Archives for category: Lumea descrisa prin bancuri

Din cand in cand simt nevoia sa ascult ‘Romania, Trezeste-te!’.
De data asta am deschis, pe Youtube, un clip cu mai putine vizualizari. Pur si simplu m-a atras fotografia de intro.

La inceput am ras, apoi m-am intrebat ce vrea sa spuna cel care a facut selectia iar la final mi-am dat seama ca nu voi putea niciodata sti ce gandeste cu adevarat o alta persoana.

In schimb am inteles ca toata tarasenia asta poate fi luata ca un fel de test.
Pe care putem foarte bine sa ni-l administram singuri.
Uitandu-ne la clip, chiar de mai multe ori, si apoi incercand sa clarificam, in cuvinte, ce am simtit.

– Asta isi bate joc de Romania!
– Situatia e complexa.
– Oamenii sunt foarte ‘ingeniosi’ si gasesc rezolvari/utilizari cateodata extrem de neasteptate.

proaspat primite pe mail:
– Nu inteleg de ce te enervezi, draga mea. Tu ai vorbit si eu am tacut.
– Da, dar ai tacut intr-un mod foarte provocator.

Doua tinere domnisoare:
– Am impresia ca barbatii astia nu au nici un pic de logica.
– De ce?
– Spre exemplu: a trebuit de 20 de ori sa-i explic agentului de
circulatie ca ieri eram in alte sandale, de aia am uitat permisul in
alta geanta.
Două blonde povestesc după noaptea de Revelion:
– La mulţi ani! Cum ai petrecut anul nou?
– Ca de obicei, în pat.
– Ş a fost multă lume?

Doi băieţei care se jucau pe stradă au intrat din întâmplare într-o
galerie de artă modernă. Câteva minute au privit înmărmuriţi picturile
şi sculpturile expuse, apoi unul dintre ai a ţipat:
– Repede! Să fugim înainte să spună că noi le-am stricat!

Arta abstractă este adesea greu de înţeles, aşa cum au păţit şi doi
vizitatori ai unei expoziţii de gen, buni prieteni şi pasionaţi de
artă. S-au oprit în faţa unei pânze, un amestec de culori şi forme,
iar unul dintre ei a întrebat:
– Ce e asta?
Celălalt i-a răspuns:
– Ar trebui să fie un cowboy pe cal!
După câteva momente de tăcere, a venit şi replica:
– Şi de ce nu este?

Uşa se deschide brusc şi băiatul intră în casă:
– Bună ziua, tată!
Tatăl, fără să-şi ia ochii de la monitor:
– Pe unde ai umblat?
– Am fost în armată!

– Dle doctor, îmi tremură mâinile tot timpul!
– Bei mult?
– Nu, mai mult dau pe jos!

– Domnişoară, de câte ori îmi surâdeţi, îmi vine să vă invit la mine!
– Vai, sunteţi un seducător!
– Nu. Sunt dentist!

Există asemănări între sutien şi istorie?
Desigur! Ambele deformează realitatea!

– Marie, tu crezi in reincarnare?
– Da, Ioane.
– Adica… eu dupa ce mor m-as putea reincarna intr-un bou?
– Nu, Ioane…nu se poate de doua ori la rand…

Viata e ca ardeiul iute..
Ceeace faci azi , ti-ar putea arde fundu’ maine…

Ca sa vinzi un lucru greu vandabil , spune-i unei femei ca e
un chilipir si unui barbat ca e deductibil…

Dovada că există civilizaţii extratereste inteligente e faptul că nu
ne-au contactat!

Azi-dimineata, nevasta-mea a inceput sa urle la mine:
-E numai vina ta!
-Dar ce am facut?
-Lasa-ma un minut sa ma gandesc, ……………abia m-am trezit!

*Un smecher de Dorobanti cu ultimul racnet de Lamborghini este oprit de
politia rutiera. Bineinteles acesta se foloseste de tupeul specific
si incepe conversatia cu un ton amenintator :
– Ce faci frate ? Pe mine te-ai gasit sa ma opresti ? Tu stii cine
este taica-meu ?
Politistul, in timp ce completeaza procesul verbal:
– De ce ? Ma-ta nu ti-a spus ?!?

N-am reusit niciodata sa termin ‘In Numele Trandafirului’ si cu atat mai putin orice alta carte a lui.

Pe vremea cand facea furori mi-a cazut in mana o ‘cronica/critica’ in care cineva explica pe larg ca Eco a vrut doar sa faca o demonstratie despre cum un mesaj poate fi construit pe mai multe paliere si cat de mirat a fost de succesul de librarie al cartii sale.

Am inceput-o si eu, de curiozitate.

Dupa cateva zeci de pagini m-am oprit. De ce sa ‘ma mai chinui’ daca tot stiu cum ‘se termina’?

Dar ideea de mesaj multistratificat a ramas ascunsa undeva in mintea mea si de atunci incerc sa ‘vad’ ce se afla ‘in spatele’ ‘spunerilor’ care imi ajung la ureche.

Azi dimineata am gasit un banc in e-mail.

“Un tigan prinde pestisorul de aur, il roteste pe toate partile si nu stie ce sa faca cu el.

Pestele nu mai rabda:

– Hai, ma omule, pune-ti o dorinta?

– Ce fel de dorinta?

– Pai cum sa-ti explic… Spre exemplu, ieri m-a prins un om si m-a rugat sa-i dau 1.000.000.000 de euro si eu i-am indeplinit dorinta. Tu ce vrei?

– Adresa lui.. “

Bancul asta spune extrem de multe despre cei care il ‘colporteaza’ si foarte putine ‘noutati’ despre tigani.

Da, unii dintre ei fura. Si dintre români. Asta stim cu totii.

Numai ca din bancul asta rezulta altceva. O convingere atat de gresita incat e greu de explicat perpetuarea ei.

Si anume aceea ca tiganii ar fi tâmpiti.

Eu unul nu am văzut încă hoți tâmpiți. Mărginiți da. Trebuie să fii ușor mărginit să nu pricepi ca până la urmă deciziile tale vor avea niște repercusiuni, că vei suferi niște consecințe pentru alegerile pe care le faci.

Și totuși hoți de-a dreptul tâmpiți … nu merge.

Ori trebuie sa fii tâmpit de-a binelea ca atunci cand cineva spune ca iti poate da un milion de euro, scuze, un miliard – 1.000.000.000 !!!! – tu să ceri doar adresa de unde l-ai putea, eventual, fura.

Nu prea se potrivește cu istoria. Având în vedere condițiile în care au reușit sa supraviețuiască, țiganii nu au cum să fi fost tâmpiți. Oarecum ‘relaxati’ cu privire la ce inseamna ‘proprietate privata’… poate. Tâmpiti?… în nici un caz!

Poate ca asta e ‘mesajul’ real al bancului. Traim alaturi de cateva sute de ani dar nu ne intelegem cu adevarat intre noi.

Inca nu “convietuim”!

frustrare

Teoria metodologica sustine ca o cercetare, de orice fel pana la urma, poate fi facuta in doua feluri.

‘Cercetatorul’ poate iesi ‘pe teren’ sa stranga datele de care are nevoie pentru a ‘masura’ fenomenul care i-a starnit interesul sau poate folosi niste date deja stranse – de altii si eventual pentru cu totul si cu totul alte scopuri.
(Analiza secundara a datelor)

Cand suntem pusi fata in fata cu asemenea ‘creatii artistice’ precum cea a BUG Mafia fiecare dintre noi reactioneaza in felul lui.
Unii se oripileaza din cauza limbajului extrem de frust si intorc scarbiti spatele.
Altii se amuza si recunosc, in sinea lor sau pe fața, ca in spatele fatadei pornofonice isi itesc capetele cateva adevaruri incomode.
Pe mine m-a izbit intrebarea ‘cat de frustrati trebuie sa fie cei mai mult de 4 milioane de ascultatori pentru a asculta asa ceva’?

Sa ma explic.
Simpla aparitia a unui cantec de genul asta nu este mare scofala.
Mai ales in conditiile zilei de astazi aproape oricine poate compune si inregistra un astfel de video clip. Si sunt destul de multi nemultumiti pe lumea asta care sa faca asa ceva.
Mai mult. Exista un public pentru care simpla prezenta a ‘termenilor tehnici’ presarati din belsug aici reprezinta o atractie irezistibila numai ca in conditii normale genul asta de public este relativ putin numeros.

Ori noi avem aici mai mult de 4 milioane de vizualizari.
Popularitatea cantecului asta este de fapt expresia unei cantitati considerabile de frustrare, mai ales ca ‘spatiul cultural’ despre care vorbim acopera nu mai mult de 20 milioane de oameni.

Mi-a trimis cineva bancul asta pe mail.

“un tip de la o multinationala munceste zilnic 14 ore. de ziua lui hotaraste sa-si ia o zi de concediu si sa inchirieze o escorta. da telefon la o firma:
-vreau ce aveti mai bun!
-ok dar va costa 1000e seara si daca doriti si sex inca 1000e fetei.
-nu-i pb ok! maine la ora 18.30 la restaurant la hilton!
ajunge tipul ajunge si fata o tipa super, vorbesc ei cate in luna si stele, tipul entuziasmat
-acum hai sa mergem si la tine
ii da fetei 1000e si ajung la ea acasa…aici vede o multime de carti in engleza, germana…
-tu citesti aceste carti sau sunt pt decor sa dea bine?
-evident ca le citesc eu! am absolvit filologia, vb curent engleza, germana, italiana, spaniola, franceza…
cat timp se pregateste fata, tipul vede un raft cu kant, schopenhauer…
-cu filozofii astia ce faci?
-pai am un master si in filozofie…
– bine draga dar curva cum ai ajuns?

-printr-un mare NOROC!
Evident ca m-au apucat toti dracii:
“Da idiotul ala pentru ce lucra 14 ore pe zi?

Ca sa aiba bani pentru curve cu doctorat in filozofie si sa-i imbogateasca pe cei cu firma care inchiriaza ‘escorte’?

N-ar fi fost mai firesc sa munceasca 10 ore pe zi si sa aibe timp de prieteni, de familie, de o viata normala?”

 

Image

Am primit fotografia asta pe mail, ca parte a unui PPS despre bulevardele din Bucuresti.
Mi-a adus aminte de bancul ala despre sapatorii de la metrou:

La sfarsitul unei conventii a constructorilor de tunele pentru metrou se aduna baietii la o bere.
Dupa bere o dau pe whiskey si apoi incep sa se laude.

Englezul: cand am sapat tunelul ala nou catre …am gasit un cablu telefonic din 1892. Va dati seama de cand aveam noi telefonie la Londra?
Francezul: cand am facut extinderea de la statia din … am gasit un cablu de telegraf din 1870!
Neamtul: Noi tocmai am gasit o bucata de cablu optic care avea deja 4o ani.

Romanul, care asteptase linistit sa-i vina randul dar care nu prea avea saracul ce sa spuna, are la un moment dat o sclipire de geniu:
Bai, noi am sapat nu stiu cate tunele prin Bucuresti, atat pentru metrou cat si ca sa aiba Ceausescu pe unde sa fuga, da’ n-am gasit nici un fel de cablu. Nici de telefon, nici de telegraf si nici macar vre-unul de date. Noi am avut wireless din-totdeauna.

Tot asa cum am avut ambulante auto in razboiul de independenta.

Freud sustine pe undeva ca abia atunci cand te ia gura pe dinainte spui cu adevarat ce ganduri iti trec prin cap si apoi propune o metoda de analiza a cuvintelor scapate fara voie din ‘gurile pacatosilor’.

Ia sa vedem ce iese daca aplicam principiul asta asupra sloganurilor electorale.

– “Trimitem la Bruxelles oameni Mandri ca sunt Romani, care vor apara Romania.”

Cam toti Romanii sunt mandri de apartenenta lor etnica asa ca partea asta este oarecum neutra, nici nu spune mare lucru si nici nu individualizeaza prea tare pe cei care folosesc sloganul. Exista totusi un mic semn de intrebare, mandria asta e doar asa, in general, sau se refera, direct sau indirect, la starea actuala a Romaniei si, mai ales, la directia in care se indreapta aceasta? Ma refer aici, bineinteles, la clasica intrebare din toate chestionarele de sondare a opiniei publice.
‘Oameni care vor apara Romania, la Bruxelles’.
‘Vor apara Romania…’ in principiu iarasi e OK …dar care Romania? Status quo-ul actual? Poporul in intregimea lui? Traditiile, granitele…? ‘Directia in care se indreapta tara’?
‘Vor apara Romania la Bruxelles’?!? De cine? Parca cei de la Bruxelles ne erau prieteni si urma sa ne aparam impreuna cu ei, nu? Vor apara Romania de imixtiunile birocratilor de la Bruxelles? De care dintre ele? De cele care ne deranjeaza pe toti, cum ar fi aiureala aia cu micii sau tot felul de alte sicane birocratice sau de insistentele lor sa ne facem o data ordine in batatura? (NB, nu ca ‘la ei’ ar fi totul in regula dar noi avem vorba aia foarte inteleapta cu ‘fa ce spune popa, nu ce face popa’ asa ca…)

Eurocampionii. Puterea de a schimba. 

Mobilizator si continand promisiunea implicita a unei schimbari, ceea ce ar trebui sa-i atraga pe cei nemultumiti de situatia actuala. Pe de alta parte, promisiunea este destul de vaga, de generala. In spirit liberal, intr-adevar, promisiunea se margineste sa ne ofere un spatiu de libertate pe care urmeaza sa il modelam noi insine, liberalii propunandu-si doar sa ne ofere conditiile, energia necesara schimbarii. Pe de alta parte e atat de imprecisa incat multa lume se intreaba nedumerita: ‘schimbare, schimbare, dar incotro vreti sa ne duceti?!?’
Pai exact aici e clou-ul. Nu vor sa ne duca nicaieri ci vor doar sa ne creeze conditiile necesare ca sa putem reinvata sa ne purtam singuri de grija.
Sau cel putin asa ar trebui sa faca un partid cu adevarat liberal si cam asa s-ar traduce, cu bunavointa, sloganul lor electoral.
Pana la urma dupa fiecare runda de alegeri, in afara de un numar de alesi, ramanem si cu cate o masuratoare extrem de precisa asupra ethosului popular de la un moment dat. In cazul asta sloganul pare a fi fost selectionat mai degraba ca o intrebare de pe un chestionar de sondaj decat ca un indemn mobilizator adresat nehotaratilor. Totusi, poate e mai bine asa. Nu promite nimic ce n-ar putea fi facut, bineinteles cu conditia ca populatia sa dea aceasta putere de a schimba unora care sa nu abuzeze de ea. Si dupa aceea tot populatia sa pazeasca acea putere cu foarte multa gelozie.

Europa in fiecare casa.

Principala calitate a acestui slogan este ca se pozitioneaza la antipodul celui care promite sa apere Romania la Bruxelles. Si totusi… chiar in fiecare casa? Tocmai acum cand restul Europei a inceput sa-i faca scandal Unchiului Sam ca inregistreaza prea multe convorbiri telefonice? Abia ce-am scapat de ‘Stalin si poporul rus libertate ne-au adus’ si acum ne punem singuri ‘fir scurt’ cu Bruxelles-ul, in fiecare casa? Parca depasisem faza “1984”! Sau poate ca nu?!?

Noi ridicam Romania.

Pana unde? Si mai ales de ce? Ca sa vedem si noi cum e sa sarim cu parasuta? De nevoie, ca de placere…

Schimba-i cu forta

Nu, multumesc. Am mai incercat o data in ’89 si tot cine a trebuit a iesit la suprafata. De data asta as prefera sa o luam mai pe-indelete si mai ales institutional. Ca da-ia ne socotim a fi stat de drept.

Furatul ucide.

Asta e o constatare cumva? Daca e asa atunci e perfect. Iata pe unii care si-au dat seama ca orice organism social care permite membrilor sai sa fure se indreapta negresit spre pieire. Dar parca sloganurile astea se refera la viitor, sunt un fel de promisiuni, nu?
Pana la urma ce isi propun sa faca? Sa-i omoare pe hoti? Pe toti sau doar pe unii dintre ei? Cum o sa-i aleaga? Sa fure ei tot ca sa se termine o data cu balciul asta?

 

 

 

Unii sustin ca ‘barbatii sunt de pe Marte iar femeile de pe Venus’.
Eu continui sa ma intreb daca tot s-au hotarat sa traiasca impreuna pe Pamant de ce nu se adapteaza oare noilor conditii?”

Ca de obicei in aceste  cazuri multumesc celor care mi-au trimis bancurile pe mail.

“Un om s-a intrebat daca e pacat sa faca sex in ziua Domnului, deoarece nu era sigur daca sexul este o munca sau o joaca.
Asa ca s-a dus mai intai si a intrebat un calugar asupra problemei in cauza. Calugarul i-a raspuns:
– “Fiul meu, dupa indelungate cercetari asupra Cartii Sfinte sunt in masura sa-ti zic ca sexul este o munca, asadar este pacat sa-l faci in ziua Domnului”.
Neincrezator, si gandind “ce stie un calugar despre sex?”, omul s-a dus apoi la un preot cu experienta si casatorit. A primit acelasi raspuns: sexul este o munca.
Pentru a se lamuri definitiv s-a gandit sa se duca si la rabin. Rabinul i-a raspuns:
– “Dragul meu, cu siguranta sexul este un joc si poti sa-l faci linistit asadar in ziua de Sabat.”
Curios, omul nostru l-a intrebat:
– “Cum poti fi asa de sigur?”
Zambind, rabinul i-a raspuns:
– “Daca sexul ar fi fost o munca, nevasta-mea ar fi pus-o pe menajera sa-l faca.”

 

Intr-o zi sotul vine mai devreme acasa si uimit o gaseste pe nevasta-sa cu amantul ei.Surprins,acesta ii spune amantului: 
− Sunt un om relativ calm, hai in camera cealalta sa discutam.
Amantul bucuros ca nu are probleme se duce in camera de alaturi si sta de vorba cu sotul femeii ca de la barbat la barbat
− Fii atent ce facem,zise sotul. Voi trage doua focuri de arma in aer si ne vom preface morti la cine va veni nevasta-mea acela o va pastra.
– OK.
Sotul trage cele doua focuri de arma si din camera de vizavi se aude:
− Costele, poti sa iesi de sub pat ca dobitocii aia s-au impuscat intre ei.

 

Orice mamă trage nădejde ca fiica ei să aibă noroc de un soț mai bun decît a avut ea.
Pe de altă parte, e absolut convinsă că fiul ei nu va avea noroc de o femeie cum a avut taică-su.

 

 

 

Image

 

Si mai vorbim despre “globalizare”…”
“And we are still speaking about “globalization”…”

“- What’s your opinion about the food shortages in the rest of the world?
– What does ‘food’ mean?
– What’s that a ‘shortage’?
– What’s that ‘the rest of the world’?
– What’s that an ‘oppinion’?”

“- Ce parere aveti despre lipsa de alimente din restul lumii?
– Ce sunt alea ‘alimente’?
– Ce inseamna ‘restul lumii’?
– Ce este aceea ‘lipsa’?
– Ce este aceea ‘opinie’?”

Pai da, vorbim!
Si pe drept cuvant.
Din pacate ‘globalizare’-a asta inseamna deocamdata ca toti alergam ca disperatii dupa bani. In loc sa actionam firesc, sa reactionam la imprejurarile in care ne aflam, incercam, in disperare, sa folosim aceste imprejurari pentru a ne umfla conturile din banci.
Si dupa aceea ne miram de ce a iesit…

Yes we do!
And rightfully so!
Because, until now at least, ‘globalization’ only meant a planet wide treasure hunt. Instead of acting naturally – reacting to the circumstances in which any of us happens to find himself – we desperately/obsessively try to use those circumstances with the sole goal of inflating our bank accounts…
And then we are flabbergasted by the outcome…

Bine, inteleg ca pentru asta ar trebui sa intelegem odata (?) ca bogatia este doar o unealta, ca telul suprem ar trebui sa fie doar ‘supravietuirea’/capacitatea de a evolua si ca astea doua nu sunt chiar identice  … dar oare de cate argumente in acest sens mai avem nevoie?
OK, I understand we’d need to understand, once and for all (?) that wealth is nothing but a tool, that the sole reasonable goal is survival/ability to adapt and that these two are not exactly similar… but how many more proof do we still need?

Image

 

Sus : William, Ducele de Cambridge (viitorul rege al Angliei) și fratele său, Henry al Țării Galilor
Jos : …
Ambele inundații sunt din 2014

Fratii Windsor n-au functii executive asa ca pot face ce vor, inclusiv ceva folositor.
Ceilalti doi fac parte dintr-un intreg aparat politic astfel incat sunt la intersectia/discretia multor si conflictuale seturi de interese.
Ce ma intriga pe mine este insistenta cu care adversarii lor dau vina exclusiv pe ei, fara sa vorbeasca nici un moment despre faptul ca ei n-ar fi avut pe ce sa se aseze daca nu aducea cineva barcile alea si nici nu s-ar fi vazut la televizor (ca d-aia s-au dus acolo, sa-i vada lumea ca ‘le pasa’) daca televiziunile (atat cele prietene cat si cele dusmane) nu s-ar fi inghesuit si ele in acelasi model de barca…


Poate pentru ca singurul lucru care ii intereseaza pe adversarii lor este sa le ia locul iar pe televiziuni doar sa faca rating? In conditiile astea e normal ca nimeni sa nu vrea sa deschida cu adevarat ochii electoratului ci doar sa-l traga dintr-o parte in alta…

Si atunci cum sa nu te intrebi cum de l-a luat gura pe dinainte pe Basescu: ‘Nici un ministru sau mare mahar din administratia de stat n-ar putea sa-si faca mendrele daca n-ar fi ajutati de o parte din subalternii lor si daca restul nu ar inchide ochii!’?

PS. L-am auzit cu urechile mele la un ‘telejurnal’, cu vreo doi ani in urma.

%d bloggers like this: