Voi folosi conceptul introdus de Maslow pentru a încerca să intuiesc la ce ‘etaj’ se află România. Ca dezvoltare socială…

Avem niște nevoi.
Pe care le știe toata lumea. N-are nici un rost să le înșir aici.

Avem o ‘organizare socială’. Populație, antreprenori și politicieni. Care interacționează într-un spațiu politic definit de legi democratice și își asigură subzistența pe o piață liberă care funcționează pe principii capitaliste.

Conform fișei postului, politicienii sunt aceia care ar trebui sa identifice și ierarhizeze prioritățile. Problemele care trebuie rezolvate. Apoi să propună societății diverse căi de urmat. Fiecare grupare politică în funcție de interesele pe care le reprezintă și de ideologia cu ajutorul căreia judecă lucrurile.
Restul populației este chemată – la date fixe precum și ocazional, să aleaga prin vot între variantele propuse de diversele grupări politice.

În afară de alegerile la nivel național, regional și local, democrația mai presupune și niște alegeri ‘interne’. Adică în interiorul partidelor. În timpul campaniilor electorale ‘interne’, partidele au ocazia să-și (re)definească și caracterul, nu doar să-și aleagă liderii.

Discutând această poziționare, unii se întreabă ‘Ce-o fi în capul lui Orban’? Având în vedere că acum 3 ani doar 21% din alegătorii de pe listele electorale au ieșit să voteze….

Înainte de a intra ‘pe fond’, aș vrea să mai adaug o imagine.

Ce înțeleg eu din toată chestia asta?

Că piramida nevoilor s-a transformat într-un aisberg.

La bază, avem nevoile Romaniei. Ca țară.
Deasupra lor, avem nevoile politicienilor. Nevoile indivizilor intrați în politică și nevoile partidelor, ca organizații.

Aceste două niveluri se află ‘sub apă’. Toată lumea știe că sunt acolo. Pentru că fiecare dintre noi vede vârful aisbergului! Dar nimeni nu știe cu adevărat până unde se întinde fiecare dintre aceste două straturi. Ce forma are fiecare dintre ele…
Asta pentru că nimeni dintre cei care ar trebui să o facă nu discută – „cinstit și lăutarește”, pe aceste teme. În afară de niște ONG-uri – care se străduie dar nu sunt băgate în seamă.

Se vede, în schimb, ce se întâmplă la suprafață.
Pe scena politică, pe ecranul televizoarelor si pe monitoarele device-urilor multi-media…
Se vede cum acționeaza politicienii noștri.
Ce fac și ce spun. Cum votează atunci când au ocazia și ce spun în diverse ocazii…

Cum am spus la început, treaba noastră – adică datoria civică – este să evaluăm prestația si propunerile politicienilor.
Să determinăm cu ce se ocupă aceștia.

Cu rezolvarea problemelor obștii sau cu rezolvarea problemelor lor?

Și mai e o chestie. Din modul cum acționează politicienii putem determina și ce părere au despre noi.
Mai bine spus, ce cred ei că vom face noi.

Să revenim puțin la cel mai precis sondaj de opinie făcut vreodată în România.
Referendumul pentru Familia Tradițională…

Optimiștii s-au bucurat că n-a trecut.
Pesimiștii s-au întristat că România alunecă pe o panta periculoasă.
Iar eu sunt încă îngrozit de-a dreptul!

21.10% la suta dintre cei înscriși pe liste au ieșit la vot, iar 91.56% dintre ei au votat DA!
Referendumul a fost anulat pentru ca prezența la vot a fost mai mică de 30%.

Cu alte cuvinte, avem în țară trei milioane și jumătate de votanți extrem de disciplinați. Cărora li s-a spus să facă ceva iar ei au dus sarcina la îndeplinire.
Ce s-ar fi întâmplat dacă cei care au organizat referendumul ar fi ‘periat’ listele electorale?
N-au făcut-o pentru că nu era în interesul lor?

Nu era în interesul lor ATUNCI…

Având în vedere noile poziționări ale unora dintre politicieni și modul în care se fac și se desfac alianțele de facto dintre taberele politice…

UDMR nu este de acord cu alegerea primarilor în două tururi de scrutin.
PNL voteaza o moțiune introdusă de tabăra social democrată din Parlamentul European pentru a face în ciudă USR-Plus iar PSD se abține de la acel vot.

Aproape 1 000 000 de romani au făcut cerere de rezidență în UK. Or mai fi încă trei milioane în restul UE.

Dacă pe listele electorale ar fi fost doar 14 milioane – in loc 18, acei trei milioane și jumătate de ‘disciplinați’ ar fi fost suficienți pentru a modifica Constituția. Și să nu uităm că Senatul – în calitate de cameră decizională, a adoptat propunerea de modificare a Constituției cu 107 voturi pentru (PSD, ALDE si PNL), 13 împotrivă și 7 abțineri.

Vom trăi și vom vedea ce se va întâmpla în continuare.
Se vor apuca politicienii să rezolve problemele noastre, ale tuturor?
Sau vor continua să le rezolve pe ale lor, profitând de ‘bezmeticeala’ noastră? Și de ‘disponibilitatea’ manifestată de 21% dintre noi?

Iar întrebarea de 1000 de puncte este:

Politicienii ca politicienii.
Ce facem noi? Noi aștia care ne dăm rotunzi… Care credem că le știm pe toate…
Dăm vina pe ‘disciplinați’? Pe politicieni?

Sau ne trezim și noi odată?
Încercăm să înțelegem ce se întâmplă în sufletele ‘disciplinaților’? Ce-i face să fie o pradă ușoară în față politicienilor fără scrupule?

Dacă reușim să le luăm ‘apa de la moară’, toți ‘fățarnicii’ se ‘usucă’ repede… Nici unul nu e ‘de cursă lungă’.
La noi e robinetul… Noi suntem cei care trebuie să ne hotărâm odată!

Advertisement