Archives for posts with tag: Protagoras

Protagoras din Abdera a spus că ”omul este măsura tuturor lucrurilor”.

Platon a spus că sofiștii trebuie ‘aruncați la groapa de gunoi a istoriei’.

Protagoras era sofist – ‘filozof’ plătit de ‘clienții’ săi pentru a-i învăța să gândească, fiecare dintre sofiști avea linia sa proprie de gândire iar ‘clienții’ îl alegeau pe cel care le plăcea fiecăruia dintre ei.
‘Sfârșitul’ lui Protagoras l-a anticipat pe cel al lui Socrate. Condamnat pentru ‘libertate prea mare în gândire’ a fost exilat și apoi aruncat peste bord de pe corabia care-l ducea către locul în care fusese silit să plece.

Tot Platon a spus că ‘cetatea, adică ‘polisul’, trebuie guvernat de niște oameni special educați în acest scop’.
N-ar fi mare deosebire față de ce făcea Protagoras… Care îi învăța pe oameni să gândească… Din păcate asemănarea este doar de suprafață. Fiecare sofist își adapta ‘programa’ la fiecare dintre elevi. Fiecare dintre elevi era învățat să gândească după ‘chipul și asemănarea sa’. Să măsoare lucrurile din punctul său de vedere. Punând cap la cap, în mod democratic, toate aceste puncte de vedere, Atenienii din Antichitate au reușit să construiască o întreagă civilizație.
‘Regii Preoți’ promovați de Platon erau educați toți după același șablon. Cel indicat de Platon!

Aristotel, cel mai cel dintre studenții lui Platon, a educat un astfel de Rege-Preot.
Pe Alexandru cel Mare.
Care, profitând de condițiile social-istorice produse de guvernarea ineptă a lui Darius al III-lea al Persiei, a cucerit tot ce se afla între Meditarana de Est si Indus. O mare realizare pentru istoricii europeni dar o mare nenorocire pentru populațiile respective. Pentru soldații morți din ambele tabere și pentru toți cei strămutați sau uciși în timpul luptelor. Militari sau locuitori ai orașelor asediate.
O mare nenorocire și pentru Alexandru însuși. Căruia succesul i se urcase la cap și care nu mai accepta sfaturi de la nimeni. Care și-a ucis tovarășii cu care începuse campania și care a murit din cauza băuturii.

Marx, un alt mare gânditor al omenirii, a decretat că „treaba filozofilor este să schimbe lumea”. Că degeaba vii cu explicații dacă nu-ți pui convingerile în practică.
Așa că a scris „Manifestul partidului comunist”. Un foarte bun ‘ghid practic despre cum să organizezi o dictatură’.
În condițiile pe care le sesizase Marx în Anglia. Țara care îi acordase ‘azil’. Țara care, în virtutea dreptului la opinie, l-a lăsat să-și pritocească ideile și apoi să le pună pe hârtie.

Am să fac o pauză și am să vă invit să citiți un text scris mult mai profesionist decât sunt eu în stare.

„Remake – 1 Mai: semnificația unei lupte. Drepturile pentru care trebuie să lupți și pe care să nu le consideri niciodată câștigate definitiv
Dacă citiţi literatura mare a secolului XIX, mai ales literatura engleză, rusă şi franceză, observaţi o chestiune care şochează azi: păturile cele mai sărace, adică peste 90% a populaţiei, muncesc cel mai mult şi trăiesc cel mai sărac. Muncesc cot la cot: tată, mamă, copil de 8 ani pe glie sau în fabrică câte 16 ore pe zi. Nu exagerez.
Şi rezultatul: sărăcie lucie. Ideea de drepturi sociale, politice şi economice nu exista.
Când muncitorii englezi au început primele lor proteste nu au cerut acces la educaţie şi sănătate, la odihnă şi viaţă decentă. Ar fi fost linşaţi. Ştiţi ce au cerut? Au cerut ca ai lor copii minori să meargă la şcoală? Parlamentarii britanici ar fi fost şocaţi. Nu. Ei au cerut mai puţine ore de muncă pentru copiii lor fragili, deoarece aceștia mureau pe capete în fabrici şi uzine. Cerinţele lor au fost foarte greu auzite după ce s-a scurs multă sudoare şi mult sânge.

Textul, scris pe 1 Mai 2020 de Vasile Ernu, este mult mai lung. Am furat doar această porțiune pentru că mi se pare suficientă. Că descrie suficient de bine situația din Anglia respectivei epoci.

Ei bine, ‘ghidul’ lui Marx nu a fost, încă?!?, ‘utilizat’ în Anglia. Nici prin vreo altă țară dintre cele ‘avansate’ din punct de vedere economic ȘI SOCIAL. Aici au fost inventate tot felul de remedii pentru ‘disfuncționalitățile’ sesizate de „marea literatură a secolului XIX” astfel încât tensiunile sociale au fost ținute sub control.
Dar omenirea nu a scăpat totuși de experimentul comunist…

Precum Alexandru cel Mare înaintea lui, Lenin – cel mai bun elev al lui Marx, chiar dacă cei doi nu s-au întâlnit niciodată, a profitat de consecințele create de un război idiot și de guvernarea cretină a unui întreg șirag de țari și a instaurat Uniunea Sovietică. Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste. Comunismul.

Precum imperiul lui Alexandru, și cel al lui Lenin s-a prăbușit destul de repede.
Nu destul de repede pentru cei care au suferit consecințele guvernării sovietice.
Nu destul de repede pentru cei care au suferit consecințele încercărilor dictatorilor sovietici de a-și extinde influența.
‘Destul de repede’ doar la scara istoriei!

Revenind la spusele lui Marx: ‘Ce rost mai are să gândești dacă nu-ți pui concluziile în practică?’ mă întreb când vom scăpa de blestemul Cassandrei?
Știind foarte bine ce se va întampla, când vom înțelege că nici de data asta nu ne vom arăta a fi mai deștepți decât precedenții noștrii?
Că ‘garbage in, garbage out’ e valabil și la scara istoriei?

Ce mi-a venit?
Tocmai am terminat de citit

Acum vreo lună, umbla pe net o listă lungă de citate – compilată tot de un ‘intelectual’, care demonstrau ce părere ‘bună’ au avut, de-a lungul istoriei, un șir lung de intelectuali ruși despre propriul popor.

”Nație ce cutreieră prin Europa și caută ce să mai distrugă, să facă praf, pur si simplu, totul. Din batjocură”

Atribuit – de către „scriitorul român, Orlando Baraș”, lui Dostoievski. E un pomelnic întreg, am să mă opresc aici.
Este cât se poate de posibil ca în vasta literatură scrisă de Dostoievski să existe și această înșiruire de cuvinte. Nu mă bag, nu am citit nimic de respectivul. Tot ce știu este că fără context, un citat nu înseamnă prea multe. Și mai știu ce răspunde Google atunci când îl intrebi

Înainte de toate, să fim ruşi. A deveni rus înseamnă să încetezi să mai dispreţuieşti poporul tău. Îndată ce europeanul va vedea că am început să iubim poporul şi naţiunea noastră, va începe şi el să ne stimeze; atunci nu ne va mai întoarce spatele cu dispreţ şi vom fi ascultaţi. Vom face, cu toţii, o altă figură. Deveniţi noi înşine, vom avea o figură umană şi nu o fizionomie de paiată.

Hopa!
Cu alte cuvinte, părerea lui Dostoievski despre poporul în sânul căruia s-a născut este cel puțin nuanțată.
Negativă, conform citatului atribuit lui de către Orlando Baraș și bună – pe alocuri frizând auto-adulația, conform listei compilate de colaboratorii români ai site-ului subiecte.citatepedeia.ro.

Și atunci?
De ce s-ar lansa „elita lui Putin” într-o campanie de dezinformare a poporului rus? De îndoctrinare? Doar pentru că au fost plătiți pentru a face acest lucru? Adică mituiți?
Nu înțeleg acești ‘intelectuali’ că își taie singuri viitorul de sub picioare? Că îl vând ieftin pe un prezent oricum nesigur?
De ce s-ar lansa un „scriitor român” într-o campanie de denigrare a poporului rus? A poporului, nu a dictatorului… bine, pe dictator nu-l mai poți ‘denigra’… cel mult în mintea apărătorilor lui…
Revenind la cei care vorbesc de rău întreg poporul rus, ce urmăresc aceștia?
Intensificarea ajutorului dat Ucrainei? Pentru asta sunt suficiente câteva fotografii cu ‘realizările’ armatei lui Putin. Da, armata lui Putin este constituită din soldați ruși. Doar că armata lui Putin nu este Rusia.

E chiar atât de greu de înțeles, mai ales pentru niște intelectuali, că războiul ăsta se va termina la un moment dat?
Și că, indiferent de cât de nasoală va fi înfrângerea – pentru Putin, sau de cât de lung va fi războiul, după aceea va trebui să coabităm – noi, supraviețuitorii din ambele tabere, unii cu ceilalți?
E atât de greu de înțeles, mai ales pentru niște intelectuali, că războiul ăsta se va termina mai repede dacă vom reuși să desprindem poporul rus de sub influența lui Putin? Și că acest lucru nu se va întâmpla atâta vreme cât noi le vom spune că îi disprețuim? Pe toți? Dându-i lui Putin oportunitatea să se prezinte în postura de singur apărător al Mamei Rusiei în fața hoardelor de barbari?

Marx l-a învâțat pe Lenin că primul pas care trebuie făcut de către cineva care construiește un imperiu este să controleze ideologic mulțimea. Prin intermediul unor ‘activiști’ bine educați la ‘școala de partid’.
Plato spunea practic același lucru. Că treburile cetății trebuie încredințate unui grup de oameni educați într-un mod coerent. Adică ideologizați.
Putin continuă această ‘tradiție intelectuală’. A dresat, în timp, un grup de oameni să producă un anumit gen de propagandă și să ducă la îndeplinire hotărârile adoptate de el. Inclusiv pe cele mai criminale dintre ele. Simultan, a îndepărtat de ‘microfon’, prin orice mijloace, pe toți cei care i-au contestat vreodată autoritatea.
Ne confruntăm astăzi cu cele mai proaspete consecințe ale funcționării acestui mecanism. Ororile suportate de poporul Ucrainean.

Și noi ce facem?
Înțelegem mecanismul pus la cale de Putin? Mecanism care nu e deloc nou…
Invățăm unde să punem ‘nisipul’? Cum să ‘dezactivăm’ această bombă socială?

Înțelegem odată că fără ‘exagerările’ capitaliștilor timpurii, Marx n-ar fi avut despre ce să scrie?
Că fără tensiunile sociale rezultate din guvernarea țaristă, Lenin nu ar fi putut să instaureze comunismul în Rusia?
Că, indiferent de cât de corupți ar fi fost funcționarii post-sovietici, ‘capitalul de lucru’ care circula prin Rusia lui Eltsin tot de origine ‘externă’ a fost? Și că fără corupția aia enormă, Putin nu s-ar fi putut cățăra la putere? Că tratată altfel, Rusia post-sovietică ar fi evoluat în altă direcție? Pe o traiectorie asemănătoare celei urmate de Germania de după WWII…
Așa, lăsată în ‘boii ei’, după ce Uniunea Sovietică a pierdut – de una singură, Războiul Rece, succesoarea a căzut pe panta pe care alunecase și Germania de după WWI. Populația nu a înțeles, de una singura, de ce a fost pierdut războiul, elitele nu au vrut nici ele să-și recunoască ‘meritele’, au fost identificați ‘vinovații externi’ și totul a fost reluat. De la început.

Repet.
Și războiul acesta, cel început de Putin împotriva Ucrainei, se va sfârși la un moment dat.
Nu știu când dar știu că, în cele din urmă, Putin va fi învins. Cum, necum, Putin va pierde acest război.

Încă nu știu cine va câștiga pacea de după acest război.
Dacă vom reuși, cumva, cei care îi vom fi supraviețuit lui Putin – adică învingătorii din ambele tabere, să ne așezăm la aceiași masă. Dacă vom reuși să ne croim un viitor împreună. Singurul posibil, pe termen lung.

Altfel, acea pace va fi doar un armistițiu. ‘Decât’ încă un armistițiu. O pauză, mai lungă sau mai scurtă, între două războaie succesive.

Protagoras spunea că oamenii dau măsura lucrurilor.
Că până nu înțeleg, ei, cu adevărat, despre ce e vorba…

“Yes you can! No people to feel/live/see it, no spring.”

Remember Protagoras? “Man is the measure of all things”?

Without man, there’s no meaning?

Yes, our world becomes meaningless.
The moment we no longer care enough about it.
The moment we stop paying attention.

The other day I had a riveting conversation with my son.
With my 21 years old son.

I asked him to comment on my previous post.
The one about too many people allowing sentiment to cloud their judgement.
The one about even reputable news agencies using click-bait titles to entice readers. Hence reinforcing the habit of sentiment being allowed to cloud reason.

‘Life was never better for so many of us’, explained my son. ‘Since WWII most of us had enjoyed peace. Since the Spanish Flu, we hadn’t experienced a pandemic. Since Salk, we’ve led ourselves to believe we were safe from disease. Since the fall of communism, even the ideological divides have paled down. And now we have enough technology to feed the entire planet, comfortably. The point being that we have no idea how to deal in this situation. What to do. How to behave.
Simply because we have no relevant prior experience.
Until recently, historically speaking, we have successfully dealt with wars, famines and pestilence.
But it’s the first time that we experience such abundance.
We need to adapt to the new reality.
To transform it into an opportunity. Into an opportunity to go forward.
We have to avoid, at all costs, the pitfall of allowing this abundance to bog us down.’

Heartening, isn’t it?
That a person so young can find such deep meaning.
If I may say such things about my own son…

The philosophical doctrine that every state of affairs, including every human event, act, and decision, is the inevitable consequence of antecedent states of affairs.”

The systematic study of the nature and behaviour of the material and physical universe, based on observation, experiment, and measurement, and the formulation of laws to describe these facts in general terms.

In these terms, science must be deterministic.
No systematic study of anything might ever be made if not starting from the conviction that a given set of causes will produce the same results, over and over again. No laws attempting to describe any facts in general terms might be formulated unless starting from the same premises.

On the other hand, it was science itself which had taught us that:

It’s impossible to determine, with absolute precision, both the position and momentum of an electron

The same ‘uncertainty principle’ can be extended to other pairs of “complementary variables, such as length of time and energy“.

And there are countless other examples of ‘in-determination’ which have been documented by scientists during their search for the ultimate truth.

Any chance of reconciliation?

Well…
To start, I’ll note first that ‘determinism’ is a concept which had started its career in philosophy while ‘science’ has a more ‘complex’ origin. It might have been initiated by Christian theologians trying to ‘guess’ God’s will only they were attempting to fulfill that task by closely watching Nature – which was seen as the very embodiment of God’s intentions.
In this sense, scientific determinism can be understood as the conviction that Nature must make perfect sense – must be completely explainable, simply because God’s creation – which includes Nature, must be perfect.
OK, and since all theologians agree that no human will ever be able/should ever pretend to know God, what’s the problem in accepting that Man – collectively speaking now, will never learn enough to find a complete explanation for everything?

‘And what about the atheists?’

What about them?
Oh, you mean the people who are sure that God doesn’t exist? Who are just as sure that God doesn’t exist as the staunch believers who are perfectly confident that God not only exists but also micro-manages everything? Under the Sun and beyond?
I’ll just leave it there…

On a deeper level, there is no contradiction between ‘determinism’ – philosophically speaking, and scientific thinking. As long as we keep these two ‘apart’, of course…

‘So you are going to accept that science will never ‘know’ everything AND that ‘everything is a consequence of the previous state of affairs’ ‘ ?

Well, again…
The key word here is “inevitable”!
Determinism is ” the philosophical doctrine that every state of affairs, including every human event, act, and decision, is the inevitable consequence of antecedent states of affairs
For a philosopher it is very easy to say ‘inevitable’. Even more so for believing philosopher.
For a scientist… how is a scientist going to say that something is ‘inevitable’? ‘Philosophically’ speaking, of course… as in ‘with absolute precision’?!?

Specially since entertaining a truly ‘scientific attitude’ means, above all, to be prepared, at all moment and without any notice, for all your previously held convictions to be contradicted by new evidence…

‘What are you trying to say here?
That everything revolves around the manner in which each of us relates to the meaning of his own interpretation of each concept?
That truth itself is relative?’

‘That man is the measure for everything?’

Yep!
AND that man is also responsible for the consequences his own actions! In front of his own children, before everything else.
For no other reason than it will be his own children who will bear the brunt of his own decisions.

Additional reading:
Science as Falsification“, Karl R. Popper.
800 Scientists say it’s time to abandon “Statistical Significance”
“Protagoras”
“On the Essence of Truth“, Martin Heidegger
“Suicide now leading cause of death among children aged 10 to 14 in Japan

‘Things are not at all what they ‘really’ are but only what they seem to be.’

Confusing?

What we have here is the intersection between ‘reality’ – a.k.a. ‘absolute’ truth, and knowledge – a.k.a. logos or relative truth.

‘Things’, ‘existence’ and ‘reality’ are concepts.
Developed by us, conscious people, through the use of ‘logos’ and starting from two implicit premises.
That there must be something outside our consciousness – both the individual and collective ones.
And that our perceptions do have at least some correspondence in that ‘outside’.

By adding layers and layers of logos, collectively known as ‘culture’, upon our initial perceptions we’ve actually built an alternative reality. The one we call ‘civilization’.

The ‘thing’ being that this second reality is just as ‘outside’ our grasp as the original one was. And continues to be.
Because of our own consciousness, which both separates and connects us to ‘reality’.

What we are left with are our ‘perceptions’.
And with our understanding, for those who had reached it, that ‘perceptions’ are ‘real’ only in the sense that they do correspond to some segments of ‘reality’ but they are not necessarily similar to them.

Our concepts, not matter how gingerly refined and thoroughly revised, are only representations of ‘reality’.
‘Real’, in their own right: developing them produced, and continues to, its own set of consequences – a.k.a. ‘civilization’.
The downside being that some of those concepts have begotten rather unpleasant consequences.

‘Moral depravation’, ‘pollution’, ‘corruption’…

It doesn’t really matter how many of these consequences are the result of ‘direct’ action or unintended spin offs.

What matters is that we have to understand there will always be a distance between what we believe at some point and the object of our belief. That that distance may have enormous consequences. And that our only chance to avoid those consequences is transparency.

Heidegger was speaking about ‘unhiddenness’.
The limited nature of both our consciousness and rationality produces the distance between our concepts and their ‘real’ correspondents.
Only by openly, and respectfully, sharing what we know about ‘things’ we’ll be able to shorten that distance.
Otherwise, the limited nature of the reality we live in – the planet itself, will no longer be able to accommodate the hiatus between our concepts and the only reality we have at our disposal.

According to Protagoras, we are here for but one reason. To determine whether anything which happens around us makes any sense.
Mind you, we are not supposed to knit fancy stories and to skillfully include in them everything we perceive! A.k.a ‘narratives’.
Just ‘measure’ things and call them out for what we think they are.

I’m going to enumerate a series of facts and let you figure them out.

“A well regulated Militia, being necessary to the security of a free State, the right of the people to keep and bear Arms, shall not be infringed.”

Violent-Crime-Rate-Chart1

Murder-Rate-Chart

 

guns in circulation per household

So, if people are less likely to be killed, in any manner, why a shrinking number of them buy an increasing number of guns?

3% gun owners

AVAILABILITY-OF-GUNS-Handgun-Supply-and-Homicies-Suicide-Rates

suicide versus mass shootings

 

murders by type of gun

Then why are people so focused on ‘assault rifles’? Only because they tend to be used in mass murders? Is this a good enough reason to try to remove them from the eco-system?
And why is there so little fuss about the huge number of suicides?
Bzw, can ‘mass murders’ be considered a form of suicide? After all, very few of the perpetrators ever managed to leave the scene… And even fewer have never been identified.

number_of_nfa_firearms_processed_by_fy

According to the ATF, people in the USA buy an ever increasing number of guns each year yet since 2012 (Sandy Hook) Cerberus Capital Management has not been able to find a buyer for Remington Outdoor – the weapons manufacturer who produces, among other ‘things’, “the most popular version of the “modern sporting rifle” sold in the US.
People in the US are interested to invest in weapons per se but not in weapons manufacturers?

Considering that, according to Bloomberg, Cerberus Capital had eventually handed over Remington Outdoor to “Wall Street Creditors”…

Blackstone Group, which offers asset management services, has been reducing its weapons exposure for years. This weekend, it verified that no gun investments remained in its portfolios, according to the Wall Street Journal. The investment giant BlackRock Inc. said it, too, was exploring ways to cull gun companies from the portfolios of clients who no longer wish to invest in them.

%d bloggers like this: