Archives for category: alegerile pe care le facem
« Older Entries
Newer Entries »

Nu-mi place Antena 3

February 19, 2016 //
0

Mai bine spus nu-mi mai place.

A fost o vreme cand ma uitam la cateva dintre emisiunile lor.
La Mircea Badea, de exemplu. La inceput era interesant. Obraznic, proaspat. Obraznicia a ramas numai ca de vreo cativa ani incoace se cam repeta. Asa ca …

Singura lor emisiune care merita atentie in continuare este “In Premiera” cu Carmen Avram. De fapt aceasta este emisiunea lor fanion, cea care castiga premii internationale si care i-a facut cunoscuti peste hotare.

In rest… s-au coborat si ei la stilul tabloidizant care face ‘breaking news’ din orice si unde la ordinea zilei sunt exagerarile si can-canurile.

Dar faptul ca au coborat stacheta nu inseamna ca trebuie desfiintati. Ci doar ca noi, spectatorii, nu pierdem nimic daca nu ne mai uitam la emisiunile lor.

N-am sa ma apuc sa discut acum despre actiunea ANAF-ului sau daca interventia Senatului reprezinta o imixtiune, sau nu, in mersul justitiei.

Ce ma intereseaza pe mine este reactia publicului.

Care, din nou, s-a lasat impartit in tabere. Atat de distantate incat nici nu-si mai vorbesc intre ele. Ba chiar unii isi retrag like-rile date lui Iohannis pe Facebook pentru ca a indraznit sa spuna ca nu este de acord cu evacuarea fortata.

N-am sa va ‘plictisesc’ acum cu ‘libertatea de expresie este esenta democratiei’ si cu ‘actul de justitie s-a incheiat atunci cand cladirea a intrat in posesia statului iar ce se intampla in continuare are de-a face doar cu modul in care niste functionari gestioneaza aceste proprietati in numele nostru’.

Am sa va intreb insa cat mai avem de gand sa ne lasam manipulati?
Impartiti in gasti pentru a fi dusi de nas cu si mai multa usurinta?

Chiar asa? Doar Moise Guran s-a prins ca victimizarea Antenelor poate fi extrem de folositoare pentru unii si extrem de nociva pentru ceilalti? Doar Patrick Andre de Hillerin a avut curajul sa ne spuna ca nu e bine sa ne bucuram de raul altora?

Si totusi dracul nu este chiar atat de negru.

Sunt multi cei care nu se lasa orbiti.

Presedintele Tarii, primul ministru, presedintele Senatului, ziaristii pe care i-am mentionat deja precum si inca multi altii. Nu doar ziaristi.

Si inca ceva. Foarte multa lume ii atribuie lui Basescu ‘meritul’ de a fi bagat zazanie in clasa politica romaneasca. Din pacate fenomenul a inceput mult mai devreme. ‘Meritul’ acesta nu ii apartine, in nici un caz, in totalitate.
Mai tineti minte Mineriadele? Manifestatiile si contra-manifestatiile din 1990-1991?
‘Noi muncim, Nu gandim’ si ‘Moarte Intelectualilor’?

Poate ca, sub valurile facute de ‘agitatorii’ de profesie, oamenii care conteaza, adica poporul, au inceput sa isi dea seama ca nu are rost sa astepte ca politicienii sa-si faca datoria singuri. Ca acestia trebuiesc impinsi de la spate.
Asa cum a facut multimea indignata de ce s-a intamplat in ‘Colectiv’.

Si uite ca cei aflati astazi ‘in fruntea bucatelor’ nu mai afiseaza nepasarea suficienta cu care ne obisnuisem pe vremurile lui Nastase si ale lui Basescu.

Daca vom continua sa stam cu ochii pe ei, lucrurile vor merge din ce in ce mai bine.
Bineinteles, cu conditia ca pana atunci noi sa nu ne luam, unii pe altii, de beregata.

Tags , ,
Categories alegerile pe care le facem, an electoral, cadre mentale, democratie reprezentativa, Justitie sociala, respect reciproc, Tara lui Iohannis

Conu’ Leonida fata cu Monopolu’

February 18, 2016 //
0

Va povesteam ieri cum s-a facut de-am ramas o noapte deconectat de la reteaua de curent electric.

De fapt n-a fost mare chestie.

In timp ce ii povesteam unui prieten ce mi s-a intamplat acesta mi-a sugerat sa cer niste curent de la un vecin, nu de alta dar ca sa nu se dezghete frigiderul. (Norocul a facut ca noaptea trecuta a fost cea mai calda din iarna asta, iar ghinionul ca mi s-a stricat si centrala termica, dar asta e alta poveste)

Zis si facut. Am luat o ‘toba’ de cablu cu imprumut de la vecinul de vis-a-vis, am montat un prelungitor cu doua stechere ‘tata’, l-am rugat pe vecinul de alaturi sa bage unul dintre ele in priza de la masina de spalat, l-am bagat pe celalalt intr-o priza schucko de la mine (dupa ce am ‘scos’ sigurantele dintre casa si tablou, bineinteles) si uite-asa am avut curent in toata casa.

Dar nu despre asta vroiam sa scriu astazi ci despre atitudinea pe care o au marile companii de ‘utilitati’ fata de clientii lor.

Companiile de telefonie si cablu TV se roaga efectiv de tine sa le platesti facturile si te deconecteaza abia dupa aceea.
Cei cu apa la fel.

Singurii care te ‘taie’ cu prima ocazie (si la care taxele de reconectare sunt mari) sunt cei cu curentul si cei cu gazele. Asta cu toate ca fara telefon poti trai foarte bine pe cand fara curent si/sau fara caldura aprope ca nu poti supravietui, mai ales iarna.

Care sa fie explicatia? In afara de faptul ca furnizorii celor doua chestii fara de care nu te poti descurca stiu ca nimeni nu e nebun sa stea fara?

Faptul ca nu ai alternativa valabila la nici unul dintre ei? Ca acum sunt suficiente oferte de telefonie incat sa existe concurenta pe piata? La fel si la cablul TV? Dar nici o alternativa viabila in ceea ce priveste alimentarea cu curent electric sau cu gaze naturale?

Cu apa e un pic mai complicat – poti sa iti faci put si deconectarea in sine e mai complicata. Intr-un fel sunt oarecum ‘la mijloc’, intre cele doua situatii ‘extreme’: monopol clar si concurenta cat de cat efectiva.

Asa ca…

Tags , , , , , ,
Categories alegerile pe care le facem, banii ca scop, cadre mentale, identitate colectiva, respect reciproc, Tara din care traim

Sindicatele si economia de piata

February 17, 2016 //
0

“Pe 29 martie 2002, liderii sindicali ai federaţiilor Univers şi Energia Mileniului III (FEM) au decis să-şi facă propria firmă. Ei nu au făcut altceva decât să preia, pur şi simplu, de la Electrica, în baza unui protocol, serviciul de citire a contoarelor electrice, cu tot cu angajaţii respectivi. Astfel a rezultat firma SC Sindserv SA, deţinută în prezent de FEM III în proporţie de 54,4%, de câţiva acţionari persoane fizice şi de filialele din ţară ale federaţiei sindicale. Prin urmare, liderii sindicali au devenit şi acţionari, şi angajatori, dar erau concomitent şi sindicalişti pentru propriii muncitori.”

“Conform site-ului Ministerului Finanţelor, cifra de afaceri a firmei Sindserv a crescut de la an la an, în timp ce o parte din angajaţi au fost concediaţi. În 2005 Sindserv avea 1.487 de salariaţi şi venituri de 8,9 milioane euro. În 2008 firma a înregistrat venituri totale de 10,6 milioane euro, în contextul în care mai avea 1.192 de angajaţi. Cei doi salariaţi ai Sindserv care au dat firma în judecată nu înţeleg cum se poate să li se reducă leafa la jumătate, în contextul în care, în trei ani, firma sindicaliştilor-patroni a disponibilizat 300 de salariaţi şi a încasat cu 1,7 milioane euro mai mult.”

Cu vreo trei ani in urma n-am avut minte si am facut un contract cu Banc Post. Eu ma angajam sa am bani in cont iar ei sa-mi plateasca niste facturi la scadenta.

Asa ca ieri au venit doi angajati ai Sindserv si mi-au taiat curentul.

Undeva prin Decembrie probabil ca nu au fost suficienti bani in contul de la Banc Post asa ca factura de curent din noiembrie a ramas neplatita. In Ianuarie au fost destui asa ca factura pe Decembrie a fost achitata. Dar cea din Noiembrie a ramas asa cum era. Nu stiu de ce, nu am vorbit inca cu cei de la banca.

Ieri, cand au venit cei doi, le-am spus:
‘Aveti amabilitatea sa asteptati 10 minute si ma intorc cu factura platita.’.
‘Ne pare rau, nu putem face asa ceva. Noi avem un ordin de deplasare, daca nu il aducem la indeplinire avem de suferit consecintele’.

Azi dimineata, cand au venit sa reconecteze – aceiasi doi, discutia a continuat:

‘Voua nu vi se pare anormal sa deconectati un abonat care are factura curenta achitata? Nu e clar ca restanta este urmare a unei neintelegeri si mai bine ii dai un SMS spunandu-i ca il deconectezi peste doua – trei zile?’
‘Sigur ati primit o somatie de plata. Impreuna cu ultima factura’.
‘Se poate sa fi primit numai ca eu am facut contract cu Banc Postul tocmai ca sa nu mai trebuiasca sa citesc facturi. Si ma intreb in continuare cum de nu faceti si voi precum majoritatea tuturor celorlalti furnizori de utilitati. De ce nu trimiteti un SMS sau nu dati un telefon?’
‘Daca dumneavoastra ati fi patronul unei firme si ati avea posibilitatea sa castigati 300 de lei -taxa de reconectare, cu pretul deplasarii a doi oameni de doua ori cate 10 minute la cate o adresa, nu ati face acest lucru?

Cred ca unii oameni nu au auzit de ‘sa nu omori gaina cu oua de aur’.

Tags , ,
Categories aici sunt banii dumneavoastra, alegerile pe care le facem, banii ca scop, cadre mentale, identitate colectiva, rationalitate limitata, respect mutual, Tara din care traim

O lectie de manipulare

January 30, 2016 //
0

deveselu

La prima vedere sunt niste traiectorii ale unor rachete care lovesc teritoriul Rusiei.

Nu e chiar asa. In realitate este vorba despre modul in care ar urma sa functioneze, daca ar fi vreodata cazul, sistemul de aparare impotriva eventualelor rachete Iraniene Shabab.

Imi cer scuze pentru rezolutia proasta – care adanceste impresia despre care vorbeam. Am incercat sa gasesc imaginea si in alta parte dar nu am reusit. In consecinta am fost nevoit sa o copiez pe cea din articolul care mi-a oferit ‘materialul didactic’. Pentru a intelege mai bine despre ce este vorba dati un click pe poza si cititi-l inante de a merge mai departe.

Avem de a face, pentru a nu stiu cata oara, cu o subtila manevra de intoxicare. Mi-e greu sa spun, dupa ce am citit doar un singur articol, care sunt scopurile intreprinderii dar mijloacele folosite sunt limpezi ca apa de izvor.

Autorul articolului se face ca incurca doua planuri ale aceleiasi probleme.
Comportamentul americanilor si comportamentul nostru.
Americanii ne-au cerut voie sa faca o baza aici, in anumite conditii, si acum folosesc acea baza in conditiile agreate.
Noi ne-am lasat sa ajungem in starea deplorabila in care suntem astazi.
Din scrisele autorului rezulta, indirect, ca americanii ar fi de vina pentru situatia in care suntem noi acum.
Acestia sunt mentionati, nefavorabil, de nu stiu cate ori. In schimb ‘preocuparile’ “liderilor tarii” (noastre) sunt amintite doar o singura data si tot doar o data vine vorba si despre ‘sovietici’ – si asta abia atunci cand este discutata provenienta bateriilor de rachete antiaeriene.
Intrebarea e ‘ce facem de-acum incolo?’
Ne hotaram si noi odata cu cine votam?
Si mai ales ne asumam, odata si odata, raspunderea pentru propria soarta?
In mod real, nu doar sa ne obraznicim in stanga si-n dreapta.
Nu asta e sensul cuvintelor lui Horea.
“Ce e rau în robie nu e atîta robia, rau îi ca daca trece prea multa vreme omu se învata cu ea; cu robia, cu frica, cu supunerea, cu saru`mâna, sa fie BATJOCORIT si sa nu-i mai pese, se învata ca pasarea cea proasta cu colivia, care uita c-o si stiut zbura oarecândva, sau se teme sa nu afle stapânul ca n-o uitat sa zboare. Numai ca amu cu voie de la împarat ori ba, AM ÎNVATAT CA SE POATE!”
Tags , , ,
Categories alegerile pe care le facem, cadre mentale, identitate colectiva, Nu prostiti poporul cu televizorul!, psihologie, rationalitate limitata, Respect Mutual., Tara din care traim

Legea dării in plata

December 21, 2015 //
1

Adoptarea acestei legi a impartit România in două tabere si a determinat Banca Centrala Europeana sa ne trimita un aviz extrem de ciudat dar care lamureste multe.

Unii se bucura ca in sfarsit cineva le-a dat peste nas bancilor, bancile – sau mai bine spus bancherii si actionarii – spumega de furie iar cei de la UE nu prea stiu pe unde sa mai scoata camasa.

Treburile nu sunt totusi chiar atat de complicate.

Pe vremea cand toata lumea era plina de sperante bancile au dat o gramada de credite cu garantie imobiliara iar „consumatorii” s-au angajat voiosi sa le plateasca. Bancile isi facusera calculul ca nu pot sa piarda – doar ele insele facusera evaluarile cu privire la bunurile puse sub ipoteca. In plus exista si prevederea ca atunci cand executarea garantiei nu acopera valoarea datoriei banca se poate indrepta asupra altor bunuri ale debitorului sau chiar asupra veniturilor sale viitoare. Iar clientii nu fusesera atenti la amanunte de genul asta.

Dupa criza situatia a devenit paradoxala. Oamenii s-au trezit ca au de platit rate enorme pentru o proprietate care valoreaza jumatate din pretul platit pe ea cu doar cativa ani inainte dar bancile inca nu aveau prea mari probleme. Toti cei care mai aveau slujbe – adica majoritatea debitorilor – au continuat sa plateasca ratele pentru ca nu aveau alta alternativa. Daca s-ar fi oprit banca le-ar fi luat casa – pe care ar fi vandut-o la un pret ridicol de mic – iar ei tot ar fi trebuit sa plateasca restul datoriei. In plus fata de chiria pentru noua locuinta.

In situatia asta nenea Parlamentul European de mana cu nenea Consiliul Europei s-au gandit ca macar de acum in colo sa ii protejeze pe consumatorii europeni de credite. Asa ca au emis Directiva 2014/17/UE. 50 de pagini din care rezulta ca incepand cu data de 21 martie 2016 contractele de credit ipotecar incheiate in Europa sa semene cu cele din America. Adica datoria sa fie stinsa in intregime atunci cand imobilul care face obiectul ipotecii intra in posesia bancii.

Parlamentarii romani au facut un pas mai departe si au prevazut in noua lege posibilitatea ca si cei care au incheiat contracte de credit inainte de aceasta data sa poata iesi din ele prin aceiasi metoda.

Din momentul acesta „formalistii” au sarit in sus. Cum se poate ca statul sa intervina legislativ intr-un contract deja incheiat, de comun acord, intre doua parti?
Cum se poate ca un act legislativ sa aibe efecte in mod retroactiv?

Pai hai sa o luam altfel.
Atunci cand a fost incheiat contractul banca a fost cea care a trimis un evaluator la fata locului si tot ea a stabilit cat din valoarea stabilita de acel evaluator va fi luata in calcul la stabilirea ipotecii.
Acea valoare nu face si ea parte din contract? De ce acum, cand debitorul nu mai poate – sau nu mai vrea, pentru ca nu mai are nici un sens din punct de vedere „economic” – sa ramburseze creditul nu se mai face in nici un fel vorbire despre acea „valoare”?
Nu este si asta o forma de modificare, chiar daca implicita, a contractului?
A manifestarii de incredere reciproca dintre parti?

Adica banca are voie sa spuna „pardon, am gresit” dar clientul nu?

Sincer sa fiu, inteleg foarte bine temerile bancherilor.
Si pe cele ale Bancii Centrale Europene.
Ba chiar si pe cele ale proprietarilor de case – daca legea va intra in vigoare in forma actuala preturile vor mai scadea, cel putin pe termen scurt.

Numai ca lucrurile trebuie lamurite repede.
Daca am inteles ca principiul dupa care au functionat lucrurile pana acum nu a fost bun – si asta este foarte clar, inclusiv din directiva citata mai sus – atunci situatia trebuie remediata pentru toti, nu doar pentru viitor.

Sau poate ca la asta se refera cei care vorbesc cu atata patima despre „hazardul moral”?
La faptul ca daca situatia nu se reglementeaza repede lumea isi va pierde de tot increderea in sistemul bancar?

Tags , , , , , ,
Categories aici sunt banii dumneavoastra, alegerile pe care le facem, an electoral, banii ca scop, cadre mentale, democratie reprezentativa, Hazard moral, Justitie sociala, politica, respect mutual

Scurta glosa pe marginea legii ‘antifumat’.

December 18, 2015 //
0

crochetcapforgentleman1866sm

In calitate de fumator caruia nu-i place sa stea in fum – da, exista si din astia – regula asta mi se pare de bun simt.
Si totusi. Simplul fapt ca mie mi se pare de bun simt nu cred ca are mare valoare… S-ar putea sa fie nevoie de niste argumente mai solide.

Pentru inceput iata unul de ordin istoric.
Prin secolul XIX, atunci cand Europa de Vest incepuse sa se civilizeze – adica sa faca lucrurile dupa reguli si nu dupa bunul plac al fiecaruia – fumatul avea un anume tipic. In primul rand tutunul era destul de scump asa ca oamenii – de obicei barbatii – fumau cate o tigara (de foi) sau cel mult doua. Si nu neaparat in fiecare zi. Dar musai dupa masa de seara si doar dupa ce femeile se retrageau in alta camera. Iar copiii fusesera trimisi de mult la culcare. Si pentru ca mirosul de tutun ars nu era nici atunci considerat a fi foarte placut barbatii respectivi foloseau o anume jacheta doar pentru chestia asta.
Mai apoi acea jacheta a intrat in uzul curent si acum i se spune ‘smoching’, dar asta e alta poveste…

Revenind in contemporaneitate voi sari cu o gratie elefantina peste argumentele de natura medicala – care nu conving pe nimeni pana cand nu este prea tarziu – si voi aduce in discutie o problema draga noua.

Libertatea.

Am citit pe FB ca “Este o mare lipsă de fair play să interzici total fumatul. Aceasta deoarece victime sunt oameni aflați deja sub o puternică dependență. Deoarece multe afaceri aducătoare de locuri de muncă și taxe sunt deja construite în jurul acestui viciu.”

Fiind eu insumi in aceasta situatie mi s-a parut ca omul avea o oarecare dreptate.

Altcineva a introdus in discutie o ‘chestiune de principiu’: “restringem o libertate sau o anulam pentru ca ponderea abuzului derivat din fapta incepe sa produca efecte suparatoare la nivel societal”

In momentul acela mi-am dat seama ca treaba e un pic mai complicata decat pare la prima vedere.
Despre care libertate vorbim aici?

A fumatorilor sa isi strice singuri sanatatea, a fumatorilor sa-i afume pe toti ceilalti, a ‘celorlalti’ sa isi asume riscul de a fi afumati sau a ‘celorlalti’ sa manance intr-o carciuma unde miroase doar a mancare?

Ca sa nu mai vorbim si de libertatea carciumarilor de a organiza sesiuni de sinucidere colectiva pentru clientii lor…atat pentru cei activi cat si pentru cei pasivi.

Hai ca m-am zapacit de cap, tot ratacind printre valatucii astia de fum.

 

Tags
Categories alegerile pe care le facem, autoritarism, cadre mentale, Libertate, psihologie, Respect Mutual.

Maimuta orgolioasa.

December 4, 2015 //
0

“Se zice că pe Petre Țuțea l-a întrebat gardianul său, cum e posibil ca un om atât de deștept ca profesorul Țuțea să creadă în Dumnezeu?
Și Petre Țuțea i-a răspuns – “Din orgoliu.”
Și gardianul zice, interzis: “Cum adică, din orgoliu?”
“Sunt atât de mândru, încât nu-mi vine să cred că-s făcut din maimuță!”

monkey-02

Evident ca nu am de unde sa stiu daca Tutea chiar a spus aceste cuvinte si mai ales in ce context a facut asta.
Ca poanta e foarte buna si chiar se potriveste atat cu stilul lui cat si in timpul discutiei cu un gardian dintr-o temnita comunista.

Pe de alta parte faptul ca este atat de des citata spune multe despre cei ce fac acest lucru.

“Nici un defect nu-l face mai neplacut pe un om si, in acelasi timp, nu este nici un altul pe care sa ni-l trecem mai usor cu vederea. Si cu cat cusurul propriu este mai dezvoltat in noi, cu atat el ne supara mai mult cand se manifesta la altii.”

Clive Staple Lewis, citat de CrestinOrtodox.ro, se refera la acest defect al nostru cu apelativul “Pacatul cel Mare”. In limbajul comun el este cunoscut sub numele de ‘trufie’.

De unde provine convingerea noastra, sau a lui Tutea, ca Dumnezeu nu ne-a facut din maimute? Doar din faptul ca cei care au scris Biblia au consemnat doar un rezumat a ceea ce s-o fi intamplat in realitate?

Sau chiar din orgoliu?

Tags , , ,
Categories alegerile pe care le facem, cadre mentale, identitate colectiva, Uncategorized

Somnul Ratiunii Politice Naste Monstri

December 1, 2015 //
0

#colectiv

“Daca vedeti asa ceva prin oras,rupeti-le.Nu ii lasati sa profite de pe urma durerii noastre.“

Iar cel al ratiunii civice le permite acestora sa supravietuiasca.

Dupa ce reactia initiala la tragedia din clubul Colectiv s-a mai estompat oamenii au inceput sa actioneze asa-zis rational.
Unii au tratat situatia ca pe o ocazie si au incercat sa profite de ea iar altora a inceput sa li se faca frica ca nu cumva sa fie luati de fraieri.

A profita nu este deloc rusinos, cu conditia sa o faci decent. Adica fara sa inseli pe cineva.
A nu te lasa fraierit este de-a dreptul meritoriu, cu conditia sa nu cazi in aceiasi capcana ca profitorul ‘oneros’.

Mie unuia mi se pare ca numele de ‘Partid Colectiv’ este foarte bun, din punct de vedere al marketingului politic, dar foarte nepotrivit in aceasta situatie. Dupa cum la fel de nepotrivit mi se pare, din punct de vedere democratic, indemnul de a rupe niste afise politice.
Daca nu iti convine ce se intampla intr-un partid politic poti oricand sa te inscrii in el si sa incerci sa-i schimbi orientarea.
Sau sa infiintezi un altul si sa convingi electoratul ca varianta ta este mai buna.

Daca te apuci sa rupi afise nu faci decat sa le dai dreptate celor care sustin ca singura cale de a asigura functionarea societatii este cea ‘autoritara’.

” To keep tabs on a radical political group, send a spy; to disrupt them, send an agent provocateur; to destroy them, send no one but lead them to believe they’ve been infiltrated.“

 

Tags ,
Categories alegerile pe care le facem, altruism, identitate colectiva, politica, rationalitate limitata, respect reciproc

Interesul Poarta Fesul

November 25, 2015 //
0

Pentru mine este de-a dreptul uluitor cum specialistii in imagine incearca, si de multe ori chiar reusesc, sa ne duca – cu dezinvoltura – de nas.

Sa luam exemplul legii ‘antifumat’.

Aproape toata lumea accepta ideea ca inhalarea de fum de tigara – de buna voie sau pentru ca nu ai aer curat pe care sa il respiri – creeaza conditii favorizante pentru aparitia unui mare numar de boli.

Si ce facem pe chestia asta?

Unii incearca sa interzica fumatul in cat mai multe locuri. Ceea ce mi se pare firesc – cu toate ca mai trag si eu cate o tigara, din cand in cand. Mai ales ca nu imi place, dar deloc, sa mananc in timp ce altcineva fumeaza langa mine.
Si ca sa-i ajute pe oameni sa se lase de fumat, sau sa nu se apuce, s-au gandit sa interzica comerciantilor sa expuna rafturile cu tigari chiar langa cele cu dulciuri si guma de mestecat exact acolo unde orice cumparator pierde mai mult timp si se plictiseste de moarte.

Altii spun ca daca interzicem total vanzarea de tutun vom ajunge ca pe vremea prohibitiei din America. Contrabanda va duce la cresterea coruptiei si, mai ales, vor scadea incasarile la buget. Argumentul forte al acestei linii de argumentatie fiind ca: “Industria tutunului este al doilea mare plătitor la bugetul de stat.”  Voi reveni.

Pana aici totul clar. Cine avea ceva de spus a facut-o pe fata, cu ce argumente i s-a parut lui ca vor avea mai mult impact.

Problema e ca in spatele acestor argumente stau lungi siruri de rationamente bazate pe cunostinte de psihologie aplicata, cunostinte care nu sunt puse prea des pe tapet. Nu sunt tinute la secret dar nici nu prea se vorbeste despre ele.

Pozitionarea marfurilor in magazine, de exemplu, este facuta dupa indelungi studii. Dulciurile – si tigarile, sunt puse langa casa de marcat tocmai pentru oamenii nu au, in mod real, nevoie de ele. Si atunci s-ar putea sa ‘uite’ sa le cumpere. Sau chiar sa nu le treaca vreodata prin cap sa o faca. Asa ca au fost pozitionate strategic, undeva unde nu poti face abstractie de ele. Copiii ii vor bate la cap pe parinti pana acestia vor ceda. Si apoi, nervosi, vor amana pe alta data mult promisa lasare de fumat.

Stiu ca povestea mea pare trasa de par dar ia ganditi-va mai bine!

Si acum, ca tot am vorbit despre lucruri care nu sunt secrete dar nu se prea vorbeste despre ele, haideti sa facem niste calcule.

Bugetul Sanatatii pe 2014:
Bugetul Ministerului Sanatatii: 7.8 miliarde lei
Bugetul Casei Nationale de Asigurari de Sanatate: 22.9 miliarde lei
Bugetul Administratiilor locale pentru Sanatate: Nu am reusit sa gasesc date centralizate la nivel national.
Total: cel putin 31.7 miliarde de lei. Adica aproximativ 7 miliarde de Euro.

Am mentionat mai sus ca cei din industria tutunului se bat cu caramida in piept ca ei sunt ‘al doilea mare platitor la bugetul de stat’. Hopa… adica aduc bani de-acasa?
Ei nu, singuri spun ca doar aduna “pur și simplu banii de la consumator”.
Pai si-atunci cum adica sunt ‘platitori’?
Nu v-am spus ca aici e multa pricepere in materie de dres busuiocul? Spui una la inceput, ca sa impresionezi, si apoi completezi ca sa nu te faci de ras. Numai ca ordinea in care este prezentata informatia este extrem de importanta. Cineva care se grabeste sau care este disponibil sa ia de bun tot ce citeste va ramane cu impresia ca industria tutunului chiar este importanta pentru constructia bugetului.

Si, cel putin la prima vedere, chiar este. Aproape 40% din bugetul sanatatii nu este putin lucru.
E foarte greu de evaluat daca acesti bani acopera cheltuielile pentru tratamentul bolilor provocate sau agravate de fumat.
Asa ca voi pune, pur si simplu o intrebare. Stie cineva vreo situatie in care doctorul v-a spus ‘poti sa fumezi linistit in continuare, la boala pe care o ai nu mai conteaza’?

S-a prins cineva ca am folosit exact aceiasi metoda a ‘iutelii de mana in conditii de nebagare de seama’ ca sa va induc un anumit sentiment?

Inseamna ca v-ati prins si ca voi sunteti adevaratii platitori de impozite.

Tags
Categories aici sunt banii dumneavoastra, alegerile pe care le facem, banii ca scop, cadre mentale, economie, psihologie, respect mutual

Pretentia de a Vota prin Corespondenta

November 24, 2015 //
0

2-capsunari

Abia ce a fost promulgata legea votului prin corespondenta ca au si inceput sa umble pe net tot felul de mesaje care exprima nemultumirea unora dintre cei ce au ramas sa manance ‘salam cu soia’ fata de posibilitatea ca si cei care ‘au fugit’ sa isi exprime optiunile in ceea ce priveste viitorul Romaniei.

O parte dintre argumente, bineinteles ca mult mai frumos ambalate decat am facut-o eu, se regasesc intr-un articol aparut nu demult in Deutsche Welle si datorat lui Horatiu Pepine: “Votul de la distanta si natiunea extrateritoriala”.
Cele mai uzuale dintre ele sunt grupate in doua categorii.
Una de natura ‘tehnica’ – cica nu se poate asigura confidentialitatea votului si certitudinea ca cel care exercita votul este chiar persoana care ar avea dreptul sa o faca.
Si o alta de natura morala – ce treaba are ‘el’, de acolo, sa ne hotarasca ‘noua’ destinul. Aici.

Cu alte cuvinte ‘tehnicienii’ se opun idei de vot prin corespondenta, sau chiar electronic, pentru ca s-ar putea ca unii sa ‘vanda’ buletinele de vot. Sau sa accepte ca cineva sa li se uite peste umar atunci cand voteaza.
Teoretic au dreptate.
Practic e echivalent cu a banui ca o proportie semnificativa din electorat ar fi dispusa sa faca asa ceva. Se poate, cine stie…
Totusi nu prea imi vine a crede ca o operatiune care ar aduna un numar semnificativ de voturi in felul asta ar ramane ne-sesizata.

In ceea ce priveste argumentul moral… Aici treburile sunt putin mai complicate. “Cei care s-au exprimat într-o formă sau alta, par să ignore faptul că numai românii au pretenția de a vota masiv din țări străine. Toți ceilalți europeni fie se întorc acasă în ziua votului, fie își vor fi pierdut între timp dreptul de vot.”
Prima natiune moderna care a (re)introdus ideea de democratie in Europa a fost Anglia iar principiul care a stat la baza demersului a fost ca regele sa nu poata impune impozite fara acceptul celor care urmeaza sa le plateasca. Acest principiu continua sa functioneze si in zilele noastre. Se organizeaza alegeri locale – care determina cum vor fi cheltuite taxele stranse la nivel local, alegeri nationale – guvern si taxe la nivel national, ba chiar si alegeri pentru Parlamentul European.
Ei bine, exista o tendinta prin vestul continentului ca la nivel local sa voteze toti cei care au resedinta intr-o anumita localitate, fara sa conteze cetatenia. Locuiesti legal, adica platesti taxe, in localitatea respectiva? Votezi. Si gata.
Largind putin perspectiva nu putem sa nu observam ca marea majoritate a Romanilor care ‘au pretentia de a vota masiv din tari straine’ au o stransa legatura cu tara. Au proprietati aici – si platesc taxe pentru ele, trimit gramezi de bani rudelor ramase in tara, vin aici de doua, trei ori pe an… Foarte multi dintre ei chiar planuiesc sa se intoarca pentru a-si cheltui aici pensiile pe care  le vor primi ‘de-acolo’.
In situatia asta ‘pretentia’ lor nu mai pare chiar atat de exagerata…

Iar toata discutia cade in derizoriu in momentul in care intelegem ca tot razboiul asta se poarta pentru 2 locuri in Senat si 4 in Camera.

Sau poate ca tocmai de asta a fost starnit tot ‘scandalul’ asta? Ca sa nu se prinda oamenii ca legea este foarte frumoasa dar ca de fapt nu are mare importanta cate voturi vor fi exprimate in afara granitelor atunci cand vine vorba despre alegerile parlamentare?

Tags
Categories Alegeri, alegerile pe care le facem, an electoral, cadre mentale, democratie reprezentativa, identitate colectiva, respect mutual, Tara lui Iohannis, Uncategorized
« Older Entries
Newer Entries »