Let me first clear up something.
I’m an engineer. Converted to sociology, indeed, but still an engineer.
So don’t expect any fancy wording or very sophisticated philosophical considerations!

Let’s pretend, for a moment, that we’ve just arrived on this planet. Just ‘you and me’, not ‘us humans’.
Being sent by some alien civilization to see what’s going on here.
Like we, ‘the civilized people’, study the natives still living in the Amazonian forest – minimum contact and so on, no intention what-so-ever to invade the territory or any other-way purposely intervene in the natural evolution of things.

I don’t know about you, but my report would be something like this:

The most interesting aspect of the planet is the manner in which the intelligent inhabitants have evolved.
Those living in a relatively small and isolated corner of the landmass have somehow developed the most consequential culture and then imposed some very important aspects of it on most of the rest.

Even more baffling is the fact that all major religions observed on this planet start from the same tenet.

the golden rule

The only thing which singles out those who had managed to impose their culture on most the rest being that they apply the rule in a ‘pro-active’ manner.
‘Do unto others what you wish others to do unto you’ versus ‘do not do unto others what you don’t like being done unto you’. ‘Normative’ versus ‘preemptive’.

– Why are you so baffled about any of this? The universal law of evolution maintains that things which are not suitable enough for the environment where they happen to exist will eventually disappear… Each culture produces a certain civilization – modifies the environment according to its wishes/as a consequence of its mistakes, and the other cultures have to adapt/evolve to the new situation… nothing new or peculiar here…

– Nothing new, indeed, except for the fact that while most of the cultures on this planet learned to ‘live and let live’ – “do not do unto others…”, while the two most successful ones have adopted the slightly but very consequentially different “do unto others…”, a.k.a. ‘who’s not like us is against us’….

– Is there any explanation for the most aggressive attitude being the most successful one?
Until now, at least… considering that the two cultures which share the ‘do unto others what you wish to be done unto you’ attitude seem to ‘have worked themselves up’ into a rather ‘confrontational situation’… both intra and inter culturally…

– The only putative explanation I can come up with for such a divergent evolution is that Plato, the seminal intellectual figure of the ‘doers’, taught his followers not only that the world is knowable but also that he who has reached a learned state must, forcefully if necessary, lead his peers to the ‘light’ he had found while the ‘significant others’ believe that the learned ones should speak out, at their discretion, only when somebody asks them to.

.

.

– One more thing.
The immediate consequence of Plato’s teachings was that Alexander – an emperor who was tutored by Plato’s eminent student, Aristotle, had conquered most of the then civilized world only to die, untimely, a drunkard’s death… intoxicated by booze, intoxicated by power… who cares?

Nu știți ce-s ăia Krampuși?

Krampus

Niște arătări care vin să strice sărbătorile de iarnă.
Copiilor care n-au fost cuminți, în versiunea modernă, dar nu numai.

Și ce legătură au monștrii ăștia central Europeni cu Plugușorul nostru, obicei cu un caracter pronunțat extracarpatic?

Două chestii.
Ambele fac parte din suita Sărbătorilor de Iarnă.
În al doilea rând, există și la noi un echivalent al Krampuslauf. Mersul cu Ursul. Nu este chiar același lucru – sunt destule deosebiri între culturile central și est Europene, dar pot fi identificate suficient de multe paralele între ele încât să ne gândim la o origine comună.

Și, până la urmă, care e treaba cu sărbătorile astea?
Creștinii sărbătoresc Nașterea Mântuitorului, țăranii marchează reînceputul ciclului agrar, din ‘străfundurile păgâne’ avem referirile la cultul Soarelui…

Primii creștini nu prea aveau treabă cu luna Decembrie. Pe vremea aia sărbătoreau Botezul lui Cristos și ignorau nașterea. „Unii dintre ‘capii bisericii’ se opuneau idei de a sarbători o naștere. Origen (c.185-c.254) susținea în predicile sale că ar fi fost greșit ca Hristos să fi fost onorat in același mod în cae fuseseră onorați Faraon hi Herod. Zilele de naștere erau potrivite doar pentru zeii păgâni”
Alți „capi ai bisericii” aveau alte păreri.
În timp au fost propuse multe zile ‘de naștere’, din 17 Noiembrie până în 20 Mai.

Cert este că prima sărbătorire oficială a Crăciunului a avut loc abia în 336 și a fost organizată de Constantin. Adică de împăratul care a oficializat cultul creștin pe întreg imperiul aflat sub controlul său.
E greu acum, dupa aproape 2000 de ani, să punem degetul pe motivul care l-a convins pe Constantin să facă acest lucru.
E simplu, totuși, să constatăm că în aceiași zi romanii îl sărbătoreau pe Sol Invictus (Soarele Neînvins), obicei preluat, foarte probabil, de la egipteni.

In acest context, devine interesantă observația că „doar un număr relativ mic de culturi au dezvoltat religii centrate pe cultul Soarelui. Egiptenii, Indo-Europenii si Meso-Americanii. ‘Locul comun’ caracteristic tuturor acestor grupuri era nivelul înalt de civilizație urbană și o puternică ideologie bazată pe sacralitatea monarhiei. În toate aceste culturi Soarele este prezentat ca stapânul ambelor lumi, de sus și de jos, pe care le străbate, majestuos, în fiecare zi.

Cultură urbană, rege sacru, ciclu agricol cu faze clare, cam astea ar fi cele trei caracteristici comune împărtașite de culturile care s-au bazat pe religii de sorginte solară.

Să vedem mai întâi cum e cu ‘ciclul agricol cu faze clare’.
Egiptul depindea, în întregime, de Nil. De revărsările Nilului, mai bine spus. Revărsări care aveau loc odată pe an. Și cum singurul lucru observabil de care vechii egipteni puteau lega aceste revărsări era mișcarea aparentă a Soarelui pe cer… iată cultul Soarelui.
Ceva similar s-a întămplat în zonele agricole cu climă temperată. Acolo unde apar diferențe atât de mari de temperatură între vară și iarnă încât trei luni pe an mare parte din vegetație moare sau este încetinită foarte mult. Și unde revenirea Soarelui – după solstițiul de iarnă, 21 decembrie, este sărbătorită cu foarte mare veselie.

Dar de ce era nevoie de un ‘nivel înalt de civilizație urbană’ pentru apariția unei religii solare? Și de ‘sacralitatea monarhiei’?

Păi chiar credeți că e nevoie să li se reamintească țăranilor despre importanța Soarelui? Sau, celor egipteni, despre cât de important era mâlul fertil adus de creșterile anuale ale Nilului?

Cosmogoniile de natură religioasă pun întotdeauna căruța în spatele cailor.
Conform autorilor lor, ‘întreaga fire’ este creația unor ‘agenți originali’, cărora oamenii trebuie să le se ofere dovezi continue de respect pentru ca lumea să rămână așa cum ne-am obișnuit noi să fie.
Asta în timp ce cosmogoniile de natură istorică sugerează că, indiferent de cum s-or fi pornit lucrurile, la un moment dat locuitorii unor anumite ținuturi au început să țeasă diverse mituri cosmogonice. În funcție, bineînțeles, de stadiul de dezvoltare socială în care se aflau la momentul când au început ‘să pună urzeala’. Și care mituri cosmogonice au evoluat odată cu locuitorii respectivi.
Tot așa au evoluat ‘dovezile de respect’ care trebuiau manifestate pentru ca lumea să-și păstreze congruența.

Orice civilizație urbană, și cu atât mai mult una ‘înalt urbană’, depinde în mod esențial de o agricultură funcțională. Chiar dacă locuitorii orașelor au o foarte puternică tendință de a uita chestia asta.
Țăranii vor găsi, aproape întotdeauna, o cale de supraviețuire în eventualitatea dispariției pieței care le consumă produsele. În schimb orășenii vor avea, în mod sigur, niște probleme enorme de fiecare dată atunci când vor dispărea sursele de aprovizionare cu alimente.
Imperiul Roman de Apus s-a prăbușit tocmai pentru că nu a înțeles chestia asta.
După ce Iulius Cezar a cucerit Egiptul și apoi Galia, romanii – mă rog, conducătorii lor, au crezut că imperiul va dura veșnic. Aveau surse aparent inepuizabile de hrană iar locuitorii Romei păreau dispuși să le apere ‘manu militari’. Și chiar să cucerească altele. Cum s-a întâmplat pe vremea lui Traian.

Numai că prea mult ‘panem et circenses’ pus, în scopuri ‘electorale’, de către ‘aristocrație’ la dispoziția plebei a făcut ca aceasta să se ‘moaie’. Cu alte cuvinte, din dorința de a-și păstra privilegiile, aristocrația urbană și-a tăiat singură craca de sub picioare. Când a fost nevoie de soldați care să apere rutele de aprovizionare cu hrană, plebea a spus „pas”. Nu că nu s-ar fi prezentat la ‘încorporare’… pur și simplu nu a fost în stare, pe câmpul de luptă, să facă față ‘provocărilor’. Greu de descris acum, în amanunt, mecanismul care a dus la dispariția forței militare a imperiului Roman de Apus. Corupția conducătorilor, scârba acumulată în clasa de mijloc, ‘lumpenizarea’ clasei de jos… până la urmă rezultatul contează.
Căile de aprovizionare cu alimente a cetățenilor Romei, nodul gordian al imperiului, au fost întrerupte. Nodul a fost tăiat iar imperiul s-a destrămat extrem de repede. Citadinii de altădată s-au întors, foarte repede, la o existență eminamente rurală. Pentru mai bine de 1000 de ani.

După această rememorare, devine mult mai ușor de înțeles de ce o civilizație urbană, și mai ales una care depinde de o agricultură eminamente ciclică, va avea tendința de a dezvolta o cosmogonie solară. Adică una plină de avertismente dure la adresa conducătorilor, și a ‘beneficiarilor urbani’, cu privire la importanța activităților desfășurate sub ‘imperiul’ Soarelui.

‘Da’ nu crezi că ai cam luat-o razna?
Ai pornit de la plugușor și ai ajuns la cosmogonii… revino la chestiune, stimabile, că ne-ai cam pierdut pe drum…’

Cam asta aveam și eu în program…
Dar nu înainte de a vă atrage atenția că sacralizarea monarhiei nu e o chestie chiar atât de simpla pentru monarhi! Din exterior, ni se pare că beneficiază de condiții ‘regești’. Ceea ce este adevărat, numai că și cerințele ce apasau pe umerii lor au fost foarte dure.
Iar dacă ne uităm cu un pic de atenție, vom descoperi că monarhia a cam disparut din marea majoritate a ariilor acoperite pe vremuri de religiile solare. Mă refer aici la monarhia efectivă, aranjamentul social în care monarhul chiar avea un cuvânt de spus cu privire la mersul lucurilor.

Să revenim la oile noastre. La Plugusor, la Urs, la Krampuși…

Păi care e semnificația Plugușorului? Avem un conducător, ‘bădica Traian’, care face în așa fel încât el și oamenii care îl urmează să aibe ce mânca atunci când ‘omătu-i mare’. În toate variantele Plugușorului este vorba doar despre nevoia ca ordinea firească a Universului să fie păstrată.
Adică despre nevoia de colaborare dintre cei care ‘traiesc de pe urma plugului’. Cei care trag să meargă toți în aceiași direcție iar cei care au coarnele pe mână să-l țină drept și să întoarcă doar la capatul rândului.

Chestia e că Badica Traian nu vorbește, de loc, despre ‘ce s-ar putea întâmpla dacă’.
Pe tot parcursul Plugușorului curge doar lapte și miere. Nici un avertisment, nimic!

Ei bine, aici întervine Mersul cu Ursul.
Și să nu uităm ordinea! Întăi se merge cu Ursul, sau cu varianta mai diluată, Capra, și abia apoi cu Plugușorul.

Mai întâi avertismentul, ce s-ar putea întâmpla dacă ‘forțele răului’ nu ar fi ținute în frău prin colaborarea dintre oameni – de la Ursarul care il controlează pe Urs și până la copii care stau cu gura căscată în uliță.
Și apoi îndemnul. ‘Hai, înapoi la muncă, gata cu atâta sărbătoare. Mai lăsați și pentru la anu’.’

‘Foarte instructiv expozeul tău… dar ai uitat ceva!
Ce rol au Krampușii în toată chestia asta?
Și, din cîte știu eu, central-europenii n-au nimic care să fie echivalent cu Plugușorul nostru…’

Vorbeam mai devreme despre asemănările și deosebirile care există între Europa de Est și cea Centrală.
Coeziunea socială de dincolo de Carpați, și până la Atlantic, este mult mai mare decât cea care există între Carpați și Urali. Acolo pur și simplu nu este nevoie de Plugușor. Oamenii știu și singuri să se apuce de muncă după ce se termină sărbătorile. Și, în același timp, au învățat de mult că fiecare trebuie să-și îndeplinească cu seriozitate sarcinile pentru ca lucrurile să decurgă normal.

Tocmai din acest motiv Krampușii se adresează mai ales copiilor. Nu mai păcălesc pe nimeni altcineva. Chiar și asta funcționează doar în măsura în care părinții nu-și avertizează odraslele asupra ‘înșelătoriei’.

Și uite-așa, într-o parte a lumii, niște avertismente sedimentate în timp au ajuns motiv de amuzament popular – Krampușii, în timp ce în altele, acolo unde sedimentarea a fost răscolită de zvârcolirile istoriei, aceleași avertismente au devenit pretexte pentru cerșetorie.
Adică cetele de ursari fantomă care bântuie deja Bucureștiul, asurzindu-ne cu bătăi de tobă.

Cu Ursu'n Obor

The current President of the United States describes himself as a man always making good use – as a manner of speaking, anyway, of all opportunities he ever identifies.

grab them by the pussy

Erotically as well as financially.

trump eminent domain

“Trump turned to a government agency – the Casino Reinvestment Development Authority (CRDA) – to take Coking’s property. CRDA offered her $250,000 for the property – one-fourth of what another hotel builder had offered her a decade earlier. When she turned that down, the agency went into court to claim her property under eminent domain so that Trump could pave it and put up a parking lot.

Peter Banin and his brother owned another building on the block. A few months after they paid $500,000 to purchase the building for a pawn shop, CRDA offered them $174,000 and told them to leave the property. A Russian immigrant, Banin said: “I knew they could do this in Russia, but not here. I would understand if they needed it for an airport runway, but for a casino?” “

Now, after climbing a new pinnacle of popularity, he has become, himself, a very lucrative opportunity.

donations for coming out

“The Hill reported Friday that Bloom worked with campaign donors and tabloid media outlets to arrange compensation for the alleged victims and a commission for herself, offering to sell their stories. In one case, Bloom reportedly arranged for a donor to pay off one Trump accuser’s mortgage and attempted to score a six-figure payment for another woman. The former ultimately declined to come forward after being offered $750,000, the clients told The Hill.”

The first question which crossed my mind after reading this was:
‘OK, so why would any one bring all this up? What difference does it make if those women get some money for telling their stories? It’s the facts themselves which are really important here, right?

‘But what if?’ was the second one…
What if, after seeding enough ‘oblique doubt’ into people’s minds, facts start to look rather different than at ‘face value’?

I told you so

Remember that XX-th century aphorism, “The best defense is a good offense”?
And the smoke screen tactics pioneered by the military but also very important to those who study the Bible?

“When studying the Bible with teens, the term “smoke screen” refers to a commonly deployed tactic designed to avoid exposure of the heart. Smoke screens, though not unique to teens, are important to understand and overcome.

Each of us have areas in our lives and places in our hearts we do not want exposed. Sometimes we are afraid of what others may feel about us; sometimes we realize these areas in our lives and places in our hearts need to change, but we don’t want to change them or even believe that we can.

Practically, smoke screens are often the emotion we express, the issue we lead with, or the confusion we claim, in order to deflect what is really going on in the heart. When emotions are present, the words that are flowing out of a teenager’s mouth are rarely communicating what is actually driving them.

Getting past a smoke screen takes understanding and the willingness to go deep. It takes understanding and depth to remain calm when our teen is using emotions to derail a conversation that might be getting to the heart of the matter at hand. We learn depth when we are willing to look into our own hearts and be honest about the smoke screens we use.”

Optimistul:

Omul sfințește locul!

Realistul:

Îl poate și împuți…

‘Diateza’ pasiv-fatalistă:

Dacă te amesteci cu tărâța, te mănâncă porcii.

‘Diateza’ activ-fatalistă:

Dacă fraternizezi cu porcii, vei fi nevoit – mai devreme sau mai târziu, să mănânci din același căcat cu ei.

‘Diateza’ activ-moralistă:

Dacă ești nevoit, la un moment dat, să te amesteci printre porci, măcar încearcă să nu adopți chiar toate obiceiurile lor.

Acuma… porcii, de felul lor, sunt niste animale destul de curate.
Cei salbatici fac, într-adevar, ‘băi de noroi’.  O acțiune cât se poate de justificată. Asta este singura metodă pe care o au la dispoziție pentru a scăpa de o parte din paraziții care li se cuibăresc in piele.
Iar cei domestici sunt mizerabili doar dacă cei care îi cresc nu le fac curat în cocină…
Mănâncă din rahat? Își fac nevoile în troacă?
Unii dintre ei, da!
Cei care au ‘ghinion’…
În sălbăticie, porcii mănâncă aproape tot timpul. Umblă de colo colo și ciugulesc tot ce li se pare mai bun.
Cei de prin cocine, mănâncă doar atunci când li se dă câte ceva…

Apropo, ați văzut vreodată cum sunt crescuți porcii?

Sunt, în mare, două situații.

Cel care îi crește se pricepe și îi pasă sau nu prea știe dar nici nu-l doare capul.
NB, vorbim aici despre porcii crescuți ‘în gospodărie’, pentru consum propriu. Nu despre cei ‘fabricați’ în ferme automatizate!

Cei care se pricep – și cărora le pasă de calitatea cărnii pe care urmează să o mănânce, împreună cu familiile lor, sunt atenți ca porcii să aibe aproape tot timpul câte ceva în troacă și apă proaspătă la discreție. În același timp, fac suficient de des curățenie în cocine – de preferință imediat după ce porcul s-a ghiftuit.

Cei care nu se pricep, fac totul pe dos. Aruncă porcilor de mâncare o dată sau cel mult de două ori pe zi. Mult mai mult decât pot aceștia mânca dintr-odată – să le ajungă pe toată ziua.
Iar porcul e un animal foarte inteligent. Care se plictisește groaznic atunci când este închis într-o cocină minusculă. Așa că își caută de joacă.
Dar nu găsește nimic în afară de troacă și de oala cu apă. Nu-i nimic, după ce se satură le transformă pe astea în jucării.
Sunt încă pline de mâncare și de apă? Oi fi spus eu că porcul e un animal foarte inteligent… și este… dar pentru un porc. Nu vă așteptați să aibe noțiuni de igienă… mai ales că are un stomac capabil să digere pământ… Așa că, de plictiseală, porcul se mai urcă în troacă, mai face o nefăcută tocmai pe unde nu trebuie… după care mai și mănâncă de acolo… pentru că i se face foame în funcție de sistemul său digestiv și nu doar atunci când i se năzare crescătorului să-i aducă de mâncare…
Iar genul ăsta de porcari își aduc aminte să facă curat în cocine doar din când în când și de obicei exact înainte de a-i da porcului tainul. Care porc, de foame, face scandal. Așa că îngrijitorul renunță. Fie din prima, fie după ce scoate o lopată, două de mizerie…
După care, dă vina pe porc!

În concluzie, dacă vreți ca porcii voștri personali, de care beneficiați voi înșivă, să fie ‘curați’, puneți mâna și aveți grijă de ei.
Dați-le de mâncare la timp. Suficient de mult încât să ‘aibe din ce să facă osânză’ dar nu atât de mult încât să ajungă să-și bată joc de mâncare.
Coborâți în cocină de câte ori este nevoie și faceti curat. Fără să vă fie frică că vă molipsiți de ceva. Asta se întâmplă doar atunci când vă lăsați porcii să zburde-n rahat.

Spor la treabă.
Și nu uitați că nici Roma nu a fost construită într-o singură zi.

Ieri, intr-un context, a venit vorba despre ‘inteligenta laterala‘.
Contextul a ‘facut’ in asa fel incat discutia nu s-a referit la continutul notiunii ci la mecanismele prin care fiecare dintre noi pierdem din capacitatea de a gandi lateral pe masura ce suntem ‘imersati’ (mai mult sau mai putin fortat) intr-o anumita cultura/civilizatie. Adica pe masura ce suntem ‘educati’/socializati.
Recapituland schimbul de idei – am acest prost obicei, mi-am dat seama ca asupra gandirii noastre mai actioneaza cel putin inca un set de limitari. Introdus de scopul pe care il avem atunci cand ‘flexam’ creierul.
Gandim intr-un anume fel atunci cand incercam sa intelegem ceva si destul de altfel atunci cand scopul nostru este sa obtinem ceva palpabil dintr-o anumita situatie data.

Intamplarea a facut ca azi dimineata sa dau peste un interesant articol scris de Vlad Petreanu. Stiu, nu exista coincidente, legaturile dintre diversele evenimente apar doar in mintile noastre.
Cu conditia sa avem suficiente informatii despre fiecare dintre evenimentele intre care sesizam/insailam legaturi….

prezenta la vot

http://www.petreanu.ro, Data viitoare, voteaza!

Articolul, foarte bine argumentat, demonstreaza “că atunci când nu votezi nu înseamnă că nu-ți exprimi nici o opțiune, ci că, dimpotrivă, dai mai multă greutate partidului care ia cele mai multe voturi. Nu votezi în semn de protest, ca să te excluzi din sistem? Bravo, sistemul își freacă mâinile de bucurie că încă n-ai priceput cum stă de fapt treaba.

Cu discutia despre inteligenta laterala inca proaspata in minte – repet, coincidentele exista doar in masura in care ne gandim la ele, pe baza informatiilor care ne ajung la cunostinta si in functie de interesele pe care le avem in momentul respectiv, m-am intrebat imediat ‘si, de fapt, cum sta treaba?’

Depinde…

Evident, de ce vrea fiecare dintre noi.
Sa castige alegerile?
Sa traiasca ‘mai bine’?
Sa inteleaga ce se intampla in jurul lui?

Iar fiecare dintre variantele de mai sus are subvariantele ei…

Ce sunt dispus sa fac pentru a castiga alegerile? Cat de ‘disperat’ sunt – adica ce consecinte pot decurge, pentru mine personal si/sau pentru grupul de interese din care fac parte, din rezultatul acestor alegeri? Ce conscinte sunt dispus sa accept, mai ales pentru ceilalti, ca urmare a deciziilor pe care urmeaza sa le iau eu – inainte si dupa alegeri? Ce inseamna si cat conteaza pentru mine caracterul democratic al procesului electoral? Ce inseamna democratia?

Cine sa traiasca mai bine? Eu si da-i dracului pe ceilalti? Eu impreuna cu ceilalti? Care, si cati, dintre ceilalti? Cat ma astept sa dureze aceasta ‘bunastare’?

Si la ce-o sa-mi foloseasca intelegerea asta? O sa mai scriu inca o postare pe blog? O sa aplic ce am inteles pentru a-mi creste sansele de castig? Electoral? Pecuniar? Una o conditioneza pe cealalta?  De alta natura?

Mi-ar trebui un raft intreg de biblioteca pentru a raspunde tututor acestor intrebari.
Si cam prea multe cicluri electorale…

Asa ca o voi lua pe scurtatura.
Imi voi pune tichia de eseist, abandonand orice pretentie ‘monografica’.
Voi pune pe masa doar opinia mea.

Da, vreau sa traiesc mai bine.
Cat de bine pot, cat de mult voi putea. Eu si tot neamul meu.
Asta este scopul incercarii mele de a intelege ce se intampla.

OK, si cu democratia cum ramane?

Care dintre democratii?

Democratia ‘turnir’? Unde cei interesati se ‘impauneaza’, mai mult sau mai putin fara rusine, in fata unui grup de ‘fete mari’ – dintre care doar foarte putine chiar nu pricep ce se intampla? Care ‘fete mari’ urmeaza a avea posibilitatea – ‘curat democratica, Coane Fanica’, de a alege care dintre concurenti sa fie ‘violatorul’ “lor” pentru urmatoarea perioada?

Sau democratia cu adevarat participativa? Adica acolo unde cel mai important episod al ciclului electoral este schimbul deschis de idei care are loc inaintea procesului de vot? Unde ‘cel ales’ se straduie cu onestitate sa duca la bun sfarsit ce a fost pus sa faca pentru toti membrii comunitatii? Si unde toti acesti comunarzi – nu doar opozitia, stau cu ochii pe alesul “lor” ca pe butelie? Nu atat pentru ca nu ar avea incredere in el ci pentru ca toti stim ca orice om, oricat de bine intentionat, este supus greselii?

Si cum tot acest demers a pornit de la prezenta/absenta de la vot, mai voi intoarce la ea.
Experimentam deja consecintele mentionate de Vlad Petreanu.
Din pacate, mai sunt si altele. Foarte vizibile, doar ca nu ne uitam la ele.

“Cum dracu au putut sa faca o asemenea prostie?”

De cate ori v-ati pus aceasta intrebare atunci cand cei aflati la putere au facut cate o gogomanie? Una atat de evidenta incat se vede cu ochiul liber?

De cele mai multe ori, cei care au votat ‘cu puterea’ gasesc scuze celor pe care i-au ales: ‘nu si-au dat seama’, ‘factori externi’, ‘nu intelegem noi’….
De la fel de multe ori, cei care care au votat ‘impotriva’ si cei care nu au votat deloc dar sunt afectati negativ de ‘gogomanie’ cauta explicatii cat mai ‘corozive’: ‘vor sa-si scape lor pielea’, ‘ca sa-si umple buzunarele’, ‘nu le pasa ce se va intampla maine, tot ce-i intereseaza este sa se imbuibe ei astazi’… si asa mai departe…

De cele mai multe ori, deciziile guvernantilor sunt influentate de toti – sau de foarte multi dintre, factorii enumerati mai sus.
Si de inca unul, care actioneaza cu atat mai puternic cu cat prezenta la vot a fost mai redusa la ultimele alegeri. Impresia guvernantilor ca nu vor trebui sa dea socoteala cu privire la efectele guvernarii lor.

Pai ce altceva sa inteleaga guvernantii, indiferent care dintre ei vor iesi din urne, in conditiile in care foarte putine dintre ‘fetele mari’ se ostenesc macar sa se deplaseze pana la cabina de vot?
Evident, ca respectivelor ‘fete mari’ nu prea le pasa de catre cine vor fi ‘violate’. Ca s-au impacat cu soarta…

Si atunci de s-ar purta ‘violatorii’ cu manusi?
Repet, oricare ar fi acestia!

Pentru ca asa ar fi frumos?
Pentru ca este evident, oricui a avut ochii deschisi atunci cand a citit manualele de istorie din liceu, ca toate greselile guvernantilor ajung la scadenta? Mai devreme sau mai tarziu?

Pai daca stiti toate chestiile astea, de nu iesiti la vot? Manca-v-as eu sufletelul vostru…

Zilele astea am mai invatat o smecherie. Cica nu e bine sa termini un text chiar in punctul culminant al expunerii… da-le cititorilor posibilitatea sa-si revina putin inainte de a se intoarce la ‘cealalta’ realitate…

“Toate sistemele de guvernare sufera de o problema recurenta. Puterea atrage personalitatile patologice. Nu este vorba atat despre efectul corupator al puterii cat despre faptul ca puterea are un efect de magnet asupra celor coruptibili. Pentru astfel de oameni exercitiul ‘violentei’ are efectul unui drog. Un drog care da foarte repede dependenta.” Frank Herbert, Chapterhouse Dune, Missionaria Protectiva.

Si, pana la urma, asta e rolul democratiei. Sa ofere ‘fetelor mari’ ocazia sa-si spuna, macar din cand in cand, parerea despre cat de ‘betivani’ au devenit ‘violatorii’.

ignoramus

Imagine now that Reagan, or his speech writer, would have used a single different word …

It isn’t that people are ignorant, it’s just that they know so much that isn’t so.

This post is a stump to be completed at a later time.

Golden_Rule_2

So, all major religions condition their members into obeying a version of the Golden Rule.
Then why are there so many differences in how people behave across the world?

Mainly because most observers concentrate their attention on the available differences, however minute?

The goal of this post is to explore the difference – I’m an observer too, between humans and their closest relatives. Apes, dolphins, … you name it.

‘We are conscious beings’!

Humberto Maturana teaches us that human consciousness – which he defines as “self-awareness“, is something which has co-evolved with our ability to speak and with our increased ‘brain-power’.
Makes a lot of sense, right?

Then what am I still looking for?
I fully agree with his ideas yet – my basic training being that of an engineer, I long for a specific trait which would explain our ‘strange’ behavior.

By ‘strange’ I mean the sometimes huge difference between our words and our actual deeds.

For instance, if enough of the self described ‘religious people’ around the Earth would obey the rule all (surviving) major religions have in common, we’d all be living in a completely different world!

Retracing Maturana’s line of thought, I reached the point where our ape ancestor was unable yet to speak so his self-awareness must not have been, according to Maturana, any different from that of his ‘peers’ – gorillas, chimpanzees, orangutans…
I’m going to make an assumption of my own now.

Our ‘cousins’ have evolved a lot less than we did.

I’m not going to enter into details – this would broaden too much the scope of this post, but I have to mention here that evolution is not a linear process – as Darwin thought. It ‘works’ in fits and bounds, influenced mainly by dramatic changes in the environment.
In Ernst Mayr’s words, ‘evolution is not about “survival of the fittest” but about the demise of the unfit‘.
In the last 5.5 million years parts of the African environment had been stable enough to allow our cousins to survive more or less unchanged while our more direct ancestors evolved following the changes in the more ‘active’ parts of Africa.

Back to my original quest.
What was the special trait which allowed our direct ancestors to survive in such diverse conditions?
I must remind you that in those times – when proto-humans, a.k.a. hominins, coexisted with the (proto)chimpanzee, both had approximately the same ‘brain size‘. And probably neither could yet ‘speak’.
Then what was left? ‘Our’ ability to run? Which we’ve made good use of since some two million years ago?
Well, running certainly opened to our forefathers – and mothers, the opportunity to  ‘harvest’ a considerably wider selection of prey than that accessible to present day chimpanzees – and, probably, to their ancestors.
You didn’t know that chimpanzees hunt? In packs?
Well, in at least one place they over-hunted their favorite prey to the tune of having to target a different species…, just as we, their supposedly more reasonable relatives, have done in too many cases…

OK, so we’ve figured out one thing. Having feet at the end of our legs allowed us to hunt, and escape other hunters, in the savanna.
But could this small difference be large enough to explain the huge difference between us and some of our closest genetic relatives, the ‘robust’ chimpanzees?

Shouldn’t we rather focus on the ‘other’ difference?

The manner in which we, humans and bonobos – the ‘other’, less known, chimpanzee, use sex?

For the regular chimps, Pan Troglodytes, as well as for all the other primates except for humans and bonobos, sex is purely a reproductive thing. So much so that it is not unusual for the new ‘ruling male’ to kill some of the babies fathered by his predecessor so that their mothers ‘accept’ him earlier than if he would have waited for the nature to take its course.

 

 

 

The fact that our brains are some three times larger?

Remember what I said about ‘evolution’?
About the demise of the unfit?
Now try to figure out the survival chances of a species whose members have, at birth, such a relative large brain that the delivering mother is basically incapacitated for two or three days after labor. Whose babies need five to seven years to become self sufficient enough for the mother to give birth to another baby.
And which species does not enjoy the evolutionary advantage of being sheltered by a dense jungle!

But what about the other difference that separates us from most of the chimps?

Cambridge Dictionary lists ‘riddle’ as being “a type of question that describes something in a difficult and confusing way and has a clever or funny answer, often asked as a game

What if there’s way lot more than this, hidden ‘in plain sight’ under the ‘difficult and confusing’ cloak draped over each of them?

“Black sheep on a white field;
He who knows them, leads them.”

“My father, the son of a subsistence farmer and his barely literate wife, used riddles to try to foster critical thinking in his daughters.”

This particular one is a classic in Eastern Europe and I stumbled on this version while Googling for an English translation. The quote belongs to Daiva Markelis, a Lithuanian American Professor with a PhD in linguistics… go figure… I included the part about the father because it illustrates perfectly the point I’m trying to make with this post.

That words, and letters, mean nothing by themselves.
We are the ones who attach meaning to each of them.
We are the ones who ‘lead’ them… even if sometimes unknowingly…

And precisely this is what riddles are for!
To tell us that languages, and letters, can and have to be mastered.
That unless we get to really know them, we’ll never be able to lead them where we want them.

But there’s an even deeper reason for riddles enjoying so much popularity.
Knowingly or unknowingly we somehow ‘feel’ that being familiar with letters and able to speak is not enough. That no matter how well we ‘know’ a language we’ll never grasp the full intended meaning of what is being spoken around/to us.

Yes, when speaking we should be forthcoming… to the tune of not becoming self detrimental, of course… and when listening we must remember to look for the intended meaning, not jump to conclusions according to our own opinion on the matter…

From the airlift which kept the flame of liberty alight in West Berlin to “Trump’s decision (to stop supplying arms to Kurdish fighters in Syria) appeared to catch both the Pentagon and the U.S. State Department off guard. Officials at both agencies, who would normally be informed of changes in U.S. policy toward arming the Syrian Kurds, said they were unaware of any changes. The officials spoke on condition of anonymity. It was unclear whether the Trump administration notified the Kurds of the move before telling the Turks. Nor was it how much significance the change would have on the ground, considering the fight against Islamic State is almost over.

Ich bin ein Berliner

What happened to “Ich bin ein Berliner”?!?

I’m afraid that  too many people continue to not understand what’s ‘the big issue between the free world’ and the authoritarianism which still encroaches it. They should indeed ‘go to Berlin’!

What would you prefer?

Long and thin or short and thick?

How about long AND thick?
How about REASONABLY long and thick?
Who cares about how long or thick it is IF it stays stiff for long enough?