Archives for category: Pamflet

Cei care numesc masca, botnita, sunt aceiasi oameni care daca maine s-ar da lege ca este obligatoriu sa circuli incaltat pe strada, ar incepe sa circule desculti ca “labutzele lor trebuie sa respire si nu li se incalca lor drepturile fundamentale”.
Normal ca considerati masca botnita daca sunteti niste javre.

E o problemă imensă cu spunerea asta.
Pe de o parte este extrem de exactă iar pe cealaltă este cât se poate de contraproductivă.

Propaganda anti ‘botniță’ are ca scop divizarea societatii.
Îngreunarea procesului de regrupare a forțelor și de reconectare între diversele segmente sociale. Proces esențial pentru depășirea crizelor. Inclusiv pentru depașirea crizei Covid.

Cei care stau în spatele genului ăsta de propagandă înțeleg Covidul ca pe o oportunitate. Ca pe un prilej pentru a-și pune planurile în aplicare.
În situația asta, orice raspuns în stil ‘pamfletar’ – oricât de haios ar fi el, le cântă-n strună.

Cei care, din diverse motive, au căzut în plasa propagandiștilor se simt jigniți. Devin opaci la orice argumente. Și încep să-i urască pe cei care poartă masca.
‘Mascații’, la rîndul lor, după ce iau contact cu genul asta de mesaje, se simt îndrituiți să le disprețuiască pe ‘javre’.
În loc să-încerce să-i convinga!

Iar propagandiștii se distrează văzând cum dezbinarea se întinde precum pecinginea. Precum un virus.
Precum un virus pandemic….

‘Dacă ar fi să cereți un lucru, un singur lucru, de la guvernanți, care ar fi acela?’
‘Mai multe controale din partea autorităților. Ne-am relaxat prea devreme și se vede. Oamenii nu mai țin seama de măsurile de protecție.’
Andreea Moldovan, director medical la Spitalul de Boli Infecțioase Brașov, preluare dintr-o intervenție la RFI.

Sâmbătă am fost la cumpărături. O prostie, știu. Prea mare aglomerația!

La 9 eram pe aleea dintre cele două hale de la Obor. Destul de răcoare. Plin de oameni. Unii cu mască alții fără… Un bate-gard de la BGS, cu destul de mult entuziasm, și cu masca pusă doar pe gură, încerca să-i convingă pe cumpărători să nu stea ciopor în dreptul tarabelor.
Pe mijlocul drumului, cam la 15 metri una în spatele celeilalte, două patrule mixte. Una de la jandarmi, alta de la poliție.

‘Păi cum erau mixte dacă erau una de la jandarmi și cealaltă de la poliție?!?’
La jandarmi el era cu un cap mai înalt decât ea, în timp ce la poliție atât el cât și ea erau de aceeași înălțime. Amândouă – adică ‘ele’, nu ‘patrulele’, frumoase de întorcea lumea capetele. Amândouă conștiente de chestia asta.
Nici unul din cei patru nu avea mască. Unul dintre ei, polițistul, părea destul de îndrăgostit.

Am văzut două cozi. Mari!
Una la bere și cealaltă la cireșe.

‘Ce coadă la cireșe?!? În piață? Unde sunt cel puțin 20 de tarabe cu cireșe?’
Păi da. E un precupeț de fructe care n-are cea mai frumoasă marfă, n-are nici cele mai mici prețuri, dar la capitolul ‘raportul calitate-preț’ îi bate pe toți ceilalți la cur. Așa că la el e coadă aproape tot timpul.
Coadă din aia strânsă. Își respirau unul altuia în ceafă. Își gâfâiau unul altuia în ceafă, atât era de cald…. Degeaba încerca ‘entuziastul’ de la BGS să-i mai răsfire.
Vis-a-vis, era coada la bere. Distanțați regulamentar, baieții. Drojdieri, cei mai mulți dintre ei. Căutau să se dreagă… Dar aveau grijă să nu se înghesuie!

Terasa aia are și un difuzor. Din care un spicher ne explica hotărârea Curții Constituționale conform căreia legislația actuală cu privire la carantină are nu știu ce vicii de natură tehnică. Așa că nu poate fi aplicată. Adică nimeni, bolnav cu patalama sau suspect de COVID, nu mai poate fi obligat să stea izolat. Doar, cel mult, cercetat penal pentru zădărnicirea combaterii bolilor infecțioase…

Apoi am ajuns la Kaufland. Singurul loc unde găsești fennel ca lumea…. poveste lungă. Aveam nevoie și de niște alcool. Pentru vișinată.
O sticlă de doi litri de V60 de la Prodvinalco avea prețul de 164 de lei. Adică vreo 130 lei litrul de alcool de 96%… Altă sticlă, de acvavit nemțesc, 38%, 750 ml, era oferită la 40 de lei… adică 140 lei litrul de alcool curat. Cu tot cu arome și cărată tocmai din Germania… Prodvinalco aduce de la Cluj…
Așa că m-am dus până la Auchan. Unde un litru de 96% e doar 65 de lei. Distilat la Urziceni și fără nici un pic de apă adăugată…

‘Și ce legătură are prețul alcoolului cu distanțarea socială pe care ar trebui s-o respectăm ca să scăpăm odată de COVID-ul ăsta?’
Păi nu țineți minte că ăia care stăteau la coadă la bere erau distanțați regulamentar în timp ce ăia de la cireșe se înghesuiau în disperare?
Asta în condițiile în care o bere e vreo 3 trei halba lei iar cireșele vreo 10 lei kilu… Da, numai că halba e pentru el… iar cireșele, și COVID-ul, sunt pentru copii…

donald-trump-grab-them-by-the-pussy-cartoon

Or is it the (unforeseen?) consequence of some very ‘intelligent design‘?

1 – A wealthy and immensely powerful earthly ruler decides that his only child, a boy, should be protected from having any contact with the misery predominant under his dominion.
His efforts are successful, for a while, but at some point the young lad finds out that he was living in a bubble and rebels – as all young people do at some point.
The young man, like all mythological heroes before and after him, embarks on an initiation voyage during which he not only comes of age but also discovers a way out of the erstwhile inescapable cycle that keeps us human beings immersed in apparently endless suffering.
The not so young anymore prince shares his findings to those who recognize him as their guru and fades into the endless folds of time…

2 – Unable to find a way to bring himself happiness to his subjects a powerful ruler decides to sacrifice his own son in order to achieve this self imposed task.
For his son to experience unblemished bliss – so that he would be familiar with the feeling towards which he was meant to lead the inhabitants of the kingdom – the king raises him completely isolated from the vagaries experienced by the commoners.
When the young prince is considered mature enough, he is ‘accidentally’ led to find out the dire reality that is haunting both the king and his subjects.
As expected of him, the lad refuses to return to the comforts of the gilded nest and embarks on the task he was raised to fulfill.
After a labored voyage that somewhat mirrored his erstwhile existence our hero eventually solves the problem entrusted to him by his father.
The story ends with the hero taking the trouble to share his findings with those who bother to listen to him.

3 – Unable to convince his contemporaries of what he had understood about this world an otherwise skilled storyteller concocted a rather convoluted narrative about an young prince who accidentally found out about how much misery existed – and still does – in the world. Impressed by the horrible fate of his subjects the soon to become hero starts looking for a way to deliver his people from their sufferance. After a long struggle, mainly with himself, he found out that in order escape the cycle of suffering a man must. above all. make peace with himself. By refraining from making excesses of any kind and by first considering the thoughts that cross his head and only then putting them into practice.
After refining his story in the shade of the proverbial fig tree our story teller started sharing his teachings to anybody wise enough to lend him an ear.

So, is there anything to be learned from these stories?

For starters, no one can be saved from suffering against his will or without him being aware of what’s going on.
Secondly that there is no such thing as a ‘one size fits all’ solution to be put in practice by a benevolent ‘deus ex machina’. Had this been possible the generous and caring ruler would have solved the problem without having to sacrifice his own son in the first place.
Thirdly, is no way lastly and less evident than the first two, ‘salvation’ is a collective effort. Besides the fact that in all three versions the ‘hero’/story-teller who finds the way feels an irrepressible urge to share his findings we have to consider that none of the above at no moment delved in a complete void. Each of them was raised/conducted their search in circumstances shaped by those living in their close proximity.

“The bodhisattva ideal is central to the Mahayana Buddhist tradition as the individual who seeks enlightenment both for him- or herself and for others. Compassion, an empathetic sharing of the sufferings of others, is the bodhisattva’s greatest characteristic. It is shown in the following incident from the Vimalakirti Sutra which concerns a prominent lay follower of the Buddha who had fallen ill. When questioned about his illness, Vimalakirti replied, “Because the beings are ill, the bodhisattva is ill. The sickness of the bodhisattva arises from his great compassion.”

Contrary to what one might think at first glance, Buddhism is not about a selfish quest for individual escape. Buddha himself couldn’t leave this valley of tears without first sharing his newly acquired understandings with those around him.

As amply, but not readily evident, proven by all three variations, becoming aware of, and cherishing, one’s own individuality is an absolute must for all who seek deliverance but reaching that stage is only a necessary step towards the understanding that deliverance can only be achieved by carefully balancing one’s own ego against ‘the need to belong’ which allows us to cooperate towards our common goal:

Survival as an opportunity to reach deliverance.

Remus Florescu constata indurerat in Adevarul ca:

“Articolul publicat pe 4 decembrie pe siteul adevarul.ro – „Adevăruri greu de acceptat despre sexul anal“- a avut, în câteva zile, peste 63.000 de afişări. Materialele „grele“ – anchete, analize, reportaje – cu asemenea performanţă pot fi numărate pe degete pe parcursul unui an de zile. Pe de altă parte, un material de analiză în care întreaga reţea de corespondenţi din ţară a fost pusă la muncă pentru a găsi cele mai paradite spitale, intitulat „După 25 de ani: spitalele României în care ajungi doar ca să ai unde să mori. Bolnavi trataţi cu gândaci, toalete insalubre şi aparatură bună de aruncat“ are puţin peste 1.000 de accesări. Cum este posibil acest lucru pe un site quality, cum ne place să credem că este adevărul.ro, în condiţiile în care după venituri, sănătatea îi preocupă cel mai mult pe români?”

Apoi continua sa ne convinga ca nu a inteles nimic punand, retoric, o intrebare si mai grea doar pentru a-si oferi prilejul de a concluziona ‘mortul e de vina’:

“Cred că mai importantă decât întrebarea de mai sus este următoarea: care este mesajul pe care succesul acestui material îl transmite ziariştilor care conduc publicaţia „Adevărul“, dar şi ziariştilor care scriu la ziar, şi pe care se pune, în permanenţă, presiune din partea oamenilor de vânzări care cer: afişări, afişări, afişări? După părerea mea, presiunea aceasta a început să se vadă. Şi asta pentru că cititorul are întotdeuna dreptate, nu-i aşa? Dacă asta cere, asta îi dăm. E ca în politică, alegătorul are întotdeauna dreptate.”

Discutia e evident lunga, de la rolul presei in societate si cum ar trebui ea sustinuta din punct de vedere financiar pana responsabilitatea individuala a jurnalistului.

Astazi ma voi opri la ultimul dintre subiectele de mai sus.

Pai cu cat e mai ‘quality’ site-ul ‘adevarul.ro’ – si chiar e, mai ales in comparatie cu multe din celelalte – cu atat mai putin ‘banali’ sunt cei care il viziteaza, nu? Si atunci DE CE ar citi o analiza amanuntita despre ‘cele mai paradite spitale din Romania’? N-am studiat jurnalismul dar o regula de bun simt spune ca un articol de presa (asta oricum nu e ‘o stire’) va avea cu atat mai mult succes cu cat prezinta un subiect mai interesant, sau macar mai exotic. Nu?

Si ce o fi interesant in legatura cu ‘bolnavi tratati cu gandaci, toalete insalubre si aparatura buna de aruncat’?!?

‘Nu te intereseaza sanatatea poporului’?!?

Ba da, bineinteles ca ma intereaza. Si pe cititorii vostri, quality sau nu, ii intereseaza cel putin in aceiasi masura ca pe mine.
Numai ca noi deja stim, mai bine decat ‘intreaga retea de corespondenti din tara’, care e situatia din spitale. Ati facut analiza aia degeaba.
Nu o citim pentru ca nu aduce nimic nou, cel putin pentru cititorul de rand. Noi ne tratam aici, nu la Viena, asa ca stim foarte bine cum sta treaba.

Nu prea stim cum e, si nici nu ne vine sa incercam doar asa de curiozitate, ‘sexul anal’.

Cu alte cuvinte alegem sa citim ceva despre un subiect pe care nu il cunoastem si nu despre ceva in care suntem deja ‘doctori’.

Nu suntem nici tampiti si nici dezinteresati. Problema e ca voi nu ne intelegeti si noi nu stim sa ne exprimam.
Dar inca nu am murit!

Am cautat ceva pe goagal si prima pagina ‘sugerata’ a fost una de pe Jurnalul.ro
Am terminat de citit despre subiectul care ma interesa si mi-a sarit in ochi: “Dupa ce vazi asta nu mai pui niciodata gura pe o saorma”

“Ia ma, ce-or mai fi descoperit astia?!?”

“Șaorma, cu de toate, visul oricărui român înfometat, prea grăbit sau cu prea puțin bani în buzunar pentru a-și permite o masă adevărată la restaurant. Condițiile de igienă din momentul preparării celui mai popular fel de mâncare al românilor, nu-s întotdeauna punctul forte al celor care o vând. Dar mai contează asta? Poate că imaginile de mai jos vă vor convinge totuși că șaorma nu e chiar o mâncare atât de sănătoasă, mai ales având în vedere cu cine au parte de a împărți această plăcere!”

Ce intelegeti de aici? Ca foarte multi romani infometati, grabiti si/sau saraci mananca saorma-le numai ca acestea nu sunt preparate intotdeauna in conditii igienice, nu? Si ca lucrurile astea se petrec aici, in Romania, corect?

Ca suport pentru asertiunile facute in articol a fost atasat un clip video: un soarece ‘agitandu-se in extaz’ pe o ‘halca’ de carne care isi astepta clientii ‘infipta’ intr-o ‘masina de saorma’. Extrem de scarbos, nu?

O singura problema. Clipul este luat de pe Youtube si nu exista nici un fel de motiv sa credem ca ar fi fost filmat in filmat in Romania….

Cu alte cuvinte ‘noi astia care am scris articolul, credem ca o mare parte dintre voi, cititorii nostri, sunteti atat de tampiti incat sa nu mai mancati vreodata saorma si asta doar pentru ca ati aflat din ziarul nostru ca undeva pe glob un soarece ‘s-a ratacit’ intr-un aparat de facut saorma.
E bine de stiut…

Iar partea cea mai hazlie abia acum incepe! Sub articolul cu saorma-ua era un teaser intitulat “Desperado dupa Like-uri, Fabuloasa poveste a romanului Tony Poptamas …” Curios fiind sa aflu care e treaba cu vestitul Tony m-am apucat de citit. Dupa doar cateva randuri mi-a sarit in ochi ca cel care l-a scris este extrem de invidios pe notorietatea de care se bucura Poptamas si, in acelasi timp, ca nu a reusit sa inteleaga diferenta dintre ce publica Poptamas pe Facebook – subiecte ‘umane’, cateodata facile dar niciodata de prost gust – si presa tabloida care nu se da in laturi de la nimic pentru a momi cititorii sa dea click pe cate o pagina. Iar cuvantul cheie din aceasta fraza este ‘laturi’.

Oare ziarele de genul asta nu au ‘proprietari’? Care sa inteleaga odata ca ‘foile’ de soarta carora se ocupa devin din ce in ce mai irelevante?

Democracy_People_Power
Democratia nu inseamna ‘dictatura majoritatii’, aia este ‘mob rule’ – dictatura gloatei pe romaneste. N-am sa intru acum in amanunte despre cum este aglutinata si manipulata aceasta gloata de catre diversi operatori politici.

Democratie este ceea ce se intampla inainte de vot, discutia pe fata cu privire la problemele cetatii si propunerea de solutii. Dupa aceasta discutie sunt alese solutiile, nu oamenii care sa le puna in practica. Acestia sunt secundari solutiilor, chiar daca ei sunt cei care au propus aceste solutii. Mai mult, democratia nu este nici macar despre alegerea celei mai bune solutii. S-ar putea ca in cadrul acelei discutii sa nu fie identificata solutia optima sau chiar ca cel care o sustine sa nu fie in stare sa o prezinte convingator sau ca marea masa sa nu fie inca pregatiti/suficient de maturi pentru a accepta acea solutie. Dar in mod sigur in timpul discutiilor – daca sunt cu adevarat libere – vor fi eliminate propunerile idioate.

Pentru aceasta este nevoie de libertatea de expresie si de simt civic – adica de niste alegatori suficient de treji incat sa isi dea seama ca este vorba despre soarta lor si nu a altora.

Si nu, nu este acceptabil sa nu te duci la vot. Nu sunt de parere ca votul ar trebui sa fie obligatoriu dar nici sa-i lasi sa faca ce vor fara ca macar sa-i intrebi de sanatate… N-ai inteles nimic? Asta inseamna ca ei nu s-au straduit destul, ca nu si-au facut cu adevarat treaba in campania electorala – discutia aia despre care vorbeam la inceput. Nici unul dintre ei nu iti inspira incredere? Si nu te duci?!?
Asta inseamna ca de fapt nu iti pasa! Daca iti pasa te duceai si anulai votul. Le transmiteai ca ar fi cazul sa se apuce serios de treaba. Asta este singurul fel in care poate fi sprijinita democratia.
Daca nu te duci inseamna doar ca ii sprijini pe cei care sunt la putere, adica esti multumit cu ce se intampla sau nu te intereseaza  ce ti se intampla. Cu alte cuvinte le dai o imputernicire in alb sa continue pe mai departe ce ti-au facut pana acum.

trandavia

Dati click pe poza.
Zoom in pana se vede bine scrisul.
Si acum spuneti-mi ce cauta trandavia pe lista asta?

Sau manastirea Comana o fi ajuns cumva salas de cersetori budhisti?

Pentru cei care nu isi aduc aminte de razboiul rece: MAD nu insemna doar nebunie ci si ‘Mutual Assured Destruction’.

Ideea era ca fiecare dintre cele doua parti avea suficiente bombe incat daca incepea razboiul ambele parti urmau sa fie, in cele din urma, distruse. In situatia asta nici una dintre ele n-ar mai fi avut vre-un interes sa inceapa ostilitatile. In perioada aceea rationamentul acesta s-a dovedit a fi fost valabil.
Sa nu uitam totusi ca aceasta valabilitate a avut loc in anumite conditii. Comanda era extrem de centralizata, ‘butonul’ nu era la indemana oricui, iar distrugerea ar fi fost efectiva. Absolut nimeni nu avea unde sa se ascunda pentru asi putea continua viata. Bine, daca nu cumva socoteai ca traiul, pentru cateva luni sau ani, in niste pesteri de beton si la cheremul unor masinarii ar putea fi considerat viata …

Mi-am adus aminte de nebunia asta gandindu-ma la ce se intampla de ceva vreme la noi in tara.

Presedintele este acuzat de ani buni ca ar fi fost ofiter sau informator al securitatii, ca ar fi vandut flota si ca si-ar fi dat singur o casa pe vremea cand era primar. Mai nou a iesit la iveala si ca una dintre fiicele sale ar fi cumparat niste teren agricol care ar fi fost retrocedat in mod ilegal.
Un fost prim ministru condamnat la puscarie in doua spete diferite.
Un alt prim-ministru, in functie, acuzat de plagiat.
Un vice prim ministru, tot in functie, cercetat pentru fraudarea unor alegeri.
Nici nu mai stiu cati ministrii la puscarie, unii eliberati deja. Nici nu conteaza daca au intrat pe merit sau nu, si intr-un caz si in celalalt ‘ceva e putred in Danemarca’. (Nu conteaza pentru analiza rece a situatiei, fiecare dintre acesti oameni trece in mod evident printr-o drama intensa, iarasi indiferent daca sunt sau nu vinovati de cele ce li se pun in carca).
Fratele presedintelui aflat in arest preventiv pentru trafic de influenta
Votanti alergati de procuratura si pusi sa jure cu mana pe biblie daca au fost sau nu la vot.

biblia electorala

 

Si acum ne pregatim de un nou demers electoral… Avand in vedere ce au patit ultima oara or mai iesi oamenii sa voteze?

Ca pentru a-i incuraja in ultimele doua saptamani lucrurile au luat-o si mai repede la vale.

O intreaga pleiada de figuri importante din intreg spectrul politic a fost acuzata de ‘relatii incestuase’ cu Microsoft, sau mai exact spus cu un distribuitor al acestuia pentru Romania.
Iar cand procuratura a cerut un aviz parlamentar pentru anchetarea unora dintre acestia dosarul care a ajuns la comisia de resort nu respecta niste norme ‘tehnice’ extrem de banale. Comisia a amanat luarea vreunei hotarari. Incompetenta crasa? O intamplare nefericita? Incercare disperata de a trage de timp?
Presedintele tarii il acuza pe primul ministru, care este si cel mai bine cotat candidat la presedentie, ca ar fi fost ofiter de informatii sub acoperire pe vremea cand lucra in procuratura – situatie de incalcare flagranta a legii.
Dosare de coruptie din ce in ce mai importante incep sa iasa la iveala pe banda rulanta, cel mai recent referindu-se la fratele vitreg al regelui, printul(?!?) Paul ‘de Romania’ (?!?) care ar fi primit vreo doi trei munti ‘moca’. In dosar fiind implicati si membri marcanti ai PSD-ului. Nici partea cealalta n-a fost uitata, personaje cel putin la fel de celebre refugiindu-se deja ‘prin tarile calde’…
Se pare ca si securizarea frontierelor de stat a fost un bun prilej pentru ca ‘unii’ – de ambele parti ale ‘frontierei’ – sa-si ‘rotunjeasca veniturile iar dosarul cu privire la chestia asta a fost reactivat tocmai acum.

Prin ce se deosebeste situatia de la noi de cea din timpul razboiului rece?
Dupa cum devine din ce in ce mai evident taberele se pregatisera din timp cu tot felul de dosare numai ca nu prea stiau unii de altii. Nu ca n-ar fi stiut ce au facut ceilalti… pur si simplu nu credeau ca ceilalti sunt la fel de hotariti.

Cand a cazut prima lovitura replica a venit cat se poate de promt. Iar acum situatia a inceput sa semene cu o partida de ping pong… Nu ca ce se intampla ar fi ceva rau, mai ies scheletele de prin dulapuri…Mai cred si ca fenomenul a fost amplificat de faptul ca celor din Ministerul Public li s-a cam facut lehamite de tot circul asta… plus ca in ultima vreme chiar au posibilitati reale de a cerceta pe bune… iar cand doi se cearta chiar ar fi cazul ca cel de al treilea sa nu se mai lase calcat pe cap de niciunul dintre cei doi.

Cum de s-a ajuns in situatia asta?
Pentru ca au dat de fundul sacului. Nu ca n-ar mai fi… problema e ca nu le mai ajunge!
Si mai ales pentru ca isi inchipuie ca au unde sa se ascunda. Mai un paradis fiscal, mai un pic de uitare din partea populatiei, mai o prescriptie…

Si inca ar mai fi cum ar mai fi daca tot ce se intampla i-ar afecta doar pe ei!
Partea proasta este ca ei se cearta iar oalele sparte ne cad noua in cap!
La o adica ei pot merge si cu elicopterul, in schimb noi trebuie sa ne multumim cu gaurile din autostrazile care ba sunt drumuri rapide, ba nu se mai fac deloc… iar cand se fac nu au ‘parapeti de siguranta’…

Oare cand vom intelege o data ca nici unul dintre smecherii astia nu poate face nimic de unul singur?

Acum vreo cativa ani l-am auzit cu urechile mele pe Basescu la televizor – era la o intalnire cu Camera de Comert Romano-Americana in decembrie 2011 – spunandu-le ‘oaspetilor straini’ ca nu se poate ‘coruptie fara corupatori’ si ‘partii romane’ ca ‘nici un ministru n-ar putea sa-si faca de cap daca unii dintre cei din jurul lor nu i-ar ajuta iar ceilalti n-ar intoarce capul’.

Cred ca ar trebui sa aplicam si de data asta intelepciunea populara: ‘fa ce spune popa, nu ce face popa’.
Pana la urma MAD inseamna si Make A Difference.
Fiecare ce alge.
Trebuie totusi sa alegem cu foarte mare grija pentru ca alegerile noastre influenteaza si vietile celor de langa si de dupa noi. Si nu stiu daca vom avea toti pe unde sa ne ascundem de consecintele colective ale alegerilor noastre.

Acuma ca unul dintre jurnalisti s-a hotarat sa dea cu batul in balta s-a gandit si un filozof ca trebuie neaparat sa ia pozitie.

Si cum sa faci ca mesajul tau sa fie cat mai ‘percutant’?
Sa spui pur si simplu ce ai pe suflet: ‘Nu cred ca Ponta este potrivit pentru a fi presedintele Romaniei!’ si sa lasi eventuala autoritate morala de care te bucuri sa isi faca efectul?
Pueril…
Nu mai bine starnesti o disputa publica? Te iei de cineva foarte cunoscut si, de preferinta, cat mai pasnic – ca sa nu mai trebuiasca sa faci fata vre-unui eventual contraatac.
Beligan e bun? Perfect!

Puterea talentului dvs., puterea mintii dvs. nu va satisfaceau. Ca si acum, voiati sa fiti in preajma celeilalte puteri, oricit e ea de trecatoare prin comparatie cu puterea prestigiului dvs. profesional. Voiati, ca si acum, sa fiti mai curind pe scena stabilor, decit pe aceea a colegilor dvs.”

Foarte interesant. O fi facut cineva socoteala cate functii publice a ocupat Plesu si sub cate culori politice?

Minima moralia…

PS 1. Nici mie nu-mi place Ponta. Dar asta nu este motiv sa ma apuc sa-mi pun poalele in cap.

PS 2. Uite ca socoteala din targ nu se potriveste cu cea de acasa. Intelectualitatea, sau macar o parte din ea, nu mai accepta pasivitatea in care au incercat diversi ‘atotputernici si a-toate-stiutori’ sa o inghesuie:

“Este firesc ca într-o societate deschisă să existe pluralism de idei, de opinii și de opțiuni de orice natură și este la fel de firesc ca oamenii, în special cei care reprezintă repere pentru societate, să accepte și să respecte faptul că cineva gândește și se manifestă altfel decât ei”

Interesant. “Un grup de actori si cantareti” ii explica unui filozof cum sta treaba cu diversitatea de opinii…

 

%d bloggers like this: