Indiferent de motivul pentru care ai făcut pactul cu diavolul, la un moment dat realitatea te va pune într-o situație fără ieșire.

Iar cel mai nasol este atunci când diavolul însuși este acela care se ‘răzgândește’. Și te lasă, efectiv, în curul gol.

Aseară, Senatul României a votat, aproape în unanimitate, legea care stabilește condițiile pentru carantină și izolare pe caz de pandemie. Lege tergiversată, din ‘varii’ motive, de o ‘anumită’ parte a spectrului politic. Tergiversare sprijinită, din punct de vedere mediatic, de o ‘anumită parte a presei.’

Nu m-am mai uitat de mult la Antena 3. Nici la Gâdea. L-am admirat pe vremea când era singurul care îi ținea piept lui Băsescu și m-a pierdut atunci când a început să ‘lingă’ unde-i spunea succesorul acestuia.

Aseară, după ce PSD a fost nevoit sa-și calce pe suflet și să voteze o lege extrem de necesară, Gâdea l-a avut ca invitat pe Arafat.
Același Arafat care nu s-a plecat, nici el, în fața lui Băsescu. Care și-a păstrat verticalitatea indiferent de cine a fost la putere. Care nu este infailibil – cine dintre noi ar putea avea această pretenție?!?, dar care greșește – atunci când o face, pe mâna lui…

Arafat n-a spus nimic nou… nici n-ar fi avut cum…
Dar ce față avea Gâdea!
Ce-o fi fost în sufletul lui…

Dar ce mă interesează pe mine de fața, sau de sufletul, lui?!?
Pe mine mă intersesează oile rătăcite de minciunile ‘gâzilor’ care răstălmăcesc realitatea în direct și la ore de maximă audiență!

Oi care aduc virusul până în intimitatea vieții mele!

Dâmbovița e tot mai aproape să devină o zonă roșie în România, după ce numărul de cazuri COVID din județ s-a dublat în ultimele două săptămâni și a ajuns la peste 1.000. Spitalul Județean din Târgoviște, unde sunt tratați pacienții COVID, e aproape plin. Din cauza exploziei de cazuri, autoritățile au transformat încă un spital din județ în unitate suport.
Cu toate acestea, pacienți care nu primesc verdictul „vindecat” profită de vidul legislativ și continuă să plece acasă din spitalele din județ, pe propria răspundere. Nu fără consecințe. Deja cel puțin 6 dintre ei și-au infectat rudele apropiate. 26 dintre cazurile nou apărute în ultimele zile în Dâmbovița sunt din noile focare de familie.

Trebuie să recunosc că-mi place să trag cu urechea.
La coadă, în stație…

Un tânăr, la vreo 20 de ani, cu tac-su. Care-i putea fi și bunic.

„Bă, când a început Covrigu’ ăsta, am zis că gata. Stăm acasă, respectăm regulile, salvăm planeta.
Da’ când îi vezi pe boșorogii aștia cum protestează în fața guvernului… Adică exact cei mai afectați de virus refuză cel mai abitir să poarte masca…. Mai lasă-i frate să moară… dacă-s proști… Adică eu nu mă duc la cârciumă în Centrul Vechi ca să nu contribui la răspândirea virusului…”

„Gândește-te la câtă manipulare li se toarnă-n cap! De către niște profesioniști…”

„Și? Cu ce schimbă chestia asta lucrurile? Ce, ‘manipulanții’ aia nu fac și ei Covid? Tot din prostie? Și dacă ești prost să pui botul la propagandă, nu tot prost se cheamă că ești?
Ce mă interesează pe mine motivul pentru care sunt în pericol? Prostie? Rea intenție? În situația asta sunt echivalente…
Iar cei mai tari sunt aia care se protejează la maxim dar au de gând să voteze cu manipulanții. Citesc ziarul abia a doua zi, ca să moară virusul, dar repetă la nesfârșit invectivele debitate de Antena 3 împotriva lui Mandolină…”

Bob este prietenul meu.

Are 75 de ani, foarte mulți prieteni și o situație materială decentă.
Pensie, apartament, suficiente lucruri…

Bob nu mai are pe nimeni. Și nimic.
Aceia dintre prieteni care mai sunt în viață au aceiași vârstă. Și sunt, mai mult sau mai puțin, în aceiași ‘stare tehnică’.
Pentru că nu se mai poate scula din pat, lucrurile pe care le-a adunat o viață-ntreagă – și despre care credea că-i vor îndulci bătrânețile, nu-i mai folosesc la nimic.

Bob este fratele meu.
Unul dintre mulții frați pe care nu i-a născut mama mea pentru mine. Dar care mi-au fost dăruiți de viață.

Voi continua să am grijă de el, pe cât voi putea, pentru că și eu sunt tot Bob.
Chiar dacă eu am soție, copil și câteva rude în viață.

Oameni fiind, suntem supuși greșelii. Cu voie sau fără voie, adoptăm și decizii ‘imperfecte’. După care suferim consecințele. Iar acela este momentul în care avem nevoie de ajutor.

De fapt, dacă ne gândim mai bine, noi toți suntem Bob.
Nici unul dintre noi nu poate supraviețui singur.
Nici măcar în condiții normale. Și cu atât mai puțin pe vremea Covidului…

Poate virusul ăsta o să ne învețe cât de frați suntem în realitate!

‘Spațiul public’ este în efervescență.

Unii ‘înjură’ CCR-ul pentru ca a lăsat guvernul fără unelte pentru stăvilirea pandemiei.

Alții ‘înjură’ PSD-ul pentru maniera ‘lentă’ în care ‘procesează’ noul proiect de lege în parlament.

În Obor, o mare parte dintre tarabagii stau fără mască. Sau cu ea pusă aiurea. Tot așa, foarte mulți dintre prăvăliașii independenți se prefac doar că respectă măsurile de precauție.

La 12 zile după publicarea în Buletinul Oficial a hotărârii CCR cu privire la carantină au început să se întoarcă în spitale o parte dintre bolnavii care se ceruseră acasă. Direct la terapie intensivă…

Iar efervescența este atât de mare încât nimeni nu este interesat, încă, de numărul în continuă creștere a celor ‘depistați pozitivi’.

Va începe să ne pese cu adevărat abia după ce vom fi atins ‘pragul critic’. Și nu am nici o idee care va fi acela.
Vom începe să purtăm măști abia după ce îi vom auzi pe prietenii noștri horcăind. Sau după ce vom conduce o rudă la groapă.

Abia atunci vom depune o moțiune de cenzură în loc să înjurăm guvernul la televizor.
Abia atunci ne vom apuca să scriem – și să votam în regim de urgență, niște legi bune în loc să chemăm primul ministru în parlament doar ca să-i spunem că nu ne place legea pe care ne-a trimis-o el.

Și, când totul se va fi terminat – că toate se termină la un moment dat, o să ne plângem în pumni.
‘Bă, da’ proști am fost. De ce n-am facut chestia asta de la început?
Înainte să fi murit toți oamenii aștia?’

Bine, nici ‘noi’ n-o să mai fim chiar atăt de mulți…

Sau poate că nu?
Mai există varianta ca unii dintre noi să se bată pe spate și să se felicite pentru victoria electorală…
Dar asta va însemna că nimeni nu va fi înțeles nimic.

Că toate chinurile vor fi fost în zadar…

Singurul subiect asupra căruia cad de acord toți comentatorii vieții publice romanești este ‘nevoia de comunicare’.

Cu toții deplâng – mai mult sau mai puțin nuanțat, modul în care guvernul ‘comunică cu țara’.
Cu toții ‘admiră’, mai mult sau mai puțin invidios, modul în care PSD-ul reușeste să transforme subiectele zilei, cu ajutorul unor unelte din sfera comunicării, în ‘pitchuri electorale’.

Trebuie să rescunosc că există și cățiva analiști care ne atrag atenția ca ‘țara arde și babele sunt la coafor’.

Ce nu spune nimeni este ca babele astea se duc cu atâta insistență la coafor pentru că asta li s-a spus în ultimii 30 de ani.

Toți politicienii români, din toate taberele, au făcut tot feluri de cursuri. De comunicare. Toți politicienii români au consilieri de comunicare. Unii chiar mai mulți.

Și ne mai mirăm?
Că fac doar ce au fost învățați să facă?
Că sunt preocupați mai mult de comunicare decât de fapte?

Păi dacă le-a mers?
Dacă i-am evaluat mai mult după modul în care au comunicat și mai puțin după ce au făcut?

‘Și ce vrei să spui cu asta? Că profesioniștii comunicării poartă principala vină pentru cele întâmplate?’

Nu. Fiecare dintre noi avem partea noastră de răspundere!
Politicienii pentru ce au făcut, noi pentru ce am votat iar comunicatorii pentru că au transformat libertatea de exprimare într-o armă politică.

Vreau să atrag însă atenția asupra unui fapt cât se poate de simplu.
Politicienii trăiesc în bula lor. Noi, votanții, trăim în bulele noastre.
Nici unii dintre noi nu știm, la prima mână, ce se întâmplă în celelalte bule.

Singurii care au contact cu întreaga societate sunt ‘comunicatorii’. Tot ei sunt cei care au capacitatea să împărtășească ceea ce știu.

Până nu e prea târziu…

We make reality.

Each of us: I, you, she, he, brings their individual contributions.
And the end result, our reality, is defined by the quality of the interactions between us.

The new reality, ours, being the ‘place’ where we, the ‘beneficiaries’ of the interactions between us – simultaneously cooperating and competing free agents, and the previous reality, will have to lead our lives.

Until we’ll change it. Again.

During lock-down I had more time for my research regarding conscience.
Or, in Maturana’s terms, ‘self-awareness‘.

At first glance, evolutionary speaking, conscience – our ability to observe ourselves ‘in the act’, is about increasing the survivability of the individual having said ability. Hence increasing the survivability of the species to which said individual belongs.

Now, since humankind is divided in cultural ‘subspecies’ – and, according to Maturana, conscience is an ability which has been developed in social context, cultures have different chances of survival. Depending on subtle differences imposed upon the individual consciences during the ‘coming of age’.
Only there’s something which contradicts Darwin’s evolutionary theory. According to the classical version, individuals cannot adapt themselves. Individuals can only survive – and transmit their genes, or – if said genes are not good enough for the circumstances, expire and make way for other individuals/species. According to Darwin, only species can evolve.

The notable difference being what we call ‘free will’.
Not as free as some believe it to be, not as bounded as other think it to be, free will does exist. And allows us to evolve on an individual basis. During the life span of the current generation.

Only there’s a small problem here.
Cognitive dissonance.
No matter how conscient – aka aware of our own misgivings, each of us might be, our first tendency when confronted with arguments contradicting our previously held convictions is to rationalize away those arguments.
Change convictions according to the newly acquired knowledge? Maybe later…
Don’t believe me? How much time elapsed between learning that smoking is bad for you and actually quitting? See what I mean?

Hence my ‘impression’ that ‘conscience’ is more concerned about maintaining its own consistency than with the fate of the biological organism which actually supports it.

Want some more arguments?

Northern Italy. France. Spain. Bad Corona-virus outbreaks, followed by intense lock-downs. Currently the situations are, basically, under control. Suggesting that people do learn, fast, when confronted by really dire circumstances.
Taiwan, Japan, South Korea, Singapore… reacted immediately, had relatively few problems. Suggesting that people are able to learn from past experiences. The ‘original’ SARS, you know…
Germany had a less ‘dramatic’ trajectory. Suggesting people may, under certain circumstances, learn from others.
US and Brazil. The rest of the US, actually. The NE having experienced the North Italian scenario. Too many people concerned more with remaining consistent with their previous selves than with adapting to the new challenge. ‘Government tries to subdue us’ and ‘masks are an infringement to personal liberty’.

What about China and Russia?
I’ll let you be the judge of that. Only you need to remember that ‘free will’ is of a totally different nature there than it is here. In the rest of the world.

Same in India. With a twist. While in China/Russia free will is stifled from above, in India – and in too many other developing nations, free will is ‘conscripted’ by poverty. It is very hard to think about the day after tomorrow if you don’t know whether you’ll be able to eat tomorrow.
Even less so if you are hungry right now.

‘Dacă ar fi să cereți un lucru, un singur lucru, de la guvernanți, care ar fi acela?’
‘Mai multe controale din partea autorităților. Ne-am relaxat prea devreme și se vede. Oamenii nu mai țin seama de măsurile de protecție.’
Andreea Moldovan, director medical la Spitalul de Boli Infecțioase Brașov, preluare dintr-o intervenție la RFI.

Sâmbătă am fost la cumpărături. O prostie, știu. Prea mare aglomerația!

La 9 eram pe aleea dintre cele două hale de la Obor. Destul de răcoare. Plin de oameni. Unii cu mască alții fără… Un bate-gard de la BGS, cu destul de mult entuziasm, și cu masca pusă doar pe gură, încerca să-i convingă pe cumpărători să nu stea ciopor în dreptul tarabelor.
Pe mijlocul drumului, cam la 15 metri una în spatele celeilalte, două patrule mixte. Una de la jandarmi, alta de la poliție.

‘Păi cum erau mixte dacă erau una de la jandarmi și cealaltă de la poliție?!?’
La jandarmi el era cu un cap mai înalt decât ea, în timp ce la poliție atât el cât și ea erau de aceeași înălțime. Amândouă – adică ‘ele’, nu ‘patrulele’, frumoase de întorcea lumea capetele. Amândouă conștiente de chestia asta.
Nici unul din cei patru nu avea mască. Unul dintre ei, polițistul, părea destul de îndrăgostit.

Am văzut două cozi. Mari!
Una la bere și cealaltă la cireșe.

‘Ce coadă la cireșe?!? În piață? Unde sunt cel puțin 20 de tarabe cu cireșe?’
Păi da. E un precupeț de fructe care n-are cea mai frumoasă marfă, n-are nici cele mai mici prețuri, dar la capitolul ‘raportul calitate-preț’ îi bate pe toți ceilalți la cur. Așa că la el e coadă aproape tot timpul.
Coadă din aia strânsă. Își respirau unul altuia în ceafă. Își gâfâiau unul altuia în ceafă, atât era de cald…. Degeaba încerca ‘entuziastul’ de la BGS să-i mai răsfire.
Vis-a-vis, era coada la bere. Distanțați regulamentar, baieții. Drojdieri, cei mai mulți dintre ei. Căutau să se dreagă… Dar aveau grijă să nu se înghesuie!

Terasa aia are și un difuzor. Din care un spicher ne explica hotărârea Curții Constituționale conform căreia legislația actuală cu privire la carantină are nu știu ce vicii de natură tehnică. Așa că nu poate fi aplicată. Adică nimeni, bolnav cu patalama sau suspect de COVID, nu mai poate fi obligat să stea izolat. Doar, cel mult, cercetat penal pentru zădărnicirea combaterii bolilor infecțioase…

Apoi am ajuns la Kaufland. Singurul loc unde găsești fennel ca lumea…. poveste lungă. Aveam nevoie și de niște alcool. Pentru vișinată.
O sticlă de doi litri de V60 de la Prodvinalco avea prețul de 164 de lei. Adică vreo 130 lei litrul de alcool de 96%… Altă sticlă, de acvavit nemțesc, 38%, 750 ml, era oferită la 40 de lei… adică 140 lei litrul de alcool curat. Cu tot cu arome și cărată tocmai din Germania… Prodvinalco aduce de la Cluj…
Așa că m-am dus până la Auchan. Unde un litru de 96% e doar 65 de lei. Distilat la Urziceni și fără nici un pic de apă adăugată…

‘Și ce legătură are prețul alcoolului cu distanțarea socială pe care ar trebui s-o respectăm ca să scăpăm odată de COVID-ul ăsta?’
Păi nu țineți minte că ăia care stăteau la coadă la bere erau distanțați regulamentar în timp ce ăia de la cireșe se înghesuiau în disperare?
Asta în condițiile în care o bere e vreo 3 trei halba lei iar cireșele vreo 10 lei kilu… Da, numai că halba e pentru el… iar cireșele, și COVID-ul, sunt pentru copii…

How does it work and what are the consequences.

To cut a long story short, some 25 years ago I started trading on the Bucharest Stock Exchange. The market had been freshly reinstated after the fall of the communist regime and most of us so called investors were quite naive. Due an incredible amount of luck and a small but very useful spark of intelligence I made a fair amount of money. For that time…
In an attempt to maximize my profits, I went back to school.
Where I learned the difference between fundamental and technical analysis.

I’m not going into details. It’s enough for you to know that no matter how different they are, both fulfill the same psychological function.
They ‘clean up’ the slate. They help the decision makers distance themselves from the objects they have to decide upon.

What?!?

A stock – or any other tradable item, is no different from a bicycle.
We, human beings, become attached to things we already have in our possession. We find it harder to divest ourselves from something than to buy into something new. We tend to procrastinate when having to choose between multiple opportunities to buy and to ‘defend’ an already made decision. An already acquired possession.
Fundamental and technical analyses do nothing but bridge these two ‘chasms’. Help us across.

OK. But has any of this to do with propaganda?

Well, market analysis is a tool used by the decision maker himself.
Propaganda is a tool used by somebody who intends to influence the decision maker. Using the same psychological mechanisms.

While market analysis attempts to clear the ‘sentimental fog’ which distorts the factual information available to the decision maker, propaganda works its way in the opposite direction.
Facts are presented in such a way as to ‘smuggle’ them, below the radar, into the minds of the intended targets.
While market analysis is meant to help decision makers overcome their biases, propaganda is meant to fine tune those biases towards ‘encouraging’ the decision makers into adopting the decision coveted by the propagandist.

Somebody sent me this picture.
See how things work?
Most people consider themselves as being free from racism.
Also, most people consider that other people – namely the politicians and the journalists, have ‘vested’ interests. And that these ‘other’ people use ‘divide and conquer’ to maintain their grip on power.

The key word here being ‘other’. It’s the others who engage in such heinous acts. Never ‘our’ people.

But do you know what bothers me most?
I’ve been subjected to communist propaganda for the first 30 years of my life.
I’ve never dreamed it would take me another 30 years – and a stint of daily trading on the Stock Market, to figure out how propaganda works. Only to find it being used by people who declare communism to be the scourge of the Earth.

Well, since communism actually is a scourge, how about we NOT using the same tool as those who try to infect our minds with it?
For no other reason than propaganda yielding communism having been a complete failure….

How do you determine the scope of a conversation?
What the other guy has in mind when talking to you?

You interpret whatever ‘comes’ from the ‘other’ side… there’s no other way, right?
But what if both of you have opposing views on the subject? If you don’t seem to see eye to eye on the matter? Do you give up, considering the other party as too ‘thick sculled’ to matter?

‘OK, and what alternatives are there?’

The way I see it, people who speak to others might be driven by any combination of ‘trying to convince the other’ and ‘trying to learn something’. Let me deal with the extremes first.

Somebody is trying to mess up with your mind if/when your arguments are dully noted only to be later dismantled, ridiculed or both at the same time. When you are never asked to elaborate. When you end up feeling that the other guy doesn’t really hear what you have to say.

Somebody is trying to learn from the encounter – not necessarily from you, if … the opposite is happening. If you end up with the impression of having been heard. Of an exchange having had happened. Both of you might end up entertaining the very same ideas each of you have started with but…

In practice, most people do learn at least something from each conversation. No matter how determined they were, at the beginning, to convince the other.

But sometimes I do wonder… what if the real goal of too many of those who ‘surf’ – pun intended, the social media is to keep the rest of us busy?
As in ‘waste our time’? Slow us down in our attempt to learn? To make at least some sense of what’s going on around us?

Happy talking!
And don’t forget to learn.