This is a stub.
Using as little resources/effort as possible to get what you’ve set your mind to accomplish versus making as much profit as possible (in the given conditions)
Reversible versus ‘definitive’
This is a stub.
Using as little resources/effort as possible to get what you’ve set your mind to accomplish versus making as much profit as possible (in the given conditions)
Reversible versus ‘definitive’
“The wiser of the two equally matched opponents will give up first.”
This is a Romanian proverb oftentimes interpreted as a justification/rationalization for cowardly behavior.
It’s anything but!
In a protracted conflict, where none of the opponents has a clear advantage or when the price of wining would be so huge that no one is willing to underwrite it, it is essential that at least one of the interested parties comes up with something new that might defuse the situation. Otherwise the whole thing drags on, people get bitter and calloused and what might have started as a misadventure or as a badly calculated move eventually becomes a festering wound that changes, for the worse, the life of many generations to come.
Think of what happens when two families become embroiled in a ‘vendetta’.
Or about the outcome of the WWI when the people of Germany were punished for the…
View original post 427 more words

Let us imagine, for a moment – or longer, than among the already innumerable objects circling the Earth is yet another surveillance satellite.
One operated by aliens…
What would they think of the current developments?
One of the five permanent members of the UN Security Council – the topmost watchdog pretending to guard the ‘normalcy’ on Earth, brazenly attacks its neighbor.
Both the aggressor and the victim are members of the organization watched over by the Security Council.
But the aggressor has veto power over the Council.
And, of course, uses that power whenever it sees fit.
Another of the “five permanent members” of the Council chooses to abstain from voting. When the Council is discussing the aggression perpetrated by one of the permanent members of the Council against another fully recognized member of the ‘international community’.
Would the alien observers be laughing their heads off?
Would they keep us isolated from the rest of the Universe? Lest we spread our suicidal behavior ‘among the stars’…?
Both at the same time?!?
Remember the times when Putin was lionized by the Western media?
The world is turning on its head and he’s spinning fairy tales…
Besides that, what on Earth does Putin have to do with anything?
Bear with me and your curiosity will be satisfied.
Most of us believe that bed time stories come from the ancient past, that they were passed on across generations by the regular folks, from the ancient equivalent of you and me to our nephews.
Lets give this idea a second thought.
First of all there weren’t so many ‘you and me’-s readily available until recently. No more than 50 years ago very few people had enough free time, or energy, to spend on such frivolous topics. In those times most people worked/fought hard to make a living and a small minority was rich/powerful enough to live somewhat insulated from the daily worries of the commoners – ‘what will I be eating/feeding my kids tomorrow’. The rich…
View original post 667 more words
Capitolul 1.
Schimbul de ulei.
Povestea asta este menționată de fiecare dată când cineva vorbește, în prezența tatălui meu, despre ‘autoritatea publică’. De multe ori și atunci când el nu este de față…
1984.
Fabrica de locomotive din cadrul ‘concernului’ 23 August avea o echipă de service în RDG. Echipa era ‘permanentă’, doar membrii ei se schimbau la fiecare 6 luni. Aveau și o mașină, un ARO, cu care se deplasau la diferitele depouri unde aveau de făcut reparații.
Pentru echipă fusese închiriat un apartament dintr-un bloc ‘ceaușist’ din Berlin – existau în tot lagărul comunist, iar mașina era parcată pe stradă.
Prin primăvară, cei trei proaspăt sosiți din țară membri ai echipei ajung la concluzia că trebuie să schimbe uleiul din motorul ARO-ului.
Aici e momentul să fac câteva precizări.
Cei trei erau mecanici. Fiecare dintre ei era capabil să schimbe uleiul dintr-un motor cu ochii închiși și cu o mână legată la spate.
Pe vremea aia, și mai ales în țările ‘în curs de dezvoltare’, uleiul de motor se schimba în funcție de anotimp. Când era cald, era folosit un ulei ‘de vară’ – mai gros, iar când era frig, unul mai subțire. De iarnă…
Uleiul ‘ars’ era folosit, ‘la țară’, pentru ‘vopsit’ garduri. Sau alte construcții din lemn. Ca să nu putrezească… Iar dacă nu aveai rude la țară – sau gard la casă, aruncai, pur și simplu, uleiul la canal.
Cei pricepuți, care nu aveau nevoie să se ducă la ‘atelier’ pentru a schimba uleiul, trăgeau mașinile deasupra unui canal de scurgere – cu două roți pe trotuar, se băgau sub mașină, scoteau bușonul, lăsau uleiul să curgă, puneau bușonul la loc, turnau uleiul proaspăt în motor și apoi își vedeau de treaba lor.
Cei trei români proaspăt sosiți în RDG au adoptat aceiași strategie. Au pornit motorul, l-au lăsat să mergă vreo cinci minute ca să se încălzească uleiul, au tras mașina de-asupra unui canal, au băgat un carton sub ea, au scos niște scule din portbagaj și, înainte de a apuca să scoată bușonul, s-au trezit cu miliția pe cap.
Care miliție fusese chemată de o ‘babă’. O pensionară care locuia la parterul blocului în fața căruia meștereau mecanicii noștrii. Cărei pensionare i se păruse că cei trei erau angajați într-o activitate ‘dubioasă’.
Milițienii veniți la fața locului le-au explicat celor trei meșteri că în RDG era interzis să repari mașini pe stradă și că dacă ar fi apucat să arunce uleiul la canal ar fi primit o amendă echivalentă cu venitul lor pe nu știu câte luni.
Fiecare dintre cei implicați, la fața locului sau indirect, au înțeles câte altceva.
‘Baba’, și milițienii nemți, au înțeles că românii sunt muncitori dar cam necivilizați.
Cei trei au înțeles că ‘a dracului babă!’.
Iar șefii celor trei au înțeles că ‘de aia e ordine în Germania, pentru că au legi dure și le aplică întocmai’.
Capitolul 2.
Schimbul de generații.
Pe vremea aia, adică acum aproape 40 de ani, în România încă nu se terminase bine ‘diviziunea muncii’. Fiecare dintre noi se pricepea la mai multe lucruri. Și la nimic cu adevărat bine, dar asta e altă chestie.
Și pentru că toți ne pricepeam la toate, toți aveam câte o părere. Despre orice. Și fiecare cu părerea lui. Inclusiv despre ce e aia ‘lege’ și despre cum ar trebui aplicată ea.
Adică celorlalți. Întotdeauna legea trebuia aplicată celorlalți și niciodată celui care avea părerea ‘lui’.
Acum, la mai bine de o generație distanță de povestea cu care am început, foarte mulți dintre români sunt încă de acord cu ‘șefii’ menționați mai sus.
Foarte mulți români se leagănă încă în iluzia că dacă vine ‘cineva’ care să facă niște legi drepte, și pe care să le aplice ‘întocmai’, (mai rămâne de văzut cui)… atunci se va pogorî, în sfărșit, raiul pe plaiurile mioritice.
Iar experiența ‘căpșunarilor’ n-a făcut nimic altceva decât să întărească această iluzie. „Ai văzut mă ce ordine e mă peste tot?”. „Păi da, pentru că de câte ori arunci o hârtie pe jos, hop și un polițist care te amendează”.
„Păi da”, doar că ‘românii noștrii’ uită o chestie.
Câteva chestii, de fapt.
Polițiștii aia care îi amendează pe cei care aruncă hârtii pe jos – români sau de orice altă nație, pot face asta pentru că cei care aruncă hârtii pe jos sunt foarte puțini. Iar polițiștii știu, din fragedă pruncie și împreună cu imensa majoritate a populației, cât de importantă este ‘curățenia’.
Acolo, acolo unde este ordine, aruncatul de hârtii pe jos este excepția. Regula respectată, de la sine, de marea masă este că hârtiile trebuie să ajungă în coș.
Polițiștii aplică legea pentru a descuraja excepțiile.
Cei care adoptă legile pur și simplu formalizează ceva deja existent în societate. Pun pe hârtie concluziile la care au ajuns ei în urma interacțiunilor care au avut loc între ei și realitatea din jurul lor.
Iar atunci când chiar cei care fac/administrează legile se întâmplă să calce pe bec, reacția societății – a unei porțiuni suficient de mare și de activă din societate, este suficientă pentru a readuce lucrurile în zona firescului.
Capitolul 3.
Bine, și?!?
‘OK, povestea a fost fascinantă. Teoria interesantă…
‘Dar eu cu cine votez?’
Noi ce facem acum?’
În primul rând, trebuie să ne uităm în jur.
Au trecut aproape 40 de ani de la povestea din RDG.
RDG-ul nu mai există. Fabrica de locomotive a fost dărâmată. 23 August se cheama acum Faur. A devenit o curte imensă, mai mult goală, care nu mai are nici o legătură cu ce se întâmpla acolo pe vremea comuniștilor.
Și cu toate astea, România – în ansamblul ei, o duce mult mai bine decât acum 40 de ani.
Sunt, într-adevăr, unii care o duc mai prost decât pe vremea aia. Doar că cei mai mulți o duc mai bine.
Diferențele dintre clasele sociale din Romania sunt mult mai mari decât erau acum 40 de ani dar diferentele dintre România, în ansamblul ei, și Europa de Vest au scăzut foarte mult.
România a avansat mult!
Și asta în condițiile în care – iar toți suntem de acord cu privire la chestia asta, legile adoptate ar fi putut fi mult mai bune iar aplicarea lor ar fi putut fi mult mai riguroasă!
Cât de mult s-ar fi micșorat distanțele dintre noi și țările din Vestul Europei? Ca nivel de trai dacă … și ca ore de condus dacă am fi construit autostrăzile alea odată…
‘Păi da, dacă Iliescu/Constantinescu/Băsescu/Iohannis ar fi…’
Parcă m-ai întrebat ‘ce avem de făcut’, nu ‘cine e vinovat de chestia asta’!
Cine ce a făcut… e treaba istoricilor. Și a DNA-ului!
Doar că ce vor face istoricii și procurorii nu ne va face pe noi să trăim mai bine.
Pentru asta, trebuie să facem noi câte ceva.
Adică să facem și noi ce a făcut ‘baba de la parterul blocului’.
Să chemăm poliția de câte ori constatăm ceva ‘dubios’.
Să înțelegem cum am ajuns unde suntem acum.
Și să aplicăm înțelepciunea populară. „Fă ce spune popa, nu ce face popa!”

Sau, altfel spus, atâta vreme cât prea mulți dintre noi îi vom permite – sau chiar îi vom ajuta, pe cei care pescuiesc în ape tulburi… vom continua să trăim, toți, în mizerie.
Chiar dacă pentru unii mizeria este fizică iar pentru alții doar morală…
Iar apele vor începe să se curețe abia atunci când suficient de mulți dintre noi vor fi animați de sentimentul că ordinea – exprimată prin lege, este mult mai bună decât haosul.
Sentimentul.
Simpla cunoaștere nu este suficientă!
Știm cu toții că fumatul face rău dar uite cât de mulți dintre noi continuă să fumeze.

Karl Popper had described science as a (virtual) place where things happen like this:
Some guy has an inkling. Studies it and gathers a lot of information on the subject.
Based on that information, develops a hypothesis. Then attempts to prove it.
After being satisfied with how much proof they had found, the hypothesis is declared a theory. And published as such. Along with all pertinent evidence. For all those interested to see.
So that all those interested to be able to replicate the experience.
To be able to retrace the proving process. To certify its validity.
And for all those interested to be able to find any proof to the contrary!
So that, as soon as that proof had been found – and declared acceptable, the theory to be considered false. Or, at least, incomplete.
The first example which comes to my mind being that the simple existence of Einstein’s Relativity had proven that Newton’s Physics was incomplete….
Fast forward to our days.
To our raging Covid-19 pandemic.
When vaccines are already available and where there are people who refuse to be vaccinated.
The vaccine was supposed to protect us.
From becoming infected.
From needing to go to the hospital.
From dying. From ending up suffocating alone…
But people continue be infected. Even after receiving the vaccine.
People continue to be admitted to the hospital.
And people continue to die. Even after receiving the vaccine.
Wouldn’t all these evidence strongly suggest, scientifically speaking, that the vaccine is useless?
‘Useless’, to say the least?
Wouldn’t it be actually rational to frame the situation in these terms?
Well, according to Popper’s reasoning, the first vaccinated individual becoming ill had been ample enough proof of the fact that the vaccine was not 100 % foolproof. That it isn’t fail-proof!
The first vaccinated individual being admitted to the hospital had been ample enough proof that the vaccine is no absolute shield against any of us who has been infected will ever have to go to the hospital.
The first vaccinated person who had died with Covid-19 had been ample enough proof that the vaccine will not protect all of us from dying after becoming infected with this virus.
And the fact that so many of us continue to refuse to be vaccinated is ample proof of the fact that reasonable should trump rational. Yet it still doesn’t….
Of the fact that too many of us continue to consider that their short term/self serving interests are more important than other people’s lives.
And of the fact that too many of us continue to ignore how vaccines work.
The key aspect here being the last!
People continue to ignore how vaccines work simply because of the huge amount of disinformation which is being peddled on the internet right now.
It’s not the ‘refuseniks’ who put their short term/self serving interests in front and above the lives of innocent people!
It’s those who have initiated, and continue to drive, the fake-news process who will be eventually determined as having been the root-cause of the excess mortality we’re currently experiencing.
When?
Hopefully, after a reasonable amount of time.
If enough of us start behaving rationally… In a comprehensively rational manner…
In a truly scientific manner!