Pentru mine este de-a dreptul uluitor cum specialistii in imagine incearca, si de multe ori chiar reusesc, sa ne duca – cu dezinvoltura – de nas.
Sa luam exemplul legii ‘antifumat’.
Aproape toata lumea accepta ideea ca inhalarea de fum de tigara – de buna voie sau pentru ca nu ai aer curat pe care sa il respiri – creeaza conditii favorizante pentru aparitia unui mare numar de boli.
Si ce facem pe chestia asta?
Unii incearca sa interzica fumatul in cat mai multe locuri. Ceea ce mi se pare firesc – cu toate ca mai trag si eu cate o tigara, din cand in cand. Mai ales ca nu imi place, dar deloc, sa mananc in timp ce altcineva fumeaza langa mine.
Si ca sa-i ajute pe oameni sa se lase de fumat, sau sa nu se apuce, s-au gandit sa interzica comerciantilor sa expuna rafturile cu tigari chiar langa cele cu dulciuri si guma de mestecat exact acolo unde orice cumparator pierde mai mult timp si se plictiseste de moarte.
Altii spun ca daca interzicem total vanzarea de tutun vom ajunge ca pe vremea prohibitiei din America. Contrabanda va duce la cresterea coruptiei si, mai ales, vor scadea incasarile la buget. Argumentul forte al acestei linii de argumentatie fiind ca: “Industria tutunului este al doilea mare plătitor la bugetul de stat.” Voi reveni.
Pana aici totul clar. Cine avea ceva de spus a facut-o pe fata, cu ce argumente i s-a parut lui ca vor avea mai mult impact.
Problema e ca in spatele acestor argumente stau lungi siruri de rationamente bazate pe cunostinte de psihologie aplicata, cunostinte care nu sunt puse prea des pe tapet. Nu sunt tinute la secret dar nici nu prea se vorbeste despre ele.
Pozitionarea marfurilor in magazine, de exemplu, este facuta dupa indelungi studii. Dulciurile – si tigarile, sunt puse langa casa de marcat tocmai pentru oamenii nu au, in mod real, nevoie de ele. Si atunci s-ar putea sa ‘uite’ sa le cumpere. Sau chiar sa nu le treaca vreodata prin cap sa o faca. Asa ca au fost pozitionate strategic, undeva unde nu poti face abstractie de ele. Copiii ii vor bate la cap pe parinti pana acestia vor ceda. Si apoi, nervosi, vor amana pe alta data mult promisa lasare de fumat.
Stiu ca povestea mea pare trasa de par dar ia ganditi-va mai bine!
Si acum, ca tot am vorbit despre lucruri care nu sunt secrete dar nu se prea vorbeste despre ele, haideti sa facem niste calcule.
Bugetul Sanatatii pe 2014:
Bugetul Ministerului Sanatatii: 7.8 miliarde lei
Bugetul Casei Nationale de Asigurari de Sanatate: 22.9 miliarde lei
Bugetul Administratiilor locale pentru Sanatate: Nu am reusit sa gasesc date centralizate la nivel national.
Total: cel putin 31.7 miliarde de lei. Adica aproximativ 7 miliarde de Euro.
Am mentionat mai sus ca cei din industria tutunului se bat cu caramida in piept ca ei sunt ‘al doilea mare platitor la bugetul de stat’. Hopa… adica aduc bani de-acasa?
Ei nu, singuri spun ca doar aduna “pur și simplu banii de la consumator”.
Pai si-atunci cum adica sunt ‘platitori’?
Nu v-am spus ca aici e multa pricepere in materie de dres busuiocul? Spui una la inceput, ca sa impresionezi, si apoi completezi ca sa nu te faci de ras. Numai ca ordinea in care este prezentata informatia este extrem de importanta. Cineva care se grabeste sau care este disponibil sa ia de bun tot ce citeste va ramane cu impresia ca industria tutunului chiar este importanta pentru constructia bugetului.
Si, cel putin la prima vedere, chiar este. Aproape 40% din bugetul sanatatii nu este putin lucru.
E foarte greu de evaluat daca acesti bani acopera cheltuielile pentru tratamentul bolilor provocate sau agravate de fumat.
Asa ca voi pune, pur si simplu o intrebare. Stie cineva vreo situatie in care doctorul v-a spus ‘poti sa fumezi linistit in continuare, la boala pe care o ai nu mai conteaza’?
S-a prins cineva ca am folosit exact aceiasi metoda a ‘iutelii de mana in conditii de nebagare de seama’ ca sa va induc un anumit sentiment?
Inseamna ca v-ati prins si ca voi sunteti adevaratii platitori de impozite.
nicichiarasa 