Archives for category: comunicare efectiva
« Older Entries
Newer Entries »

Mult zgomot pentru…

May 22, 2025 //
0

Fiecare dintre noi capătă doar ce acceptă!

Am să lămuresc mai întâi cum e cu ‘căpătatul’.
Aș fi putut formula mai frumos. Fiecare are doar ce primește, de exemplu. Doar că ar fi fost inexact!
Avem, fiecare dintre noi, două feluri de ‘lucruri’. Două feluri de ‘posesiuni’.
Unele ne-au fost ‘vârâte pe gât’, pe celelalte le-am ‘ridicat noi de pe jos’.
Am primit genele și educația de la părinți. Și ne-am apucat de fumat pentru că atâta ne-a dus capul.
De avut, noi le avem pe toate. Atât pe cele care ne-au fost vârâte pe gât cât și pe cele pe care le-am ales noi. Ni s-au oferit și le-am acceptat. Le-am ‘căpătat’!

Cam așa și cu ‘zgomotele’ astea.

În noaptea alegerilor, domnul Simion a recunoscut rezultatul anunțat de căte BEC.
După câteva zile, a cerut anularea alegerilor.

Dovezi… ioc!
Drept pentru care, Curtea Constițională a validat alegerile.

Concecințe?

Domnul Simion s-a făcut de râs. Ultimul domn Simion…
Domnul Simion de acum câteva zile părea că se înscrie pe traiectoria unui politician de cursă lungă. Care acceptă rezultatul nefavorabil, pentru el, în așteptarea unor vremuri mai bune. Acceptarea rezultatului, atunci când alegerile au fost organizate corect, fiind o condiție obligatorie pentru o eventuală participare la o altă rundă de alegeri. Ce alegător cu scaun la cap ar alege un candidat care nu recunoaște rezultatul unor alegeri corecte la care a luat parte?!?
Dacă nu recunoști rezultatul nefavorabil, deschizi ‘ușa pandorei’. Data viitoare, când s-ar putea să fii ales tu, contracandidatul tău ar putea face același lucru… Iar tu ai fost primul care ai deschis această ușă!

Și atunci?
De ce a depus al doilea domn Simion contestația? Fără nici un fel de dovezi cât de cât concludente?

Pentru a-și fideliza alegătorii? Pentru a-i convinge că el va lupta în continuare ‘pentru ei’?
Și pentru asta. O parte dintre simpatizanții săi vor aprecia eforturile sale. Consecvența sa, chiar dacă dincolo de zona bunului simț. O altă parte dintre ei va înțelege ce se întâmplă și va renunța…

Din păcate, pentru noi toți, efectele acestui gen de acțiune politică sunt mai insidioase.
Noi, societatea – prin reprezentanții noștri dar și fiecare dintre noi, avem ceva de făcut.
Să ne apucăm de treabă.
Guvernanții să se înțeleagă între ei și să se apuce de guvernat.
Noi să ne împăcăm între noi și să ne apucăm de muncă.

Și aici apare diferența dintre lucrurile care ne sunt băgate pe gât și cele pe care le ridicăm noi de pe jos.

Al doilea domn Simion a încercat să ne bage pe gât ideea că alegerile au fost fraudate.
Câțiva dintre noi se comportă ca și cum ar fi dispuși să ia în considerare ipoteza. Au făcut mare știre din chestia asta. O discută la televizor în regim de știri care se sparg precum valurile în poalele noastre… Breaking news…

Pe bune?!?
Dacă unii dintre noi tot rostogolesc inepțiile astea de colo până colo, când și cum mai pot guvernanții să guverneze?
Dacă tot măcinăm prostiile astea, cum și când vom mai reuși să ne împăcăm între noi? Să ne apucăm de treabă?

Libertatea de expresie?
Da, domnii Simion – amândoi, au voie să spună tot ce vor.
Domnii și doamnele din presă la fel. Au voie să pună pe tapet și să discute până în pânzele albe orice subiect li se pare suficient de important.
Iar noi avem nevoie – nu voie, NEVOIE – să alegem cu multă grijă subiectele la care punem botul!
Pentru singurul motiv că noi, noi toți, suntem cei care vom suporta consecințele! Consecințele alegerilor noastre…

Tags , , ,
Categories 1989 and the Global Financial Crises, alegerile pe care le facem, comunicare efectiva, constiinta de sine, Cu pielea la bataie, Drepturile Omului, In limba Romana, Incredere, Omul ca masura a tuturor lucrurilor

Ieșirea

May 21, 2025 //
0

Trăind în cercul vostru strâmt,
Norocul vă petrece.
Mihai Eminescu

Maica Leana din Deleni are pensia mică. Atât de mică încât se descurcă greu.
Ea știe – din surse main-stream, inclusiv gura lumii – că mărimea mică a pensiei pe care o primește se datorează, măcar parțial, relației speciale dintre ‘unii oameni’ și bugetul statului. De la pensionarii speciali până la operatorii economici privați care pun în operă, scump și prost, mare parte din contractele pe bani publici.
Maica Leana știe cele de mai sus pentru că presa main-stream scoate la iveală tot felul de afaceri din astea dubioase.
Maica Leana nu are nici o speranță cu privire la ziua de mâine. Unde apleacă urechea, aude că ‘deficitul’, că ‘trebuie mărite taxele’, că ‘or să crească prețurile’, că…
Nici unul dintre partide nu promite eradicarea corupției. În afară de USR. Numai că tot din media maica Leana a aflat că nu se poate pune bază pe USR-ul ăsta. N-a prea înțeles ea cum e cu gheii, cu UE, cu tranziția verde, cu… Tot cea-înțeles este că USR-ul ăsta ‘e o adunătură de dubioși’. Prea sunt mulți cei care spun chestia asta! Trebuie să fie ceva adevărat…
Singura speranță e vestea care a venit pe Tik-Tok. Și a fost confirmată de preot, în biserică. Georgescu, Simion, AUR, POT… Oameni tineri, îmbracați cum se cade, promit să facă ordine, să pună România la locul ei – adică mai presus de orice! – … Mesajul care îi ajunge la ureche este foarte bine structurat de către propagandiști versați, țintit exact pe capacitatea ei de percepție și calibrat pe starea ei de spirit.
Așa că a votat și ea după cum i-a spus inima. Cu sete!

Și acum ce facem? O înjurăm pe maica Leana? O facem albie de porci pe motiv că a făcut România de râs? Îi reproșăm că fiică-a, badantă în Italia, a votat împotriva Europei? Că fi-su, care muncește pe câmp în Anglia, a votat cu unul care vrea să readucă România sub cnutul rusesc?
Ne apucăm să-i învățăm, pe toți, gândirea critică?

Prezența la vot, turul II.
37.5%, nuanța cea mai deschisă, până la 81,4%

Observăm cu ochiul liber că locuitorii județelor mai bine conectate la economia Europeană au votat mai mult.

Verde=Legături cât mai strânse cu Europa
Galben=Schimbare cu orice preț

Nu doar mai mult ci și mai ‘altfel’!
Având în vedere intensitatea legăturilor cu Europa, ai spune că județele mai conectate ar fi trebuit să fie mai ‘exasperate’, nu?
Având în vedere toate câte i se reproșează Europei, tocmai cei mai conectați cu Europa ar fi trebuit să fi votat mai înverșunat cu suveraniștii! Cu cei care promit să ne apere de influențele malefice care vin de acolo…

Și atunci?!?

Ce ne propunem?
Să facem ceva împreună?
Să ne simțim bine, fiecare în bula lui? Indiferent de consecințele pe termen mediu și lung?

Sustenabilitate.
Ne interesează?



Tags , , ,
Categories 1989, alegerile pe care le facem, Ce tara lasam copiilor nostri?, colaborare, comunicare efectiva, constiinta de sine, Cu pielea la bataie, identitate colectiva, In limba Romana, Omul ca masura a tuturor lucrurilor

Cu ce ne(-)am ales?

May 20, 2025 //
0

Nimeni nu primește tot ce merită!
Tot ce avem este ce am acceptat.

Care sunt asemănările și diferențele dintre sondajele de opinie și alegerile democratice?

Sondajele sunt comandate, și plătite, de către cei ce urmează să beneficieze de ele. De fiecare dată când comanditarii simt nevoia să ‘ia pulsul mulțimii’.
Alegerile democratice vin. Se ‘întâmplă’. La termen sau de câte ori este nevoie.

Rezultatele sondajelor sunt publicate sau nu, în funcție de dorința/interesul celor care le-au plătit. Sunt interpretate de către cei care le-au făcut și înțelese/acceptate, sau nu, de către cei care le-au comandat. Sunt atât de corecte pe cât de pricepuți și onești au fost cei care au efectuat măsurătoarea.
Rezultatele alegerilor sunt publice. Dacă alegerile sunt cu adevărat democratice, nu se pune problema corectitudinii sau a onestității, cel puțin atunci când este vorba de rezultatele imediate. Sunt interpretate la rândul lor de către cei aleși să le pună în practică. Și abia aici, în cazul rezultatelor practice, se pune problema onestității și priceperii aleșilor.

Pe scurt, sondajele de opinie și alegerile democratice măsoară același lucru. Ce simte populația cu privire la situația actuală, în ce direcție ar vrea să meargă și cine sunt cei care ar trebui să guverneze. Să facă ceva cu privire la situație și să asigure cadrul organizatoric în care oamenii să poată face ce au de gând să facă.

Diferențele dintre ele fiind totuși majore. Dacă rezultatele unui sondaj sunt irosite, adică prost interpretate, principalul pierzător este cel care a comandat sondajul. Dacă un sondaj a fost făcut prost, comanditarul a aruncat banii pe geam iar cel care a făcut sondajul este descalificat. Într-o lume normală…
Dacă rezultatele unor alegeri sunt prost interpretate și, pe cale de consecință, alegătorii nu sunt mulțumiți de rezultatele guvernării… situația rezultată este mult mai complicată. Întreaga societate are de suferit, nu doar aleșii care au făcut boacăna. Apar tot felul de tensiuni interne, de fracturi sociale, numai bune de exploatat. Numai bune de exploatat de către tot felul de pescuitori în ape tulburi, dispuși să facă orice pentru a-și atinge ei scopurile. Indiferent de consecințe! Indiferent de consecințele care urmează să fie resimțite, la un moment dat, de alegători.

Ce vreau să spun cu chestia asta?

Mesajul transmis de către cei care s-au ostenit să voteze este cât se poate de clar.
Turul 1: 61,96% au votat cu cei doi candidați percepuți ca fiind anti-sistem. 53.21% din electorat a ieșit la vot.
Turul 2: 100% din cei 64.72% din electoratul care a considerat că merită să facă acest lucru au votat pentru un candidat ‘antisistem’. 64.72% din electorat, adică majoritatea absolută, consideră că lucrurile trebuie schimbate din temelie. „Antisistem”.
Mai rămâne ca cei ce vor guverna să ‘vadă’ aceste cifre. Să înțeleagă realitatea din spatele cifrelor. Să le interpreteze corect și să facă în așa fel încât pescuitorii în ape tulburi să aibe mai puține tensiuni sociale de exploatat la următoarele alegeri.

Mesaje precum cel din imaginea de mai sus vor mai apărea.
Cei care le pun la cale, la ordinul și pe banii pescuitorilor în ape tulburi, vor continua să facă acest lucru. Să le conceapă și le distribuie. Din asta trăiesc.
Percepția publicului, referitor la toate mesajele, depinde de trei lucruri. De calitatea mesajului, de starea de spirit a indivizilor și de coeziunea socială.
Un mesaj ‘scris’ ‘bine’, care pornește de la starea de spirit a publicului țintă are mai mari șanse să deterioreze coeziunea socială. Să provoace – sau să accentueze dacă este cazul – fracturi în interiorul organismului social. Adică exact ce își doresc pescuitorii în ape tulburi. Dezbină și cucerește…
Nu-i putem opri pe pescuitori să pescuiască. Pe interpușii lor să nădească publicul țintă folosindu-se de rețelele sociale. Să instrumenteze anti-social așa numitele rețele sociale…
Putem influența starea de spirit a publicului țintă! Le putem arăta exasperaților respectul cuvenit pentru ce au făcut. Dacă nu se lăsau influențați într-o atât de mare măsură, manevrele actorului statal care a încercat influențarea alegerilor treceau neobservate. Dacă nu ieșeau la vot în noiembrie 2024… cine știe pe cine aveam președinte astăzi! Nemulțumirea rămânea ascunsă, lucrurile mergeau înainte ca până acum iar la următoarele alegeri opoziția distructivă reușea ce i s-a trasat. Readucerea României la statutul de vasal ideologic al ‘marelui prieten de la răsărit’.

Putem reface coeziunea socială!
Începând să reparăm greșelile făcute.

Tags , , ,
Categories 1989, Alegeri, colaborare, comunicare efectiva, constiinta de sine, Cu pielea la bataie, In limba Romana, Incredere, Respect Mutual.

Punctul pe i

May 14, 2025 //
0

‘Ce coincidență!
43% suferă de analfabetism funcțional și
41% votează cu George Simion…‘

Cred că situația merită o analiză mai nuanțată.

Sunt, într-adevăr, foarte mulți ‘analfabeți funcționali’. Numai că…
Termenul, în sine, este înșelător.
Analfabet este cineva care nu știe să citească. Funcțional este cineva care funcționează. Care se descurcă.
Analfabet funcțional este cineva care se descurcă cu toate că nu știe să citească.
Și atunci?!? De ce s-ar mai strădui să învețe?…
Am impresia că cei care se reped să împartă oamenii în categorii n-au prea nimerit-o de data asta!
Conform internetului, „Definiția uzuală a analfabetismului funcțional este incapacitatea de a înțelege ideea unei povești.” Adică ‘o persoană care știe să citească dar nu prea știe să gândească. Care nu poate să înțeleagă un mesaj scris de o altă persoană’.

Hopa!
Din câte știam eu, înțelegerea e treaba celui care încearcă să comunice și nu a celui care este ținta comunicării. Aici e vorba despre ABC-ul marketingului. Inclusiv a celui politic…
Dacă vrei să fii priceput – adică să te-nțeleagă lumea, vorbește pe limba celor cărora te adresezi!
Dacă nu ești în stare să faci acest lucru, elementar, și după aceea tot tu ești cel care te superi pe oameni că nu te înțeleg…

Poate ar fi cazul să schimbăm puțin termenul.
„Alfabet disfuncțional”. Adică cineva care nu face față cu toate că știe să citească…
Nu mă apuc acum să fac paradă. Da, știu ceva engleză. Și da, asta ar fi o mai bună traducere a termenului „functional illiteracy”. Mai gândiți-vă un pic…

De fapt și de drept, avem de a face cu oameni care nu înțeleg, din diverse motive, un text care referă la ceva ce nu face parte din domeniul lor de expertiză.
Aproape toți suntem experți în câte ceva. Altfel am muri de foame…
Dar foarte puțini dintre noi știm să facem analiză pe text! Pentru că nu e treaba noastră…

‘Specialiștii’ vorbesc despre ‘nevoia de gândire critică’.
Despre nevoia de a pune la îndoială mesajele pe care le primim. Despre nevoia de a verifica. De a merge la sursă…
Alți specialiști vorbesc despre nevoia de încredere.
Și toate astea în timp ce marea majoritate dintre noi am fost educați să citim cu atenție și să aplicăm cu strictețe regulile! De la instrucțiunile de folosire a ascensorului până la procedurile după care ne îndeplinim sarcinile de serviciu!
Cine, unde și când ne învață despre ‘gândirea critică’?!? Despre cum să facem deosebire între când e bine să avem încredere și când ar fi cazul să punem la îndoială?!?

Ca să facem treaba asta, să facem deosebirea între cele două situații, avem nevoie de un set de valori!
De un set de instrucțiuni, dacă vă sună mai bine, despre cum se folosește gândirea critică. Dacă vrem să obținem ceva…
Dacă vrem să obținem soluții. Soluții în loc de fundături!

Nu de mult am trecut printr-o pandemie. Unii dintre noi, din prea multă gândire critică, au refuzat să se vaccineze. Acum refuză să-și vaccineze copiii…

Să revenim.
Setul acela de valori, pentru a rămâne valabil, are nevoie de reglaje fine. Și are nevoie să fie susținut, continuu, de o serie de specialiști în domeniu. De specialiști care să aibe credibilitate. De intelectuali. De figuri publice cu anvergură care să genereze încredere.
De politicieni care regleze fin treburile publice.
De antreprenori care să genereze bunăstare.
De artiști care să ne facă viața mai frumoasă.

Suntem în situația în care 41% dintre noi au votat într-un anume fel. În condițiile în care, la primul tur, abia jumătate dintre noi s-au decis să facă efortul.
Unii dintre noi, care au votat altfel decât cei 41%, s-au apucat să spună tot felul de chestii despre ei. Despre cei 41%.
Câțiva au încercat să înțeleagă.

Uite ce am înțeles eu.

Cei 41% au votat mai ales din frustrare.
De fapt, cam 65% dintre voturile exprimate au fost ‘anti-sistem’. Vă las pe voi să faceți calculele.

Și atunci?
De ce 41% au ales ce au ales?

Pentru că spațiul public a fost abandonat!

Pentru că prea mulți dintre politicieni și-au văzut mai degrabă de politicile lor.
Pentru că prea mulți dintre antreprenori au rămas la stadiul de afaceriști. Preocupați atât de mult de succesul propriei afaceri încât au neglijat faptul că afacerile de succes au nevoie de un mediu stabil. De o societate stabilă!
Pentru că prea mulți dintre intelectualii adevărați s-au retras în turnurile lor de fildeș. Acolo unde s-au învățat să trăiască încă de pe vremea lui Pingelică.

Oamenii de rând, oamenii obișnuiți, cei care fac totul posibil, au rămas la dispoziția ‘orchestratorilor’.
Exasperarea oamenilor, care n-a mai avut cum să se exprime după ce bătăușii lui Dragnea i-au maltratat pe manifestanții din vara lui 2018, a fost instrumentalizată în furie.
Iar pandemia a fost un mediu de cultură extrem de propice.
Modul în care cei aflați la butoane au răspuns la problemele apărute a transformat societatea într-o oală sub presiune.
Exasperarea deja prezentă a fost identificată ca fiind o resursă extrem de valoroasă. Pentru ‘ei’. Pentru cei care au pus la cale, în folos propriu, toată chestia ‘asta’.
Exasperarea a fost transformată în furie.
Cu ajutorul social-media și în situația în care cei care ar fi trebuit să se ocupe de gestionarea vieții publice au dormit în cizme.

Înțelegem?
Că fără exasperarea publicului, ‘orchestratorii’ n-ar fi avut ce să orchestreze?
Ce exasperare să instrumentalizeze în furie?
Facem ceva pe chestia asta?!?

Tags , , ,
Categories 1989, comunicare efectiva, constiinta de sine, cooperare, Cu pielea la bataie, identitate colectiva, In English, Incredere, Manipulare

Virgula de sub ț

May 13, 2025 //
0

Cu cine ai ieși la o cafea?
Cu cineva care te respectă chiar dacă nu îți înpărtășește toate ideile
sau cu cineva care te jignește de câte ori observă că nu ești de acord
cu ceva din ce tocmai a spus/făcut?


Când facem o astfel de analiză e bine să nu pierdem din vedere câteva ‘amănunte’.

Facem parte din tot felul de ‘tabere’. Când eram tânăr, era la mare modă ‘conflictul’ dintre rockeri și depeche-șiști. Mai ține cineva minte cine erau Depeche Mode?!?

Fiecare tabără – politică sau de orice altă natură – este constituită din trei secțiuni.
Lideri, strat suport și aderenți.

Al doilea amănunt de care trebuie să ținem cont este diferența dintre cauză și vinovăție.
Tindem, pentru că este foarte comod, să atribuim vinovății, din prima, chiar și atunci când ne-ar fi nouă mult mai bine dacă am înțelege mai întâi cauzele. Cauzele care stau la baza situației pe care trebuie să o evaluăm. Înainte de a decide…

Când nu ne convine direcția în care se îndreaptă o anumită tabără, tindem să-i considerăm pe toți vinovați. Pe toți cei care se îndreaptă în acea direcție.
Și când îi considerăm vinovați avem tendința de a nu-i mai respecta. Sau, în orice caz, de a-i respecta mai puțin pe cei care se îndreaptă în altă direcție decât cea în care ne îndreptăm noi.

Tocmai ce am făcut o pauză. Și am trecut prin dreptul unui televizor.

Antena 3, dezbatere între oamenii lui George Simion și câțiva dintre cei care susțin varianta Nicușor Dan.
După cinci minute am ajuns la concluzia că George Simion nu ar exista, ca fenomen politic și/sau social, dacă nu ar fi suficient de multe persoane dispuse să spună orice, să facă orice fel de echilibristică verbală – indiferent de cât de penibilă – în sprijinul Ideei.
Ideeii că ce?!? Ce întrebare e asta?
Nu contează ce idee. Nu contează ce este în interiorul Ideeii! Contează doar faptul că aceea este Ideea.
Ideea care a fost deja expusă și care trebuie apărată până în pânzele albe. Împotriva oricărei evidențe!

Și am mai învățat ceva.
Cei care apără ideea inclusivă, cea în interiorul căreia fiecare dintre noi ne putem căuta un loc în care să trăim, nu au nici o șansă. În măsura în care cei care organizează astfel de ‘confruntări’ permit celor convinși că doar ei au dreptate să vorbească peste rând. Să întrerupă. Să fragmenteze discuția în așa hal încât ascultătorii să nu mai înțeleagă nimic.
Atâta vreme cât organizatorii dezbaterii permit celor convinși că doar ei au dreptate să se manifeste de parcă ei ar deține adevărul absolut.
De fapt, un astfel de comportament denotă faptul că organizatorii respectivi chiar acceptă varianta celor convinși. Varianta că adevărul convinșilor este singurul adevăr adevărat!

Pauza s-a terminat, capul la fund.

Ce vreau să spun cu chestia asta?

Că nici eu n-aș merge la o cafea cu liderii/inițiatorii unei tabere care merge într-o direcție pe care eu o consider a fi greșită. Atât de greșită încât îi duce în prăpastie pe cei care o urmează. Sinucidere curată!
Poate doar dacă aș fi și eu lider de tabără și aș încerca să fac ceva… Doar că atunci aș acționa în interes de serviciu. Ca persoană oficială și nu ca un simplu om.
Poate nici cu membrii din stratul de suport. Care, cel puțin teoretic, știu încotro se îndreaptă lucrurile. Și care ar trebui să-și asume responsabilitatea. Inclusiv pentru consecințele pe care urmează să le tragă chiar ei. Și ei… De prea multe ori nu este cazul. De prea multe ori, cei din stratul de suport se comportă de parcă ei ar fi undeva în afara evenimentelor. De parcă acele evenimente nu urmează să le definească și lor soarta. Dar dacă sunt dispuși să poarte o discuție onestă… în loc să continue cu îmbârligăturile…

Cu aderenții e altă situație. Cei mai mulți dintre ei au motivele lor pentru a fi acolo. Motive de ordin personal.
Liderii/conducătorii și cei din stratul suport se așteaptă la niște câștiguri personale ca urmare a rolului pe care se pregătesc să-l joace. Iar cei mai mulți dintre aderenți sunt acolo din motive ‘închipuite’. Cred ei, au fost convinși de către cei din stratul de suport, că ‘așa trebuie să fie’. Nu atât că lor, personal, le va fi mai bine ci doar că ‘așa e bine/normal să fie lucrurile.’ Adică au fost păcăliți!

E foarte simplu să-i considerăm pe toți ca fiind vinovați. Pentru ce se întâmplă. Pentru direcția în care merge întreaga tabără. Da’ o fi bine?

Atunci când extindem pătura de vinovăție și asupra aderenților ne tăiem, nouă, creanga de sub picioare. De sub picioarele noastre.

Ratăm șansa de a înțelege cum de a fost atât de ușor pentru cei din stratul de suport să-i păcălească pe aderenți. Ce i-a făcut atât de susceptibili. Care au fost condițiile în care s-au lăsat manipulați atât de ușor!
Și, mai ales, ratăm orice șansă de a intra în dialog cu ei. De a-i convinge. Și de a fi convinși cu privire la porțiunea lor de adevăr. De a afla ce i-a mânat în luptă!

Tags , ,
Categories 1989, an electoral, ce alegeri facem, comunicare efectiva, constiinta de sine, Cu pielea la bataie, In limba Romana, Manipulare

Progres

May 12, 2025 //
0

Diferența dintre prezent și trecut,
cu condiția ca aceasta să-i convină celui care face evaluarea.
Ce ce promite despre viitor cel ce pretinde să fie recompensat
acum pentru serviciile pe care urmează să le presteze.
Speranțele celor care trebuie să plătească astăzi
pentru cele ce se vor întâmpla mâine.

În iarna lui ’89 Puterea a trecut dintr-o mână într-alta.

În primăvara lui ’90, Puterea i-a chemat pe mineri. Și le-a mulțumit pentru ordinea făcută.

În vara lui 2018, Puterea a pus tunurile cu apă pe protestatarii adunați în Piața Victoriei.

În primăvara lui 2025, înainte de un tur al doilea organizat imediat după o altă Duminică a Orbului, Puterea organizează impecabil o manifestație de sprijin pentru un candidat independent.
După ce, cu câteva zile înainte, aceiași putere organizase, la fel de impecabil și în același loc unde fuseseră bumbăciți protestatarii din 2018, o manifestație în timpul căreia participanții si-au declarat intenția de a rămâne în Europa. Cu toate că nu-i dă nimeni afară…

Revenind la progres, e clar că astăzi e mai bine decât a fost.
Că avem multe de plătit pentru ca mâine să fie și mai bine. Sau măcar să nu fie mai rău…
Și că avem ceva de făcut, noi, dacă vrem ca lucrurile să rămână așa. Adică perfectibile!

Tags , , ,
Categories 1989, alegerile pe care le facem, Chance, comunicare efectiva, constiinta de sine, cooperare, Cu pielea la bataie, evolutie, identitate colectiva, In limba Romana

Fiecare la timpul său

May 11, 2025 //
0

Războiul celor două secte.
Petrov contra Georgescu.
Crin Antonescu

Se întâmplă lucruri.
În jurul nostru. Care ne afectează pe noi.
Unele dintre aceste lucruri ‘ni se întâmplă’ – adică sunt inițiate ‘din afara puterii noastre de decizie’ – iar pe altele ni le facem cu mâna noastră.
La primele putem doar să reacționăm. Așa cum reacționăm după o furtună sau după un cutremur. Pe cele pe care ni le facem cu mâna noastră putem să le gândim mai bine.

Vă încurajez să citiți postarea domnului Crin Antonescu. Este foarte interesantă. Și conține multe bucăți de adevăr. Tot așa cum spusele domnului George Simion conțin și ele bucăți mari de adevăr…
Doar că adevărul nu funcționeză pe bucăți!

Căutând ‘cheile de boltă’ reușim să ne descurcăm, să facem ordine, printre bucățile parțiale de adevăr.
„Petrov contra Georgescu” și „Te agresez sexual scroafo”

În cazul domnului George Simion, lucrurile sunt relativ simple. S-a demascat singur. Indiferent de cât de multă dreptate are atunci când vorbește despre corupția care ne ține pe loc, ar fi o formă de sinucidere colectivă să ne punem speranța în cineva care poate pronunța asemenea cuvinte precum cele de mai sus. Care se poate comporta în diverse contexte publice în modul în care s-a comportat domnul Simion de-a lungul timpului.

Ajungem la „Petrov contra Georgescu”
Din estimările mele, Antonescu are, într-un fel, dreptate. Avem de a face cu o formă de război civil. Între două dintre aripile ‘sistemului’. Una mai veche, aflată la butoane de 35 de ani, și lupii tineri. Care, simțind finalul – precum Iliescu, Brucan și restul găștii care a inventat FSN-ul, încearcă să facă și ei ce a mai fost făcut odată. Să schimbe sistemul actual cu sistemul lor. Adică să păstreze sistemul dar să se cațere ei la butoane.

Doar că aici avem de a face cu o mică-mare diferență.

Acțiunea lui Iliescu et. comp. a fost benefică. Pentru toți. Chiar dacă el și gașca lui au avut cel mai mult de câștigat, noi – restul – am beneficiat din plin de schimbare. Cei mai mulți, cel puțin din punct de vedere statistic. Adică nu toți, așa cum ar fi fost normal. Sustenabil, că tot e la modă termenul.
Mai mult, revoluția din 1989 a avut succes pentru ca a fost susținută de popor. Toată lumea, inclusiv activul de partid, era atât de exasperată de cele ce se întâmplau încât schimbarea a fost fulgerătoare. Nu suficient de adâncă, nu suficient de cuprinzătoare, dar fulgerătoare!

Tocmai pentru că toată lumea avea de câștigat și doar câțiva nomenclaturiști aveau ceva de pierdut.

Acuma, în zilele noastre, situația e la fel de simplă.
Doar mai greu de văzut…

Petrov, cu abilitatea sa de a vedea de unde bate vântul, s-a poziționat corect.
Bine, asta nu-i scade ‘meritele anterioare’… Faptul că își vede interesul nu înseamnă că merită să i se șteargă păcatele, și nu sunt puține, deja comise…

Cei mai mulți dintre noi, statistic vorbind, ar avea de pierdut dacă gașca lupilor tineri ar reuși să ajungă la butoane. Faptul că prea mulți dintre noi – cei care n-au ieșit la vot la primul tur – încă n-au înțeles chestia asta… nu schimbă cu nimic situația.
Dacă vrem să păstrăm ce e bun din ce avem deja, e nevoie să facem alegeri clare.

Acum este nevoie să introduc conceptul de ‘framing’. O chestie psihologică, folosită în negociere. Formulezi problema în termeni favorabili concluziei la care vrei să ajungi, producând confuzie în mintea celui cu care negociezi.

Vorbeam mai sus de nevoia unei decizii clare. În condițiile în care problema fusese deja formulată de Antonescu.
„Petrov contra Georgescu”.

Adică ‘am de ales între un securist și un produs secundar al aceleiași securități?!?
Mai bine stau acasă…’

Nu-i chiar așa!
Petrov este, de data asta, de partea bună a baricadei pentru că îi convine. Lui!
Dar asta nu-i descalifică pe toți ceilalți care sunt pe partea noastră a baricadei.
Faptul că securistul Petrov este unde este nu ne face securiști pe toți cei care suntem tot aici!

În schimb, dacă prea mulți dintre noi vor sta acasă în loc să voteze Nicușor Dan, s-ar putea ca data viitoare să nu mai aibe greutate voturile nici unuia dintre noi.
Vecinii noștri unguri voteaza de vreo 10 ani încoace și tot Orban iese… Asta în timp ce ungurii de rând o duc din ce în ce mai rău!
Chiar vrem să punem în aplicare „multe din pozițiile lui Viktor Orban”? Așa cum ne propune domnul George Simion? Având în vedere consecințele?

Tags , , ,
Categories 1989, alegerile pe care le facem, cadre mentale, comunicare efectiva, constiinta de sine, coruptie, Cu pielea la bataie, In limba Romana

Cu materialul clientului

May 9, 2025 //
1

Nu știu cu ce arme se va lupta în cel de al treilea război mondial,
știu doar că în cel de al patrulea vor fi folosite ciomegele.
Albert Einstein

“Studiu marca Frappe Digital, efectuat în aprilie 2025 pe un eșantion de 1077 persoane, reprezentativ pentru populația cu vârste între 18 și 65 de ani din mediul urban din România.”

Hai s-o luam altfel.
Regimul lui Ceaușescu – care nu mai era de mult comunist, doar dictatorial – s-a prăbușit ca oricare altă dictatură. Din cauza greșelilor acumulate. Din cauza incapacității sistemice a oricărei dictaturi de a se adapta în mod eficient la schimbare. De fiecare dată când încearcă să rezolve o problemă, dictaturile ‘cheltuie’ mai multe resurse decât își permit. Decât pot genera…

Unii dintre ‘vizionarii timpului lor’ – Iliescu, Brucan și alții – s-au prins despre ce urma să se întâmple. S-au organizat și au așteptat să se coacă buboiul. Și când acesta a ajuns la maturitate, când mămăliga a explodat, ei erau pregătiți. Au luat puterea și s-au bucurat de roadele prevederii lor.
Noi, restul, am primit firimiturile de la masa lor. O ducem mult mai bine decât pe vremea lui Pingelică dar mult mai prost decât am fi putut trăi dacă lucrurile mergeau așa cum ar fi trebuit să meargă.
Natural, cu picul ăla de corupție ținută în frâu care este inevitabil în orice societate liberă și deschisă.
Așa, cu ‘sistemul’ mufat la toate traseele de bani publici, am fost în situația lui Sisif. Urcam un bolovan pe munte în timp ce un uliu ne mânca ficații!

Situația seamănă foarte bine cu cea de la sfărșitul erei Pingelică. ‘Sistemul’ s-a osificat. Sistemul de Pile, Cunoștințe și Relații inițiat pe vremea FSN-ului și rafinat de urmașii acestuia. Osificat fiind, sistemul – adică cei care îl populează și beneficiază de pe urma lui – face din ce în ce mai multe greșeli. Și consumă din ce în ce mai multe resurse, fără să mai rezolve problemele. Oamenii, din ce în mai mulți dintre ei, sunt din ce în ce mai exasperați.

‘Unii’ s-au prins. S-au organizat. Și au încercat să facă ce au făcut feseniștii acum 35 de ani. Să se folosească de mânia proletară, cât se poate de justificată, pentru a se cocoța ei la putere. Să dea jos ‘sistemul’ de până acum pentru a-l instala pe al lor.
Necazurile cu care ne confruntăm, corupția sistemică, nu este – încă – imputabilă doar ‘suveraniștilor’. Deocamdată, suveraniștii vor doar să profite de nemulțumirea produsă de consecințele corupției sistemice. De cât de nasoală pare situația atunci cât de uiți la ea dintr-un anumit punct de vedere. Prin ochii celor care n-au beneficiat în justă măsură de pe urma schimbărilor care au avut loc în ultimii 35 de ani.

Ce vreau să spun cu chestia asta?
Vom alege un președinte. Sper că pe Nicușor Dan. Prestația lui George Simion ‘sugerează’ cât se poate de apăsat că nu are ce căuta pe coridoarele puterii.
După care va trebui să ne apucăm de treabă.
Iar dacă nu vom reuși să-i cernem dintre noi pe corupători, la următoarele alegeri furia populară ne va mătura, pe toți, sub covorul istoriei.

Tags , , ,
Categories 1989, aici sunt banii dumneavoastra, autoritarism, ce alegeri facem, comunicare efectiva, constiinta de sine, coruptie, Cu pielea la bataie, democratie reprezentativa, In limba Romana

Pas cu pas

May 5, 2025 //
0

Am tot căutat vinovați.
Și am ajuns unde suntem acum.
Poate ar fi cazul să facem ceva pe chestia asta.

Ce s-a întâmplat:

3,9 milioane de oameni și-au pus speranțele într-un anumit om. Asta după ce respectivul candidat a făcut o serie de promisiuni.
Care promisiuni par a fi cel puțin nerealiste pentru o altă parte semnificativă din același corp electoral.
41% dintre cei care au votat au declarat cât se poate de apăsat: ‘Trebuie scăpăm odată de ăștia!’
Cel puțin 80% din întreaga populație – estimare personală – este de acord cu declarația celor 41%.
Și atunci?!?

Fapte și numere.

Toți o ducem mai bine acum decât în urmă cu 35 de ani. Cel puțin din punct de vedere statistic.
Lauda de sine a devenit ceva obișnuit. O facem în mod firesc, fără măcar să ne dăm seama.
Mare parte din bunăstarea unora a fost obținută prin sifonarea de resurse. De la stat sau de la privați.
Bună-stare pe care respectivii și-o etalează fără nici un fel de reținere. Asumându-și întregul merit, fără a recunoaște faptul că au putut obține aceste rezultate doar în actuala configurație social politică. Economie capitalistă de piață guvernată in mod apropiat de standardul democrat-liberal.
Statul – adică mecanismul de auto-reglaj al societății – nu funcționează încă în mod satisfăcător.
Mulți dintre cei care ar trebui să-și dea seama ce se întâmplă și să-i avertizeze pe ceilalți se comportă de parcă ei n-ar trăi tot în țara asta. De parcă ei ar fi imuni la consecințele lucrurilor despre care vorbesc ‘neutru’.
Jumătate dintre cei care ar fi putut spune ceva n-au exprimat nici o părere. Adică jumătate dintre cei care urmează să trăiască consecințele deciziilor care sunt adoptate zilele astea se comportă de parcă lor nu le-ar păsa. De viitorul lor….
Cei 3,9 milioane care au votat grupat reprezintă mai puțin de un sfert dintre cei cu drept de vot!

‘Și care e legătura dintre Simion/Georgescu și frații Tate?!?‘

Exasperarea publicurilor lor țintă!

Să fie foarte clar.
Frații Tate se adresează unui anumit tip de oameni iar alde Simion și Georgescu unui alt tip de oameni.
Există totuși câteva puncte comune între cele două fenomene sociale.

‘Masculii’ dispuși să trăiască în lumea fraților Tate și cetățenii dispuși să-i urmeze pe Simion și Georgescu au trei lucruri în comun:
‘Nu se simt bine’.
Au găsit pe cineva care pretinde că face ceva pentru ei. Sau în numele lor.
În timp ce restul societății, încă majoritar, nu face nimic pe chestia asta. De parcă nu în capul lor urmează să se spargă oalele…
Exasperații simt că nu mai au nimic de pierdut, majoritatea are totul de pierdut!

Situația seamănă foarte bine, din punct de vedere psiho-social, cu toate celelalte contexte pre-revoluționare din istorie.
Dacă Marx considera revoluțiile ca fiind pași hotărâți spre un viitor determinat în mod logic de niște actori raționali, realitatea istorică ne arată că schimbările revoluționare au fost niște sughițuri exasperate ale unor societăți aflate în impas. Faptele în urma cărora puterea a fost preluată de către fasciști în Italia și de naziști în Germania au fost la fel de revoluționare precum cele puse la cale de bolșevicii lui Lenin și de comuniștii lui Mao. Iar teroarea instaurată de Robespierre pentru a duce la ‘bun sfârșit’ țelurile declarate de cei care au pus la cale Revoluția Franceză a fost identică cu toate celelalte regimuri de teroare instaurate vreodată.

‘Dar nu poți să compari ce fac frații Tate cu ce fac alde Simion și Georgescu!‘

Pe mine nu mă interesează ce fac Tate, Simion și Georgescu. Hitler, Mussolini, Lenin, Mao și Putin.
Saccharomyces cerevisiae, adică drojdia de bere, a fermentat vinul și a crescut pâinea de când s-au apucat străbunii noștri de agricultură… Pasteur doar a descoperit-o și i-a numele!
Pe mine mă interesează doar când o să ne dăm noi seama că prea multă frustrare acumulată în organismul social duce inevitabil la zvârcoliri ale istoriei!
Când o să ne dăm seama că indivizi dispuși să folosească exasperarea celorlalți în folosul lor propriu sunt pe toate drumurile! Așteaptă condițiile potrivite… precum drojdiile sălbatice care fermentează ‘vinul de țară’!

Și, într-adevăr, Tate nu pot fi comparați cu Simion/Georgescu.
Tate au pus de un cult – precum Biserica Unificarii, de exemplu – în timp ce alde Simion/Georgescu vor să se pună în fruntea unui organism politic de dimensiune statală.
Singurul lucru pe care îl au în comun este materia primă cu care lucrează.
Frustrarea celor care îi urmează și indiferența pasivă a celor care urmează să suporte consecințele.

‘Exasperarea tâmpește…‘

Am început prin a arăta cum am ajuns aici.
Am tot căutat vinovați în loc să vedem ce avem de făcut.
Am tot dat vina pe oamenii despre care am considerat că n-au făcut ce trebuia. După care ne-am pus speranțele în alți oameni. Care promiteau mai frumos…
Tot ce există în țara asta a fost făcut de noi. De la blocurile ridicate, de noi, ‘pe vremea lui Ceaușecu’, până la autostrăzile pe care mergem acum în Austria și Germania.
Frustrarea celor care își pun speranțele în promisiunile fluturate de Tate, Simion și Georgescu este, și ea, o consecință a lucrurilor întâmplate în timpul vieții noastre.
Frustrarea acestor oameni nu a apărut din senin. Ei nu trăiesc în pustiu. În ‘altă parte’. Oamenii aceștia trăiesc printre și împreună cu noi!
Frustrarea despre care vorbim, împărtășită și de noi, este o consecință a modului în care trăim. Cu toții. Împreună.

De ce au ales oamenii aceștia, vecinii noștri, să-și manifeste frustrarea în acest mod?
Neproductiv, după cum credem noi…
Poate pentru că noi i-am împins într-un colț?
Poate pentru că noi nu-i vedem?
Poate pentru că-i considerăm tâmpiți și nu-i băgăm în seamă?
Pentru că le-am permis unor băgători de bețe prin gard să ne dezbine? Să ne convingă, pe ‘noi’, că ‘ei’ sunt proști și pe ‘ei’ că ‘noi’ suntem ticăloși? Că și ‘noi’ suntem o parte a ‘sistemului’?
Cu justificarea că ‘noi’ am câștigat mai mult decât ‘ei’ de pe urma existenței sistemului!

Mai demult am auzit o ‘fabulă’ atribuită unui grangur psd-ist. Cică nu știu cine și-a pierdut, la început, influența și apoi poziția în partid pentru că nu ‘a-nvățat tabla-mpărțirii’. Pentru că ‘a ținut totul pentru el’…

Tags , , ,
Categories 1989, alegerile pe care le facem, Ce tara lasam copiilor nostri?, comunicare efectiva, constiinta de sine, coruptie, Cu pielea la bataie, In limba Romana, Incredere, Intentie

Impostura

April 30, 2025 //
0

„Situație în care se află cineva
care vrea să înșele buna-credință a altora.”

Ne tot întrebăm „Cum de-a ajuns România în halul în care se află”?
Simplu.
Am fost duși de nas!
OK, aici avem de a face și cu ‘să-ți fie ție rușine dacă m-ai păcălit odată dar dacă ai reușit și a doua oară asta înseamnă că eu nu am priceput nimic din prima experiență’.

Am să le iau pe rând:

„Răzvan Ioan predă la Casa Paleologu și este antreprenor în educație. A fondat MyKoolio, o platformă de instrumente ajutătoare pentru elevi și profesori. A studiat filosofie în Olanda, Cehia, Anglia, Franța, SUA și Brazilia. La Universitatea din Leiden a predat câțiva ani în perioada doctoratului. S-a întors în România acum câțiva ani, spunând că “mulți s-ar întoarce dacă ar vedea aici un licăr de speranță.””

Odată întors în România, proaspătul doctor în filozofie s-a apucat de predat.
În salonul casei Paleologu:

Dacă aș fi fost bărbat adevărat – ați auzit de Big Balls, puștiul ăla angajat de Elon Musk să-i mai rărească pe bugetarii din SUA? – m-aș fi dus să-i dau replica la curs în loc să scriu o filipică pe internet…
Da, doar că e o mică problemă aici…


Marți sunt trei ceasuri rele!
Poate că cine știe… răgușesc și-mi pierd prestanța… Dau 270 de lei și poate că uit vre-unul dintre argumente. Ce să mai spun despre faptul că m-aș adresa unei audiențe auto-selectate. Niște oameni dispuși să sponsorizeze un doctor în filozofie care să le explice de ce e mai bine să trăiască într-o republică decât într-o democrație….

Dar cum tastatura suportă orice… iar internetul ține minte tot…

Găselnița cu republică sau democrație a fost inventată peste ocean. De băieții ăia care l-au ales pe Trump și acum nu știu cum să se spele pe cap cu el. De el… mă rog. Sub link e o postare din 2016. Au să reiau argumentele foarte pe scurt.

Republica este o formă de organizare a statului. În zilele noastre, avem republici și monarhii.
Democrația este o metodă de adoptare a deciziei. De către un colectiv/o comunitate/națiune. Și avem democrații autentice sau democrații de fațadă.

Pentru cei care nu-mi înțeleg scrisul:
Pe axa orizontală – adică pe abscisă, pentru Funeriu/bacalaureat – avem diferența dintre democrația asumată și dictatura pe față.
Pe axa verticală – adică pe ordonată, vezi mai sus – avem diferența dintre teorie și practică. Dintre vrabia din mână și cioara de pe gard. Dintre vopseaua gardului și leopardul care îi așteaptă pe fraieri!
Pe cealaltă axă orizontală, cea înclinată, avem diferența dintre monarhie și republică.

Pe vremuri – și încă în unele părți ale globului – monarhiile erau absolutiste. Sau absolute, dacă vă place mai mult termenul. Adică monarhul – sau împuterniciții acestuia – avea/are toată puterea de decizie. Pe românește, dictatură pe față! Cât se poate de autentică…
Între timp, și pe o din ce în ce mai mare proporție din suprafața Terrei, oamenii și-au cam dat seama – statistic/evoluționar vorbind – că dictaturile nu prea funcționează. Mai ales pe termen lung. Sunt niște postări mai în spate pe tema asta. Așa că… Republici și monarhii, laolaltă, care funcționează pe baza unor constituții cât se poate de democratice.
Doar că… dacă nu bagi bine de seamă, își bagă dracu’ coada! Și democrația începe să fie degradată. De la democrație autentică ajungem la democrație iliberală. Care e o contradicție în termeni dar asta doar dacă se prind oamenii… după care se poate ajunge chiar și la democrație populară… care e, de fapt, comunism în toată regula!

Nu mai țineți minte?
Da, știu. Ăsta este subiectul real al postării de astăzi.
Cum ne funcționează nouă mintea…

Undeva în străfundurile memoriei – dacă e să-i credem pe cei care se ocupă cu chestiile astea – sunt înmagazinate toate întâmplările cu care am venit în contact. Cu cât mai semnificative pentru noi, la momentul respectiv, cu atât mai adânc întipărite în memorie.
Ai zice și că ‘cu atât mai semnificative pentru fiecare dintre noi, cu atât mai ușor de recuperat din memorie.’
Ai zice dar nu e chiar atat de simplu.
„Cu cât mai semnificative pentru noi, LA MOMENTUL RESPECTIV, cu atât mai adânc întipărite în memorie.”
Da, adică cu atât mai adânci urmele lăsate în însăși firea noastră. Dar asta nu înseamnă, neapărat, că suntem în stare să ne aducem aminte și întâmplarea în sine. Rămânem cu cicatricele pe suflet dar uităm cum le-am căpătat. Nu e o alegere, conștientă, doar o măsură de auto-protecție. Ce rost are să ținem minte ce s-a întâmplat dacă tot ne-am învățat lecția? Nu vreau să intru acum/aici în amănunte.

Am tras ponoasele tâmpeniilor făcute de Băsescu.
Ținem minte că Antonescu a încercat să-l dea jos pe Băsescu.
Îl percepem pe Antonescu ca fiind bun… de încredere… ne dă speranță… Uităm că tot el a fost fraierul care l-a crezut pe Ponta!

Cam așa funcționeză lucrurile. Inclusiv pentru cei cărora le-a convenit ce s-a întâmplat pe vremea lui Băsescu. Ei, pur și simplu, privesc lucrurile din altă perspectivă.
Tot așa cei cărora le-au convenit măsurile luate de guvernarea Ciolacu.

Ezra Klein spunea pe undeva că ‘citim mai degrabă așa cum suntem decât ce e scris acolo’.

Tindem să ‘credem’ în funcție de experiențele prin care am trecut. De întâmplările care ne-au format. Facem lucrul ăsta în mod ‘instinctiv’. Mă rog, tocmai am spus o prostie. De fapt, viața ne-a dresat să credem anumite lucruri.
Când suntem puși în fața unor alegeri, suntem deja condiționați să alegem cu ‘inima’. Să ne uităm într-o anumită direcție și să căutăm în memorie toate argumentele care să valideze acea direcție. Adică să citim ce e acolo într-o lumină favorabilă hotărârii pe care am vrea să o luăm.
Facem toate astea fiind convinși că avem o atitudine rațională. Căutăm argumente, nu?!?

Ei bine, în realitate suntem raționalizatori!
Și e normal să fim așa.
Asta fiind motivele pentru care democrațiile autentice funcționează mai bine decât dictaturile.
Fiecare raționalizator scoate argumentele pe masă. Strigă, țipă, ceilalți îl bagă mai mult sau mai puțin în seamă… Mai spun și alții același lucru… Sau ceva care măcar seamănă
Adevărul își face cumva loc către lumină!
Dacă și atât timp cât democrația rămâne autentică.
Câtă vreme oamenii se mai ascultă unul pe celălalt. Câtă vreme oamenii se mai respectă unii pe ceilalți!

Cum se degradează democrațiile?
Impostorii ajung să se lase plătiți pentru a-i zăpăci de cap pe cei suficient de exasperați încât să pună botul!

Așa a ajuns Ungaria să fie condusă de Orban, Rusia de Putin, America de Trump…

Spuneam ceva despre ținerea de minte. Pe vremea lui Ceașcă, ni se tot vorbea despre Republica Socialistă România.
Și despre cât bine trăiam.
Într-o republică… Răzvan Ioan!

Tags , , ,
Categories 1989, aici sunt banii dumneavoastra, alegerile pe care le facem, aroganta, banii ca scop, Ce tara lasam copiilor nostri?, comunicare efectiva, constiinta de sine, Cu pielea la bataie, In limba Romana
« Older Entries
Newer Entries »