Cu cine ai ieși la o cafea?
Cu cineva care te respectă chiar dacă nu îți înpărtășește toate ideile
sau cu cineva care te jignește de câte ori observă că nu ești de acord
cu ceva din ce tocmai a spus/făcut?

Când facem o astfel de analiză e bine să nu pierdem din vedere câteva ‘amănunte’.

Facem parte din tot felul de ‘tabere’. Când eram tânăr, era la mare modă ‘conflictul’ dintre rockeri și depeche-șiști. Mai ține cineva minte cine erau Depeche Mode?!?

Fiecare tabără – politică sau de orice altă natură – este constituită din trei secțiuni.
Lideri, strat suport și aderenți.

Al doilea amănunt de care trebuie să ținem cont este diferența dintre cauză și vinovăție.
Tindem, pentru că este foarte comod, să atribuim vinovății, din prima, chiar și atunci când ne-ar fi nouă mult mai bine dacă am înțelege mai întâi cauzele. Cauzele care stau la baza situației pe care trebuie să o evaluăm. Înainte de a decide…

Când nu ne convine direcția în care se îndreaptă o anumită tabără, tindem să-i considerăm pe toți vinovați. Pe toți cei care se îndreaptă în acea direcție.
Și când îi considerăm vinovați avem tendința de a nu-i mai respecta. Sau, în orice caz, de a-i respecta mai puțin pe cei care se îndreaptă în altă direcție decât cea în care ne îndreptăm noi.

Tocmai ce am făcut o pauză. Și am trecut prin dreptul unui televizor.

Antena 3, dezbatere între oamenii lui George Simion și câțiva dintre cei care susțin varianta Nicușor Dan.
După cinci minute am ajuns la concluzia că George Simion nu ar exista, ca fenomen politic și/sau social, dacă nu ar fi suficient de multe persoane dispuse să spună orice, să facă orice fel de echilibristică verbală – indiferent de cât de penibilă – în sprijinul Ideei.
Ideeii că ce?!? Ce întrebare e asta?
Nu contează ce idee. Nu contează ce este în interiorul Ideeii! Contează doar faptul că aceea este Ideea.
Ideea care a fost deja expusă și care trebuie apărată până în pânzele albe. Împotriva oricărei evidențe!

Și am mai învățat ceva.
Cei care apără ideea inclusivă, cea în interiorul căreia fiecare dintre noi ne putem căuta un loc în care să trăim, nu au nici o șansă. În măsura în care cei care organizează astfel de ‘confruntări’ permit celor convinși că doar ei au dreptate să vorbească peste rând. Să întrerupă. Să fragmenteze discuția în așa hal încât ascultătorii să nu mai înțeleagă nimic.
Atâta vreme cât organizatorii dezbaterii permit celor convinși că doar ei au dreptate să se manifeste de parcă ei ar deține adevărul absolut.
De fapt, un astfel de comportament denotă faptul că organizatorii respectivi chiar acceptă varianta celor convinși. Varianta că adevărul convinșilor este singurul adevăr adevărat!

Pauza s-a terminat, capul la fund.

Ce vreau să spun cu chestia asta?

Că nici eu n-aș merge la o cafea cu liderii/inițiatorii unei tabere care merge într-o direcție pe care eu o consider a fi greșită. Atât de greșită încât îi duce în prăpastie pe cei care o urmează. Sinucidere curată!
Poate doar dacă aș fi și eu lider de tabără și aș încerca să fac ceva… Doar că atunci aș acționa în interes de serviciu. Ca persoană oficială și nu ca un simplu om.
Poate nici cu membrii din stratul de suport. Care, cel puțin teoretic, știu încotro se îndreaptă lucrurile. Și care ar trebui să-și asume responsabilitatea. Inclusiv pentru consecințele pe care urmează să le tragă chiar ei. Și ei… De prea multe ori nu este cazul. De prea multe ori, cei din stratul de suport se comportă de parcă ei ar fi undeva în afara evenimentelor. De parcă acele evenimente nu urmează să le definească și lor soarta. Dar dacă sunt dispuși să poarte o discuție onestă… în loc să continue cu îmbârligăturile…

Cu aderenții e altă situație. Cei mai mulți dintre ei au motivele lor pentru a fi acolo. Motive de ordin personal.
Liderii/conducătorii și cei din stratul suport se așteaptă la niște câștiguri personale ca urmare a rolului pe care se pregătesc să-l joace. Iar cei mai mulți dintre aderenți sunt acolo din motive ‘închipuite’. Cred ei, au fost convinși de către cei din stratul de suport, că ‘așa trebuie să fie’. Nu atât că lor, personal, le va fi mai bine ci doar că ‘așa e bine/normal să fie lucrurile.’ Adică au fost păcăliți!

E foarte simplu să-i considerăm pe toți ca fiind vinovați. Pentru ce se întâmplă. Pentru direcția în care merge întreaga tabără. Da’ o fi bine?

Atunci când extindem pătura de vinovăție și asupra aderenților ne tăiem, nouă, creanga de sub picioare. De sub picioarele noastre.

Ratăm șansa de a înțelege cum de a fost atât de ușor pentru cei din stratul de suport să-i păcălească pe aderenți. Ce i-a făcut atât de susceptibili. Care au fost condițiile în care s-au lăsat manipulați atât de ușor!
Și, mai ales, ratăm orice șansă de a intra în dialog cu ei. De a-i convinge. Și de a fi convinși cu privire la porțiunea lor de adevăr. De a afla ce i-a mânat în luptă!