numele rațiunii să se comporte în mod irațional. Noi argumentând științific iar ‘ei’ fiind cât se poate de logici.

Noi le cerem să stea acasă. Pentru că așa e prudent. Dar nu le garantăm nimic.
Ei, în schimb, știu că mersul la biserică face bine. Mai ales la viața de apoi.

De fapt, noi le cerem ca în numele a ceva care oricum este temporar să-și pună în pericol singurul lucru care îi animă. Speranța în ceva veșnic.

Poate că ar trebui să tratăm situația cu mai multă delicatețe. Când e vorba despre speranțe poate că e mai bine să oferi alternative în loc să interzici. Indiferent ce credem noi, atunci când ceilalți ajung să creadă că nu mai au nimic de pierdut…

Covidul ăsta deschide perspective noi.

E o bună ocazie să ne dăm seama câte datorii avem.
Să înțelegem câți oameni contribuie la bunăstarea noastră.
Atâta câtă e.
Atâta câtă am fost, noi, în stare să punem la cale.

Astăzi e rândul gunoierilor.
A oamenilor care fac curat.
Cei care ne permit nouă, distanțaților social, să mai beneficiem de o pojghiță de normalitate.

%d bloggers like this: