My son:
– How about some fried potatoes?
– You gonna fry them?
– Yep!
– OK, when? I’m starving.
– In a couple of hours… I’m not hungry yet!
My wife:
– Why don’t you fix yourself a snack?

  1. My version of tzatziki:

Ingredients:

Lactose free yogurt
Lactose free double cream
Dried mint
Cumin powder
Cardamom powder
Allspice powder
Lemon zest
A touch of vinegar
Grated nutmeg
Olive oil
Salt

Equipment.
Paper coffee filter.
Strainer
Mixing bowl
Spatula.

How to:
Strain full fat lactose yogurt and double cream – two parts yogurt to one part double cream, over night in a cool place.
Transfer the white stuff to a mixing bowl.
Add, to taste, the above mentioned condiments and seasoning.
Mix well. Taste. Improve, if needed.

2. Hors d’oevre du jour

Ingredients:

Boiled basmati rice
A small can of mussels in tomato sauce
Some ‘tzatziki’ – see recipe above,
Chopped mint
Chopped red peppers
Olive paste

I used the handle of a tea-spoon to blob tzatziki and olive paste all over the plate.

Am fost dintre aceia care l-am votat pe Băsescu. Și la președenție.
Prima oară.

După care am votat de trei ori împotriva lui!
De fiecare dată, m-am întrebat cum de n-au fost mai mulți oameni care să fi făcut ca mine.

Cum de au fost atât de mulți cei care au votat cu Năstase și cum de a supraviețuit Băsescu atât de mult.

De ce suntem atât de orbi atunci când devine din ce în ce mai evident că ‘împăratul este gol’?

M-am împiedicat, efectiv, de răspuns!

L-am votat pe Băsescu, atunci, din două motive.
Pentru că nu mai suportam aroganța lui Năstase.
Și pentru că Băsescu fusese intransigent în problema câinilor vagabonzi.

Era nevoie să scăpăm, măcar pentru o vreme, de ‘baronii roșii’.
Băsescu părea a fi omul potrivit să facă chestia asta pentru că nu ezitase să-și pună popularitatea în pericol atunci când fusese vorba să rezolve o problemă reală.

Mi-am dat seama, foarte repede, că fusesem păcălit.
Intransigența lui Băsescu fusese doar un gambit politic. Aroganța lui la fel de mare ca cea a lui Năstase. Baronii PDL echivalenți, din toate punctele de vedere, cu cei instalați de PSD.

Și atunci?
Cum de a rezistat ‘Băsescu’, ca fenomen politic, atâta vreme?

Să ne întoarcem la problema maidanezilor.
Mai precis, la cum a reacționat populația. Și societatea civilă!

Societatea civilă a sărit cu gura. Pe Băsescu! Pe cel care încerca să rezolve o problemă reală…
Populația s-a repezit, în prima fază, să-i ascundă pe maidanezi. Apoi să-i adopte. Formal. Doar pentru a-i ‘elibera’, din nou, în stradă.
Restul, adică cei deranjați de prezența – și de mușcăturile, maidanezilor, au cam tăcut din gură.

Și ce mi-a venit tocmai acum?

Abia ce mi-am pierdut un sfert de oră din viață spălându-mi pantofii de căcat.
Din cauza frunzelor de pe trotuar, n-am văzut ‘capcana’. Și am călcat direct în ea.

De unde? Că doar nu mai sunt câini vagabonzi? Cel puțin nu în București…

Câini vagabozi n-or mai fi. Nu mulți, în orice caz.
Căcat de câine… mai găsești!

Mulți dintre posesorii de câini strâng, într-adevăr, ‘urmele’.
Mult mai mulți decât o făceau pe vremea când începusem eu să fac chestia asta.

Dar încă n-am văzut pe nimeni care să tragă pe cineva de mânecă!
N-am văzut încă un trecător care să atragă atenția vre-unui plimbător de câine că ‘prietenul cel mai bun al omului’ tocmai a ‘plantat’ o ‘mină’ pe trotuar. Nici n-am auzit ca omniprezenta poliție locală să fi amendat pe cineva al cărui câine ‘a ieșit afară’ pe domeniul public.

Păi dacă nu suntem în stare, individual sau instituțional, de un gest minim de protecție a ‘spațiului vital’ în care viețuim cu toții, cum să fim în stare să eradicăm ‘corupția’? Prin vot?

Și totuși..
Pe stradă e mai greu! Cum să-ți tragi vecinul de mânecă și să-i spui să strângă căcatul din urma căinelui său?
In cabina de vot e mai simplu.
Ești singur.
Ai lista de candidați la dispoziție. Și stampila în mână.
În cabina de vot ești Dumnezeu!

Ai toată răspunderea.
Și nici o scuză!

Ai grijă. E soarta ta în joc.

Valeriu Nicolae, candidat independent la Camera Deputatilor.

Apetitul nostru pentru a vota țăcăniți pare inepuizabil așa că poate să fie mai rău până cănd o să fie mai bine vorba regelui.

Citatul de mai sus provine dintr-un articol apărut in Ianuarie 2019.
Habar n-am dacă nu cumva își propusese deja să candideze în 2020.
Știu însă că un număr semnificativ de mare dintre corespondenții mei de pe FB se gândesc serios să-l voteze.

Mi se pare un personaj interesant.
Și totuși.
Nu e o idee rea să votezi un independent. Atunci când trăiești într-o democrație așezată!
La noi… nu prea e cazul.

Noi încă suferim de complexul ‘tătuca’. Sperăm încă într-un ‘Țepeș Doamne‘ care odată instalat pe tron (votat pe tron, mai nou) să ne rezolve toate problemele.
Fără ca noi sa mai facem ceva…
Noi, Romania, încă avem nevoie de instituții puternice. Pe care să le construim cu mâna noastră! Votând partide! Implicându-ne în viața publică organizată.
Pe toată lărgimea spectrului politic!

Abia după aceea vom fi devenit suficient de maturi pentru a ne permite luxul de vota independenți!

Soția mea a avut Covid. Covid 19!

Un coleg a avut ceva simptome. Nu foarte clare. Soția mea a început să mă ocolească prin casă.
Colegul a primit rezultatul. Era pozitiv.
Cu toate ca nu erau îndeplinite toate condițiile pentru ‘contact direct’, soția mea a făcut un test. PCR. Care a ieșit pozitiv.

A avut și ceva simptome. Nu grave, doar multe. Un pic de răgușeală, niște durere de cap, multă oboseală, amorțeli – astea încă nu i-au trecut de tot, la o lună de când a ieșit din carantină. Discomfort gastric…

Primul drum pe care l-am făcut atunci când am putut ieși din casă a fost la analize. De anticorpi, de data asta. Ea are, eu nu. N-am avut simptome, n-am dormit în același pat din momentul în care ea a bănuit ceva, ne-am păzit cât am putut.

Am povestit toate astea ca un argument pentru cât de ‘inconsecventă’ este infecția asta. O iei de la un coleg cu care nu lucrezi în același birou – 5 la număr, toți ‘pozitivi’ și toți cu simptome, și n-o dai soțului. La unii se manifestă ca o răceală, alții stau cinci zile pe oxigen…

Și ca un preambul la ceea ce urmează:

După ce ne-am întors de la analize, eu m-am dus la cumpărături. În Hala Obor.
Era exact în prima zi în care fuseseră închise piețele agro-alimentare care nu erau ‘în spațiu liber’. Hala Obor rămăsese deschise pentru că are pereți laterali ‘ghilotină’. Administratorii au ridicat pereții, vânzătorii au dârdâit dar piața a rămas deschisă.
La etaj e un fel de mall. Standuri închiriate de diverse firme care vând mâncare. Și ‘conexe’. Cafea, condimente, vinuri…
Cu cei de la condimente sunt ‘prieten.’ Cumpăr de la ei de atât de multă vreme încât relația, și ‘discuția’, e mai complexă decât cea dintre un client obișnuit și un comerciant. Subiectul zilei, firește, era ‘închiderea piețelor’.

„Fu@-$i gura mă-sii nenorocitului ăsta de Iohannis!!! Cine ești tu să-nchizi piețele, mă!?!”

Noul venit, care tocmai se băgase în discuție, vocifera de la mai puțin de jumătate de metru de mine. Masca pusă sub nas iar el intrase în magazin cu toate că pe ușă scria clar ‘doar unul câte unul’ Mă retrag, cât de mult îmi permite spațiul, și întreb:

„Știți că guvernul a închis piețele, nu președintele?”

„Să-l f#% în gură și pe Orban!”

„Nu cumva avem și noi o responsabilitate în toată chestia asta? Poate că dacă respectam cu mai multă grijă măsurile de prevenție nu se îmbolnăvea atâta lume. Și nu mai era nevoie să fie închise piețele…”

„Ia mai lasă-mă dom-le cu covidu’! Doar bolnavii mor din chestia asta!”

„Nu vă supărați, dumneavoastră câți ani aveți?”

„75! Și, după cum vezi, sunt sănătos tun!”

Avea doar vreo 20 de kile-n plus… Și eu care abia ieșisem din carantină…

N-am relatat întâmplarea până acum pentru că încă se încrețește pielea pe mine!
Să-ți vezi soția făcându-și bagajul pentru spital – ‘să fie acolo dacă o fi nevoie’…
Să auzi o persoană de 75 de ani afirmând ritos „doar bolnavii mor” atunci când jumătate din paturile de la ATI sunt ocupate de o boală înfecțioasă despre care nu auzisem acum un an și pentru care încă nu există tratament/vaccin…

Tocmai am citit o postare. Pe un blog.
„Cronici pe bune”…

Caterinca nationala numita carantinarea zonelor de langa Bucuresti.

Mesajul?
‘Guvernul, (cel actual, firește) a mai făcut o prostie. Nimeni nu știe câți oameni trăiesc cu adevărat în comunele suburbane dar actualii guvernanți carantinează localitățile plecând de la cifrele vechi. Care nu mai au nici o legătură cu realitatea.’

Logica mi se pare perfectă.
Nu știm câți sunt – pentru că nimeni nu se ostenește să-și facă mutația, dar știm ‘noi’ că sunt mai mulți decât erau mai demult….

Hai să vorbim și despre lucrurile pe care le știm.
Numărul de infectați. Care e clar că e mare.
Și despre care știm unde locuiesc. Pentru că și-au arătat buletinele…

Și de ce s-or fi infectat oamenii aștia?

Nota bene!
Acum nu vorbim despre vinovății individuale!
Acum analizăm comportamente sociale.
Aici este vorba despre ce facem noi, toți, ‘la gramadă’!

Iar explicația științifică pentru ‘transmisia comunitară’ este comportamentul inadecvat condițiilor pandemice.
Pe românește, ne infectăm unii de la alții pentru că nu purtăm corect masca, ne înghesuim ca oile, nu ne spălăm suficient pe mâini și nu stăm liniștiți acasă atunci când avem simptome!

Simplu, nu?

Iar pentru că, vorba lui Nichita Stănescu, cineva trebuia să poarte o vină…

Și uite-așa guvernul mai primește o palmă…
Noi nu ne declarăm corect domiciliul, noi nu suntem în stare să ne păzim unii pe ceilalți – sau unii DE ceilalți?!?, iar guvernul este cel care primește înjurăturile…

Când o să înțelegem odată că ‘guvernul’, oricare o fi el, nu poate face mai mult pentru noi decât suntem noi dispuși să facem unul pentru celălalt?
Pentru simplul motiv că guvernul este făcut tot din – și de către, oameni.
De oameni din rândul nostru. După chipul și asemănarea noastră…

Aleși de către noi, dintre noi.

How do we vote?
For a candidate/party or against? Usually against the incumbent… Or against what we dislike…

What do we vote for? What do we expect?
Leadership or stewardship?
Do we expect our elected officials to take us by our collective hand and lead us through darkness or just want them to turn on the light?
To make it so that we may lead whatever lives we choose for ourselves ? For as long as we behave in a generally acceptable manner, of course…

Which brings us to ‘what democracy really is’ and ‘how can we make it work for real’?

First of all, let me point out that no democratic ‘arrangement’ had ever failed. For as long as it managed to maintain its democratic nature, of course….
Secondly, no authoritarian regime had survived for long. And most of them had fallen under their own weight rather than under outside pressure.

You see, even the ‘weakest’ democracies are way more adaptable than any authoritarian regime. The fact that anybody can voice their concerns sheds light on each problem, as it arises. The fact that all positions under the despot are filled with yes-sayers actually blinds all authoritarian regimes.
Furthermore, the fact that ‘we, the people’ has peaceful means to ‘fire’ those who do not rise to the occasion makes it possible for the society, as a whole, to survive ‘the event’. Even if the previous ‘decision maker’ could not find a way out. Faced with the same predicament, an authoritarian regime must first pass through a revolutionary transformation…

Then, if democratic regimes have such an evolutionary advantage compared to the authoritarian ones, why are we still confronted by so many dictatorships?

Because democracy demands something which is in short supply.
Mutual respect among all members of a given society!
Furthermore, democracy works only when the questions seeking answers are about the ‘how-s’ of the matter and not about the ‘what-s’.
A democratic society will remain democratic for only as long as its members continue to stick together. To have a common goal. To share a common weltanschauung.

As soon as a society allows itself to be divided into ‘parties’ promoting antagonistic interests its previously democratic arrangement will fade into ‘mob-rule’. Which is the ante-chamber of authoritarianism.

Now, not to mention her in the same breath, but Hillary Clinton and her campaign of 2008 started the birther controversy,” he said. “I finished it. I finished it. You know what I mean, President Barack Obama was born in the United States, period. Now we all want to get back to making America strong and great again. Thank you.

Thank you everyone for your support and prayers as Candy and I battled COVID-19…. I have several co-morbidities and after a brief period when I only experienced minor discomfort, the symptoms accelerated and I became desperately ill. President Trump was following my condition and cleared me for the monoclonal antibody therapy that he had previously received, which I am convinced saved my life. President Trump, the fabulous White House medical team, and the phenomenal doctors at Walter Reed have been paying very close attention to my health and I do believe I am out of the woods at this point. I am hopeful that we can stop playing politics with medicine and instead combine our efforts and goodwill for the good of all people. While I am blessed to have the best medical care in the world (and I am convinced it saved my life), we must prioritize getting comparable treatments and care to everyone as soon as possible.

Lewandowski is the latest person to test positive for the virus after attended last week’s Election Night party at the White House. His diagnosis follows chief of staff Mark Meadows and Housing, Urban Development Secretary Ben Carson and several White House staffers.

“Don Jr is the second of the president’s children to test positive.”

Romanians have a proverb.
‘Each of us makes his own bed’.
Like all other popular sayings, this one is only partially true.
In many cases – in most, actually, our individual ‘leeway’ is limited by those who are higher than us.
In many cases, again, those decision makers have climbed there with our full ‘blessing’.
In a sense, the above mentioned proverb is true on more than one ‘levels…’

Just came across this story:

A king had 10 wild ferocious dogs.

He used them to torture and kill any minister that misguided him. A minister once gave an opinion which was wrong and which the king didn’t like at all. So he ordered that the minister to be thrown to the dogs. The minister said “I have served you loyally for 10 years and you do this?”

The king was unrelenting.

Minister pleaded “Please give me 10 days before you throw me to the dogs”.

The king agreed. In those 10 days the minister went to the keeper of the dogs and told him he wanted to serve the dogs for the next 10 days.

The guard was baffled, but he agreed. So the minister started feeding the dogs, caring for them, washing them, providing all sorts of comfort for them.

When the 10 days were up the king ordered that the minister be thrown to the dogs as sentenced. When he was thrown in, everyone was amazed at what they saw. The dogs were wagging their tails playing with the condemned minister, licking his feet.

The king was baffled at what he saw.

“What happened to the dogs?!” he growled.

The minister then said “I served the dogs for only 10 days and they didn’t forget my service. I served you for 10 years and you forgot all at the first mistake!”

The King realised his mistake and replaced the dogs with crocodiles!

As soon as I finished reading, I started to wonder…

Who, in their right minds, would accept to work for such an ’employer’?
After all, sooner rather than later, everybody makes mistakes!
And if the penalty for the slightest mistake is being thrown to a pack of wild dogs…

On the other hand, who – in their right minds, would treat their employees like that?
Given the fact that no right minded people would accept – as per my previous observation, to work under such ‘constraints’.

And, even more interesting, who – as an ‘owner’, would hire such a ‘manager’?

Two Republican senators are criticizing President Donald Trump and his team for their efforts to pressure state and local election officials to overturn President-elect Joe Biden’s victories in several closely contested states.

Sen. Mitt Romney, R-Utah, one of Trump’s most vocal GOP critics, tweeted Thursday, “It is difficult to imagine a worse, more undemocratic action by a sitting American President.”

Romney accused Trump on resorting to “overt pressure on state and local officials to subvert the will of the people and overturn the election.”

Sen. Ben Sasse, R-Neb., went after Trump lawyer Rudy Giuliani, who held a press conference Thursday presenting a list of far-fetched, thoroughly debunked claims on the 2020 election.

Sasse tweeted: “Rudy and his buddies should not pressure electors to ignore their certification obligations under the statute. We are a nation of laws, not tweets.”

Given what’s currently going on in the most powerful democracy on Earth, it becomes obvious why Putin had helped Trump’s 2016 campaign to become POTUS.
Remember Ulises’s Trojan horse?
OK, it’s impossible to know for sure whether Trump and Putin actually ‘negotiated’ anything.
The point being that for a seasoned judge of people Trump behaving like an elephant in a china shop after being sworn in office was a no-brainer.
Putin could not know exactly what Trump was going to do. But he was certain that it would not end well…. For America!

Now, that Trump is throwing democracy to the dogs simply because the process didn’t end up the way he wanted, Putin must be gloating in front of the biggest mirror in Kremlin!

As some of you might already know, two weeks ago my wife tested positive.
Hence we had to spend 14 days in isolation.
During which we had some interaction with the government bureaucracy. Through mail and telephone.

Meanwhile we witnessed, with an even keener than before interest, the public discussion about the whole thing.

Here’s what I learned.

The government bureaucracy, no matter how well intended its members might be – many of them on temporary positions, as expected during an emergency, is very close to the brink.
Meanwhile, the public – at least too many of those sharing their thoughts on FB, is still far from realizing the depth of the crises.

And here’s what I experienced.

Not knowing what’s going to happen to you is the worst thing.
Not knowing what’s going to happen to those you love is even worse.

Because you’re so busy worrying, you’re practically useless.
OK, you know statistics are on your side.
But statistics are not infallible. Hence ‘what if?’!

On top of being worried for your own, and your family’s, fate, comes the ‘political’ incertitude.
That sowed by the ‘naysayers’. And trafficked by the equally worried citizens. Specially by those who find themselves backing the opposition.

Things like ‘the mask is no good’. From ‘the mask cannot protect you’ to ‘the mask is a nuisance’ and ending with ‘the mask is dangerous’.
And besides being ‘no good’, the ‘mandate to wear one in public infringes upon our human rights’!

On top of that, the naysayers attempt to convince us that ‘we’re on our own’! That ‘government will not lift a finger to help us!’.
That its entire attention is focused on serving the ‘special interests’ which control it.

For all it’s worth, here’s my ‘official position’ on the matter.

We’re indeed on our own.
As we’ve always been!
The ‘government’ – all governments, is composed of humans.
Of people, like you and me.
Hence no government will ever be willing to do more for us than we are willing to do for our neighbors!

We are the ones who need to survive.
Because in order to thrive – as we all wish, we need to survive first!
As a fully functional social organism, mind you.
Hence we are the ones who need to start doing things!

And the first thing we need to do is to determine what comes first.
Our right to walk without wearing a ‘muzzle’?
Or our right to protect each other against a disruptive virus!

Se întreabă câte unii pe net:

‘Pentru cine lucrează guvernul ăsta?
De ce închide piețele dar lasă supermarketurile deschise?’

Alții:

‘Guvernul ăsta n-are nici o logică!
Ce rost are să închizi circulația pe timp de noapte?’

Guvernul n-are nici o logică….

Păi de unde să aibe?
Având în vedere că sunt și ei oameni…
Exact ca noi!

Cum ne-au spus unii că dreptul de a nu purta mască e mai important decât dreptul de a nu ne infecta, cum s-au găsit câte unii să dea jos ‘botnița’!
Să facă mișto de cei care continuă să o poarte.

Să îndemne, practic, la ‘nesupunere civică’!
În numele Libertății și a Drepturilor Omului…

Iar vinovat pentru toate astea este… cine altul?!? … Guvernul….

NU!
NOI suntem vinovații!

Noi n-am purtat masca.
Noi nu ne-am spălat pe mâini!
Noi tragem acum…

În clasele 1-4 am avut o Învățătoare. Doamna Codescu.
Nu țin minte să-i fi spus cineva, vreodată, ‘tovarășa’.
În clasă, bineînțeles. N-am de unde să știu ce se întâmpla în cancelarie.
Copii fiind, de multe ori foloseam scuza ‘păi așa mi-a spus….’
Doamna Codescu zâmbea și, învariabil, punea întrebarea:

Păi dacă-ți spunea … să te arunci în fântână, te aruncai?!?

Tu de ce nu porți mască?
Având în vedere că virusache se transmite ‘pe calea aerului’?

Tot guvernul e de vină că suntem noi proști?
Și ‘punem botu” precum niște copii de școală primară?

%d bloggers like this: