In physics, ‘temperature’ measures the intensity of the interaction between the elements which ‘inhabit’ a certain place. The more energy exists in a certain place, the more intense the interaction. If the place is inhabited by a gas, each molecule is able to ‘travel’ a short distance before actually hitting one, or more, of its neighbors. If the place is occupied by a liquid, the molecules glide against each-other and if we speak about a solid, the components just shimmy together. The more energy exists inside a place – the higher the temperature, the more intense the interaction between the individual components. And if, for whatever reason, ‘too much’ energy accumulates into a given space the interaction becomes intense enough for ‘change’ to happen. As temperature raises, solids melt, liquids boil and evaporate while gases become plasma.
Adding energy isn’t enough to determine change. Temperature might rise without anything noticeable to happen. Specially when we speak about liquids and solids. If enough outside pressure is applied, the liquid cannot start to boil and the solid stays in place.
Same thing when it comes to a society. High output societies need a very intense social interaction to make things happen. To make so many things happen at once… that being the reason for which those societies need to be democratic. Autocracies are too rigid, they cannot accommodate the continuous adjustments needed to ‘absorb’ the huge amount of ‘social change’ warranted by the amount of energy ebbing through the system.
One way to measure ‘social temperature’ – other than the ‘output’ of that society, is to gouge how vulnerable a society is when confronted with a highly infectious disease which is transmitted through direct contact. Cholera will sweep through an entire community which drinks from the same well, regardless of how much contact individual people have with each-other. Covid, and Ebola, need people to ‘touch’ each-other in order to jump from one to another.
But don’t forget to factor in ‘pressure’. And other things specific to each individual ‘place’. Otherwise the analysis might produce less relevant results.
Valul 1, valul 2… suntem acum la mijlocul valului 4.
De vre-un an avem și vaccin. Care vaccin funcționează. Nu e ‘perfect’ – precum cele de pojar și de poliomielită, dar ajută foarte mult. Noi nu. Nu si nu!
La început, când nu erau destule, s-au ‘dat’ și ‘pe sub mână’. Înghesuială mare la programare, s-au dus câte unii la sute de kilometri de casă doar pentru a primi ‘vaccinul salvator.’ Iar cei care au putut, au găsit metode să sară peste rând.
Exasperate, autoritățile publice ne-au amenințat cu impunerea certificatului de vaccinare. Imediat, centrele de vaccinare au fost, din nou, luate cu asalt. Dar nu pentru multă vreme. Adoptarea certificatului nu este foarte ‘populară’ printre cei care trebuie să faca pasul decisiv. Aleșii poporului stau cu ochii pe popor. Și cum poporul nu se prea înghesuie la vaccin – ba chiar manifestează zgomotos împotriva serului, nici cei care urmează să ceară votul poporului nu se înghesuie să încurajeze vaccinarea.
‘Poporul’ e împărțit în trei. Entuziaștii ‘pro’. S-au vaccinat imediat cum au putut. Când le-a venit rândul. Entuziaștii ‘contra’. Care au apucat să-l ia pe ‘nu’ în brațe – indiferent de motiv, nu discut asta acum, și care nu vor să renunțe la el. Unii din convingere iar alții, pur și simplu, pentru că nu vor să-și recunoască – față de ei înșiși, greșeala inițială. Nehotărâții. Nu chiar convinși de argumentele ‘contra’, ar vrea totuși ‘să mai aștepte.’ ‘Să se mai așeze lucrurile!’ Când au fost împinși – când adoptarea certificatului Covid părea iminentă, de exemplu, unii dintre ei dintre ei s-au dus. Când presiunea a scăzut, nehotărârea a revenit.
Când îi întrebi ‘de ce’, fiecare dintre ei are câte un răspuns. Care mai de care mai propriu. Dacă analizezi răspunsurile, înțelegi că la baza lor este încrederea. Sau lipsa de…
‘Entuziaștii’ pro au încredere. Pleacă de la premiza că cei care produc vaccinul vor sa-l vândă, nu să ne omoare. Că ce care l-au verificat n-or fi proști să-și dea singuri foc la valiză. Și că cei care l-au cumpărat – în cazul nostru, ‘autoritățile române’, sunt de bună credință. Măcar cu privire la subiectul ăsta.
Și entuziaștii contra au încredere. În cei care le-au sucit mințile.
Nehotărâții, adică majoritatea, pur și simplu nu mai știu ce să creadă. Nu se pricep la ‘știință’, ca să ia o hotărâre pe cont propriu. Depind, în situația asta, de sfatul ‘autorităților’. De ce spune popa, învățătorul, primarul, de ce se spune la ‘televizor’…
Astă vară am vizitat câteva mânăstiri bucovinene. În fiecare dintre ele s-a găsit câte un părinte să-mi spună că port degeaba mască. Că doar cei care nu cred, în Dumnezeu, se îmbolnăvesc. Și alte chestii de genul ăsta. Aproape 5000 de școli vor rămâne închise pentru că mai puțin de 60% din personal a fost vaccinat. Pe diversele canale TV auzi tot felul de oameni, inclusiv medici, exprimând tot felul de îndoieli – unele aberante, cu privire la vaccin. Parlamentul ezită să adopte legea certificatului de vaccinare.
Suntem într-un cerc vicios. Adică alergăm după coadă!
Oamenii nu se vaccinează pentru că așteaptă un semnal clar din partea ‘autorităților’ iar acestea nu-l dau pentru că le e frică de ‘ce-o să spună oamenii’. Adică de cum or să voteze…
Între timp, jmecherii se aranjează singuri. Fiecare după convingerile lui. Unii sar rândul la vaccinare, alții își cumpără certificat ‘verde’…
Într-un fel sau altul, am reușit să facem saltul de la ‘ridendo castigat mores’ la miștocăreala derizorie. Uitând că orice spunere vorbește în primul rând despre ‘comunicator’ și abia după aceea despre ‘obiectul comunicării’.
Satisfăcuți că au mai dat o palmă moravurilor învechite, tinerii frumoși și liberi se duc acum în Obor. Să o ardă ecologic. Uitând că fructele și legumele alea ‘verzi’, cele pe care le cumpără ei de la ‘precupeți’, au fost produse tocmai de nea Ion. De bețivul din poza de mai sus… De rudele și de prietenii lui!
Ne mirăm că ‘stânga’ are un ‘electorat captiv’, indiferent de câte ‘prostii’ face. Ne mirăm de câtă tracțiune are propaganda anti USR. Indiferent de cât de rezonabil sună programul lor. Indiferent de câte lucruri au reușit să facă de când au ‘spart gheața’. Ne mirăm de cât de multe voturi a obținut celălalt partid ‘anti-sistem’. ‘Cum de poate cineva să voteze cu extremiștii aia’?
Îl mai țineți minte pe Dorel? Pe vestitul Dorel? Pe amărâtul ăla de care ‘s-a făcut’ atâta mișto pe internet? De care am râs cu toții?
Câte articole/postări/luări de poziție de genul ăsta s-au perindat pe sub ochii noștri?
Și dă-i și combate… că muncitorul român, că statul, că obiceiurile… că săracul privat nu poate să plătească lefuri mai mari că-i ia statul o grămadă de taxe ca să plătească pensii și ajutoare…
Și ce vină are Dorel în toată chestia asta?
Te pomenești că Dorel o fi de vină că s-au terminat lopețile? Sau că ‘cineva’ a trimis pe un șantier prea mulți oameni și prea puține utilaje, materiale sau mai știu eu ce? Te pomenești că Dorel, ăla cu târnăcopul, o fi de vină pentru toate chestiile care merg prost?
Și atunci? Ce-i atât de greu de priceput, pentru marii comunicatori care ies pe bandă rulantă din toate universitățile – de la noi ca de pe tot locul, că ar fi mai bine să ni-l aliem pe Dorel în loc să-l împingem în brațele extremiștilor? De stânga, de dreapta… nu contează!
Cert este că genul ăsta de miștocăreală ieftină e combustibilul campaniilor ‘de comunicare’ abil orchestrate de cei care vor, simultan, să mulgă ‘banii europeni’ și să ne păstreze la ‘periferia Europei’. Într-un fel de limbo… într-un echilibru fragil… tocmai bun ‘pescuitul în ape tulburi’.
Cu cine să se identifice ‘nea Ion’ când vine vorba să voteze cu cineva? Cu aia care îi promit niște pensie/ajutor social și îi dau o găleată colorată sau cu cei care fac mișto de el? Cu ăia care își fac cruci până în pământ sau cu cei care fac bancuri despre ‘creștinii fără ș’?
Și ca să termin într-o notă mai veselă… vă invit să meditați pe marginea termenului ‘self-driven’.
Da, știu, nu toată lumea e familiară cu termenii automobilistici. A horse driven cart este o caruță trasă de cal/cai. A self driven car este un ‘automobil’ care se ‘auto-drivuiește’. Care se ‘auto-șoferește’. Car, adică autoMOBIL, este o chestie care se autopropulsează deja!
Ford face mașini care se autopropulsează – adică au motor, de când a făcut prima fabrică. Cele care mai au de așteptat, dar nu prea mult, sunt mașinile care se conduc singure. Self driven… Care nu mai au nevoie de șofer…
For sometime now, I was having a very hard time trying to understand what’s going on.
Seemingly intelligent people keep sending messages demonstrating the exact contrary. On ‘social media’!
So. Communism is good and life saving masks and vaccines are bad… Communism is good because some of the capitalists have been bad and life saving measures are bad because they are forcefully imposed!
Communism – which has failed each and every time when and where it had been attempted, is better than capitalism. Because some of today’s capitalists refuse to pay their taxes. The fact that people living in the ex-communist countries still struggle with the consequences of the systemic errors inherent to the communist ‘order’ isn’t relevant anymore. The selfishness of the tax-dodgers ‘trumps’ everything else. Pun intended!
Life saving measures are bad for the single reason that they are forcefully imposed by a majority which wants to live upon a minority which considers liberty to be more valuable than life. I’m not going to argue that you cannot enjoy liberty while being dead. That would be idiotic. I’m only going to ask
Liberty from WHAT?!?
From WHOM?!?
Who’s the oppressor? What do they force us to do? Live?!?
Or wear a mask, get jabbed and pay taxes? As in ‘do something back for the community which supports you’? Contribute to the community where you had been born, raised and which makes your current life possible…
The eureka moment had come when
I realized that ‘it takes two to tango’.
Marx wouldn’t have had any traction without the ‘exaggerations’ of the early ‘robber barons’. Lenin wouldn’t have been able to steer the Russian Revolution so far left without the ‘benefit’ of the former, Tsarist, rulers having behaved in an absolutely idiotic manner. Hitler, and Mussolini, wouldn’t have been able to steer their countries so far right without the errors committed by the previous ‘administrations’. The current American political scene would have been completely different had the political actors behaved in a more reasonable manner. Both sides of the political spectrum…
We’re currently at war. Undeclared and mostly not understood. Let me use a WWII example to make things clearer.
Much of the equipment used by Hitler’s army to attack the USSR had been built outside Germany. Following German designs and according to technological processes developed in Germany but using foreign workers laboring in foreign manufacturing facilities and processing raw materials sourced from outside the Third Reich. France’s Renault, Citroen, Peugeot, Berliet and the Czech Skoda are but a few examples. Yet despite the fact that the nazis had forced almost the entire Europe to work for them, the Allies have eventually prevailed. Simply because the Allies had pulled together! And that they had been helped by the Resistance. Which Resistance had been encouraged and helped by the Allies themselves.
The current aggressor, SarsCov-2, uses the very same tactics. It invades an organism, takes over and forces its victim to work for it. To build fresh virus armies. Which armies are then sent out to conquer more organisms. More Human People, that is.
And what do we do? The potential victims? The ‘logical’ allies?
Do we stick together? Do we have each-other’s backs, like all truthful allies? Do we make good use of whatever weapons each of us can use? Masks, vaccines, social distancing…?
Like the allies had done during WWII?
You see, WWII, like all other wars, have not been won, or lost, by soldiers alone. War is a country wide effort. To win, a country must mobilize all its energies. The “Home Front” is not an empty phrase. Not at all!
Do you see that happening in the current war?
Or too many of us have let the health-workers to fight OUR war of survival on their own? On our behalf…
ICU nurse sleeping in a box while all the beds and the chairs in the hospital (St. Pantelimon Emergency Hospital, Bucharest, Romania) were occupied.
La începutul anilor ’80, puțin înainte de declanșarea ‘foametei’, umbla un banc. Un banc premonitoriu…
„Bulă intră în scara de bloc, cocoșat sub un sac plin cu hârtie igienică. Se întâlnește cu un vecin. – Bună seara, Bulă. Ce faci cu tot cur-papier-ul ăsta? – Ce să fac vecine… Am auzit că vin vremuri căcăcioase…”
Mai țineți minte ce căutam cu disperare prin magazine în primele zile după ce pandemia fusese declarată în mod oficial?
For knowledge to become actionable, it has to be trusted. It has to be believed as being true!
In order to cooperate with somebody, you need to trust that person.
But trusting a person is far more complicated than believing that a piece of information is true!
Evaluating a piece of knowledge is a uni-dimensional business. That piece of knowledge either corresponds with (what is considered to be) reality – it is ‘true’, or it doesn’t. Hence it is false. And it’s only after you have satisfied yourself about an information being true that you may start to ‘own’ it. To act upon it.
When it comes to trusting a person, you are confronted with a bi-dimensional endeavor. Which makes it a real problem. In order to be able to cooperate with somebody, you need to be satisfied on two accounts. That that person is qualified enough for the business at hand AND that that person ‘means well’.
Not that simple, is it?
One-Time
Monthly
Yearly
Make a one-time donation
Make a monthly donation
Make a yearly donation
Choose an amount
$5.00
$15.00
$100.00
$5.00
$15.00
$100.00
$5.00
$15.00
$100.00
Or enter a custom amount
$
As much as I love writing, I do have to eat. And to provide for my family. Earning money takes time. If you’d like me to write more, and on a more regular basis, hit the button. Your contribution will be appreciated! Another very efficient way to help would be to share my posts.
As much as I love writing, I do have to eat. And to provide for my family. Earning money takes time. If you’d like me to write more, and on a more regular basis, hit the button. Your contribution will be appreciated!
As much as I love writing, I do have to eat. And to provide for my family. Earning money takes time. If you’d like me to write more, and on a more regular basis, hit the button. Your contribution will be appreciated!
Ați ascultat un copil plângând? Ascultat, nu auzit…
Plângând de ți se rupe inima. Pentru copilul care se simte abandonat de lume. Pentru tine, care nu poți face nimic…
Stau gard în gard cu o creșă. Vara, deschid geamul biroului și îi aud pe copii jucându-se la soare. Îmi retrăiesc copilăria. Lumea curge. Firescul este la locul lui.
Azi dimineața am ieșit să fac fotografia de mai jos.
Opt fără un sfert. Ora la care copilașii sunt aduși la creșă. Unii în mașină, poate chiar ‘de lux’, alții pe jos. Cei mai mulți vin cu măcar o oarecare bucurie. Câțiva, unul sau doi în fiecare dimineață, plâng. De ți se rupe inima!
De pe la ora două, începe ritualul invers. Unul câte unul, copiii sunt ‘recuperați’ de ‘aparținători’. De părinți, de bunici… câteodată chiar de ‘bone’. Și la plecare se întâmplă ca unii dintre ei să plângă. Altfel, exprimând alte sentimente, dar la fel de intens. Și, oricât ar părea de paradoxal, la plecare plâng mai mulți decât la venire.
Având în vedere cât și cum râd în orele când se joacă în curte, sunt convins că cei care au grijă de copii în timpul programului se poartă ‘rezonabil’. Impresie confirmată de faptul că părinții continuă să-și aducă copiii la creșă. Și atunci? De ce plâng unii dintre copii când sunt aduși dimineața? Și de ce, dacă îi asculți cum plâng, rămâi cu convingerea că se simt părăsiți?
Pentru că se simt părăsiți? Pentru că oricât de bine s-ar simți la creșă, undeva în sufletul lor se întreabă ‘și dacă nu vine nimeni să mă ia’?
Primul lucru pe care l-am făcut atunci când am devenit conștienți a fost să ne întrebăm ‘și dacă mâine nu mai răsare Soarele?’.
‘Ce mă fac dacă nu revine primăvara?’
Același lucru li se întâmplă copiilor. Pe măsură ce cresc, încep să-și aducă aminte de lucrurile întâmplate în trecut.
În trecutul foarte îndepărtat ne întrebam, părinți fiind, dacă se termină odată iarna. Dacă se va întoarce Soarele să ne re-încălzească oasele. Nouă și copiilor noștri. Pe vremea aia nu aveam habar de astronomie, de fizică, de anotimpuri… Ca să ne dăm singuri curaj, am inventat tot felul de povești.
Toate pe același calapod. Un creator părinte a făcut lumea așa cum e și veghează ca noi, copiii lui, să respectăm anumite reguli. Toate poveștile astea stabilesc un contract implicit. Noi respectăm regulile iar creatorul păstrează ordinea. Sau, privind din cealaltă direcție, noi păstrăm ordinea prin simplul fapt că respectăm regulile. Iar creatorul este acolo pentru a ‘acoperi’ ‘neregularitățile’. Cutremurele, eclipsele, inundațiile, epidemiile, etc. devin pedepse, semne, manifestări ale unei voințe exterioare nouă. Voință care poate, și trebuie să fie, înduplecată tocmai prin respectarea regulilor.
Tot acest ‘aranjament’ ne-a oferit confortul psihologic de care am avut nevoie. Ordinea astfel construită ne-a ferit de ‘haos’. De Incertitudine! Deja nu mai înaintam ‘în teren necunoscut’. ‘Ordinea’ funcționa ca o hartă a locurilor pe unde urma să trecem. Regulile pe care le aveam de respectat pur și simplu structurau viitorul.
Ei bine, toate aceste lucruri li se întâmplă – ni se întâmplă, de fapt, copiilor. Pe măsură ce ‘deschid ochii’ încep să-și pună întrebări. Chiar dacă la început extrem de difuze. Mai degrabă simțite decât formulate. Încep să sesizeze o ordine. Structurată de noi, de adulții din jurul lor. Care ordine este câteodată plăcută iar altădată neplăcută. Pe care adulți îi pot ‘îndupleca’ prin anumite comportamente. Uneori prin respectarea regulilor, alteori prin ‘manipulare emoțională’.
Doar că noi, adulții, am ajuns deja într-o nouă etapă. Îndiferent dacă mai credem sau nu în Dumnezeu, cei mai mulți dintre noi au aflat despre ‘știință’. Despre setul de reguli pe care le respectă chiar si Dumnezeu.
Avionul nu mai zboară prin voia domnului ci pentru că respectă legile fizicii. Suntem capabili să aprindem lumina pentru că cineva a produs curentul electric. Voia domnului nu mai este suficientă. Ne îmbolnăvim pentru că am luat un microb și ne vindecăm cu pastile. Rugăciunile ajută și ele dar…
Chiar și pentru cei care încă mai cred în existența unui Dumnezeu, ‘regulile’ au devenit cumva independente față de acesta. Chiar dacă mai credem în ‘pedeapsa divină’, aceasta vine doar pentru că noi am călcat regulile. Dumnezeu a devenit, de fapt, inutil.
Și noi i-am luat locul! Mare parte din reguli au început să fie formulate, și impuse, de noi. De noi înșine! Comportamentul nostru nu mai este ‘firesc’ – ‘cum a dat Dumnezeu’, pănă nu demult, ci cum alegem noi să fie. Deja, noi alegem dacă să respectăm regulile. Și ne asumăm, sau nu, costurile.
Reguli pe care le impunem copiilor noștri. Subalternilor noștri…
Din momentul în care am devenit conștienți de capacitatea noastră de a genera ‘firescul’, sau măcar de a-l influența, am încetat să mai fim simpli consumatori de ordine. Am devenit creatori de ordine.
Și, în același timp, de dezordine!
Plantăm grădini. Le tundem, le udăm cu tot felul de chimicale. Ingrășăminte, pesticide, alea-alea… Și apoi ne întrebăm unde au dispărut insectele?!? De ce se încălzește planeta?
De ce ne plâng copiii? Când îi ducem la creșă. Ca să putem merge la serviciu. De dragul lor! Să le putem oferi tot ce n-am avut noi! Când îi luăm de la creșă…
De când cu criza guvernamentală, Iohannis a ajuns un fel de ciuca bătăilor.
De unde, până nu demult, doar PSD-ul avea ceva cu el, acum este înjurat din toate direcțiile.
Mărturisesc că până acum cinci minute nu reușeam să înțeleg de ce.
Până la urmă, Iohannis de acum este perfect congruent cu cel de acum un an. Cu cel de acum 2 ani…. Și, din aproape în aproape, cu cel pe care l-am votat. Constant, fără inițiativă. Adică mărginit și predictibil.
Și atunci? De unde toate aceaste ‘luări de poziție’? Ce-a făcut omul ăsta de a reușit să supere pe toată lumea?
N-a găsit o soluție? Adică a lăsat ‘clasa politică’ să se descurce singură? I-a lăsat pe ‘ei’ să scoată castanele din focul în care tot ‘ei’ le-au aruncat?
Cu alte cuvinte, politicienii de acum îi reproșează lui Iohannis că se comportă altfel decât toți predecesorii săi. Iliescu a fost un pumn de fier într-o mănușă de ‘mamă dragă’. Constantinescu un entuziast care a încercat să păzească stâna de lupi cu ajutorul unei haite de potăi. Băsescu, un jder camuflat într-o blană de lup ca să dea bine în peisaj.
Ei bine, Iohannis a fost primul care a lăsat turma să-și poarte singură de grijă. Primul care nu i-a mai obligat pe ciobani să lase lapte și pentru miei. Primul care nu a luat tain de la lupi. Și, dincolo de orice, primul care a refuzat, sau nu s-a priceput, să facă ordine între cei care trăiesc de pe urma turmei.
Supărarea turmei… e firească. Supărarea mieilor, cât se poate de normală! Supărarea ciobanilor… e anormală! În sensul că ar fi trebuit să știe și ei atîta lucru. Dacă vrei să ai o turmă sănătoasă… Dar care e treaba cu ‘prădătorii’? De ce s-au supărat lupii?
Simplu! Pentru că turma are ocazia să-și dea seama cu cine are de-a face. Pe cine duce în spate!
Că ciobanii sunt nepricepuți iar lupii prea lacomi! Și. mai ales, pentru că atât ciobanii cât și lupii au nevoie de o perdea de fum.
În spatele căreia să-și ascundă nepriceperea! Incapacitatea de a-și gestiona lăcomia.
The amount of fake-news targeted at someone is the best indicator for how many skeletons that person had already unveiled. For how many skeletons that person had dug out from closets belonging to people who were accustomed with being ‘left to their own devices’. Closets belonging to people who considered themself as being ‘above the fray’…
Cantitatea de fake-news vărsată în capul cuiva este cel mai bun indicator pentru măsura în care respectiva persoană a deranjat ploile celor care s-au obișnuit să fie lăsați în pace. Indiferent! Indiferent de orice….
Și dacă nu vă place formularea, găsiți voi altă traducere pentru
nicichiarasa 