2024 este ‘anul hotărâtor’. Alegem tot. Tot, la toate nivelurile. De sus până jos. De deciziile pe care le vom lua acum, ca nație, depinde viitorul nostru. Atât ca nație cât și ca indivizi.
‘Democrația’ începe la ‘microfon’. Înainte de a cere să fie votați, candidații expun problemele asupra cărora au de gând să se aplece și modul în care au de gând să le rezolve. Iar cei care au de gând să voteze, adică cei care își asumă responsabilitatea pentru propria soartă, ascultă. Ascultă cu atenție înainte de a alege.
Presa – adică mass media – transmite cu fidelitate tot ce încearcă părțile să-și transmită. Electoratul către candidați și candidații către electorat. Reamintesc în acest context că politicienii nu au la dispoziție un alt serviciu de informații în afară de presă. Și nici un alt megafon.
Ia să facem noi un fel de revistă a presei… Să vedem care sunt problemele presante pe care își propun să le rezolve principalii candidați. Și cum…
„Practic, PSD și PNL folosesc votul politic pe care îl aduc primarii pentru a crește șansele de a obține mai multe mandate de eurodeputați, iar Marcel Ciolacu și Nicoale Ciucă își securizează fotoliile de șefi de partide.”
Păi asta discutăm noi înainte de alegeri? Problemele lor?!? Și problemele noastre? Adică ce avem de gând să facem noi, populația, când ?!? După alegeri? La capitolul promisiuni neonorate?
Your previous actions that were done in error now have consequences. Karma.
My father has cancer. And an eye problem. The cancer is being treated in a public hospital while the eye problem is taken care of at a private facility. In the last couple of days we have visited them both.
Besides the obvious differences there’s a huge, and overpowering, ‘common ground’. The money problem.
No, not the money you have to fork out if you want to be treated in a private facility. The fact that money has been elevated to goal status.
Functionally speaking, health-care is a ‘social function’. By helping each member to remain healthy, the society – as a whole – preserves it’s overall health. It preserves it’s functionality. It’s ability to survive and to thrive. By helping my father with his medical conditions, the society makes it possible for me and my family to remain productive. Instead of taking care of him – which we can’t do properly – we can continue to do what we’re good at.
And no, the subject of this post is not ‘who should pay for health care’. There is no ‘free’ anything so everything has to be paid, one way or another. The problem is the fact that money becoming the main goal has consequences.
Instead of trying to maintain the well being of the population – in an economically sensible manner – the health industry is focused on making profit. Instead of trying to maintain the well being of the population – in an economically sensible manner – the public health system is focused on being ‘thrifty’. The consequences are similar. Overworked doctors, crowded waiting rooms, impatient personnel, long waiting hours, irritation… And no spare capacity to cover ‘mass emergencies’!
Unfortunately, things go way deeper than this.
Do you remember what else ‘surfaced’ in the winter of 2020?
Put two and two together and it becomes a lot easier to understand how and why a huge number of people ended up believing that COVID-19 was a scam. A scam concocted by Big Pharma to convince us to buy their products…
In retrospect, what happened doesn’t make much sense, does it? So many people who had died because so many of us didn’t have enough trust in masks and vaccines… So many of us were convinced that we were being played! For money…
Because it had already happened!
“These consumers were getting a raw deal. They were being exposed to Mylan’s price increases and excluded from the market forces that might cushion them. They were getting ripped off. And it’s no wonder they got angry.”
Well, last time I checked, there were more than a dozen onions in my cellar. And since my cellar is orbiting the Sun… along with the rest of the Earth…
As for who says what about who made what…
This morning I had to shovel some snow. I live near a kindergarten so the sidewalks should be clean. Along with the snow, I also had to shovel some dog turds.
Snow coming down from the sky and dogs dropping turds are natural occurrences. People shoveling snow so that other people may walk on the sidewalks is de rigueur. Also de rigueur is to pick up the turds dropped by the pet you take out at least twice a day.
People have a clear idea about who is responsible for the dog turds on the side-walk. Even if they were dropped by dogs, the responsibility lies with the owners. It’s the owners who have raised the dogs, who take them out to poo and who ‘forget’ to pick up the droppings.
In the last couple of centuries, people – well, some of them – have also developed a rather clear understanding regarding the snow. Regarding the water coming down from the sky. About evaporation, clouds, condensation… etc. God is no longer held responsible for these matters.
Which brings us to the real subject.
There is a guy, Richard Dawkins, who tries to demonstrate there is no God.
And here we go again… I have at least a large china teapot. And since my house, along with the rest of the planet, does follow an orbit in the solar system…
More about who made what, if you care about the subject, can be found here:
Astea sunt momentele în care ne aducem aminte de istorie.
De cât de bine ne-ar fi dacă am fi înțeles mai mult din istorie!
Alegerea e simplă. Teoretic. În practică….
Teoria – adică evidența istorica – spune că toate imperiile se prăbușesc. Mai devreme sau mai târziu.
Practica – adica istoria locala, traditia – ne invata sa ‘plecam capul’. Ca sa nu ni-l taie sabia… Sa trecem si de hopul asta. Mai vedem noi dupa aia!
Tot istoria ne mai invata ceva. Napoleon parea de neinvins. Hitler parea de neinvins. Gingis Han nu a fost invins pe campul de lupta… Pana cu cateva zile inainte de prabusirea lagarului comunist, nimeni nu se gandea serios la ce se va intampla dupa. Pentru ca nimeni nu-si putea inchipui un ‘dupa’! Dar pentru ca imperiile nu rezista niciodata prea mult…
‘Capul plecat, sabia nu-l taie’ a fost inventat in anumite conditii. In anumite conditii socio-istorice. Pe vremea cand ‘spatiul Carpato-Dunareano-Pontic’ se afla la rascruce de vanturi. Era o intersectie a istoriei. Un loc in care se infruntau trei imperii. Pe vremea cand istoria nu fusese inca scrisa. Iar cei care ajunsesera la concluzia asta nu avusesera niciodata sansa – adica timpul necesar – de a se gandi la invataturile istoriei.
Acum situatia e clara. Ar trebui sa fie clara… Singurii ochelari de cal care ne tulbura vederea sunt iluziile noastre. Fricile noastre!
Suntem, impreuna, mult mai puternici decat agresorul. Asa cum restul Europei a fost mai puternic decat Napoleon. Asa cum spatiul Nord-Atlantic a fost mai puternic decat Hitler si decat Stalin. Succesele initiale obtinute de agresori au avut la baza ezitarile victimelor. Care victime, odata trezite din pumni, au readus situatia la normal. La normalitatea istorica.
Tot asa si acum. Doar ca trebuie sa ne trezim odata. Sa ne mai trezim odata….
– „Nu este absolut nici o scuza, opriti-va din a le plange de mila. E plin de locuri de munca, doar sa vrei sa iesi din cacat.” – „Dacă nu aveți dureri, nici insomnii e bine. Nu vă faceți griji. Multă minte vă doresc.”
Foarte interesant fenomenul…. adică reacțiile…
Păi dacă nouă nu ne mai pasă de soarta semenilor noștri, atunci de ce le-ar păsa guvernanților de soarta noastră? Dacă noi – cei mulți, care am putea ajunge în situația asta – considerăm că cel aflat în necaz e singurul vinovat pentru situația în care se află și, ca atare, nu merita sa fie ajutat … atunci de ce s-ar agita cei cărora le este peste putință să înțeleagă că și ei ar putea – chiar dacă mai greu – ajunge ‘pe stradă’? Păi dacă noi – care spunem că ne pasă – ne apucăm să-i bălăcărim pe cei care nu pricep – din indiferent ce motive – de ce ar mai încerca ei să priceapă ceva?
And the Lord God said, Behold, the man is become as one of us, toknow good and evil. Gen 3:22
Why are we doing all this?
?!?
You heard me. ‘Why are we doing all this?’ Everything that we do.
Is anything wrong with you?
No. Not anything that I know of. Only this question which has arisen on it own. Why don’t we just stop? Stop doing everything that we do…
But doing what we do is the reason for our existence… Otherwise we would not exist. At all! The world itself would have been different. Completely different!
So what?!? Do you really care about the world? What’s in it for you? For us… What benefit do we have from the world being as it is? Or at all…
I have to start by confessing that until yesterday evening I’ve never seriously considered this possibility. Why would anyone bother?
Then somebody – thank you, Jeffrey Mercer – introduced a whole new twist into this conundrum. ‘What if this whole (computer) simulation thing is nothing but yet another attempt to make sense of the Universe? To attribute sense to the Universe? Which whole thing, if anything, is the epitome of anthropomorphism…’ I took the liberty to rephrase Jeffrey Mercer’s words. To make them more ‘suitable’. To fit better my preexisting answer. Yet another ‘anthropomorphic’ thing….
My immediate answer was ‘our world is indeed a simulation. Or maybe not as much a simulation as an artifact.’
Before delving into the matter, I’m going to formulate two questions. Hence ‘the furcula’. If we live in a simulation, what kind of world does the simulator live in? Why would anyone bother? To study us responding to its simulating our senses/minds? Why doesn’t it study itself? Its own self/persona?
Coming back to my initial answer, I have to point out that the key word here is ‘our’. We’re speaking here about ‘our world’. The world we live in. Our reality!
We, the ones trying to make sense of this world/reality, have a few characteristics. We’re made of matter and we have, each of us, a conscience. Having a material nature introduces certain limitations and being conscious widens those limitations. Us being conscious widens those limitations, by introducing a ‘new dimension’, but this doesn’t mean those limitations disappear. A bucket is ‘wider’ than the circle at its base – the bucket has height, hence volume, while the circle is ‘flat’ – but the bucket itself continues to have limits.
Let’s examine the consequences of us being conscious agents of a material nature. Limited conscious agents of a material nature…
Us being conscious means us being aware of our material nature. Of our limits. Having a material nature means the most powerful instinct we have is our ‘need to survive’. Both as a biological organism – a.k.a. animal – and as a conscious agent.
Our consciences – I’m speaking about the individual ones here – are very crafty ‘devils’. They can accept our individual material fate – death – but have a problem accepting their own dependency on the ‘bodies/brains’ they need to inhabit. Hence ‘the soul’.
Which ‘soul’ has been invented – by our conscious selves – as the first step towards building a sense for this world. For the reality we inhabit. Which soul is the building block for all religion. For all religion known/built to/by man.
Are you still here? I have to make a pause here. And to mention the fact that I’ve already cut a few corners… A lot of corners… What I say is probably rather hard to follow. Mostly because I don’t have time/space to explain myself. Not now but certainly in due time.
And yes, what we call ‘religion’ is of our own doing. The Bible itself has been written by us, regardless of the origin of the ideas mentioned there. It doesn’t matter whether we have been the interface between (a) God and ‘the world’, we are the ones who have written the Bible. And all other sacred texts. We have written them, we have believed in them and we have shaped the reality we live in.
We have done all that according to how we have interpreted the teachings we have inherited from our forefathers. And we continue to. Even those of us who consider themselves to be ‘free of religion’. We might not believe but we continue to act as if. Believers and nonbelievers alike hold the same things as being valid. Don’t kill, don’t steal, respect the values which keep society together…
What about where we started from? What about the ‘original’ simulation?
One moment please, I haven’t yet finished with ‘God’. If (a) God made us who/what we are, then who made God?
If someone took the trouble to build the simulation we consider to be ‘home’, what about the ‘real’ world? What about the reality harboring the simulating agent?
There’s no need for an outside agent? The world we live in, our world, is the world we have built for ourselves? Using the things which were at our disposal and the information we have gleaned about how things work? Maybe not always fully aware of what we were doing?
You got it! That’s exactly what I was trying to say!
Până la urmă, doar efectul conteză. Drumul spre iad este pavat cu intenții bune.
Aici avem de a face cu un limbaj manipulator.
Un exemplu cât se poate de elocvent despre ce înseamnă să ‘reglezi fin’ percepția publicului. Activitatea politică – în sensul ‘constructiv’ al cuvântului/conceptului – este acea activitate care contribuie la buna funcționare a polisului. La buna funcționare a cetății, societății, țării respective.
Genul ăsta de ‘răstalmăcire’ induce în cititor convingerea că politica este o mânăreală. Un fel de hoție la drumul mare, practicată de cei aflați la putere. Mai mult, induce în publicul țintă convingerea că ‘asta e, n-ai ce să-i faci, trebuie să te obișnuiești cu gândul’. ‘Să râzi și să treci mai departe’.
Adică exact ce își doresc manipulatorii să obțină. Exact ce își doresc acei ‘politicieni’ care intră în politică doar cu dorința de a-și trage spuza pe turta lor.
Partea și mai proastă a întregului fenomen fiind că oamenii care ar intra în politică cu gândul de a face politică – adică cu gândul de a contribui înainte de a cere – sunt descurajați văzând cât de mulți semeni de-ai lor, de bună credință de altfel, pun botul la genul ăsta de manipulare.
Deci nu, ăsta nu este limbaj politic. Este limbaj manipulatoriu!
Și nu, intenția celor care postează așa ceva nu are nici un fel de importanță. Tot ce contează este efectul. Degradarea continuă a societății. A societății în sânul căreia sunt colportate astfel de mesaje.
4,000 years ago. An alien probe examines the Earth and determines there are two ‘species of interest’ on the planet. ‘Interesting’ in the sense that both had already discovered ‘exploitation’. Ants farming aphids and humans farming sheep.
4.0 seconds ago. The same alien probe checks back and determines that both ants and humans continue their respective farming activities. The only difference between now and then being the scale of the respective operations. And the consequences to the environment…
The probe is a robot. Which robot has no feelings. Doesn’t care. Does what it has been instructed to do and that’s it. The data is being transmitted to those who had commissioned the robot.
‘The ants are practically the same. Individuals transported through time would fit perfectly in either situation. The humans have evolved in a certain manner. They live longer – on average. They have thoroughly transformed much of their environment. But they have maintained the ability to survive in either situation. To thrive, even, if the individuals are transported through time very soon after birth – and if they are well taken care off at the receiving end of the journey’.
The received data is deemed ‘baffling’ by the agents whose job is to make sense of it. To analyze it. To determine whether each planet checked by the probe was inhabited by a potentially autonomous species. In which case the planet was deemed ‘off limits’. Or not, hence open for colonization.
The procedure to determine the outcome is simple. Is there at least a species which evolves faster than the rest? Is there at least a species concerned with the well being of the environment it depends upon? If only the first condition is met, the planet is scheduled to be checked again later. If both conditions are met, the planet is considered off limits. If none are met, the planet is considered ‘open for business’.
The present situation is unprecedented. During their entire recorded history, this is the first time the analyzing agents have come across such an occurrence. An intelligent species who has achieved so much yet still remain driven by desire. By emotion.
A species perfectly capable of thinking yet still prone to judging. A species comprised of individuals who consider perfectly acceptable to rationalize their own wishes while entertaining a low opinion on others who do the very same thing. Find excuses for indulging.
This find generates an ontological storm among the analyzing agents. Being the first time when they no longer have a complete grasp on what’s going on, this whole thing compels them to reconsider.
Hă? Ce e aia analfabet funcțional? Suferă de analfabetism funcțional – și atunci nu poate funcționa la capacitate – sau e funcțional cu toate că e analfabet?!? Hotărăște-te…
Și ce legătură e între problema cu care ai început postarea și analfabetismul funcțional?
‘Nu reușeste să ‘exploateze eficient’ informațiile conținute în textele pe care le citește? Informațiile conținute în instrucțiunile pe care le primește atunci când îi este încredințată o sarcină?!?’
Sau ‘Nu știe să formuleze niște instrucțiuni ‘operaționalizabile’?!?’
Orice copil normal face o socoteală simplă. Cât avea tac-su când i s-a născut plodul? 30 de ani? Ce tre’ să aflăm? Cât o să aive tac-su când o ajunge plodu’ la majorat? Dacă nu moare până atunci? Mare rahat. 30 cu 18 face 48. Cam puriu…
Dacă lași copiii să socotească în felul acesta, ei nu vor înțelege că timpul trece la fel de repede pentru toată lumea. Că un an e la fel de lung pentru ei cât este și pentru părinții lor.
Pe bune?!?
Nu cumva analfabetismul ăsta disfuncțional apare mai ales datorită faptului că prea mulți dintre profesori se cred mult mai deștepți decât elevii lor? Că prea mulți dintre cei care au avut norocul să primească o educație formală confundă informația memorată – mai ales pe cea memorată de ei – cu deșteptăciunea? Confundă informația acumulată (osificată?!?) cu capacitatea de a folosi informația accesibilă?
Dacă v-ați apucat deja să zâmbiți subțire… Ăsta n-a înțeles nimic! S-a plimbat degeaba prin școală… N-a priceput că mintea e ca un mușchi. Care trebuie antrenat de mic. Și că degeaba te apuci la bătrânețe să mai înveți mersul pe bicicletă… N-o să mai fii niciodată în stare de performanță!
Ce-am înțeles eu? Din școală și din viață?
Că oamenii au inventat mai întăi lucrurile importante. Și mai apoi scrisul. Ca să țină minte… Să nu mai fie nevoiți să reinventeze tot felul de chestii. Rezolvate deja de străbunii lor. Că oamenii care s-au crezut deștepți au sfârșit prost. Mai prost decât ar fi ajuns dacă și-ar fi cunoscut lungul nasului… Și că oamenii capabili să facă lucruri sunt cel puțin la fel de importanți ca cei capabili să scrie despre lucrurile alea. Cu toate că oamenii care fac sunt mai mulți decât cei care scriu! Pentru simplul motiv ca un om care face pâine poate hrăni un număr limitat de guri pe când o rețetă pentru pâine poate fi citită, după ce va fi fost scrisă, de un număr infinit de ochi!
nicichiarasa 