Archives for category: cooperare

A plumber fixes a bathroom sink

“România se va confrunta în curând cu un dezastru demografic din cauza dezechilibrelor grave de pe piața muncii. Abia ieșiți de pe băncile liceului tot mai mulți tineri optează pentru diverse forme de șomaj deghizate sub meserii ca „DJ” sau „fotograf” evitând meseriile care le-ar putea aduce respectul comunității, cum ar fi cea de instalator sau electrician. 
„Nu știm exact care sunt cauzele acestui fenomen. Ori părinții sunt foarte bogați și atunci își permit să întrețină un DJ sau un fotograf în casă, ori pur și simplu nu vor să muncească. Sau poate o fi vorba de o nouă paradigmă, în care românilor nu le mai plac banii, considerând că câștigă suficient din cerșit”, a explicat socilogul Decebal Popescu. “

‘Evitand meseriile care le-ar putea aduce respectul comunitatii’…

Respect care poate fi masurat, facil, prin observarea imaginii de care se bucura meseriasii in media romaneasca.
Adica prin observarea imaginii de care se bucura Dorel. Inclusiv cel din fografia de mai sus.

“”Dorel” de Calarasi a asfaltat o balta…..
primarul Daniel Ștefan Drăgulin a dat o dispoziție viceprimarului Viorel Ivanciu de a identifica, împreună cu conducerea SPPSV, măsurile disciplinare care se impun. În acest moment se poartă discuții cu privire la ceea ce s-a întâmplat.

Vom reveni cu prezentarea acestor măsuri disciplinare și dorim sa punctăm faptul că ceea ce s-a întâmplat nu caracterizează întregul colectiv al Serviciului Public Pavaje Spații Verzi”, a transmis Primăria Municipiului Călărași.”

 

“Muncitorul de la Drumuri a fost filmat în timp ce turna asfalt fierbinte direct în gorpile (sic) pline cu apă pe drumul dintre Craiova şi Calafat. Nu a fost deranjat nici măcar o secundă că afară ploua, iar în bălţi apa ajungea până la gleznă.
UPDATE Bogdan Bratu, şeful Direcţiei de Drumuri şi Poduri Craiova, au
(sic) precizat că angajaţii care au turnat asfalat în gropile pline cu apă au fost sancţionaţi. Imaginile cu „Dorel“ în timp ce turna asfalt încins în gropile pline cu apă au ajuns imediat pe internet. Oamenii au declarat că nu este normal să fie executată o lucrare în astfel de condiţii. „Câtă precizie la aruncarea banilor publici pe fereastră“, a scris…”

 

Si asa mai departe…

Si ce erau sa faca Doreii astia?
Sa le spuna ei sefilor lor ca ploua? Ca din birou nu se vede?
Sa nu iasa pe teren pana nu se usuca baltile? Daca foaia de lucru pe ziua respectiva le spune ca asta au de facut? Chiar daca ploua de trei zile?
Gura copiilor lor nu trebuie ‘sa manance si ea ceva’?

journalism-101-if-someone-says-its-raining-another-person-36442457

Traducere ‘dupa ureche’:

‘Draga jurnalistule incepator,
Atunci cand unul spune ca afara ploua iar altul spune ca e uscat, treaba ta nu este sa-i citezi pe amandoi. Treaba ta este sa te uiti dracului pe geam si sa vezi care este adevarul!’

‘Nu stim exact care sunt cauzele acestui fenomen. O posibila explicatie este ca cei care mai inteleg ceva din ce se intampla dincolo de fereastra au ramas atat de putini incat adevarul a devenit aproape imposibil de decelat.’

Citiți mai întâi textele, dacă nu cumva ați făcut-o deja.

“Nici măcar faptul că accepţiile lui removal ţin de zona sanitar-medicală nu e o ironie. Sau o coincidenţă. Dacă te uiţi în dicţionar, vezi că removal înseamnă „eliminare, evacuare, extirpare, înlăturare, scoatere”. Ce se poate deduce aici? Printre altele, că escortarea lui Ilie Năstase în afara arenei de tenis a fost mai degrabă un act de de chirurgie comportamentală decât o pedeapsă. Până la urmă, un act de igienă.“

Radu Paraschivescu, Rever,  27/04/2019

 

“Cu cateva zile in urma, vorbeam despre fluviul de insulte la adresa mea, care foloseau cele mai ingenioase combinatii de injuraturi si urari din limba romana. 
Ieri, «aprecierile» au fost incununate de un articol scris de catre Radu Paraschivescu, unul dintre cei mai apreciati scriitori si critici literari ai momentului din Romania.
Opinia dumnealui este ca o judecata de apoi. 
Un om, o viata redusa la «evacuare, extirpare, badaranie, ofensa, anormalitate».
Nimic diferit fata de vorba directa, fara perdea, a altora, folosind insa limbajul rafinat al unui intelectual.”

Ilie Năstase, Smash (la Rever), publicat pe Facebook și preluat de pe Prosport, 29/04/2019

Aș putea începe prin a mă întreba cum de un “bufon” „oţărât şi mojic, cu înjurătura gata să decoleze oricând de pe pista buzelor“ este în stare să scrie cel puțin la fel de ‘savuros’ precum “unul dintre cei mai apreciati scriitori si critici literari ai momentului”

Să depășim acest moment…

Și până la urmă?
Despre ce e vorba aici?

OK, cu Năstase ne-am lămurit. Jucător genial, spirit liber…
Ajuns la o anumită vârstă și având prea mult timp la dispoziție intră în niște combinații cel puțin dubioase.
Cu cei care încearcă să se folosească de notorietatea lui Nasty, iarăși ne-am lămurit. Sau ar fi trebuit să ne fi lămurit, dacă am fi fost cât de cât atenți în ultimii 30 de ani…
Gestul care declanșat toată această furtună … ar putea fi considerat o ‘lovitură genială de imagine’!
Un candidat, cunoscut din ‘civilie’ pentru ‘loviturile’ sale neașteptate, și având o oarecare priză la publicul larg, este ‘surprins’ aruncând cu cafea pe afișul electoral al unuia dintre contracandidații săi. Detestat de o largă majoritate, dar care mai are un grup de sustinatori fideli, și despre care ‘umblă vorba’ că ar ști cum se mânuiește paharul… Nimic neobișnuit pentru o campanie electorală ‘modernă’. În care ‘publicitarii’ au capul de afiș iar ‘ideologii’ se întreabă dacă vor mai fi vreodată băgați în seamă…

Cine ar fi cazul să intervină?
Și să-i arate ‘cetățeanului turmentat’, pe limba lui, care sunt alternativele?
Care cetățean, odată trezit, ar urma să ne călăuzească, cu votul său, spre ‘luminița de la capătul tunelului’?

Intelectualii de vază ai momentului?
Gânditorii respectați ai neamului?

Cine ar fi cazul să-i invite pe aceștia înapoi în arena publică?
‘Marile’ grupuri de presă?

Tin inca minte discursul cu care Basescu incerca sa ne convinga, prin ’98, ca nu aveam nevoie de autostrazi. Si asta pentru ca, atunci, l-am crezut!
Eram atat de pornit impotriva celor care il urmau pe Iliescu incat eram dispus sa cred pe oricine care li se opunea cu un cat de cat succes…
Atat de pornit incat n-am inteles, atunci, cat de mica era diferenta dintre Basescu, Iliescu, Nastase…

Pana la urma, singurul lucru care conteaza este respectul pe care il avem fata de cei din jurul nostru. In ce masura ii consideram oameni asemenea noua. Indiferent de ocupatie, culoarea pielii, limba vorbita…

Uite de-asta am fost nevoit aseara sa trec cu masina prin vad. Iarasi!
Era “standstill” intre Sebes si Alba Iulia asa ca Waze mi-a spus sa o iau la dreapta. Apoi la stanga si… pentru ca Waze-ul meu e setat sa ma duca pe orice fel de drum, am ajuns sa traversez un rau. Pe un pod improvizat din tuburi de beton.

De fapt, era un drum tehnologic. Aferent santierului viitoarei autostrazi dintre Sebes si Turda. “Viitoarei”…


Degeaba dam vina pentru necazurile de ‘acum’ pe ‘actuala’ guvernare.
Indiferent care o fi aceea.
Nimic nu se va schimba cu adevarat pana cand nu ne va veni NOUA mintea la cap.

Noi suntem cei care trebuie sa invatam.
Noi suntem cei care trebuie sa nu ne mai lasam invrajbiti.
Noi suntem cei care trebuie sa ne asumam greselile. Si prostiile pe care le-am facut. Noi, cu mainile si cu capetele noastre!

Doar asa vom putea merge mai departe.
Altfel, orice ‘miscare’ pe care o vom face va fi ‘la remorca’ cuiva.
Indiferent cui, in indiferent ce directie.

Pentru a ne putea hotari singuri destinul, pentru a ne putea deplasa, firesc – ‘inainte’, trebuie sa re-invatam ce inseamna cooperarea. Adica sa tragem cu totii la aceiasi caruta.

Altfel… vom da iarasi cu oistea-n gard.
Si iarasi…

Ce m-a apucat?!?
Ca doar n-o fi prima oara cand m-a scos Waze din tot felul de ‘incalceli’ din astea….
Ei bine, imediat dupa ce-am tras pe dreapta sa fac pozele alea, a oprit si o Dacie Dokker. Din care a coborat un OM.
“Veniti dupa noi. Sunteti pe drumul cel bun. Mai avem un pic si iesim in DeNeu”
“Multumesc foarte mult. Nu m-am speriat, doar m-am oprit sa fac niste fotografii!”
“A, OK… V-am vazut cu numar de Bucuresti. Doar localnicii stiu scurtatura asta si am crezut ca aveati ceva ‘indoieli'”.
“Va multumesc inca odata. Nu sunt foarte multi care sa faca asemenea gesturi.”

Adica se poate. Putem sa ne ajutam intre noi.
Nu ne costa nimic.
Iar impreuna putem muta muntii!

Sau traversa rauri.

De vreo treizeci de ani tot discutam despre ‘moștenirea lui Ceaușescu’.
Ce-a dărâmat, ce-a construit, cum a plătit datoriile – lăsându-ne pe noi în foame și în frig.

De multe ori discuțiile astea se termină cu ‘aștia nu sunt în stare nici măcar să întrețină tot ce a construit Ceaușescu, darămite să continue’!

Ei bine, eu cred că suntem într-o eroare mare cât casa.
Cât Casa Poporului….

Ceaușescu n-a construit nimic.
N-a construit – și nici n-a dărâmat, nimic!
Noi am făcut toate astea.

Că el dădea câte o ‘indicație’…
Acea ‘indicație’ trecea întâi pe la CSP – unde devenea ‘indicator de plan’, apoi pe la ministerul economiei… și abia după aceea ajungea ‘pe teren’. Unde era pusă ‘în practică’.
Iar toate aceste operațiuni erau îndeplinite de noi. De ‘Oamenii Muncii’. De la ‘orașe și sate’.
Ceaușescu n-a dărâmat, cu mâna lui, nici o biserică și nici un sat. N-a construit nici un apartament și nici o fabrică. N-a scris nici o filă de plan și nici un borderou de materiale. N-a semnat nici o dispoziție de plata, internă sau externă.
Toate astea au fost făcute de noi.

Că am ascultat de el…. Asta-i altă chestie!
Că n-am fost în stare să-l contrazicem atunci când o lua razna… Și asta e tot ‘altă chestie’. Că s-a înconjurat el de oameni din ce în ce mai ‘ascultători’… și n-a mai fost cine să-l mai contrazică… până când situația devenise atât de ‘groasă’ încât chiar și cei mai ‘disciplinați’ și-au dat seama că ‘purceaua era moarta-n coteț’ și l-au ‘lăsat din brațe’… astea sunt deja istorie….

Dar mai rămăsese ceva!
Ceva unde contribuția lui Ceaușescu fusese cu adevărat consistentă.
Unde Ceaușescu dusese mai departe un început de tradiție – ‘Titulesciană’.
De fapt, ăsta a fost singurul domeniu în care Ceaușescu – și România, în ansamblu, a avut un real succes.

Standingul internațional!

Relativa independență față de URSS, relativa apropiere față de spațiul Euro-Atlantic, relația bună cu statele ne-aliniate, statutul de mediator între Israel și lumea arabă….
Aceasta fiind, de fapt, și singura ‘punte de legătură’ dintre regimul ceaușist și cel post-comunist.
Așa am fost acceptați în NATO și cooptați in UE.
Ai cărei președinți ‘rotativi’ suntem în momentul de față…

Cum de ne-om fi ales noi tocmai momentul asta pentru a irosi și ultimul lucru bun ‘moștenit de la Ceaușescu’?!?


The Earth is covered by atmosphere.
Some of the gases might have belonged to the original ‘cloud’ which had given birth to the solar system. Others have originated from the Earth itself. And still others are a ‘consequence’ of ‘life’. Oxygen, for instance. And some of the CO2.

The land crust has rocky cliffs and fertile plains.
While the rocky cliffs are a consequence of geology, the fertile topsoil is the consequence of the elements having eroded the cliffs, the debris being transported by flowing water, plant life taking hold and slowly transforming some of the minerals into organic matter, animals eating some of the plants and transforming them into feces, micro-organisms digesting/recycling those feces together with the dead plants and animal carcasses… And so on.

Primitive life forms, Bacteria and Archea, “are organisms whose cells lack a membrane-bound nucleus, mitochondria and other membrane-bound organelles…. All the intracellular water-soluble components (proteins, DNA and metabolites) are located together in the same volume enclosed by the cell membrane, rather than in separate cellular compartments.“

More ‘sophisticated’ life forms are organisms which have “a nucleus and organelles bounded by internal phospholipid membrane systems. In contrast to bacteria and archaea, eukaryotes may be multicellular. Animals, plants, fungi…. “
So, in this case, living cells have internal divisions, each surrounded by ‘secondary’ membranes. Furthermore, this type of organisms may consist of more than one cell. Many of them – including us, humans, actually comprise many layers of cells. Skin, muscle, bones, ‘internal’ organs, brain… Each of them carefully constructed using building blocks taken, with the help of the digestive system, from the environment.

Making a parallel between a humble unicellular organism, let’s say an amoeba, and a proud ape we’ll notice that the role played by the amoeba’s membrane is fulfilled by a host of the ape’s organs. Skin, lungs, digestive system and kidneys are the first to jump up for attention. On a closer examination – amoeba’s membrane keeps the organism together and acts as a locomotion device besides performing the respiratory, digestive and excretory tasks, the ape’s bones and muscles start to beg for attention

But what about the brain? What role does it play? What is it? An ‘internal organ’ or just another descendant of the membrane?
I’ll let you make that call.
I’ll only mention that the brain ingests information, digests it and then ‘excretes’ decisions. Which coalesce into ‘fate’/’destiny’, are remembered as ‘history’ and eventually end up as ‘tradition’.

According to ‘science’, life is nothing but a process through which (genetic) information is passed, with small alterations, from one generation to another and during which the environment is, however minutely, changed by whatever the living organisms do during their lifespans.

‘Individually’ – organism by organism, life takes place inside a ‘membrane’. Which you might call it ‘skin’, if you like.
That membrane separates the ‘inside’ – the living organism, from the ‘outside’ – otherwise known as the ‘environment’.
Each individual organism continues to be alive for as long as the membrane manages to keep the inside in, the outside out AND to properly regulate the exchanges between the inside and the outside.
This being the moment when we need to remember that each living organism needs to eat, to drink, to breathe and to excrete. Meaning that it needs a more or less continuous flow of certain substances from the outside and to periodically clean itself. And the moment to understand that each organism continuously changes its environment. By incorporating some of it while feeding/breathing and by ‘polluting’ it when ‘throwing out’ the by-products of its metabolism.

For all the activity above to take place, each individual organism needs to follow some ‘rules’. It’s ‘membrane’ needs to ‘know’ which substances to allow in and which to keep out. Which substances to throw out and which to keep it.
To perform all these duties, the membrane itself needs to be organized in a certain manner. For all to happen as it should, the ‘interior’ has to be organized in a certain – and specific, manner.

On the other hand, for any (set of) rule(s) to make sense, it has to be congruent to the situation it ‘attempts’ to manage. For instance, the rule about what substances are to be ‘allowed in’ has to be adapted both to the specific needs of the organism following it AND to what substances are available in the particular environment in which that organism attempts to survive/thrive.
Since the environment in which the living process attempts to take place is subjected to continuous change – both as a consequence of organisms living in it and as happenstance happening, the ‘rules of life’ cannot be ‘set in stone’.
For life to continue in a consistent manner, it has to preserve its rules while for life to survive in an ever-changing environment it has to adapt its rules to fit the changes in the environment.
This being where evolution takes charge.

That’s why the life we’re familiar with, ours, is comprised of successive generations of many individual organisms which somehow pass genetic information (rules of life) from one another. The fundamental ‘trick’ which makes everything possible being that during the ‘passing’ process the genetic information is slightly altered.
Sometimes with beneficial results – those individuals thrive and, eventually, new species appear. Other times, the results are tragic. The individuals which receive bad – read unfit, rules of life do not survive.
Equally tragic is the fate of those species, otherwise ‘successful’ until that moment, which, at some point, are confronted by so momentous changes in their environment that they are no longer able to adapt. Dinosaurs are the first examples which come to my mind but the list is so long that we’ll never learn about all of them.

A pessimist might conclude that life is all about species and that individuals are expandable.
Au contraire, mon cher ami. Since there’s no way in hell – or in heaven, for anybody to know which individual organism has that particular piece of information which will enable their successors to survive the next alteration in the environment it would be rather dense to consider any individual as being expandable. In fact, it was the ‘individualization’ of the living process that made possible the evolutionary process.

Life is about both individuals and species, simultaneously and with equal importance.

Undeva în Romania….

Unul dintre motivele pentru care l-am împușcat pe Ceaușescu a fost ‘distrugerea satului românesc și a tradițiilor sale’.
Foarte mulți dintre copiii țaranilor care au refuzat atunci să-și părăsească rosturile s-au risipit acum în cele 4 zări ale pămîntului….
Și nu neapărat din cauza ‘mizeriei’. Cei de-aici aveau antenă de satelit!

Regina Maria,
Ana Pauker,
Elena Ceaușescu,
Viorica Dancilă.

In felul lor, fiecare dintre acestea au reprezentat câte o premieră în viața socio-politica a României.
Fiecare dintre ele au exemplificat câte un fel de culme.

Concluzia?

Sunt mai multe.
Aș menționa doar două.

Mamele românce au ezitat pentru prea multă vreme în a-și încuraja fetele să ‘spargă’ barierele și băieții în, la început, a accepta iar, mai apoi, a încuraja ei înșisi acest lucru.
Soții, tații și colegii, români nu au fost în stare să înțeleagă, autonom, că nu pot gestiona toate lucrurile de unii singuri.

Așa că singurele femei care au ‘reușit’ să ‘penetreze’ au fost ‘excepțiile’.

Socrul meu a trecut ‘în rândul drepților’
Soția mea era deja acolo așa că am făcut de unul singur cei 550 de kilometri care ne despărțeau.
La volan. Pe ninsoare. Noaptea, în cea mai mare parte.

Fiind singur, am avut timp să gândesc.

Cei mai mulți dintre cei din jurul meu erau șoferi de TIR.
99.5% dintre ei conduc aproape perfect. Chiar dacă, de multe ori, condițiile sunt improprii. .
Accidentele produse de tiriști sunt rare. La fel de rare, din punct de vedere statistic, sunt și cele produse de restul șoferilor profesioniști.

Care șoferi profesioniști cară economia în cârcă.
De la pâinea proaspătă pe care o savurăm în fiecare dimineață până la betonul de la fundația caselor noastre.

Și atunci?
De ce avem o părere atât de proastă despre acești oameni?
De ce îi alintăm ‘neamul lui Manivelă’?
Doar pentru ca 0.5% dintre ei produc niște accidente suficient de dramatice încât să ajungă ‘subiect de presă’?
Doar pentru că patronii lor le pun la dispoziție niște camioane care nu merg chiar atât de repede pe cât am vrea noi să mergem?
Sunt ei de vină pentru faptul că noi, toți, n-am fost în stare să construim suficient de multe autostrăzi?
Sunt ei de vină că ….?
0.5% dintre ei sunt. De vină. Pentru multe lucruri.

Iar noi, restul, suntem de vină pentru faptul că nu suntem în stare să facem deosebirea dintre adevărații vinovați și cei care ne pun în față ‘pâinea noastră cea de toate zilele’ în fiecare dimineață.
Pe ploaie, pe ninsoare…

“One of Pareto’s most noteworthy and controversial theories is that human beings are not, for the most part, motivated by logic and reason but rather by sentiment.”

Coming from an engineer – Pareto had started as one, this concept becomes even more noteworthy.
Why would a ‘professional using precision measurements and seeking consistently reproducible results’ focus his attention on sentiment rather than reason?

Because this is the reasonable thing to to?

And one of the reasons for which I tend to agree with him – besides being an engineer myself, is that he had started his studies using the most ‘reasonable’ instrument ever devised by man: “Residing in Florence, he studied philosophy and politics and wrote many periodical articles in which he first analyzed economic problems with mathematical tools.”

So, Pareto had reached the conclusion that human beings are driven mostly by sentiment after rationally analyzing the economic (and political) life.

OK. But what lies behind ‘sentiment’?

Pareto had proposed ‘residues’ as ‘motivation’ for sentiment. His theory is interesting only rather complicated. Almost byzantine. A well written summary can be read here.

What I find fascinating about Pareto’s theory is the rather veiled but certain correspondence which exists between his ‘residues’ and Maslow’s “hierarchy of needs”.

I’ll try to ‘raise the veil’ at a later date, today I’ll just point you towards a very relevant ‘coincidence’.

The psychologist had traveled the same road as the engineer.

“Maslow (1943) initially stated that individuals must satisfy lower level deficit needs before progressing on to meet higher level growth needs. However, he later clarified that satisfaction of a needs is not an “all-or-none” phenomenon, admitting that his earlier statements may have given “the false impression that a need must be satisfied 100 percent before the next need emerges” (1987, p. 69). “

Both had started ‘deterministically’, trying evidentiate ‘the’ (ironclad?) link between behavior and conditions – and expecting that link to be of a rational nature, only to reach the conclusion that individual sentiment/evaluation is at least as important – if not more so, as reason in the decision process. In shaping human behavior.