I need you to pretend a few things.

That you don’t know what a cart is. Or a horse.
That you are a logical machine.
That you are told a cart is something laden with merchandise, that the horse is what moves the cart and that the purpose of the whole endeavor is to transport the merchandise from A to B.
Then you will be asked to stack the three elements according to their importance.

How likely are you to arrange them in this order:
Merchandise, cart, horse?

It would be perfectly logical, right?

Remember that you don’t know anything else but what you’ve just been instructed.
That the ‘action’ is ‘transport merchandise M, laden in cart C – moved by the horse H, from A to B’.

Mere logic convinces you that the most important thing here is M. Simply because the whole brouhaha revolves around M. Followed by C – closest to M, and only then by H. Right?

Only mere logic is seldom enough… Each of those three has its own merits and their relative importance depends on many things.

On what the owner thinks about each of them. If all three belong to the same person.
On the relationship between the person asked to determine their relative importance and each of those elements.
The owner of the merchandise will certainly consider his property to be more important than either horse or carriage. But will consider the horse more important than the cart if the merchandise has to arrive sooner rather than whenever. Or the carriage more important than the horse if the merchandise is fragile…
The owner of a single horse will try to protect the animal. Simply because he will also need it tomorrow.
The owner of the trucking company will ask the drivers to drive the horses to their limits. Simply because he has so many of them.
And so on.

My point being that logic is almost never enough.
We must also understand what’s going on there before passing judgement on something.

Otherwise we’ll end up scratching our heads.


Click the drawing above and read what tborash has to say about the whole thing. He’s right too, you know.

O femeie terorizată de soț este compătimită.
Cel puțin de către cei normali la cap…

Un bărbat aflat sub papuc este batjocorit.
De toată lumea. Inclusiv de către femei.
Chiar și de cele terorizate de bărbații lor…

What do we have an economy for?

To make ends meet? To make it easier for our needs to be met?

What do we have a banking/financial system for? To mobilize capital for the economy? To make it possible for our needs to be met easier? More efficiently?

Or just for profit to be made?

“It really is possible to do two good things at once: address the abuse of the working poor by payday-loan and check-cashing outfits while expanding the range of services provided by the USPS. Media outlets have called Warren’s proposal “radical.” That’s ludicrous. She’s simply using her position and prominence to highlight the findings of a new study by the Postal Service’s Office of the Inspector General, which notes that roughly 68 million Americans are underserved by the private banking system. “With post offices and postal workers already on the ground,” says Warren, “USPS could partner with banks to make a critical difference for millions of Americans who don’t have basic banking services because there are almost no banks or bank branches in their neighborhoods.”

This is not a new idea. From 1911 to 1967, the Postal Service maintained its own banking system, allowing citizens to open small savings accounts at local post offices—actually a better approach than “partnering” with banks. The system was so successful that after World War II, it had a balance of $3 billion, roughly $30 billion in today’s dollars. Congress did away with postal banking in the 1960s, but post offices in other countries—including Japan, Germany, China and South Korea—provide banking services. Japan Post Bank is consistently ranked as one of the world’s largest financial institutions based on assets.”

Or, to put it the other way around,
‘what profit is?’

The well deserved ‘consequence’ – considered as such by the vast majority of the stakeholders, of a well-done job?
Or a self serving benchmark to be reached at all costs? Which costs are to be ‘shouldered’ by anybody else but the profiteer himself… till reality slaps us, all of us, over our faces…

Păi nu-i faci!

Din simplul motiv pentru că dacă ai încerca așa ceva ai valida conceptul.

O s-o iau de la început.

Atât comuniștii cât și naziștii au încercat să ‘crească’ Omul Nou. Fiecare pe-al lui, dar conceptul era același. Un om care ar fi urmat să se comporte așa cum își doreau creatorii lui. Știm care au fost consecințele.

„Tot ce vreți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi la fel.”

Nu-i o metodă mult mai bună decât să-i „faci să…”?

‘O s-ajungem ca Episcopul Bienvenu… o să facem numai fapte bune așteptând ca toți ticăloșii să urmeze exemplul lui Jean Valjean… Câți din ăștia ai întânit la viața ta?’

În primul rând, Episcopul Bienvenu e un personaj fictiv. Chiar dacă Victor Hugo a plecat de la un personaj istoric…
În al doilea rând, nu cumva lumea ar deveni mult mai bună dacă toți cei care s-ar întâlni cu un Jean Valjean ar fi suficient de înțelepți încât să se comporte precum Bienvenu?

‘Tot nu-nțeleg mare lucru. Și dacă cel cu care am de-a face nu e Jean Valjean? Sau dacă eu nu sunt în stare să-l recunosc ca atare? În las să mă jefuiască doar pentru că așa mi-ar place mie să se întâmple dacă aș fi în locul lui?’

Cred că ți-ai răspuns singur la întrebare. Nici unui hoț nu i-ar place să fie jefuit. De ce ți-ar place ție?

În schimb, tuturor ne place să fim tratați cu respect.
Și-atunci? De ce sunt atât de mulți cei care consideră că știu ei mai bine cum ar trebui să se comporte ceilalți? Cum ar trebui, ceilalți, să-și ducă viețile?
Care se consideră a fi deasupra tuturor…
Îl mai ții minte pe doctorul care ți-a spus că trebuie să te lași de fumat? Și care avea un pachet de Kent în buzunarul halatului?
Pe ziaristul care scrie articole despre corupti și care ia bani ca să nu le publice?
Pe politicianul care…

Pe alegătorul care se lasă păcălit? Știind foarte bine că promisiunile sunt deșarte? Doar pentru că-i place ce aude?

Well, you don’t.

You just don’t do such a thing.

For the very simple reason that by attempting it you validate the concept.

Let me start it anew.

Both the communists and the nazis had attempted to ‘bring about’ people’s minds. To create a ‘new’ man. One who was meant to behave as their creators saw fit.

We all know the consequences.

“Do unto others as you would have them do unto you”.

Isn’t this a better way than ‘making’ somebody do as you think they should?

‘But won’t we end up like Bishop Myriel? Doing good deeds and hoping that all villains will ‘turn around’ like Jean Valjean did? After all, how many Jean Valjean-s have you met in your life?’

First of all, Myriel was a fictional character. Victor Hugo might had been inspired by a real bishop when he had created Myriel but this doesn’t alter its fictional nature.
Secondly, wouldn’t this world be a far better place if those who have the chance to encounter the likes of Jean Valjean would be wise enough to act like Bishop Myriel?

‘You still don’t make much sense. And what if the guy I meet isn’t Jean Valjean? Or if I’m not wise enough to recognize his Jean Valjean-ness, whatever that might be… What should I do then? Treat him like I’d like to be treated if I was in his place? Allow him to rob me?!?’

I guess you just answered your own question. No thief would allow another to steal from him, would he? Why would you?

But all people appreciate when treated respectfully!
So why don’t we do it, on a regular basis?

Why are so many of us who consider they know better how others should behave? What others should do?
And who consider themselves above the fray…
Remember the doctor who told you to quit smoking? While having a pack of cigarettes in the breast pocket of his white coat?
The journalist who writes for ratings rather than to inform you?
The politician who…

The voter who allows himself to be fooled? Knowing very well he had voted a conman? Only because he had made all the right noises?

There are facts which need to be checked.
And facts which are ‘somewhat’ obvious.

USAToday felt the need to fact check whether Bill Gates sponsoring a ‘pandemic simulation’ didn’t predict COVID-19…

What next?
Fact checking whether a fire crew exercising fire fighting didn’t predict the next … fire?!?

Let’s face it, in the present circumstances the picture above might mean a lot of things.

It can be a prank – somebody might have made the whole thing up just for the fun of it.
It can also express the frustration of somebody who isn’t such a good speller. Or of somebody who suffers from dyslexia?

What really interests me is how we, the ‘intellectual’ public, react to things like these.
Do we understand the frustration which lies at the bottom of this?
Do we even try to?

Or we just dismiss it as being a manifestation of stupid?

No, I don’t consider the economy as being more important than life preservation. Some very sound arguments can be found here.

But I’m absolutely convinced that treating the ‘others’ with disdain is what brought us here in the first place.

You don’t like the manner in which the likes of Trump treat those who don’t agree with them?
Then why are you doing the very same thing?

You consider yourself to be better than Trump?

Prove it.
Be nicer than him, not worse.

Humberto Maturana teaches us that human consciousness can be understood as our ability to ‘observe ourselves observing‘.
In other words, consciousness might be reduced to self-awareness.

I’m afraid it’s not enough.
While no individual can be described as conscious if not commanding a certain degree of self-awareness, being able to observe their own observations doesn’t elevate an observer to fully conscious status.

How many of us have ‘enjoyed’ messing up ants or other insects just for the fun of it? When we were teenagers, of course.
OK, we continue to squish the cockroaches we happen to see and to spray our gardens against mosquitoes and other pests.
Only we no longer do it for fun. We employ a ‘healthy’ rationale to justify our actions – cockroaches/mosquitoes are ‘bad for us’.
And we try to do it in a reasonable manner. We don’t soak the entire garden with the most potent insecticide available. Simply because we’ve understood, the hard way, that bees are also important for us.

Otherwise put, it’s not enough for us to be able to keep tabs on what we do, we must also take responsibility for our actions.

After all, we’ve been able to notice that bison ‘engineer’ their own environment.

“Herds of bison milling through Yellowstone National Park may seem aimless to the average visitor, but a new study reveals the animals are hard at work engineering their ecosystem. By rigorously mowing and fertilizing their own patches of grassland, the big herbivores essentially delay spring until late summer.”

Maybe the time is ripe for us to understand that we, humans, have done the very same thing for quite a while now.
The world we live in is, to a certain – but rapidly growing – extent, the consequence of our own decision making.

The faster we learn to accept that, the higher the chances we won’t repeat past mistakes.

Am renunțat la credință, atâta câtă aveam, cu vreo cincizeci de ani în urmă.

Învățasem deja să citesc. Îmi plăcea foarte mult Știință și Tehnică. De unde tocmai aflasem despre microbi. Și a venit vacanța de primăvară… de Paște, cum am spune noi acum.

La noi acasă nu venea preotul. Din motive care nu țin de subiectul de astăzi. Cert este că auzisem de Dumnezeu, acceptasem cumva ideea, dar nu fusesem dus la biserică. Nu prea știam ce se întâmplă acolo. Și nici nu mai fusesem față-n față cu vre-un preot.
În vacanța aia, am fost în vizită la nașa mea – fusesem botezat, totuși. La Focșani.
Și a venit preotul. Cu dascăl cu tot. Cum se întâmplă de Paște și de Crăciun.

OK. Au cântat ei ceva acolo, nașa și bunica au ascultat, și-au făcut de câteva ori cruce… eu stăteam ca la teatru. Nu chiar cu gura căscată… dar aproape.
La final, preotul ne-a întins crucea. S-o sărutăm.

Moment în care mi-am adus aminte de microbi. De ăia din Știință și Tehnică. Drept pentru care am refuzat să mă conformez. Și nici măcar n-am fost suficient de abil să mă prefac. Pur și simplu am refuzat.

Explicând de ce.

Confuzie maximă!
Nu mai țin minte exact cum s-au derulat evenimentele, cert este ca dascălul m-a fugărit, nu prea convins, prin cameră. Nu m-a prins.

Așa că mi s-a tăiat.
Din partea familiei apropiate… nici ei nu se duceau la biserică.

Vreo zece ani mai tărziu, cine mergea, în gașcă, la slujba de Paște?
De înviere, mă rog.
Și nu, nu mă răzgândisem. Era, pur și simplu, o formă de solidaritate.
Eram solidar cu ceilalți. Din frondă, nu din credință. Știam că nu era voie așa că mă duceam acolo doar de-al dracului. Foarte mulți dintre colegii și prietenii mei făceau același lucru. Din același motiv.

Între timp, după vreo douăzeci de ani de inginerie mecanică, m-am întors la școală. Sociologie, de data asta.
Unde am învățat cum e cu religia. Cum sentimentul religios îl face pe credincios să se simtă ca aparținând bisericii. Ca făcând parte din Ecclesia. Ca unul dintre cei chemați. Ca nefiind lăsat de izbeliște.

Iar acum, la 50 de ani distanță, tot de Paște, sunt absolut uluit.

Suntem în plină criză. Într-o situație din care nu putem ieși singuri. Și nici în gașcă. Pe cartiere. Pe partide. Sau, eu știu, mituind pe cineva…
Suntem la câteva zile de Paște. În perioada în care, de obicei, ne salutam cu mai multă căldură vecinii. Indiferent de credință. În perioada în care ne pregăteam de sărbătoare. Indiferent de ce sărbătoream fiecare dintre noi.

Și ce facem?

Ne certăm între noi ca chiorii!

Stăm la coadă ca să avem ‘masa bogată’ dar suntem îngrijorați de moarte că o să se umple țara de Covid în noaptea de Paște…
Politicienii, cei de la care așteptăm lumină, se folosesc de prilej pentru a se mai înghionti un pic.
‘Influencerii’, cei care încearcă să lumineze Internetul, își bagă și ei coada.

Învățăm și noi ceva din toată chestia asta?
Că e mult mai ușor împreună decât împotriva tuturor?
Că nu poți să convingi pe cineva dacă faci mișto de el?
Că dacă nu poți să-l convingi că dreptatea este, întreagă, de partea ta, lasă-i și lui o portiță? Lasă-l și pe el să respire un pic… Altfel cine știe ce ce-i mai trece prin cap?

Dacă mă prindea dascălul ăla? Dacă-și punea mintea cu mine?

Cică atunci când Dumnezeu vrea să piardă pe cineva, mai întâi îi ia mințile.

‘OK, ne-a trimis COVID-ul pe cap, acuma crezi că vrea să ne ia și mințile? De unde-ai mai scos-o și p-asta?’

„🔴14. Întrebare: Avem voie să ieșim după ora 22.00 în proximitatea casei, în cazul în care avem o biserică în apropiere?
Răspuns: Puteți ieși în proximitatea casei, în afara curții, pentru a primi lumina de la voluntarii cu care Patriarhia Română colaborează în acest an, puteți rămâne în proximitatea casei pentru a asculta slujba, însă nu vă puteți deplasa spre biserică, indiferent cât de aproape este situată de casă și nu este permisă formarea de grupuri mai mari de trei persoane.
În cazul în care locuiți la bloc, puteți ieși din casă, de asemenea, pentru a primi lumina adusă de voluntarii BOR, dar este esențial să respectați regulile de distanțare socială, să nu aglomerați casa scării imobilului și să nu formați grupuri mai mari de trei persoane.

🔴15. Întrebare: Putem să ascultăm slujba din stradă?
Răspuns: Strict ascultarea slujbei nu poate fi invocat ca motiv pentru deplasare în afara locuinței, iar rămânerea în stradă a mai multor persoane care ar putea dori la acest lucru ar putea duce la formarea unor grupuri mai mari de trei persoane, implicit la încălcarea prevederilor Ordonanțelor Militare numărul 2 și 4.”

Secțiunea românească a Facebook-lui e plină de indignare păgână.
Unii sunt supărați că ‘de ce au unii mai multe drepturi decât mine’ iar alții că ‘de ce sunt folosiți jandarmii/polițiștii pentru a duce lumină celor care își doresc acest lucru’.

Am citat mai sus pozitia oficială a ministerului de interne. De unde rezultă foarte clar că nimeni nu are nici un drept în plus. Indiferent de credința pe care declară că o are.

Între timp, onor ministerul a încheiat un acord cu BOR-ul.
Care acord conferă, într-adevăr, oarecari drepturi suplimentare celor care se declară a fi credincioși. Aceștia au posibilitatea ca, vineri și sâmbătă între orele 7 și 17, să se așeze la coadă, „în toate parohiile din Patriarhia Română, în locuri special amenajate, în afara lăcașurilor de cult, de către personalul angajat al bisericii și de către personalul voluntar, evident, cu respectarea măsurilor de protecție, masă sanitară, distanță socială, distanța fiind marcată în fața locului special amenajat, exact ca la magazinele alimentare”, pentru a primi „paștile”.

Reacțile au fost diverse. De la îndemnul prezidențial ‘renunțați la acest așa-zis acord’ până la „Sunteți niște cretini! Ne ucideți!

O analiză mult mai rafinată ne este propusă de Mircea Marian într-o postare pe Facebook.
decizia (BOR) de a primi exceptare de la regulile de izolare va genera – dar cred că a generat deja – doar furie. Asocierea guvernului PNL cu banda pesedistă din fruntea BOR nu le va aduce nici un vot, va ajuta doar PSD. Cum e posibil ca poliția să escorteze preotii ca să ducă lumină? E ridicol, e absurd, e grotesc.”

Acuma… Ce face BOR-ul… e treaba lor. Prea multe prostii – după părerea mea.
Ce face guvernul… e treaba noastră. Ne vom spune parerea la urne.
Cum reacționam noi, de fiecare dată când cineva – BOR-ul și/sau guvernul, în cazul ăsta, face câte ceva, e tot treaba noastră! Iar furia este cea mai nepotrivita reacție. Întotdeauna.
Scopul nostru, al tuturor, este să scăpăm cu bine din situația în care ne aflăm.
Scopul celor mai îndârjiți dintre credincioși este puțin mai nuanțat… De credința lor, de modul în care înțeleg ei lumea…

În situația dată, cred ca e mult mai bine ca ‘paștile’ să fie distribuite în timpul zilei iar ‘lumina’ să ajungă în mod organizat la cei care o așteaptă cu nerabdare decât să asistăm la tot felul de îmbrânceli între poliție și îndârjiți în noaptea de Paște.

Și încă ceva.

Noi, ăștialalți, le cerem ‘lor’ ca în numele rațiunii să se comporte în mod irațional. Noi argumentând științific iar ‘ei’ fiind cât se poate de logici.

Noi le cerem să stea acasă. Pentru că așa e prudent. Dar nu le garantăm nimic.
Ei, în schimb, știu că mersul la biserică face bine. Mai ales la viața de apoi.

De fapt, noi le cerem ca în numele a ceva care oricum este temporar să-și pună în pericol singurul lucru care îi animă. Speranța în ceva veșnic.

Poate că ar trebui să tratăm situația cu mai multă delicatețe. Când e vorba despre speranțe poate că e mai bine să oferi alternative în loc să interzici. Indiferent ce credem noi, atunci când ceilalți ajung să creadă că nu mai au nimic de pierdut…