Că dacă n-ar fi,
nu s-ar povesti.

Au fost odată ca niciodată doi frați. Vitregi.
Bine, nu e foarte clar cât de vitregi sunt, cert este că toată viața lor – acum au împlinit 35 – s-au certat ca chiorii. Bine, la început au fost mai mulți… acum au rămas doar doi…
Pe ce se ceartă?
Pe ce se ceartă frații de obicei… pe bani!

Au găsit o sursă de bani – două, de fapt, dar legate între ele – și nu prea știu cum să o împartă.

O vreme au supt pe rând. Când unul, când altul. Acum, din cauze obiective, sug amândoi odată!

A, nu… asta nu înseamnă că s-au împăcat… Doar și-au dat arama pe față!

Înțelegerea era așa:
Cel care avea controlul sursei de bani, avea obligația să facă lucruri cu banii ăia.
Să păstreze o parte pentru el, normal, nu?, dar grosul ar fi trebuit folosit pentru altceva. Pentru lucrurile care chiar trebuiau făcute.

Cel care ar fi trebuit să verifice chestia asta – modul în care sunt cheltuiți banii – a cam dormit în cizme. Altă poveste lungă.
Cert este că, după o vreme, ‘adormitul’ dădea semne că urma să se trezească.

Prima măsură luată de cei doi frați a fost să se ia de mână. Ca să controleze mai bine banii ăia.
Și au început – de voie, de nevoie – să facă câte ceva din cele promise deja de mult.

Problema lor, a celor doi frați, e că fraierul care trebuia să-i controleze s-a trezit de câteva luni. Bine, nu de tot… Deocamdată e cam grogy…
De ce s-a trezit fraierul?

Pentru că rahatul puțea deja prea tare de sub covorul sub care era acuns.

‘Păi dacă controlorul e cât de cât treaz și ‘icebergul’ a devenit deja evident, care mai e problema?
De ce mai sunt cei doi frați la butoane?’

Pentru că frații și-au pregătit terenul. Și pentru că și-a băgat și dracu’ coada în toată treaba asta…

După cum v-am spus deja, la început au fost mai mulți frați în cursă.
Cei mai mulți au abandonat pe parcurs. Și i-au lăsat pe ăștia doi să se bată între ei.
Acuma, când rahatul a ajuns cât casa, cuțitul a ajuns la os iar fraierul e pe cale să se trezească și ceară socoteală, o parte dintre cei care abandonaseră s-au reactivat.

‘Bine, dar ce ce treabă are dracu’ în toată povestea asta?!?
Tot ce povestești tu e cât se poate de normal. Așa funcționează democrația. La un moment dat, oamenii se trezesc. Și cer socoteală celor aflați la putere…’

Păi da, asta dacă nu cumva are și ‘dracu’ ‘ vre-un interes în toată chestia asta…
Care drac, atunci când vrea să surpe pe cineva, nu dă cu paru’… Își bagă coada!
În cazul ăsta, dracu’ și-a adus aminte de, și l-a reactivat, pe unul dintre frații care abandonaseră. Care părea că abandonase… A pompat resurse în el și l-a scos în față!
Bine, după cum arată situația la teren, dracu’ nu s-a așteptat să aibă atât de mult succes!
În scenariul original, reactivatul ar fi urmat doar să bage zâzanie între cei doi frați principali. Să clatine puțin barca. S-o încetinească. Să-i mai ofere dracului puțin loc de manevră.

Și, mai ales, să arunce un văl pe ochii adormitului. Să-l legene la loc. Să-l zăpăcească de cap.
Poate doar-doar nu s-ar trezi de tot…

În situația asta, dracu’ joacă la două capete. La două capete din trei!
Dacă rămân cei doi frați, se perpetuează situația cu ‘boală lungă, moarte sigură’.
Dacă ajunge la putere cel reactivat de ucigă-l toaca, dracu’ își vede prada cu un pas mai aproape de porțile iadului.
Toată chestia – pentru dracu’ dar și pentru cei doi frați – e ca adormitul să nu cumva să se trezească de tot.

Astea două tabere, dracu’ și cei doi frați, sunt în situația „fă-te frate cu dracu’ până treci puntea.”

Adormitul ar face bine să se trezească odată.
Cei doi frați ar trebui să se întrebe dacă chiar vor să fie singuri cu dracu’ de partea cealaltă a punții.

Dracu’ și reactivatul nu prea au ce învăța din toate astea. Așa le sunt lor firile.
Dar adormitul si cei doi frați ar fi bine să înțeleagă de unde li se trage.
Să înțeleagă odată că toate furăciunile alea – făcute de frați și îngăduite, prin neglijență, de către adormit – ajung să se răzbune la un moment dat. Că tocmai furăciunile alea au fost crăpătura prin care și-a bagat dracu’ coada…

Întrebarea e „cine reușește să le spună ăstora că dacă se mai ceartă mult între ei, dacă își mai spun unul altuia ‘prostule’ în loc să-și asculte unul altuia păsurile, îi ia mama dracului?”
Pe toți! Înainte de a se termina PNRR-ul…