Aflăm din presă că un individ s-a izbit, cu tot cu mașină, într-un zid. În gardul din jurul ambasadei Rusiei din București. Și că mașina a luat foc. Că șoferul a ars cu tot cu mașină.
Apoi aflăm că șoferul tocmai fusese condamnat pentru viol. Săvârșit, în mod repetat, asupra fiicei sale. Vitrege, dar tot fiică!
Mai aflăm tot felul de alte chestii, dar…
Și mă întreb, împreună cu cei de la Vice,
Păi dacă o țară așa-zis civilizată nu poate izola un pedofil condamnat atunci ce ne mai mirăm că o lume întreagă – și mult mai ‘diversă’ decât o ‘simplă’ țară, nu-i poate ‘face față’ unui criminal?
Că nenumărați oameni: civili, militari, ucraineni, ruși, bărbați, femei, copii, tineri, bătrâni… mor aiurea doar pentru că cineva se ține cu dinții de fotoliul puterii?!?
De fiecare dată când cineva spune „iadul adus pe lume de ruși” putiniștii își freacă mâinile.
Iadul a fost adus pe lume, iadul despre care vorbim acum, de către Putin. Ajutat de câteva mâini la fel de criminale ca ale lui și de către o mare masă de ‘nedumeriți’ care, practic, (încă) nu-și dau seama ce li se întâmplă.
Atunci când spunem „iadul a fost adus pe lume de ruși”, adică de toți rușii, îi băgăm pe toți în aceiași oală. În aceiași oală ‘criminală’.
Adică îi facem jocul lui Putin!
Ce își doresc dictatorii? Toți dictatorii?
Ca ‘supușii’ lor să stea ‘strâns uniți în jurul „Marelui Conducător”’?
Ce ne dorim noi, cei care vrem să scăpăm de alde Putin?
Ca ‘supușii’ să vadă, odată, cât de ‘gol’ este împăratul lor?
Și cum să facă supușii acest lucru? Cum să vadă cât de gol este împăratul dacă noi, cu pana noastră, îi împingem, strâns, cu spatele la respectivul împărat?!?
Dacă, prin cuvintele noastre, validăm minciunile împărătești? El, Putin, le spune rușilor că fără el, fără protecția lui, sunt pierduți. Iar noi, care abia așteptăm să scăpăm de Putin – adică abia așteptăm ca rușii să ne scape de Putin, spunem că ‘rușii aduc iadul pe pământ’…
Mai întâi trebuie să facem noi diferența între criminali și nedumeriți.
Abia după aceea putem să pretindem nedumeriților să vadă goliciunea lui Putin.
Și, ca să răspund la întrebare, românii care continuă să fie putiniști după toate cele întâmplate sunt, și ei, de două feluri. Criminali – plătiți sau, efectiv, ‘duși cu pluta’, și ‘nedumeriți’. Și aici trebuie să învățăm – tot noi, cei care ne pretindem democrați deschiși la minte, cum să-i deosebim. Altfel nu vom reuși niciodată să-i ajutăm pe nedumeriți să deschidă ochii.
Tratându-i pe toți la fel, ca pe niște „vite”, îi vom ajuta pe criminali să mâne întreaga ‘cireadă’ – inclusiv pe noi, la abator!
Putin advisers ‘too afraid to tell him the truth’ on Ukraine: US official “Putin didn’t even know his military was using and losing conscripts in Ukraine, showing a clear breakdown in the flow of accurate information to the Russian president,” the official said.
There are two ‘things’ which collide here.
Dictators tend to drive away really competent people and those remaining tend to put the entire blame on the ‘guy on top’.
As many of you already know, I grew up in the communist Romania. Ruled by Nicolae Ceausescu, the dictator who ended up being shot on Christmas Day, 1989.
At 28, I was already familiar with the notion of ‘yes-people’. Decision makers who ruled our daily lives were surrounded by people who provided the ‘right’ answers, effectively isolating the decision makers from the reality. This ‘development’ being the fundamental explanation for how all dictatorial regimes, including the communist ones, ended up in abject failure. For ‘how’, not for ‘why’ – but this is another issue.
After Ceausescu was toppled, I was absolutely flabbergasted when I first heard
‘He didn’t know what was going on. Had his close advisers kept him in touch with the real situation, he would have taken the proper decisions to rectify things’
Really?!?
Who had selected his ‘close advisers’?!?
Who prevented him from asking ‘a second opinion’? From stepping out of his office and ….
Who, step by step, had ‘created’ the ‘atmosphere’ which had driven all those unwilling to lick where ‘he’ had spat to flee, living ‘him’ surrounded by sycophants?
Sycophants attempting, after Ceausescu had been toppled, to pile all the blame on his shoulders…
I’m afraid we are witnessing a replay, with Putin as the lead character.
În urmă cu câteva zile, Biden a spus Putin „nu poate rămâne la putere”. O parte din internetul de limbă română a început să se întrebe:
„Câți Ucraineni trebuie să moară ca să cadă Putin?”
De parcă acest război ar fi fost început de cineva al cărui scop ar fi fost să-l ‘detroneze’ pe Putin…
Să fie clar!
Singurii care pot determina câți Ucraineni „trebuie să moară” sunt Ucrainenii înșiși.
Ucrainenii luptă pentru a-și apara țara, ei sunt cei care vor hotărî câți dintre ei merită să moară pentru acest lucru.
Căderea lui Putin, cel care a ordonat agresiunea împotriva Ucrainei, poate fi o rezolvare pentru această criză. Dar asta e treaba poporului rus, nu a noastră.
Sancțiunile impuse Rusiei, ca întreg, au ca scop descurajarea statului rus. A statului agresor Rusia. Aceste măsuri au fost adoptate, de către comunitatea internațională, pentru a ajuta Ucraina – statul victimă, în lupta ei pentru salvgardarea integritații sale statale.
Putem amesteca cele de mai sus în orice fel dorim. Faptele rămân fapte.
Ordinele au fost date de catre Putin, acesta poate fi dat jos de pe tron doar de către poporul rus, Ucraina luptă pentru a-și apăra ființa națională iar o foarte mare parte a restului lumii ajută o victimă să-și apere pielea.
Pentru mine, Băsescu are două merite care plutesc pe un ocean de … nu-mi plac cuvintele mirositoare așa că prefer să nu le scriu de-a dreptul.
Ne-a scăpat de Bombonel și a avut curajul să spună o chestie pe care n-am mai auzit-o spusă de cineva aflat la nivelul lui.
Conform principiului ‘fă ce spune popa, nu ce face popa’, am cam avea – ca națiune – ce învăța din cuvintele alea.
“Corupţia ţine atât de sectorul public, cât şi de sectorul privat, iar preşedintele a susţinut că nu mută la nimeni responsabilitatea, dar că aceasta trebuie “împărţită şi asumată”.
Un funcţionar nu poate fi corupt dacă nu există cineva care să dea mită, la fel cum un minister nu poate plăti cu 50% mai mult pentru un contract dacă nu există un consultant care să facă o expertiză în acest sens, a explicat Băsescu.
“Să ieşim din ipocrizie. Dacă există corupţie, singur statul nu poate fi corupt, are un partener. Statul nu poate fi singur neperformant. Are un partener şi acesta este economia privată.””
Că el facea una și spunea pe dos…. Asta știm. Dar uite că la un mandat și jumătate dupa Băsescu, încă n-am învățat mare lucru… Cu toate că el a dat, practic, ‘tot din casa’.
Personajul Băsescu conține o mare doză de tragism. A apărut pe scena politică într-un moment propice. La o răscruce a istoriei. A intrat în forță și destul de spectaculos. Era suficient de ‘om din popor’ pentru a stârni simpatia unei relative majorități.
După care a dat cu mucii-n fasole.
‘Lumea’, mai ales cei care l-au votat, l-ar fi trecut cu vederea pe Petrov. Dar n-au putut din cauza de Udrea. Ar fi trecut, poate, cu vederea si casa din Mihaileanu… Dar scaderea lefurilor si a pensiilor… în vreme de criza… în timp ce primăria capitalei, schimba – sfidător, bordurile…
Ar fi putut intra în istorie pe ușa din față și călare pe un cal alb. Așa… îngroașă rândurile la ‘ce bine ar fi fost dacă’….
When I was six, my father took me to a German kinder-garden.
He was learning German, at 35, and thought I should start earlier. In the end, I didn’t exactly learn the language but during the process I met a lot of nice German speaking people.
At 16 I read
The Death Factory, a book about the Auschwitz concentration camp
Well, actually it was translated in Romanian but the original cover is far more suggestive for non-Romanians.
That was when I learned to distinguish between a people as a whole and the atrocities committed by a minority.
As I grew up, under communist rule, I noticed the ‘little compromises’ my parents had to make in order to provide a better life for me. The small bribes offered whenever ‘necessary’, not speaking up their minds in ‘official settings’, allowing stupid, but powerful, individuals to boss them around… As a young adult, I understood how those small compromises, made by almost all of us, added up and eventually caused the entire regime to collapse. Eaten up, from inside, by institutionalized corruption.
As a no longer young adult, after the regime change, I noticed that ‘compromise’ was so entrenched in our habit that it had been carried over into the new regime. As if the new found liberty had been interpreted as the freedom to accept ‘un-earned benefits’ from whoever offered them. In exchange for things which were not ours to give… The same was happening in other ex-communist countries. The closer to Moscow, the more intense the phenomenon.
That was when I learned to dissociate corruption from any particular political regimen.
Soon after that I learned the international dimension of the whole thing.
That was when I learned that democracy alone is not enough to cure corruption. That democracy can also be eaten from the inside by this worm. If ‘the people’ do not pay enough attention!
This morning, on top of the already ‘normal’ news from the Ukrainian front, I learned that
That was when I understood that ‘what goes around, comes around’ is driven by our bad choices. By our unwillingness to make good what we have already learned from past mistakes.
Should have learned from past mistakes…
Really guys? The Red Army had spilled its blood to free the people herded to be killed at Auschwitz and a survivor from Auschwitz is killed by a Russian bomb attempting to ‘denazify’ Ukraine?!? Which Ukraine wanted nothing but to join the EU and NATO? But couldn’t! Crimea was occupied while Donetsk and Luhansk have rebelled against the central government… and NATO – like all other clear headed alliances do not admit new members which are already involved in ‘border disputes’.
So. Putin, spooked by a NATO who doesn’t dare to violate the ‘founding act’ – not even after Russia had occupied Crimea, orders the Russian Army to demilitarize and denazify a country whose independence and integrity was guaranteed by the Budapest Memorandum.
And, caught in the middle, a man whose life had been saved – some 75 years ago, by the Red Army ends up being killed by the Russian one…
Simply because we didn’t pay attention. And allowed what went around to come back!
Boris Romantschenko of Ukraine, along with five other former prisoners, renews the oath of Buchenwald, from April 19, 1945, at the Buchenwald Concentration Camp Memorial, in Weimar, Germany, April 12, 2015. Picture taken April 12, 2015. Michael Reichel – Buchenwald and Mittelbau-Dora Memorials Foundation/Handout via REUTERS/File Photo
Din păcate, mai există încă o categorie. Oameni de bună credință dar care se lasă purtați de val. Văd o imagine cu o ‘puternică încărcătură emoțională’, sunt impresionați de ‘adevărul’ conținut în acel mesaj și simt nevoia să împărtășească cu alți oameni trăirea pe care tocmai au experimentat-o. Fără să …
Pusă în fața primei imagini, o persoană care a încercat deja să-i ajute pe ‘nevoiași’ ar putea fi frustrată de relativul său insucces. Sunt încă foarte mulți ‘nevoiași’ care au nevoie disperată de ajutor și nu țin minte ca vreo campanie de ajutorare a vre-unei categorii de ‘defavorizați’ să fi fost atât de ‘productivă’ pe cât este efortul spontan pentru ajutorarea refugiaților Ucraineni. Tot în fața acestei imagini, cineva care nu a ajutat încă pe nimeni și care se gândea să înceapă, acum, cu refgiații s-ar putea să se ‘blocheze’. Sau, chiar, să-și piardă încrederea. În ONG-uri, în societatea civilă…
Dacă le vezi în ordinea propusă de mine, a doua imagine nu face decât să întărească impresia produsă de prima. Iar emoția produsă va încurca ‘subiectul țintă’. Căruia îi va fi dificil să facă observația de bun simț pe care am citat-o mai sus. Și pe care o reiau aici.
Din care Românie facem parte? În care Românie vrem să ne creștem copiii?
Din România care ajută sau din acea Românie care se lasă dusă de nas?
Și nu mă pot abține să mai adaug ceva. Dacă am fi avut deja grijă de copiii din fața bordeiului ăla, genul asta de propagandă ar fi fost mult mai puțin eficient. Și nu pentru că propagandiștii ar fi avut mai puține pretexte!
Pur și simplu pentru că noi am fi fost deja alt fel de oameni. Oamenii care ar trebui să devenim după ce vom fi trecut prin experiența în mijlocul căreia ne aflăm!
Și cât de bun propagandist trebuie să fii pentru a include în colajul ăla și un ‘sens interzis’… Oare propagandiștii ăștia n-au copii? Nici mamă, nici tată? În ce fel de lume vor să îmbătrânească?!?
Russian films were ‘readily’ available. Some of them were good. Really good.
Besides going to the movies, I was an avid reader. I must confess that the ‘great Russian classics’ didn’t impress me. No special reason. But I did read a lot of Russian literature. About the partizans fighting the Nazis during WWII, about the communists fighting for freedom – for their version of freedom, in the early ‘920-ies, some Sci-Fi novels about the happy lives the Russians were going to live in the next millennium.
This morning I was listening to the radio. The news bulletin was, of course, about what’s going on in Ukraine.
A refugee, a woman who had fled accompanied by her young daughter – her husband and her son remained at home to fight, was speaking in her native language. I know that Ukrainian is different from Russian. But for my ears they sound very much the same.
Imagine what I felt.
I grew up associating the Russian language with the struggle for freedom. With the promise of a better world.
As I learned things… my understanding of history had become more ‘nuanced’. The Soviet Union had collapsed after Afghanistan. The regime finally got what was coming to it. As Putin crushed Chechnya, killed Litvinenko, ‘peacefully’ occupied Crimea … things were no longer ‘nuanced’…
But this!
They say that an image is worth a thousand words… I’m no longer sure about that!
There is so much violence paraded in front of our yes that our ‘retina’ has become calloused.
Hearing that brave woman trying to convey her tragedy in a language I associated in my childhood with the promise of liberty really did it for me.
This time the oppressor itself was speaking Russian. Russian soldiers were doing the very same thing the Russian people had experienced during the WWII. And they were doing it to their ‘brothers’.
Russian soldiers were turning Kyiv into rubble! Kyiv, the birth place of the Rus-ian people…
All this conveyed in a language which, for me, sounds very much the same as the language I had associated in my childhood with the quest for freedom.
I wept.
Hoping the Kremlin will learn to understand tears. Maybe not the present ruler but at least the stony walls…
Cineva tocmai a făcut un inventar. Chestii care umblă ‘folcloric’ – adică din gură-n gură, pe internet. Omul acela, destul de destupat la minte de felul lui, a ajuns să se îndoiască de propria sa capacitate analitică.
N-am citez inventarul cu pricina. Până citiți voi postarea asta, oricum va fi caduc. Dacă vă interesează, sau dacă vreți să vedeți cât de bine le demontează „omul acela”, click pe citatul de mai sus și gata. Sunteți în pâine.
Dar o explicație mică…
Propaganda lui Putin funcționează mult mai bine decât armata pe care a trimis-o să-i învețe minte pe Ucraineni! Pentru că e mult mai ușor să stai la calculator, la căldurică, și să vii cu metode cât se poate de creative prin care să zăpăcești de cap oameni care au un interes secundar cu privire la problemă. Oameni pe care nu-i aleargă nimeni dar care au deja un bagaj de sentimente și prejudecăți. Sentimente și prejudecăți numai bune de exploatat! Pe ‘câmp’, în schimb, când și ceilalți trag în tine… iar tu știi, în adâncul sufletului tău, că ei sunt cei care au, de fapt, dreptate…
Și, poate chiar mai important, pe internet ajunge o măciucă la un car de oale! E destul ca cineva priceput la băgat limba-n ureche să vină cu o chestie suficient de credibilă… că Gică Contra care să răspândească jumătățile de minciună… se găsesc gârlă!
Uite-așa, o jumătate de minciună ici… o jumătate colea… te trezești cu cozi la benzină și cu o frumusețe de criză de ulei.
Chiar mai important, te trezești cu o masă captivă de oameni dispuși să creadă aproape orice.
“After the bombing of the hospital, Twitter removed two posts by the Russian embassy in London which claimed the attack had been faked. The embassy’s tweets made unfounded claims that the hospital was not operational at the time and that injured women pictured at the scene were actors.”
Și, ca să nu rămâneți cu impresia că am explicații pentru toate cele, hop și eu cu o nedumerire proprie.
Ăia care se pricep la băgat limba-n ureche, cei care vin cu toate ‘trăsnăile’ astea, cum pot să doarmă noaptea? Să-și sărute copiii pe frunte? Să facă dragoste? Oameni inteligenții fiind – mult peste medie, nu-și dau seama unde duc eforturile lor?
Lasă că mor oameni… poate că stau prost cu empatia! Dar nici măcar la pielea lor nu se gândesc? Cât o să mai stea ‘Putin’ la putere?
Pe veci?!? Iar ei, cei care sunt acum în grațiile lui ‘Putin’, vor rămâne tot acolo… Pe întreaga durată a domniei lui! Păi da, dictatorii sunt cei mai fideli oameni din lume… Se duc la următorul? Și cât o să mai țină povestea asta?
Sper să nu mă luați acuma cu libertatea cuvântului!!!
Nothing special inside but it illustrates well enough the point I’m trying to make.
At first, Putin’s words are summarized and then proven ‘wrong’. Misleading. Or plain false. In the next section of the article, the author – Paul Kirby, like many more before him, attempts to divine what Putin will do. Starting from the same words which have just been proven false and/or misleading.
?!?
No, the author is not ‘dense’. He simply does what he was trained to do.
We, here in the land of democracy, understand language as a medium for negotiation. And negotiation as an exchange where we let our needs be known, in earnest. As an exchange where we ‘trade’ information with the goal of finding the best mutually acceptable solution for whatever problem we attempt to solve. In this sense, a negotiation is a form of cooperation. And compromise is something which both sides find beneficial.
For people conversant in ‘dictatorian’, ‘compromise’ is something to be shoved down the throat of the weaker side. The bigger the power differential, the harder to swallow becomes the ‘compromise’.
Doesn’t make much sense? To us, democrats? Because we know that shoving things down the throat of now weaker people doesn’t work on the longer time frame?
‘Assuming’ is the worst thing a negotiator may make.
We keep assuming that dictators are rational. Even worse, that they follow the same ‘ratio’ as we do. That we – as in we and them, see the same world and have ‘slightly’ different goals. And express those different goals in the same manner. Using the same kind of language.
We are wrong.
We, the democratically minded, are trained – conditioned is a truer word, to consider ‘the other’ as being equivalent to us. At least some of the others, but that’s another discussion. We actually ‘know’, in our bones, that we cannot ‘do’ anything by ourselves. That we exist only in cooperation with those around us. That everything we have ever accomplished was the result of a common effort.
People conditioned in dictatorial regimes see things rather differently. They don’t cooperate, they just obey. Their existence does not stem from the common effort but from following orders. Language is not at all a medium where information is being passed between equivalent agents but a two way conduit. Orders are flowing from top to bottom and acknowledgments crawl from bottom to the top.
‘And what about ‘information’?!? How does it travel among those people?’
Piecemeal. Exclusively on a ‘need to know’ basis. Nobody ‘volunteers’ any information unless expressly asked about it by a superior.
This is why dictatorships end up crumbling under their own weight.
That’s why we don’t understand, for real, what Putin attempts to communicate. That’s why he is extremely annoyed right know.
Putin no longer understands what’s going on. Let aside the fact that nobody around him dares to volunteer any information – which would be contrary to what Putin wants to hear. My point being that Putin had been accustomed to having his way.
I’m not going to enumerate all the things he had done. Things we should have reacted against… As in ‘reacted’, not meowed meekly. As a consequence, he had grown accustomed to shoving things down our throats…
Suddenly, we have stopped swallowing! Without giving him a ‘reasonable’ reason… A reason he could understand!
Do you remember what I’ve told you? A few moments ago? That dictators don’t care about those who are weaker? Nor about the long term consequences of their decisions? That dictators are concerned exclusively with their own survival?
nicichiarasa 