Archives for posts with tag: covid-19
« Older Entries
Newer Entries »

Niemoeller pe vremea Covidului

October 25, 2021 //
0

“Când au venit să îi ia pe comuniști, n-am scos o vorbă. Nu eram comunist.
Când i-au arestat pe social-democrați, am tăcut. Nu eram social-democrat.
Când au venit să îi ia pe sindicaliști, nu am protestat. Nu eram sindicalist.
Când au venit să îi ia pe evrei, nu m-am revoltat. Nu eram evreu.
Când au venit să mă ia pe mine, nu mai rămăsese nimeni care să-mi ia apărarea.”

Coda 1

Când li s-au restricționat drepturile celor nevaccinați, n-am zis nimic. Eram vaccinat.

Coda 2

Când am avut nevoie să mă ia cu salvarea, a trebuit să aștept până a fost prea târziu.
Foarte mulți au pus dreptul lor de a nu se vaccina mai presus de dreptul tuturor de a trăi.
Iar eu m-am îmbolnăvit abia după ce toate spitalele era deja blocate.
Așa că am murit, ca în Evul Mediu, de apendicită.

Tags , , ,
Categories 1989, alegerile pe care le facem, aroganta, cadre mentale, colaborare, comunicare efectiva, cooperare, Cu pielea la bataie, evolutie, identitate colectiva, In limba Romana, man as a measure for all things, Omul ca masura a tuturor lucrurilor, respect mutual

Ne-o facem cu gura noastră!

October 22, 2021 //
0

Agenții de știri care râd de prostia oamenilor simpli

Dăm tot timpul vina pe cealălalt.
Cu atâta patimă încât suntem dispuși să ne sinucidem pentru a dovedi câtă dreptate avem.

„Nevaccinarea e singura palmă pe care oamenii o mai pot trage politicienilor”

Presa a devenit locul unde te duci să afli cine ce mai crede. Cine ce opinie mai are. Cine cum mai răstălmăcește informația disponibilă la un anumit moment dat.
Te și întrebi de unde mai obțin opinenții aștia informația pe care o întorc pe toate fețele…

Dar rezultatul e cert. Și consemnat ca atare.

Măcar suntem și noi de folos cu ceva.
Era nevoie și de un grup de control, nu?

Mă întreba ieri un prieten: „Oare ce-o să fie în sufletele oamenilor ăstora atunci când vor înțelege că minciunile lor au curmat atâtea vieți?”

Hitler a murit convins ca ‘Germanii și-au meritat soarta’.
Acum ni se spune că „Nu există Covid” E doar o gripă! Eventual, un pic mai gravă. Că cei care ne-au părăsit au fost omorâți de medici, nu de boală. Că mor doar cei care ajung la spital. Că cei care stau acasă, scapă bine mersi!

Și noi plecăm urechile la ‘trăsnăile’ astea.
Ba chiar le și ‘dăm mai departe’.

Epidemia e dublă.
Și nu știu care dintre agenții patogeni este mai mortal.

Virusul sau dezinformarea!

Amândouă răspândite ‘pe cale orală’…

LE

Cică faza cu autobuzul e o făcătură. ‘Doar’ o ‘adaptare’…

Păi da… Doar că Francezii au înțeles ceva din tragedia prin care au trecut. Și, atunci când au avut ocazia, s-au vaccinat.
Și acolo sunt covidioți. Și acolo manifestează câte unii împotriva ‘dictaturii sanitare’. Și acolo sunt publicații antivacciniste.
Doar că majoritatea populației s-a dus și s-a vaccinat!
Pentru că au mai multă încredere în sistem? Care sistem funcționează mai bine decât la noi?
Pentru că nu pun botul în aceiași măsură cu noi la toate prostiile vehiculate de pescuitorii în ape tulburi?
Asta e tot din vina sistemului?
Sau invers?

Sistemul funcționează mai bine la ei și pentru că nu sunt (încă?!?) chiar atât de mulți ‘pescuitori în ape tulburi’?
Pentru că acolo ‘sistemele’ încă se trag de mânecă unul pe celălalt?
Pentru că acolo oamenii, majoritatea, înteleg (încă?!?) necesitatea de a păstra societatea ‘în stare de funcționare’?

Tags , , , , , , , , , ,
Categories 1989, alegerile pe care le facem, cadre mentale, comunicare efectiva, constiinta de sine, Cu pielea la bataie, evolution, identitate colectiva, In limba Romana, Incredere, respect mutual, Tara din care traim

Radiografia zilei

October 20, 2021 //
1

Cu două săptămâni în urmă… eram deja primii…

Măsuri preventive:

Unii zic ceva, altii spun altceva… cert este ca producatorul sustine ca in interiorul medalionului este o anumita cantitate de „sodium chloride”. Pe românește, clorit de sodiu. NaClO2. Care ar emite oxigen pur, pe o raza de 1,3 metri. Suficient încât să-l protejeze pe purtător de viruși.

Se pare ca medalioanele nu funcționeză chiar atât de bine.

Există variante.

Cea de mai sus, e de la Zepter. Vreo 800 de lei.
Varianta cu clorit de sodiu era mai ieftina. 140-145 lei fără TVA.

Pentru săraki, se poate și aproape moca.
Cumpărați clorit de sodiu în cantități mai mari – se folosește pentru dezinfectarea apei, și vă atârnați săculeți cu pulbere de gât. Sau puneți în niște castronașe pe birou. În jurul scaunului… Fiecare după cum îl duce mintea!

Hai să vedem ‘reacția presei’.

Amuzant…. foarte amuzant!

Păi dacă o agenție serioasă (?!?) de presă poate ieși cu un astfel de titlu… cum să ne mai mirăm că un primar poate cumpăra, din bani publici, coliere cu pandative din clorit de sodiu? Ca protecție împotriva Covid-19?!?

De câți morți mai avem nevoie?

Ce trebuie să se mai întâmple ca să ne vină și nouă mintea la cap?

Chiar era nevoie să devenim ‘grupul de control’?!?
Dovada vie – câți om mai rămâne, că e mai bine să fii vaccinat decât sceptic ‘fără frontiere’?

Câți dintre alegători trebuie să mai moară pănă să le vină aleșilor mintea la cap?
Câți dintre cititori trebuie să mai moară până să le vină ‘scriitorilor’ mintea la cap?
Câți dintre telespectatori trebuie să mai moară până să le vină directorilor de programe TV mintea la cap?
Câți dintre cumpărători trebuie să mai moară până să le vină ‘vânzătorilor’ mintea la cap?

Câți dintre noi trebuie să mai murim până să le vină supraviețuitorilor mintea la cap?

Tags , , ,
Categories alegerile pe care le facem, comunicare efectiva, constiinta de sine, cooperare, Cu pielea la bataie, evolutie, identitate colectiva, In limba Romana, Incredere, Omul ca masura a tuturor lucrurilor, psihologie, rationalitate limitata, Tara din care traim

Mi-e frică

October 18, 2021 //
0

Mult mai frică decât mi-a fost la începutul pandemiei.

Atunci a fost vorba despre un simplu virus. Omenirea a mai făcut față unor chestii de genul ăsta.
Niște carantină, la un moment dat un vaccin, mai devreme sau mai târziu urma să revenim la un nou normal.

Toate astea au venit. Fiecare la timpul lor.
Mai întâi carantina și masca au temperat intensitatea pandemiei, apoi a venit speranța dată de vaccin.
Distanțarea socială produsă de concediile de peste vară a făcut minuni. Ajutată și de vaccin.

După care au venit lecțiile grele!

Am aflat că unii dintre noi nu vor să se vaccineze pentru că, pur și simplu, nu le pasă de cei din jurul lor.
Că nu vor să-și pună „botniță”. Din exact același motiv.
Că sunt semeni de-ai noștri care după un an și ceva de zile încă nu acceptă realitatea. Sunt încă convinși că boala produsă de acest virus este doar o „gripă”.
Alții încearcă să ne convingă, în continuare, să refuzăm vaccinul. Că provoacă infertilitate, că ne distruge sistemul imunitar, că bilgheitz, că doar cei cu imunitatea compromisă au nevoie cu adevarat de vaccin, că vaccinul asta a aparut prea repede… Iar culmea culmilor este numărul prea mare de medici care răspândesc, și ei, genul ăsta de informații.

Se vehiculează tot felul de explicații pentru numărul mic de vaccinați din Romania.
Că oamenii nu mai au încredere în autorități. Că neîncrederea în politicieni s-a transformat într-o neîncredere generalizată.
Că sunt prea mulți analfabeți funcționali. Care chiar dacă știu să citească, nu înțeleg nimic.

OK, ambele explicații se bazează pe niște realități. Triste dar cât se poate de reale.
Doar că aceste explicații nu sunt suficiente.
Neîncrederea și analfabetismul funcțional explică doar comportamentul masei.

Ar mai fi nevoie de explicații cu privire la comportamentul elitei.
La modul inept, politicianist, în care a fost tratată criza de către ‘clasa politică’.
La modul de-a dreptul lipsit de responsabilitate în care s-a comportat o prea mare proporție din clerul ortodox.
La faptul că o prea mare parte a presei a vânat senzaționalul în loc să ofere informație de calitate.

Nu mi-e atât frică de virus cât mi-e frică de ceea ce suntem dispuși să ne facem unul altuia.
Mai bine spus, mie frică pentru cât de puțin suntem dispuși să facem unul pentru celălalt.

Și imi mai este frică de faptul că prea mulți dintre politicieni sunt mai degrabă dispuși să ne dezbine – pentru a se putea ei cocoța mai ușor în scaunele vizate, în loc să ne dea un exemplu despre ce înseamnă colaborarea în caz de pericol.
De faptul că prea mulți dintre noi sunt dispuși să-i înjure pe cei care nu sunt de acord cu ei – indiferent de tabăra din care fac parte, în loc să încerce să înțeleagă ce se întâmplă.

Mi-e frică de faptul că, la un secol și jumătate de la Unire, am uitat cât de greu este să răzbești singur.
Și de cât de ușor le-a venit pescuitorilor în ape tulburi să ne dezbine!

Tags , , , , , , , ,
Categories 1989, alegerile pe care le facem, Ce tara lasam copiilor nostri?, comunicare efectiva, constiinta de sine, cooperare, Cu pielea la bataie, evolutie, In limba Romana, Incredere, Manipulare, Omul ca masura a tuturor lucrurilor, Respect Mutual., teleology, Trust

Mandatory

September 21, 2021 //
4

Isn’t it rather strange?

Health care professionals who are not yet vaccinated against Covid-19?
Teachers who are not yet vaccinated against Covid-19?

OK, I understand there are some people who cannot go near a vaccine. For medical reasons. But they are few. And, anyway, most of them do not ‘belong’ to this line of work.

But the rest? What is it which prevents them from getting the jab?
The ‘mandatory’ part?
Why do I care about it being mandatory if it saves my life?

Am I being oppressed for having to breathe in order to live?

Am I feeling oppressed for having to work – as in being useful for other people, in order to lead a decent life?

Is this the real reason for which so many of us, teachers and health care professionals included, refuse the vaccine?

‘I am not going to sacrifice my health for the misconceptions and irrational fears of others.’

I don’t care about anybody else but me?!?

Only time can judge this.

Which was smarter.
To accept the vaccine – and contribute to the general well being, assuming the non-0 risk involved.
Or to weather the storm. Hoping the pandemic will die on its own. And/or that enough of the others will get the jab.

But to find out what time will have decided, each of us must live. Must survive the pandemic.

And here’s the catch.
The strongest amongst us will survive. Without a mask. Without a vaccine.
While many of those who didn’t have to die will have gone under.

But what kind of a world will that be?

Dog eat dog?

Are we OK with that?
Is this what we want to leave behind?

Tags , , , , , ,
Categories alternative ways of acquring knowledge, awareness, biology, Bounded rationality, Chance, Choices we make, collective identity, cooperation, effective communication, In English, limited rationality, man as a measure for all things, Mindset, Mutual Respect, Psychology, skin in the game, time

A small matter of choice.

July 22, 2021 //
2

The difference between us and the rest is that we can choose.
People – humans, that is, are capable of deciding things while the rest of the animals use simpler mechanisms of determining the way forward.

The ability to decide has consequences.
The most important being ‘responsibility’.
The most common being ‘blame’.

When confronted with ‘uncomfortable’ consequences of the decision making process, people get to choose between blame and responsibility.
Between apportioning blame – and feeling better, and determining responsibility.

I’ve long ago given up ‘blame’.
Because blame is driven by emotion. Hence blinds the blamers. Prevents them from checking all the angles. Prevents them from getting as close to the reality as possible.

Let’s go back to the current pandemic.
A large number of people have not yet been immunized against Covid -19, despite the vaccine being widely available. In certain ‘jurisdictions’…

Because each of the yet unvaccinated has chosen to pass the opportunity?
Or because so much ‘dubious’ information has been floated around that it has almost drowned the sensible voices?

Should we blame the as yet unconvinced or should we ask ourselves what’s going on in the heads of the ‘gaslighters’?

Facts are clear.

WSJ is a highly reputable source, the information is old enough – if ‘fake’ it would have already been ‘debugged’,…
Then why isn’t this being hammered down our throats? Constantly?

The vaccine which had been used was Chinese?

Let’s make the same experiment using one of ours!
It has been already done?
Let’s hear about it!

We are in the middle of a pandemic.
Which will continue until we’ll build ‘herd immunity’. Which can be achieved through vaccination or by surviving the disease. Surviving the disease takes longer and costs way more than the vaccine. Lives lost, money spent for health care and money lost because of business interruptions.
And if we don’t build herd immunity fast enough, the virus might mutate into a new one. And we’ll be back to the square one.

The only section of the society which has anything to gain from our reticence to get the vaccine is BigPharma.
They are the ones who will eventually come up with a vaccine for the new strain of virus.
They are the ones providing the treatment given to the infected patients. They are the ones providing the tests.

Want to give the finger to BigPharma?

Go out there and get the jab!

One-Time
Monthly
Yearly

Make a one-time donation

Make a monthly donation

Make a yearly donation

Choose an amount

$5.00
$15.00
$100.00
$5.00
$15.00
$100.00
$5.00
$15.00
$100.00

Or enter a custom amount

$

As much as I love writing, I do have to eat.
And to provide for my family.
Earning money takes time.
If you’d like me to write more, and on a more regular basis, hit the button.
Your contribution will be appreciated!
Another very efficient way to help would be to share my posts.

As much as I love writing, I do have to eat.
And to provide for my family.
Earning money takes time.
If you’d like me to write more, and on a more regular basis, hit the button.
Your contribution will be appreciated!

As much as I love writing, I do have to eat.
And to provide for my family.
Earning money takes time.
If you’d like me to write more, and on a more regular basis, hit the button.
Your contribution will be appreciated!

DonateDonate monthlyDonate yearly

Tags , , , ,
Categories alternative ways of acquring knowledge, awareness, biology, Bounded rationality, Choices we make, collective identity, cooperation, Economy, effective communication, In English, man as a measure for all things, Psychology, skin in the game, teleology, Transparency, Trust

Știri

March 20, 2021 //
0

Suntem sănătoși?

La cap?…. că la plămâni e clar!

Tags , , , , , ,
Categories alegerile pe care le facem, biologie, comunicare efectiva, constiinta de sine, evolutie, identitate colectiva, In limba Romana, Incredere, Libertate, moduri complementare de cunoastere, Omul ca masura a tuturor lucrurilor, politica, psihologie, respect reciproc, Tara din care traim

Equilibrium

March 11, 2021 //
0

Attempting to value individualism over collectivism is similar to trying to establish which came first, the chicken or the egg.

Having experienced both – collectivism and individualism put in practice as political principles, I have noticed that neither extreme is capable of working in a sustainable manner.

Communist regimes had fallen one after another.
Fascist regimes did the very same thing.
Pirate republics could never resist for long.

Coming back to what is happening in the US, I’m afraid very few people are aware of how much collective thinking had been embedded in the American Psyche. The good kind of collective thinking…
Americans go to church. A place where you go to to be together, not alone.
Americans used to help each-other. Charity used to be a big thing. Slowly, it had become a dirty word.
And so on.

Individuals can not exist on their own. They need each other to survive. And to thrive.
Collectives can not last for long unless the individuals who constitute them do respect each-other. Help each-other maintain and develop their individuality.

As simple as that.

Tags , , , , , ,
Categories 1989, altruism, awareness, biology, Bounded rationality, Choices we make, collective identity, cooperation, effective communication, evolution, In English, man as a measure for all things, Mutual Respect, Psychology, teleology, Trust

Covid

March 7, 2021 //
2

Imagine having a festering boil. On your ass, for good measure.
You may take to the doctor, for treatment.
Or you may wait, hoping your organism will be strong enough to heal itself.
This being your call.
Nobody else but you has anything to say about this situation.
Let’s say you have chosen to go to the hospital.
Once there, the matter has gotten somewhat ‘out of your hands’. You still have the last word but the doctor calls the more important shots. Pun indended, of course.
He can simply open up the boil, put you on a course of antibiotics and send you home.
He might decide to check you up and see whether the boil is a symptom of something deeper.
He might attempt to rip you off by ordering, all at once, a host of complex tests and of fancy treatments.
Or all at once.
Cut up your boil, set you on a course of antibiotics, order a decent set of tests and still rip you off.
‘Is there a point to all these?’
Yep!
How the ‘good’ doctor will choose to treat you is the consequence of how you have chosen him. And of how the community you belong to had chosen to organise its health system.
But the more consequential decision, whether to go to the doctor in the first place, is yours.
I’m not going to analyse the factors you have to balance – we’d go back to how the community you belong to had chosen to organise its health system.
I’m only going to parade the possible outcomes.
A nice scar on your butt and a decent tab for you – or for your insurer, to pick up on your way out.
Acompanied, hopefully, by an otherwise clean bill of health.
A nice scar, and a clean bill of health, accompanied by an outrageous invoice.
These being the ‘good’ outcomes.
The doctor might find out, after reading the test results, that you also have, say, a blood disease. One perfectly treatable by modern medicine. But which would have easily killed you if you had waited much longer.
The doctor might also find out, after reading the test results, that the boil is the symptom of an incurable disease. One which will kill you for sure. Only now you’ll die in the relative comfort of the available paliative treatment you can afford.
Or you might choose to nurse your boil at home.
Get out fine. And a lot cheaper!
Die of an apparently unrelated disease six months later.
Or pass out because of a sepsis which had eventually became untreatable. Due to your own prevarications….
‘And what has the boil on my ass to do with Covid?!?’
Covid is a boil on our collective ass.
We might decide to treat it ‘on the go’, hoping that on the ‘other side’ our lives will return to normal.
Or we might decide to use it as an opportunity!
An opportunity to clean up our act….

Tags , , ,
Categories awareness, biology, Bounded rationality, Choices we make, collective identity, cooperation, effective communication, evolution, In English, man as a measure for all things, man induced fragility, Mutual Respect, Psychology, skin in the game, Trust

O simplă relatare.

November 29, 2020 //
0

Soția mea a avut Covid. Covid 19!

Un coleg a avut ceva simptome. Nu foarte clare. Soția mea a început să mă ocolească prin casă.
Colegul a primit rezultatul. Era pozitiv.
Cu toate ca nu erau îndeplinite toate condițiile pentru ‘contact direct’, soția mea a făcut un test. PCR. Care a ieșit pozitiv.

A avut și ceva simptome. Nu grave, doar multe. Un pic de răgușeală, niște durere de cap, multă oboseală, amorțeli – astea încă nu i-au trecut de tot, la o lună de când a ieșit din carantină. Discomfort gastric…

Primul drum pe care l-am făcut atunci când am putut ieși din casă a fost la analize. De anticorpi, de data asta. Ea are, eu nu. N-am avut simptome, n-am dormit în același pat din momentul în care ea a bănuit ceva, ne-am păzit cât am putut.

Am povestit toate astea ca un argument pentru cât de ‘inconsecventă’ este infecția asta. O iei de la un coleg cu care nu lucrezi în același birou – 5 la număr, toți ‘pozitivi’ și toți cu simptome, și n-o dai soțului. La unii se manifestă ca o răceală, alții stau cinci zile pe oxigen…

Și ca un preambul la ceea ce urmează:

După ce ne-am întors de la analize, eu m-am dus la cumpărături. În Hala Obor.
Era exact în prima zi în care fuseseră închise piețele agro-alimentare care nu erau ‘în spațiu liber’. Hala Obor rămăsese deschise pentru că are pereți laterali ‘ghilotină’. Administratorii au ridicat pereții, vânzătorii au dârdâit dar piața a rămas deschisă.
La etaj e un fel de mall. Standuri închiriate de diverse firme care vând mâncare. Și ‘conexe’. Cafea, condimente, vinuri…
Cu cei de la condimente sunt ‘prieten.’ Cumpăr de la ei de atât de multă vreme încât relația, și ‘discuția’, e mai complexă decât cea dintre un client obișnuit și un comerciant. Subiectul zilei, firește, era ‘închiderea piețelor’.

„Fu@-$i gura mă-sii nenorocitului ăsta de Iohannis!!! Cine ești tu să-nchizi piețele, mă!?!”

Noul venit, care tocmai se băgase în discuție, vocifera de la mai puțin de jumătate de metru de mine. Masca pusă sub nas iar el intrase în magazin cu toate că pe ușă scria clar ‘doar unul câte unul’ Mă retrag, cât de mult îmi permite spațiul, și întreb:

„Știți că guvernul a închis piețele, nu președintele?”

„Să-l f#% în gură și pe Orban!”

„Nu cumva avem și noi o responsabilitate în toată chestia asta? Poate că dacă respectam cu mai multă grijă măsurile de prevenție nu se îmbolnăvea atâta lume. Și nu mai era nevoie să fie închise piețele…”

„Ia mai lasă-mă dom-le cu covidu’! Doar bolnavii mor din chestia asta!”

„Nu vă supărați, dumneavoastră câți ani aveți?”

„75! Și, după cum vezi, sunt sănătos tun!”

Avea doar vreo 20 de kile-n plus… Și eu care abia ieșisem din carantină…

N-am relatat întâmplarea până acum pentru că încă se încrețește pielea pe mine!
Să-ți vezi soția făcându-și bagajul pentru spital – ‘să fie acolo dacă o fi nevoie’…
Să auzi o persoană de 75 de ani afirmând ritos „doar bolnavii mor” atunci când jumătate din paturile de la ATI sunt ocupate de o boală înfecțioasă despre care nu auzisem acum un an și pentru care încă nu există tratament/vaccin…

Tags , , , , ,
Categories alegerile pe care le facem, altruism, aroganta, biologie, cadre mentale, comunicare efectiva, constiinta de sine, cooperare, Cu pielea la bataie, evolutie, identitate colectiva, In limba Romana, Intentie, Libertate, Omul ca masura a tuturor lucrurilor, psihologie, respect mutual, respect reciproc, Tara lui Iohannis
« Older Entries
Newer Entries »