Archives for category: identitate colectiva

“Când au venit să îi ia pe comuniști, n-am scos o vorbă. Nu eram comunist.
Când i-au arestat pe social-democrați, am tăcut. Nu eram social-democrat.
Când au venit să îi ia pe sindicaliști, nu am protestat. Nu eram sindicalist.
Când au venit să îi ia pe evrei, nu m-am revoltat. Nu eram evreu.
Când au venit să mă ia pe mine, nu mai rămăsese nimeni care să-mi ia apărarea.”

Coda 1

Când li s-au restricționat drepturile celor nevaccinați, n-am zis nimic. Eram vaccinat.

Coda 2

Când am avut nevoie să mă ia cu salvarea, a trebuit să aștept până a fost prea târziu.
Foarte mulți au pus dreptul lor de a nu se vaccina mai presus de dreptul tuturor de a trăi.
Iar eu m-am îmbolnăvit abia după ce toate spitalele era deja blocate.
Așa că am murit, ca în Evul Mediu, de apendicită.

(Priveşte înapoi cu mânie este un text dramatic care exprimă foarte clar şi fără echivoc o atitudine, anume) atitudinea tinerilor furioşi, cei care s-au trezit (după cel de al doilea război mondial) că nu prea au perspective, şanse de a se realiza, că trăiesc într-o societate dărâmată, în reconstrucţie şi care îşi concentra toate forţele către această reconstrucţie, ei resimţind acut lipsa de orizont cu care se confruntau. În acelaşi timp, acest text cere la rândul său o atitudine, cel care se apropie de el trebuie să resimtă această furie, dar să o folosească în scopuri constructive, creative.”

Geaca lui Jimmy sau modalităţi de resuscitare – Priveşte înapoi cu mânie
Mircea Sorin Rusu, Agenda Liternet, Mai 2005

Mai ține cineva minte spectocolul? Sau filmul?
Eu nu.
Dar continuă să mă obsedeze titlul!

Recunoașteți situația?
Și înjuratura?
„Tineri frumoși și liberi”?

Cum de-am ajuns să ne înjurăm tinerii?!? Viitorul?

Să vă povestesc.

Sfârșitul.

Ceașcă reușise să-i unească pe toți.

Aveam 7 ani când sovieticii au strivit Primăvara de la Praga.
Nu mai țin minte discursul lui Ceaușescu dar țin minte sentimentul de mândrie cu care vorbeau oamenii despre el.
Despre curajul cu care EL le-a ținut piept ‘cotropitorilor’.
Pe vremea aia o duceam binișor. Pușcăriile politice fuseseră golite, alimentarele erau din ce în ce mai pline, macaralele construiau de zor locuințe pentru oamenii muncii, aveam căldură și apă caldă la discreție, electricitatea ajunsese până în cele mai depărtate cătune. Iar Romania reîncepuse să producă autoturisme!
Ceaușescu reușise să ne unească – pe noi, cei din-lăuntrul țării, în jurul lui!
Mai mult, atitudinea de frondă față de politica externă a Uniunii Sovietice îi adusese și un enorm prestigiu internațional. Un mare număr de susținători din lumea largă.

În următorii 21 de ani, Ceaușescu avea să reușească contrariul.
Să ne unească, pe toți, împotriva lui.
Nouă ne era frig, foame și scârbă. Ne întrebam cum de-am ajuns în halul ăla. Și ne era atât de scârbă de noi înșine încât nici măcar nu mai aveam vreo speranță. Unii încercau să fugă, foarte puțini să organizeze o rezistență iar marea masă, resemnată, îi percepea, pe toți ăștia, ca fiind ‘nebuni’. Ca pe niște descreierați care își puneau familiile în pericol. Ca pe niște zănateci care clatinau barca. Care puneau în pericol umbra de confort care mai putea fi obținută. De către unii dintre noi…
Cei din Vest se lămuriseră și ei. De unde-l plimbaseră în caleașcă, acum îl arătau cu degetul.
Lui Gorbaciov, care încerca să dreagă busuiocul comunist, îi era pur și simplu rușine. Faptul că Ceaușescu era singurul care refuza orice idee de reformă periclita însuși conceptul de Perestroika. Care trebuia să aibă loc, simultan, în întreg lagărul. Pentru că era, nu-i așa, vorba despre o chestie ‘legică’. Conform materialismului dialectic, atunci când o dai de gard, te întorci din drum. Doar că Gorbaciov nu putea să se întoarcă de unul singur. Trebuia să ia cu el întreg Tratatul de la Varșovia. Și tot CAER-ul. Orice ‘disidență’ ar fi demonstrat caracterul arbitrar al hotarârilor luate la nivel ‘centralizat’. Ar fi demontat, cât se poate de elocvent, pretenția de ‘legitate’ a „materialismului științific și dialectic”.

Ritual de trecere.

Noi, cei din-lăuntru, n-aveam habar de ce avea să vie.
Marea majoritate a observatorilor au fost uluiți.
Nimeni nu vedea sfărșitul comunismului.

Până în primăvara lui 1989. Da, primăvara!
Francis Fukuyama a publicat „The End of History?” pe 22 Iunie 1989. Nu cred că a scris tot articolul într-o seară… Versiunea inițială are 18 pagini…

„The triumph of the West, of the
Western idea, is evident first of all in
the total exhaustion of viable
systematic alternatives to Western
liberalism.”

„Triumful vestului, a variantei de liberalism care il animă, este demonstrat – în primul rând, extenuarea tuturor celorlate alternative sistemice care au încercat să-l concureze.”

Avem deja cel puțin doi oameni care întrevedeau ce urma să se întâmple.
Gorbaciov încerca să dreagă căruța care o luase deja la vale iar Fukuyama se bucura, deja, de pielea ursului din pădure.

Acțiunile lor contrazic afirmația pe care am făcut-o mai sus.
Chiar dacă cei mai mulți dintre noi – trăitori și observatori, împreună, nu realizam ce urma să se întâmple, erau totuși câte unii care se pregăteau.

Cei 6 se apucaseră deja de scris.

Nu vom ști niciodată cât de spontane, sau cât de organizate, au fost evenimentele din România anului 1989.
Cert este că tensiunea socială era deja ‘suficientă’ – chiar dacă cei aflați în ‘ceaun’ nu sesizaserăm încă, iar unii dintre noi – dintre ‘ei’, mai degrabă, se pregătiseră pentru a folosi orice prilej ce urma să apară. Când va fi urmat să apară… Viitoarea ‘aparție’ fiind deja ‘anunțată’ de ambele părți ale fostei cortine de fier.

Am să fac o scurtă paranteză.
Nu sunt conspiraționist. Sunt convins că nici o conspirație nu poate pune la cale chestii atât de complicate precum căderea unui întreg sistem de state. Un lucru atât de complicat presupune cooperarea a prea multor oameni. O astfel de complicățenie nu poate fi păstrată sub obroc pentru prea multă vreme.
Am să o iau altfel.
Nimeni nu poate prevedea cutremurele. Sau erupțiile vulcanice. Dar trebuie să fii tâmpit să nu-ți iei ceva măsuri de prevedere atunci când pămantul începe să tremure. Când iese fum din vârful munților. Când începe să miroasă a pucioasă… Oricât de obișnuit ai fi devenit de-a lungul timpului…

Ei bine, cei mai mulți dintre noi… am fost tâmpiți!
N-am simțit că lui Ceaușescu îi ajunsese funia la par.
Că regimul său urma să se prăbușească.

Nu ne-am pregătit!

Acum, dacă vrem să înțelegem – în sfârșit, ce ni s-a întâmplat, ar fi cazul să lăsăm mânia la o parte.

Ca să putem trece mai departe.

Altfel… nu mai scăpăm din ceaun!

Cei mai mulți dintre noi sunt de părere că broasca va fi ucisă de apa care va să fiarbă.
În realitate, broasca va muri doar în măsura în care nu se va hotărî, la timp, să sară din ceaun.

Agenții de știri care râd de prostia oamenilor simpli

Dăm tot timpul vina pe cealălalt.
Cu atâta patimă încât suntem dispuși să ne sinucidem pentru a dovedi câtă dreptate avem.

„Nevaccinarea e singura palmă pe care oamenii o mai pot trage politicienilor”

Presa a devenit locul unde te duci să afli cine ce mai crede. Cine ce opinie mai are. Cine cum mai răstălmăcește informația disponibilă la un anumit moment dat.
Te și întrebi de unde mai obțin opinenții aștia informația pe care o întorc pe toate fețele…

Dar rezultatul e cert. Și consemnat ca atare.

Măcar suntem și noi de folos cu ceva.
Era nevoie și de un grup de control, nu?

Mă întreba ieri un prieten: „Oare ce-o să fie în sufletele oamenilor ăstora atunci când vor înțelege că minciunile lor au curmat atâtea vieți?”

Hitler a murit convins ca ‘Germanii și-au meritat soarta’.
Acum ni se spune că „Nu există Covid” E doar o gripă! Eventual, un pic mai gravă. Că cei care ne-au părăsit au fost omorâți de medici, nu de boală. Că mor doar cei care ajung la spital. Că cei care stau acasă, scapă bine mersi!

Și noi plecăm urechile la ‘trăsnăile’ astea.
Ba chiar le și ‘dăm mai departe’.

Epidemia e dublă.
Și nu știu care dintre agenții patogeni este mai mortal.

Virusul sau dezinformarea!

Amândouă răspândite ‘pe cale orală’…

LE

Cică faza cu autobuzul e o făcătură. ‘Doar’ o ‘adaptare’…

Păi da… Doar că Francezii au înțeles ceva din tragedia prin care au trecut. Și, atunci când au avut ocazia, s-au vaccinat.
Și acolo sunt covidioți. Și acolo manifestează câte unii împotriva ‘dictaturii sanitare’. Și acolo sunt publicații antivacciniste.
Doar că majoritatea populației s-a dus și s-a vaccinat!
Pentru că au mai multă încredere în sistem? Care sistem funcționează mai bine decât la noi?
Pentru că nu pun botul în aceiași măsură cu noi la toate prostiile vehiculate de pescuitorii în ape tulburi?
Asta e tot din vina sistemului?
Sau invers?

Sistemul funcționează mai bine la ei și pentru că nu sunt (încă?!?) chiar atât de mulți ‘pescuitori în ape tulburi’?
Pentru că acolo ‘sistemele’ încă se trag de mânecă unul pe celălalt?
Pentru că acolo oamenii, majoritatea, înteleg (încă?!?) necesitatea de a păstra societatea ‘în stare de funcționare’?

Cu două săptămâni în urmă… eram deja primii…

Măsuri preventive:

Unii zic ceva, altii spun altceva… cert este ca producatorul sustine ca in interiorul medalionului este o anumita cantitate de „sodium chloride”. Pe românește, clorit de sodiu. NaClO2. Care ar emite oxigen pur, pe o raza de 1,3 metri. Suficient încât să-l protejeze pe purtător de viruși.

Se pare ca medalioanele nu funcționeză chiar atât de bine.

Există variante.

Cea de mai sus, e de la Zepter. Vreo 800 de lei.
Varianta cu clorit de sodiu era mai ieftina. 140-145 lei fără TVA.

Pentru săraki, se poate și aproape moca.
Cumpărați clorit de sodiu în cantități mai mari – se folosește pentru dezinfectarea apei, și vă atârnați săculeți cu pulbere de gât. Sau puneți în niște castronașe pe birou. În jurul scaunului… Fiecare după cum îl duce mintea!

Hai să vedem ‘reacția presei’.

Amuzant…. foarte amuzant!

Păi dacă o agenție serioasă (?!?) de presă poate ieși cu un astfel de titlu… cum să ne mai mirăm că un primar poate cumpăra, din bani publici, coliere cu pandative din clorit de sodiu? Ca protecție împotriva Covid-19?!?

De câți morți mai avem nevoie?

Ce trebuie să se mai întâmple ca să ne vină și nouă mintea la cap?

Chiar era nevoie să devenim ‘grupul de control’?!?
Dovada vie – câți om mai rămâne, că e mai bine să fii vaccinat decât sceptic ‘fără frontiere’?

Câți dintre alegători trebuie să mai moară pănă să le vină aleșilor mintea la cap?
Câți dintre cititori trebuie să mai moară până să le vină ‘scriitorilor’ mintea la cap?
Câți dintre telespectatori trebuie să mai moară până să le vină directorilor de programe TV mintea la cap?
Câți dintre cumpărători trebuie să mai moară până să le vină ‘vânzătorilor’ mintea la cap?

Câți dintre noi trebuie să mai murim până să le vină supraviețuitorilor mintea la cap?

Foarte multă lume nedumerită.
Aproape nimeni nu mai înțelege ce se întâmplă!

‘De ce se ceartă ăștia ca chiorii în loc să discute între ei și să găsească soluții?!?’

Unii mai optimiști chiar se așteaptă ca în urma dialogului politic să fie adoptate „cele mai bune soluții”…

Realitatea nu mai seamănă demult cu ce scrie-n cărți!
În cărțile alea scrise prin secolul XVIII. Rousseau, Locke, alea-alea…

Dacă vrei să știi ce se întâmplă astăzi, acum, trebuie să asculți buletinele de știri!
Dacă vei fi suficient de atent, vei observa că ‘politic’ a devenit sinonim cu ‘trasul spuzei pe turta proprie’.

‘A fost luată o hotărâre politică’ înseamnă în zilele noastre ‘au făcut așa cum au crezut că e mai bine pentru partidul lor’.

Pentru partidul lor… au crezut ei că așa e mai bine pentru partidul lor… Sau pentru ei înșiși!

Mă rog, fiecare cât îl duce mintea…
Păi da, numai că ei cu ‘credința’ lor și noi cu ponoasele!

Până pierd ei alegerile… se lungește coada la sicrie!

Cred că Covidul ăsta ne-a stricat de cap.

M-am dus să văd ce mai face un prieten care nu prea iese din casă.
Să-i duc niște pâine, niște apă…

Am luat-o pe niște străzi lăturalnice. Cel mai scurt traseu. Nu era nimeni. Ploua, ora prânzului…

Nu mi-am pus mască.
M-am întâlnit cu 4 oameni. Trei cu măști. Doi s-au uitat urât la mine.

Ajung în fața blocului.
Înainte de a descuia ușa, mi-am pus masca.
De unde să știu eu cine a strănutat cu 2 minute înainte? Cine a mers cu liftul?
Până să scot cheia din buzunar, apare cineva pe hol.
Realizează că n-are mască – tocmai ce m-a văzut pe mine potrivindu-mi-o pe nas, se oprește de partea cealaltă a ușii și își pune și el una. După care deschide și iese.
Afară!

Termin cu apa, cu pâinea, vorbim ce aveam de vorbit – eu în continuare cu masca pe figură, ca să nu-i dau lui ‘ceva’, și plec.
Am luat-o pe alt drum. Aveam de plătit o factură.
Bancomate gasești doar la drumul mare. Așa că am schimbat traseul.
Prin fața unor blocuri, pe o ‘șosea’ cu destule magazine la parter.
Afară ploua. Știu, am mai spus-o odată.

De data asta am întâlnit mult mai mulți oameni.
Dintre care vreo 5 trecuți bine de prima tinerețe. Doar unul dintre ei mergea ‘șnur’. Restul… mai încet, mai șchiopătând, mai în baston… Toți 5 veneau de la cumpărături. Cam cocoșati… Doar doi aveau trolere. 3 cărau pungi. Fiecare câte o grămadă de pungi… Un ‘moș’ și două ‘babe’, niciunul ‘sprinten’, fiecare cu câte cel puțin trei pungi…

După fețele lor, sigur nu se pregăteau de vizita unor rude. Copii…
Pur și simplu, ieșiseră să-și ia câte ceva de mâncare. A treia zi de ploaie … li se terminaseră proviziile.

De ce n-au făcut comandă?
Cum face fi-miu când nu-i place ce a gătit maică-sa? Și îi e lene să-și facă singur?

Pentru că nu știu cum?
Pentru că vor și ei să vadă o față de om?
Pentru că nu mai există vecini?

Mai ales acum, când Covidul ăsta ne face să ne uităm urât la oamenii care merg fără mască pe stradă…

O investigatie Recorder a descoperit secretul lui Polichinelle.
Ca BOR se ocupa cu ‘imobiliarele’ – mai mult sau mai putin ‘pe sub masa’, si ca este condusa de cineva cunoscut sub porecla de Marele Alb

Internetul a luat foc. Patriarhia a reactionat.
Iar Facebook s-a impartit in doua.

Unii spun ca Marele Alb face aluzie la o rasa de porci – chestie care ar fi mai degraba de rau, iar altii se gandesc ca porecla invoca pe cel mai mare – si mai ‘periculos’, rechin. In a doua varianta porecla fiind interpretata mai degraba pozitiv. Chiar daca intr-un sens ‘oarecum’ negativ…
Oricum e de sapat si aflat ce inteleg ei. Rechin e mai bine. Oricum hotii au imagine buna in Est pentru ca sunt singurii care mai au respect si autoritate cand se dizolva statul. Ar fi opusul lui “porc”care ar semnifica degradarea autoritatii. Rechin ar insemna puterea autoritatii”.

Revine periodic in atentia comentatorilor de profesie vestita discutie despre sexul ingerilor.
Gurile rele spun că pe la 1453, când Constantinopolul era asediat de armata turcească, iar ultimul împărat al Bizanţului, Constantin al XI-lea Paleologul (Dragases) se dădea de ceasul morţii să apere cetatea, călugării de acolo au încins o dezbatere aprinsă despre… sexul îngerilor. Sigur, potrivit unora, aceasta este doar o poveste lansată pe piaţă de catolici, pentru a-i discredita pe călugării ortodocşi.

Se vede cu ochiul liber ca insasi aceasta pilda seamana putin cu banda lui Moebius. Sau cu sarpele care-si mananca coada…
In loc sa discutam miezul pildei, ne apucam sa interpretam demersul ca pe incercarea unora de a murdari imaginea altora…

Cam asa si cu discutiile pe marginea povestii cu Marele Alb.
In loc sa discutam situatia, ne apucam sa evaluam daca ‘Marele Alb’ e de bine sau ‘de porc’.

Cautand sa ilustrez opinia mea cu privire la tarasenie – si anume ca in mijlocul nostru se afla un imens elefant (alb) pe care ne facem cu totii ca nu-l vedem, am dat peste poza de mai sus. Insotit de o ‘explicatie’. Pe care imi voi permite sa o citez in original.

A white elephant is something that’s become a burden because it hasn’t met expectations.

“Un elefant alb este cineva care nu s-a ridicat la nivelul asteptarilor si care, astfel, a devenit o povara.”

Ce facem?
Mai discutam mult despre sexul ingerilor? Permitand, astfel, elefantului sa creasca din ce in ce mai mare?
Si, eventual, sa devina transparent? Atat de transparent incat nici macar nu va mai fi nevoie sa ne prefacem? Ca nu-l vedem?

Sau rupem pisica?

Pana la urma, ai doar doua variante la dispozitie atunci cand iti dai seama ca ai ajuns in rahat.

Faci ceva cu ‘mirosul’ pana te lamuresti cum de-ai ajuns in halul ala sau te intorci, pur si simplu, din drum.

Daca ii dai inainte, inseamna ca tie chiar iti place ce-ti cade-n in cap!

Cu alte cuvinte, conform Constituției României, statul este distinct de societate.
Iar președintele – chemat, la nevoie, să medieze între cele două, este, și el, distinct de fiecare dintre cele două entități separate.

Și noi chiar sperăm că alcătuirea asta cât se poate de schizofrenă va putea funcționa vreodată?

Că un stat distinct de societatea pe care se presupune că trebuie să o apere își va îndeplini vreodată menirea?
Că un președinte, oricât de dedicat, va fi vreodată în stare să medieze între două entități care n-au nimic în comun?

Care n-au nimic în comun în afară de oamenii care le populează?

Chiar!
Ce-o fi în capul oamenilor care ‘lucrează la stat’? Care fac parte atât din ‘societate’ cât și din ‘stat’? Și care, pentru a respecta constituția, trebuie să țină statul separat de societate?
Și ce-o fi în capul lui Iohannis?!? Care face parte din societate – ca cetățean al acestei țări, din stat – ca „șef”, și care, colac peste pupăză, mai trebuie să și medieze între două chestii din care face parte simultan?!?

V-a luat durerea de cap?
Așa e la schizofrenie… face parte din fișa postului!

https://www.g4media.ro/presedintele-klaus-iohannis-despre-incendiul-de-la-constanta-astazi-din-pacate-statul-roman-a-esuat-in-misiunea-sa-fundamentala-de-a-si-proteja-cetatenii-sunt-ingrozit-de-tragedie.html
https://www.presidency.ro/ro/presedinte/rol-si-atributii

Cine a învins?
Cinicii, impostorii, bandiții și alte mutații social-politice-economice foarte stranii.

“Ce să-i spui unui tânăr ca să reușească în viață? Să fie corect, să se educe, să fie altruist, să ajute pe celălalt, să se sacrifice, să lupte pentru dreptate, să împartă cu celălalt, să respecte legea? Dacă face asta e terminat.
Realitatea spune invers: fură, încalcă legea, fii tupeist și cinic până la cer, bagă-ți picioarele în lege și în tot, folosește-te de ceilalți fără milă, ia tot, nu împărți cu nimeni, fii nemilos și lasă morala și adevărul. Astea sunt pentru cei slabi, tu ești învingător: poți călca pe cadavre pentru că meriți. Suntem o junglă: sfâșie tot ca să poți reuși. Aceasta este singura putere de lege. Tu ești legea.
Asta este cheia succesului noii societăți. Asta ne arată ”noua elită” parvenită.

NU!

De învins, n-a învins nimeni!
Am pierdut noi.
Noi. Noi ăștia!
Fraierii ăștia care considerăm că țopârlanul cu Mercedes este un invingător.
Noi, care îi validăm pe ‘cinici, pe impostori, pe bandiți și pe celelalte mutații social-politice-economice’ de fiecare dată când ne uităm cu jind la ‘realizările’ lor.
De fiecare dată când bălim după mașinile lor strălucitoare și după femeile lor triste.

Atât de frumoase și atât de triste…

Construirea socială a realității, Peter L. Berger și Thomas Luckmann

„Sa se faca dovada, dovada…!”
(bate cu palma in masa)

Elena Ceaușescu, Târgoviște, 25 Decembrie 1989.

Până în ’89, am tot murit noi.
La canal, dacă călcai pe bec.
Multe dintre femeile noastre au murit apoi încercând să-și facă întrerupere de sarcină. Uterul lor devenise una dintre căile prin care partidul încerca să construiască societatea socialistă multilateral dezvoltată.
La final, muream de foame.
Apoi a ‘explodat mămăliga’.

A fost nevoie de o adevărată explozie pentru că foarte mulți dintre cei aflați ‘la mijloc’ nu se hotărau odată. Nu se hotărau să lase partidul din brațe. Își găseau tot felul de justificări. Că nu era dracul chiar atât de negru. Că înainte fusese și mai rău…

Apoi au murit ‘ei’. În noaptea de Crăciun, că tot erau atei.
Bine, n-au murit singuri… i-am omorât noi!
Ca mai toți revoluționarii care se respectă…

Și, pentru că tot era revoluție, moartea lor a fost cât se poate de sumară.
‘Formele’ au fost doar mimate.
Logica procesuală a fost respectată doar în forma ei. Conținutul…

Acum, la 30 de ani după ‘sumara execuție’, senatoarea Diana Șoșoacă „a solicitat atât ministerului de Interne, cât și ministrului Sănătății, Atilla Cseke, și secretarului de stat Raed Arafat, „toate dovezile științifice care atestă existența virusului, punându-mi la dispoziție toate actele de cercetare și dovezile materiale ale existenței virusului””

Un demers la fel de logic precum cel de mai sus. Cel puțin din punct de vedere formal…

Diferența majoră dintre cele două situații fiind că atunci au murit ‘ei’.

Iar acum murim noi.

De ce?
De ce murim tot noi? La fel ca înainte de ’89?

Păi din același motiv.
Cei de la vârf ‘se dau în bărci’ iar cei prinși la mijloc nu se hotărăsc pe ce drum s-apuce.

„„Sunt aproape 30% din salariații din sistemul de sănătate și asistență socială nevaccinați. Asta înseamnă că peste 50.000 de salariați din aceste domenii încă nu s-au vaccinat, pe care nu-i poți obliga. Nu știm dacă au trecut prin boală sau nu, nici statul nu știe. Sunt oameni care spun că dacă vor fi obligați să se vaccineze își vor suspenda contractul de muncă la cerere. (…) Ei nu vor să se vaccineze și punct. Au motivele lor, motive care sunt amplificate de ceea ce vedem că se întâmplă pe plan politic.

Gândiți-vă că au făcut acum denunțul la DNA pentru achiziția a celor 120 de milioane de doze de vaccin. Ce poate înțelege un om simplu sau un cadru medical că se întâmplă? De ce ați încheiat contract de 120 de milioane de doze de vaccin pentru populația puțină  a României. E clar că cineva a făcut o afacere din acest lucru, iar acum trebuie să consume acele doze și cum să o facă decât prin obligativitatea unor categorii de a se vaccina. Acest lucru e ca un bumerang împotriva clasei politice. Pentru că subiectul nevaccinării cadrelor medicale, adus în spațiul public, s-ar putea să se întoarcă împotriva lor. Populația se va întreba: Dacă un medic nu se vaccinează, noi de ce am face-o?“, susține Viorel Husanu de la președintele Federației Sanitas București.”

Interviul realizat de Mirela Dădăcuș cu Viorel Hușanu poate fi ascultat aici: https://www.rfi.ro/emisiunile-rfi-ro-138039-sanitas-bucuresti-peste-50-de-mii-de-cadre-medicale-nevaccinate-nu-pot-fi.
Durează doar o jumătate de oră. Merită!

%d bloggers like this: