Pigs have orgasms. What?!? And why does it even matter?
Orgasm consumes a lot of energy. By itself, not what it takes to reach it! And it somewhat incapacitates the individual experiencing it.
Try evading an aggressor while having one…
Then how could they have survived? The orgasmic pigs… experiencing orgasm must produce an evolutionary advantage to compensate the costs incurred, right?
The way I see it, orgasm – as well as all other ‘pleasures’, is the reward for a job well done. For having sex, for eating, for doing the right thing…
Or used to be!
Those which/who naturally/naively experience pleasure are quite different from those who, and some ‘which’, experience pleasure for it’s own sake.
With an entire gamut of consequences…
Having a drink with friends versus drowning your sorrows in booze. Experience a gourmet dinner versus ‘digging your grave with your own teeth’ out of sheer boredom. Feeling high after successfully climbing a mountain versus just feeling ‘high’.
Why are we doing this? Why do we put the cart before the horses?
I’m afraid that for us, humans, boredom is only the circumstance. The circumstance in which we happen to choose. ‘Cause ultimately it’s us who do the choosing.
Yes, we are under an immense pressure. To conform. To obey the rule. To do what is expected of us.
But is it right? Is it really good? And, above all, is it sustainable? At any level…
One-Time
Monthly
Yearly
Make a one-time donation
Make a monthly donation
Make a yearly donation
Choose an amount
$5.00
$15.00
$100.00
$5.00
$15.00
$100.00
$5.00
$15.00
$100.00
Or enter a custom amount
$
As much as I love writing, I do have to eat. And to provide for my family. Earning money takes time. If you’d like me to write more, and on a more regular basis, hit the button. Your contribution will be appreciated! Another very efficient way to help would be to share my posts.
As much as I love writing, I do have to eat. And to provide for my family. Earning money takes time. If you’d like me to write more, and on a more regular basis, hit the button. Your contribution will be appreciated!
As much as I love writing, I do have to eat. And to provide for my family. Earning money takes time. If you’d like me to write more, and on a more regular basis, hit the button. Your contribution will be appreciated!
Three of the terms involved are relatively clear. We all know – think we know, what ‘fail’, ‘win’ and ‘cheat’ mean. ‘Honor’… on the other hand… is way more relative. Mostly to the company we keep.
For some, being honest is synonym to behaving foolishly… After being educated in such a manner, not making use of every opportunity which presents itself to you – no matter how ‘shady’ it might be, is seen as suicidal. Not only that you loose the potential windfall, you also loose face! You loose whatever public respect you ever had. You actually loose your honor!
Now, that I’ve already dug this far, the whole phrase needs context. We know what ‘fail’ means but without circumstances…. What are we talking about here? Backgammon or a survival situation? An innocuous game or a struggle to stay alive?
Most people will praise those who let themselves be killed for a noble cause. On the other hand, it would be rather ‘bland’ to allow someone to kill you without attempting to ‘fool’ the guy into giving up, right?
On a different scale, history – and, maybe, this was what Sophocles meant in the first place, offers ample proof that communities which value ‘true’ honor last far longer – and their members enjoy far more comfortable lives, than those where cheating is a way of life.
One-Time
Monthly
Yearly
Make a one-time donation
Make a monthly donation
Make a yearly donation
Choose an amount
$5.00
$15.00
$100.00
$5.00
$15.00
$100.00
$5.00
$15.00
$100.00
Or enter a custom amount
$
As much as I love writing, I do have to eat. And to provide for my family. Earning money takes time. If you’d like me to write more, and on a more regular basis, hit the button. Your contribution will be appreciated! Another very efficient way to help would be to share my posts.
As much as I love writing, I do have to eat. And to provide for my family. Earning money takes time. If you’d like me to write more, and on a more regular basis, hit the button. Your contribution will be appreciated!
As much as I love writing, I do have to eat. And to provide for my family. Earning money takes time. If you’d like me to write more, and on a more regular basis, hit the button. Your contribution will be appreciated!
Voi folosi conceptul introdus de Maslow pentru a încerca să intuiesc la ce ‘etaj’ se află România. Ca dezvoltare socială…
Avem niște nevoi. Pe care le știe toata lumea. N-are nici un rost să le înșir aici.
Avem o ‘organizare socială’. Populație, antreprenori și politicieni. Care interacționează într-un spațiu politic definit de legi democratice și își asigură subzistența pe o piață liberă care funcționează pe principii capitaliste.
Conform fișei postului, politicienii sunt aceia care ar trebui sa identifice și ierarhizeze prioritățile. Problemele care trebuie rezolvate. Apoi să propună societății diverse căi de urmat. Fiecare grupare politică în funcție de interesele pe care le reprezintă și de ideologia cu ajutorul căreia judecă lucrurile. Restul populației este chemată – la date fixe precum și ocazional, să aleaga prin vot între variantele propuse de diversele grupări politice.
În afară de alegerile la nivel național, regional și local, democrația mai presupune și niște alegeri ‘interne’. Adică în interiorul partidelor. În timpul campaniilor electorale ‘interne’, partidele au ocazia să-și (re)definească și caracterul, nu doar să-și aleagă liderii.
Discutând această poziționare, unii se întreabă ‘Ce-o fi în capul lui Orban’? Având în vedere că acum 3 ani doar 21% din alegătorii de pe listele electorale au ieșit să voteze….
Înainte de a intra ‘pe fond’, aș vrea să mai adaug o imagine.
Ce înțeleg eu din toată chestia asta?
Că piramida nevoilor s-a transformat într-un aisberg.
La bază, avem nevoile Romaniei. Ca țară. Deasupra lor, avem nevoile politicienilor. Nevoile indivizilor intrați în politică și nevoile partidelor, ca organizații.
Aceste două niveluri se află ‘sub apă’. Toată lumea știe că sunt acolo. Pentru că fiecare dintre noi vede vârful aisbergului! Dar nimeni nu știe cu adevărat până unde se întinde fiecare dintre aceste două straturi. Ce forma are fiecare dintre ele… Asta pentru că nimeni dintre cei care ar trebui să o facă nu discută – „cinstit și lăutarește”, pe aceste teme. În afară de niște ONG-uri – care se străduie dar nu sunt băgate în seamă.
Se vede, în schimb, ce se întâmplă la suprafață. Pe scena politică, pe ecranul televizoarelor si pe monitoarele device-urilor multi-media… Se vede cum acționeaza politicienii noștri. Ce fac și ce spun. Cum votează atunci când au ocazia și ce spun în diverse ocazii…
Cum am spus la început, treaba noastră – adică datoria civică – este să evaluăm prestația si propunerile politicienilor. Să determinăm cu ce se ocupă aceștia.
Cu rezolvarea problemelor obștii sau cu rezolvarea problemelor lor?
Și mai e o chestie. Din modul cum acționează politicienii putem determina și ce părere au despre noi. Mai bine spus, ce cred ei că vom face noi.
Să revenim puțin la cel mai precis sondaj de opinie făcut vreodată în România. Referendumul pentru Familia Tradițională…
Optimiștii s-au bucurat că n-a trecut. Pesimiștii s-au întristat că România alunecă pe o panta periculoasă. Iar eu sunt încă îngrozit de-a dreptul!
21.10% la suta dintre cei înscriși pe liste au ieșit la vot, iar 91.56% dintre ei au votat DA! Referendumul a fost anulat pentru ca prezența la vot a fost mai mică de 30%.
Cu alte cuvinte, avem în țară trei milioane și jumătate de votanți extrem de disciplinați. Cărora li s-a spus să facă ceva iar ei au dus sarcina la îndeplinire. Ce s-ar fi întâmplat dacă cei care au organizat referendumul ar fi ‘periat’ listele electorale? N-au făcut-o pentru că nu era în interesul lor?
Nu era în interesul lor ATUNCI…
Având în vedere noile poziționări ale unora dintre politicieni și modul în care se fac și se desfac alianțele de facto dintre taberele politice…
UDMR nu este de acord cu alegerea primarilor în două tururi de scrutin. PNL voteaza o moțiune introdusă de tabăra social democrată din Parlamentul European pentru a face în ciudă USR-Plus iar PSD se abține de la acel vot.
Aproape 1 000 000 de romani au făcut cerere de rezidență în UK. Or mai fi încă trei milioane în restul UE.
Dacă pe listele electorale ar fi fost doar 14 milioane – in loc 18, acei trei milioane și jumătate de ‘disciplinați’ ar fi fost suficienți pentru a modifica Constituția. Și să nu uităm că Senatul – în calitate de cameră decizională, a adoptat propunerea de modificare a Constituției cu 107 voturi pentru (PSD, ALDE si PNL), 13 împotrivă și 7 abțineri.
Vom trăi și vom vedea ce se va întâmpla în continuare. Se vor apuca politicienii să rezolve problemele noastre, ale tuturor? Sau vor continua să le rezolve pe ale lor, profitând de ‘bezmeticeala’ noastră? Și de ‘disponibilitatea’ manifestată de 21% dintre noi?
Iar întrebarea de 1000 de puncte este:
Politicienii ca politicienii. Ce facem noi? Noi aștia care ne dăm rotunzi… Care credem că le știm pe toate… Dăm vina pe ‘disciplinați’? Pe politicieni?
Sau ne trezim și noi odată? Încercăm să înțelegem ce se întâmplă în sufletele ‘disciplinaților’? Ce-i face să fie o pradă ușoară în față politicienilor fără scrupule?
Dacă reușim să le luăm ‘apa de la moară’, toți ‘fățarnicii’ se ‘usucă’ repede… Nici unul nu e ‘de cursă lungă’. La noi e robinetul… Noi suntem cei care trebuie să ne hotărâm odată!
I’ll start by stating that nothing becomes fact before somebody calling it so!
Doesn’t make any sense? It’s not enough? OK…
So ‘blue’ had become a fact only after people had invented a word for it… It had existed before hand but we hadn’t noticed it – hadn’t spoken about it, more exactly, until we had a word for it. Until we had learned how to ‘measure’ it…
But what is a ‘fact’? Something which is ‘real’? And how do you determine if something is ‘real’ or not? It either has ‘measurable consequences’ or your experience about it has been confirmed by somebody else. A coffee table becomes a fact in the dark after you hit it with your shin and a meteorite ceases being a illusion the moment your hubby confirms he has also seen it. No so complicated, was it?
‘But what about a propaganda movie? It that real? Can you consider it to be a fact?’
Excellent question, Watson!
The movie itself is real alright! A fact, indeed. The fact that not everything it pretends to be real is true… is also a fact! Savvy?
In fact, there are more facts waiting to be discovered than actual ‘happenings’.
Take the propaganda movie. It has consequences. Some people believe in its message. And act accordingly. Each of those actions becoming facts on their own. Other people smell the rat hiding behind the screen. And act accordingly. Each of those actions being facts on their own. The fact that those exposed to the same message more often than not chose to respond differently is a strong suggestion that facts – and reality itself, are not so straightforward as we’d like them to be. As straightforward as most spin doctors pretend them to be…
‘You’ve been jabbering for sometime now but you haven’t yet come forward. What was the meaning of that ‘elusive’ title of yours?’
Liberty. What is it? A fact? A natural fact? Something which was given to us? Our natural status? Something others want to steal from us? Something we’ve built/discovered together? Or an ideal we’ll never be able to fulfill?
How about all three at the same time?
‘Are you nuts?’
A ball – a foot-ball, for example, has a certain degree of freedom. Put it on a table and it may roll in any direction it may choose. But will ‘never’ be able to fall through the table nor start to fly. ‘On it’s own’… A helium balloon has another kind of freedom. If it’s tied down with a string it has the freedom to oscillate. If it’s ‘free’ it has the freedom to go up. For as long as it manages to hold on on enough helium, but that’s another thing. Another fact, if you will…
A society is free only if its members respect and defend, collectively, their freedoms. Their individual freedom and their collective freedom. For instance, Russia is a free country but its citizens are not as free as their neighbors, the Fins. The moment Hong Kong went back to China, the city was no longer as free as it used to be as a British dominion. Yet its citizens have continued to be far freer than the rest of the Chinese citizens. For a while…..
Somethings – freedom, for instance, cannot be anything more than people think about them.
Others can. Until people had invented X-rays, nobody could know how big were the roots of any given tooth. Until Robert K. Merton had put together a more detailed analysis of it, the law of the unintended consequences was something people intuitively knew it was ‘real’ but nobody was fully aware of its real depth. Now, most of us agree that that depth is unfathomable. Yet some people still behave as if things were under control… Under their control…
Freedom, and all other rights we have enjoyed for sometime now, is only as wide – and only as deep, as we make it to be. As we agree among ourselves to make it. For all of us!
Collective freedom as a fact. In the sense that the freer communities have had a consistently bigger survivability rate than the more authoritarian regimes. Ancient Athens had been able to navigate through more ‘dire straights’ than its arch-enemy, Sparta. The Roman Empire has been established as a democracy, thrived as one for a while then failed abysmally as an autocracy. Yes, the Egyptian empire did survive for millennia… only it had been ruled, succeedingly, by 33 dynasties. Practically, there had been 33 regimes, not one… And since there had been some 3100 years between its unification and it being incorporated into the Roman Empire… an average of 100 years per political regime cannot be branded as a real success… Specially in the early years, when the competition was…
A quick jump to the XX-th century will suggest the very same thing. All major wars – WWI, WWII and the Cold one, had been won by the freer societies.
So collective freedom, or lack thereof, has consequences. Is a fact.
On the other hand, freedom – the real version, the one that works, cannot be had/enjoyed but in a social context. Nobody can be free on their own. The emperors of yore – and the dictators of today, have been under the impression – illusion, more likely, that they could do whatever they pleased. That they were free. So free that they never hesitated to trample the freedom of their subjects. Only that freedom never lasted for long… it was soon replaced by the liberty of somebody else… And all these successive liberties have been exerted at the expense of those of everybody else.
Hence liberty, individual as well as collective, is not only a fact. It’s also a social construct.
Oops! The only reasonable way to read this is ‘if you want to be free, you need to think straight’. To find out what’s keeping you down and how to free yourself in a sustainable way. How to free yourself in a manner which will add to the freedom of all others!
Cause if your increased freedom means the debasement of your erstwhile peers… things don’t look right…
One-Time
Monthly
Yearly
Make a one-time donation
Make a monthly donation
Make a yearly donation
Choose an amount
$5.00
$15.00
$100.00
$5.00
$15.00
$100.00
$5.00
$15.00
$100.00
Or enter a custom amount
$
As much as I love writing, I do have to eat. And to provide for my family. Earning money takes time. If you’d like me to write more, and on a more regular basis, hit the button. Your contribution will be appreciated! Another very efficient way to help would be to share my posts.
As much as I love writing, I do have to eat. And to provide for my family. Earning money takes time. If you’d like me to write more, and on a more regular basis, hit the button. Your contribution will be appreciated!
As much as I love writing, I do have to eat. And to provide for my family. Earning money takes time. If you’d like me to write more, and on a more regular basis, hit the button. Your contribution will be appreciated!
30 years ago – 32, to be precise, Francis Fukuyama had come up with the notion that people – as in the human race, had finally realized that liberal democracy was the only reasonable way forward. Hence ‘the end of history’. The end of conflict… the end of ‘misunderstanding’ between people…
“WASHINGTON (AP) — The Democrats’ sweeping attempt to rewrite U.S. election and voting law suffered a major setback in the Senate Tuesday, blocked by a filibuster wall of Republican opposition to what would be the largest overhaul of the electoral system in a generation.” “The bill, known as the For the People Act, would touch on virtually every aspect of how elections are conducted, striking down hurdles to voting that advocates view as the Civil Rights fight of the era, while also curbing the influence of money in politics and limiting partisan influence over the drawing of congressional districts. But many in the GOP say the measure represents instead a breathtaking federal infringement on states’ authority to conduct their own elections without fraud — and is meant to ultimately benefit Democrats. It failed on a 50-50 vote after Republicans, some of whom derided the bill as the “Screw the People Act,” denied Democrats the 60 votes needed to begin debate under Senate rules. Vice President Kamala Harris, the first Black woman to hold her office, presided over the chamber as the bill failed to break past that filibuster barrier.”
The end of misunderstanding between people?!?
During the Cold War – the end of which had prompted Fukuyama to draw his conclusion, the ‘misunderstanding’ was dividing the two ideological blocs. Between those who had learned to value of the individual and those who didn’t yet had a real chance at doing this.
Nowadays the misunderstanding had seeped deeper. Way deeper… The two parties of the country which had been the stalwart of democracy during the Cold War don’t see eye to eye as to how the electoral process should be organized. The Guardians of the Revolution and the Supreme Leader do not agree – at least apparently, on who should be approved to run for office.
Meanwhile, Putin enjoys the limelight….
The end of history, eh?!?
Maybe, but not the one envisioned by Fukuyama…
PS Fukuyama must be so fed up about this… Well, I don’t think he was wrong! I do see liberal democracy as the only reasonable way forward. The enthusiasm with which the world had met his work was a very strong signal that things were going in the right direction… The problem resides in the fact that other people had other plans. Had identified other ‘opportunities’. And in the fact that we, the people, have been sleeping with out boots on!
LE. The Moldovan officials in charge with running the 2021 snap legislative elections are tying hard to keep the Moldovan citizens living abroad away from the polling stations.
Last minute edit The Electoral Committee, CEC, had unanimously decided that 150 polling stations will be organized, despite the Foreign Ministry asking for 191 and the Supreme Court ordering them to comply…
Do you see a pattern here? Well. I see a question mark! If things like gerrymandering and voter suppression can happen in America, what chances are that authoritarian wannabees won’t spring up all over the world?
Some of them, the self styled ‘scientists’, study reality as if it was an ‘exterior’ fact. At the other end of the spectrum, other people are convinced reality is nothing but a projection/illusion.
To me, this whole thing is yet another example of ‘which came first’, only simpler. Way simpler…
You need a chicken to lay an egg to hatch a chicken. This is indeed complicated…
‘Reality’, on the other hand, is, first and foremost, a human concept!
There was no such ‘thing’ as ‘reality’ until one of our forepersons had come up with the word/concept!
‘And where did that foreperson came ‘in’ from, huh?!?’
Have you noticed the scare marks?
The ‘thing’ we identify as being ‘reality’ had existed since… the Big Bang… I don’t know…. But I do know that nobody called it that – or thought of it in that manner, until somebody did! And until the peers of that person agreed to use the term and to think about ‘it’ – the ‘thing’, not the word – in that manner.
‘Does this mean that we made ‘reality’?
No, not exactly made it… more about this later… Only ‘found’ it and ‘measured’ it. Named it, to put it in a simpler form.
As for who made it… this is another good question.
God? I argued, in my last post, that ‘God’ – the concept, is yet another human artifact. The only bridge we could trust to take us to the future.
I don’t know, with absolute certainty, whether the whole thing we call ‘reality’ has been made (is constantly being made, as according to the Ash-Arite tradition) by an ‘outside’ agent or it had evolved naturally. But I do know that if our ‘reality’ had been made by somebody then a ‘small’ question begs to be asked.
Who made that somebody’s reality?
I can accept the notion that we are lab rats. Playing in a pen made by some experimenter. Just as we do with/to our lab rats. But exactly as I’m trying to find an answer to ‘how did we come about’, the moment I’ll accept that we’ve been made by some agent will be the moment I’ll start wondering about ‘who pulled this creative agent out of the proverbial hat!’.
Let’s stick with the naturally evolving reality! The alternative is far too complicated…
‘But if it had evolved naturally, then nobody made it… right???!’
…No…, not exactly, anyway! It may have evolved naturally but that doesn’t preclude any factors – and even agents, from chipping away at it!
‘What?!? Are you gonna make up your mind? As in once and for all???’
No, I can’t promise you anything like that! My mind will never be ‘made up’. My understanding is a work in progress. I’m constantly adjusting my opinions according to the evidence ‘presented’ to me by ‘reality’.
‘And what about this constantly evolving reality? What/who drives this ‘evolution’?’
What do you see here? A ‘Nature Made’, volcano whose flanks had been eroded by naturally occurring factors. The debris had been transported to lower altitudes, by other naturally occurring factors and then transformed into fertile soil by a different class of equally naturally occurring factors. The factors belonging to the first class had been rain, freeze, wind and gravity while in the second class we point out algae, microbes, plants and animals. On top, literally, of these natural occurrences we find the consequences of our own actions. Of our own agency. Of our own choices!
The buildings you see, the farms you know are there, the roads people take when going from their houses to their farms… and so on, up to the top of the mountain. Where we find snow full of other ‘evidence’ of our own existence. Soot, various industrial dust, etc., etc.,…
So. We live at the intersection between the natural evolution of things and the consequences of our previous existence/choices.
We live in a reality increasingly influenced by our own existence. Are we truly aware of this?
Are we conscient enough? Enough to realize how much of our reality is of our own doing?
On the other hand, we currently have our own struggles.
Determinism. Is it possible to determine the ultimate cause of anything? Forget about ‘everything’… even the ultimate cause for something seems to be far beyond our capabilities…
Freedom. Is it real? Or is it only a figment of our own imagination?
Reality. Is it real? Or is it created by our own conscience?
No links provided. Do your own googling.
Here’s what science teaches us on this matter.
Heisenberg’s ‘Uncertainty Principle’: It is impossible to simultaneously measure with absolute precision both the position and the velocity of any object.
For many everyday instances, this doesn’t present any problem. For practical purposes, our technological prowess is enough. Philosophically… Heisenberg’s principle is yet another irrefutable indication that we’re very far from ever being able to determine the ultimate cause of anything.
Are we able to live with this uncertainty?
Are we able to go to bed at night without being absolutely sure that the sun will rise tomorrow? OK, everybody somehow knows – even if nobody wants to accept it, that there’s a slight chance that they will not wake tomorrow… but the Sun?!?
Are we able to live with the notion that what we call ‘natural order’ isn’t fixed?
That a meteorite might come from nowhere and kill all the ‘dinosaurs’? That a virus might spring up from nowhere and fuck up our lives?
“What we see is the fire touching the cotton and then the cotton being reduced to ashes. We wrongly assume that there is thus a necessary causal relationship between fire burning and the cotton being burned”.
Now please tell me something. What is the subject here? Cotton being burned or our relationship with what’s going on there?
We see… we assume… He, al Ghazali, tells us that we are wrong to assume that what we see is what is really happening… He is ‘right’ – because…- and we are wrong…
The funny thing being, of course, that al-Ghazali is, partially, right! Since Heisenberg had postulated his famous principle, we should refrain ourselves from assuming anything…
OK. Let me put it differently then. What happened to that cotton? Is it still white? Or had it been “reduced” to ashes?
Who brought the flame close enough to the cotton? Was this an experiment? In a lab? Or a tragedy? In a field/storage? By lightning? Or by an arsonist?
Returning to al Ghazali, we need to remember that his world was totally different from ours.
It’s safe to say that their culture was about as sophisticated as ours. Same arts, same subjects discussed in the philosophical circles, same religious ideas…
Civilizationally speaking, we live in a totally different world. Civilization – the consequence of ‘culture’ being put to practice’ had advanced dramatically in the last 1000 years.
And since our thoughts are heavily influenced by the environment in which we’re doing the thinking…
The fraction of the population who enjoyed ‘food security’ was minuscule compared to today. The fraction of the population who was pretty much sure they will awake the next morning was minuscule compared to today. The fraction of the population who felt free – from oppression – was, practically, nonexistent.
Yet the ‘thinkers’ felt the same need for coherence as those thinking today. They felt the same need to know what tomorrow had in store for them. They, like us, needed an explanation for disease. For war. For tragedy… And since no pathogens nor dictators were available …
That was the role attributed to God. To be the bridge to tomorrow.
It was not the flame which reduced the cotton to ashes. Nor the experimenter/arsonist/dictator. It was ‘God’. As long as we could accept that – and that God loved us, the future was still bearable.
One-Time
Monthly
Yearly
Make a one-time donation
Make a monthly donation
Make a yearly donation
Choose an amount
$5.00
$15.00
$100.00
$5.00
$15.00
$100.00
$5.00
$15.00
$100.00
Or enter a custom amount
$
As much as I love writing, I do have to eat. And to provide for my family. Earning money takes time. If you’d like me to write more, and on a more regular basis, hit the button. Your contribution will be appreciated! Another very efficient way to help would be to share my posts.
As much as I love writing, I do have to eat. And to provide for my family. Earning money takes time. If you’d like me to write more, and on a more regular basis, hit the button. Your contribution will be appreciated!
As much as I love writing, I do have to eat. And to provide for my family. Earning money takes time. If you’d like me to write more, and on a more regular basis, hit the button. Your contribution will be appreciated!
America este o țară aflată într-o stare avansată de putrefacție! Da, dar uite ce frumos miroase….
N-am fost foarte surprins de căderea regimului Ceaușescu. Prea se-mpuțiseră lucrurile…
În zilele alea am umblat foarte mult pe stradă. Vroiam, pur și simplu, să văd. Așa că am văzut… Unde era o gramadă de oameni care striga ceva, hop și eu. Să văd ce strigă. Să-i văd cum strigă…
Eram deja inginer. Și habar n-aveam că urma să devin sociolog. Dar aveam o chestie în mine care mă împingea să fiu acolo. În „mijlocul maselor”…
Inclusiv în Piața Universității!
Tot nevoia de a fi acolo m-a făcut să fiu observator la alegerile din Duminica Orbului. N-am intrat in PCR. Nu atât din spirit civic ci pentru că ar fi trebuit să-mi fi ras barba. Aiurea, nu? De trei ori, în trei ocazii diferite, mi s-a propus să intru în partid. Și de fiecare dată mi s-a spus că: „Asta este o treabă foarte serioasă. Ți se vor deschide oportunități mari dar va trebui să renunți la barbă!” Le-am răspuns, fiecăruia, că „am să mă gândesc”. Toți trei m-au lăsat în pace… Or fi zis că-s nebun… Ca să pot fi observator, am fost nevoit să mă „întregimentez”. Așa că… am devenit membru PNL. N-au avut carnet să-mi dea, atunci. După aia… nu m-am mai dus eu pe acolo…
Fiind de față, n-am fost surprins nici de rezultatul votului. Când îi vedeam cum își fac cruce înainte de a băga buletinul în urnă – după ce își confirmaseră, unul altuia, în secția de vot, că l-au „găsit pe Iliescu”…
Am fost oarecum surprins de insistența cu care au continuat cei din Piața Universității. Era evident că elanul din Decembrie se istovise. Iliescu „și ai lui” reușiseră – cu banane, cu portocale, cu…, să pună batista înapoi pe țambal.
Am fost foarte surprins de 13-15. Un act cât se poate de gratuit.
Așa credeam eu… Ce rost a avut să alungi cu tam-tam o gașcă de neadaptați? Să te expui oprobiului extern? Să riști alienarea unei părți din populație? Să-ți creezi obligații? Cum să devii dator, politic vorbind, unei hoarde dezlănțuite?
Surpinderea asta a durat 31 de ani. Până azi dimineață…
Nici măcar nu știam ce zi era. La radio, Radio Actualități, cineva a vorbit vreo cinci minute despre cele întâmplate acum 31 de ani. După care a urmat alt subiect…
Abia în momentul acela am înțeles…
Gașca de neadaptați fusese adunată cu schepsis! Vă dați seama cam ce propagandă ar fi făcut toți tinerii aia dacă s-ar fi dus la ei acasă în loc să strige în Piață? Una e să stai de vorbă, tete-a-tete, cu bunica ta și alta e ca aceiași bunică să afle de la televizor – un singur post, dar foarte „profesionist”, ce trăznăi faci tu la București!
Oprobiul extern a fost căutat! Scopul era să rămânem separați, nu să ne aruncăm în brațele capitaliștilor veroși… „Nu ne vindem țara!”, dacă mai țineți minte….
Alienarea cărei părți din populație? Cea care a fost extrem de bucuroasă că și-a primit „rația de libertate”?!? Cea care și-a pus coada pe spinare după „evenimente”? Primii îi ciuguleau deja din palmă lui Iliescu iar plecarea celor din urmă a fost un adevărat bonus pentru organizatorii atrocităților la care am fost martori.
Și, la final dar nu în cele din urmă, am ajuns la „obligații”… Regimul Iliescu era deja dator vândut minerilor! Sau, mai exact spus, celor care controlau hoardele venite din Valea Jiului. Mineriada din Iunie a fost, de fapt, a treia!
Am început prin a vă povesti că am umblat mult pe străzi în zilele alea. Din Decembrie până în Iunie. În primul rând trebuie să precizez că eu, personal, n-am pățit nimic. În Decembrie mi-a țiuit un glonț pe la ureche – a doua zi m-am dus și-am găsit urma pe perete, undeva vis-a-vis de CC. În 13-15 nu m-a întrebat nimeni de sănătate, cu toate că aveam barba până în piept. Or fi crezut că sunt popă…
Întorcându-mă la mineri, voi începe prin a vă spune că erau 3 tipuri. Care nu prea semănau între ei…. Și nici nu se amestecau! Unii aveau treabă. Grupuri relativ organizate, mergeau cu capul într-o singură direcție, repede… În general, aveau salopete noi, cozi de lopeti noi, lămpașe noi… Alții veniseră să vadă și ei Bucureștiul. Oameni, în general, de peste 30 de ani. Cu salopete uzate, dar destul de curate. Fără „scule”. Cel mult câte un lămpaș. Se uitau de jur împrejur, de parcă-și căutau locul. Încercau și ei să înțeleagă ce căutau acolo… Și nelipsiții oportuniști! Tineri, zdrentăroși – salopetele de pe ei erau vechi, nereparate și, destul de murdare, cu ochii mereu la pândă… După un chioșc de unde să ia țigări pe gratis, după vre-o nefericită pe care s-o înghesuie într-un gang, după vre-un moșulică de care să facă mișto…
Și cum rămâne cu „obligațiile”? A făcut regimul Iliescu cu adevărat ceva pentru mineri? Ar fi putut, de fapt? De unde bani, de unde viziune…
Dacă stăm bine să ne gândim. minerii au ieșit cel mai prost din toată chestia asta. Mai bine de jumătate dintre protestatari au emigrat. Ceilalți au firme. Restul țării o duce mult mai bine decât acum 30 de ani. Nu atât de bine precum s-ar fi putut… mai bine decât bulgarii dar mult mai prost decât ceilalți est europeni… Valea Jiului e o ruină. Iar minerii o duc mult mai prost decât restul țării.
Aviz amatorilor. Celor dispuși să se lase vrăjiți de „cântecul sirenelor”!
Îmi încep aproape fiecare dimineață cu revista presei de la RFI.
Cele mai multe articole se referă la nerealizările guvernului. Care o fi ăla. Iar atunci când cei aflați la putere sunt rugați să explice situațiile actuale, cam toți scot în evidență nerealizările celor care au fost la putere înaintea lor.
Nimeni, nici ziariști și nici politicieni/activiști, nu vorbește despre greșeli, condiții obiective… sau orice altceva în afară de incapacitatea – sau, eventual, reaua voință, a celor aflați, în momentul respectiv, la butoanele puterii.
Ieri, 8 Iunie, toți indignații de serviciu vociferau despre inconștiența celor care au permis/lasat cascada Bigăr să se ‘prăbușească’. Necunoscând ce s-a întâmplat exact, nu pot comenta ‘faptele’. ‘Prăbușirea’…. Doar că însistența cu care activiștii în ale comunicării cereau socoteală autorităților pentru ceva care ține mai degrabă de Mama Natură decât de administrația statului m-a făcut să înțeleg cât de grea este, încă, moștenirea comunistă.
Este absolut clar că există o neîncredere funciară între funcționarii statului și restul populației. Am vrut să scriu „între autoritatea statului și restul populației” dar m-am oprit la timp. Pentru că tocmai asta e problema. Neîncrederea dintre populație și funcționari face să dispară exact „autoritatea statului”. Oamenii îndeplinesc, în dorul lelii, ceea ce li se spune pentru că nu au alternativă. Oamenii încearcă, tot timpul, să fenteze sistemul, tocmai pentru că nu au încredere în cei care populează sistemul. Adică, și de fapt, oamenii nu au încredere în sistem. Nici măcar cei din interiorul sistemului…
În țările cu tradiție democratică, sistemul a evoluat – sub presiunea maselor, către o funcționare organică. Toți trag la aceiași căruță – chiar dacă unii mai într-o parte și alții mai în cealaltă. Iar atunci când se întorc cu căruța de la moară fiecare dintre cei care au participat la efort se bucură de partea care i se cuvine de drept.
În țările cu tradiție autoritaristă, ‘vizitii’ își iau partea leului, argații se bat între ei pentru ce cade de la masa barosanilor iar populația așteptă, liniștită – de foame, să li se dea. Pentru că sistemul este, inevitabil, ineficient, din când în când populația ajunge să moară de foame. Adică le ajunge cuțitul la os. Și se răscoală.
În urma răscoalelor, se mai schimbă și cei din fruntea bucatelor. Noii veniți își încep domnia prin descăpățânarea câtorva dintre predecesori. Pe vremea fanarioților, cu sabia. Revoluționarii francezi au folosit ghilotina. În ’89, de Crăciun, a fost utilizat plutonul de execuție. Acum… completul de judecată…
Faptul că de treizeci de ani ne răsculăm abia în fața urnelor de vot este doar o chestiune de nuanță. Fenomenul a rămas același. Încă nu am învățat să tragem cu toții la căruță. Am rămas, încă, la trasul spuzei pe turta proprie.
N-am priceput, încă, de ce rămânem, aproape toți, cu pâinea necoaptă.
Și mai e ceva care mă roade. Trăim în era ‘comunicării’. Jumătate dintre cei chemați să-și dea cu părerea, despre orice, sunt prezentați ca fiind ‘specialiști în comunicare’. Și vorbesc, firesc, despre cum ar fi trebuit să comunice guvernul. Sau opoziția… Despre ce ar fi trebuit să fi făcut, guvernul și opoziția – adică să se înțeleagă asupra lucrurilor fundamentale, cum ar fi imunizarea anti-Covid sau construcția de autostrazi, nu vorbește nimeni! Adică am rămas tot în era ‘luptei de clasă’. Când dușmanul este identificat cu precizie, arătat cu degetul și combătut cu elan revoluționar! Sau, măcar, cu râvnă perpetuu reformatoare… Ei bine, în această eră a comunicării, specialiștii în domeniu turuie într-una despre
E chiar atât de greu de remarcat că o cascadă este, prin definiție, o „cădere”?!?
Întorcându-ne la greaua moșternire comunistă, voi reaminti motivele pentru care se prăbușesc toate regimurile autoritare. Cei care le conduc se luptă între ei pentru putere, uitând de rolul pe care îl au de îndeplinit. Uită de problemele reale. Să le identifice și să le rezolve. Sunt atât de preocupați să se mențină la putere încât ajung să uite de condiția fundamentală a rămânerii lor acolo. Funcționarea sistemului în fruntea cărora se află.
Uită că scaunul pe care s-au cocoțat este ‘ținut în cârcă’ de restul societății. Care societate se așteaptă, în schimbul acestei susțineri, la o singură chestie. Ca ‘sistemul’ să funcționeze în mod rezonabil.
Care funcționare ‘rezonabilă’ depinde de cooperarea dintre diversele segmente ale societății.
Care cooperare depinde de două lucruri. De deciziile adoptate de cei aflați, temporar, la butoane. De modul în care aceste decizii sunt comunicate și comentate în societate.
Deciziile pot fi bune sau proaste. Dacă sunt bune, vor contribui la funcționarea sistemului. La ‘supraviețuirea’ acestuia. Dacă sunt proaste…
Și iar ne-am întors la comunicare… Chiar și deciziile bune trebuie comunicate bine. Deciziile trebuie puse în aplicare. Cu cât sunt mai bine înțelese, cu atât mai bine vor fi puse în practică. Cu atât mai repede vor apare beneficiile aplicării lor. Și deciziile proaste trebuie comunicate bine. Cu cât mai bine sunt comunicate, cu atât mai repede va fi perceput caracterul lor dăunător. Cu cât mai adănc este ascuns rahatul sub preș, cu atât mai greu vor fi de înlăturat consecințele sale. Cu alte cuvinte, este esențial ca și comunicatorii să-și priceapă menirea. Să-și practice meseria cu responsabilitate și cu pricepere.
Responsabilitate și pricepere…
Aveți grijă băăă! Tocmai s-a prăbușit căderea!!!!
Pentru conformitate, trebuie să-i mentionez și pe cei care știu, cât de cât, să scrie. Chiar dacă nu reușesc să reziste, până la capăt, tentației. Pentru că așa or fi fost învățati la școală? Pentru că așa li se cere?!? Pentru că așa s-au obișnuit…
The market had become free. Free for more and more people to search for new ways to meet their needs. This freedom had allowed the market to become efficient enough for more and more people to be able to satisfy some of their wishes, on top of most of their needs.
Agora had become free. So free that politicians had to solve more and more of the real problems encountered by the society at large. Life had become so free that states had become prosperous.
And more and more of the people were happy!
Now, the market is so free that more and more people have started to search for ‘really’ new ways to meet their wishes. Eventually, they came to be known as ‘financial engineers’. The market is no longer the place where people meet to satisfy their needs but the place where some of them accrue huge sums of money while more and more of the rest find it harder and harder to survive.
The Agora is also at its freest. ‘Political marketeers’ have taken over from the ‘the old school’ – and ‘real’ politics have been replaced with ‘give the people what they want’. Political life is no longer about solving problems. It has become a relentless quest for power. Keeping things ‘afloat’ is no longer THE goal, only a cost.
Is this sustainable?
One-Time
Monthly
Yearly
Make a one-time donation
Make a monthly donation
Make a yearly donation
Choose an amount
$5.00
$15.00
$100.00
$5.00
$15.00
$100.00
$5.00
$15.00
$100.00
Or enter a custom amount
$
As much as I love writing, I do have to eat. And to provide for my family. Earning money takes time. If you’d like me to write more, and on a more regular basis, hit the button. Your contribution will be appreciated! Another very efficient way to help would be to share my posts.
As much as I love writing, I do have to eat. And to provide for my family. Earning money takes time. If you’d like me to write more, and on a more regular basis, hit the button. Your contribution will be appreciated!
As much as I love writing, I do have to eat. And to provide for my family. Earning money takes time. If you’d like me to write more, and on a more regular basis, hit the button. Your contribution will be appreciated!
nicichiarasa 