Pleonasmul este frecvent în folosirea limbii,
fiind totdeauna un fenomen de redundanță în exprimare.
Este de cele mai multe ori o greșeală de logică,
dar atitudinea față de el ține de natura sa și de orientarea lingvistului care îl tratează.

V-ați uitat la dată?
Mai uitați-vă odată… Citiți și articolul…

‘Și ce legătură are toată chestia asta cu pleonasmul?!?’

Trei personaje în căutarea unui triplu plenonasm.
La Pirandello erau 6… personaje… să trecem peste…

Nimic nu e mai sigur decât moartea. Primul pleonasm.
Boala lungă duce, evident, la moarte. Pentru ca moartea vine sigur la capătul vieții. Al doilea pleonasm.
Boala lungă este, la rândul ei, ‘sigură’. Al treilea pleonasm!

‘De unde ai mai scos și prostia asta?!?’

Păi boala lungă e sigură pentru un motiv foarte simplu.
Ajungi să te obișnuiești cu ea!

Gândește-te doar la cât tușește un fumător. Înainte de a face cancer…

Cam așa și cu Georgescu ăsta!

Sunt foarte mulți supărați pe netul românesc.
Iar cei mai mulți dintre ei – cel puțin pe peretele meu de la facebuci – sunt supărați pe cei care au votat ‘schimbarea’. Pe cei care au vrut să-l schimbe pe Iohannis cu Călin Georgescu.

Principala acuzație adusă acestor oameni este prostia!
‘Cum poți să nu-ți dai seama că Georgescu spune numai prostii?!?’
După care își aduc aminte ‘stai așa, mai mult de 50% dintre elevi erau analfabeți din punct de vedere funcțional încă din 2021. Și de atunci nu s-au îmbunătățit lucrurile! N-ai ce să faci dom-le cu ăștia! Nu înțeleg nimic… trec argumentele peste ei ca apa peste penele raței!’

Hai să o luăm invers!
De la coadă la cap.

Dacă sunt atât de proști încât nu pricep nimic, cum de au putut fi convinși?!?
Dacă sunt atât de impenetrabili la argumente, cum de au reușit propagandiștii care îl împing pe Georgescu-n față să penetreze așa-zisa lor prostie?
Dacă sunt atât de proști, cum de au reușit să țină minte cu cine li s-a spus să voteze?!?

Nu sunt proști?
Doar răuvoitori? Răuvoitori plătiți de Moscova?

O parte da!
Adică cea mai mare parte dintre cei care comentează ‘pro’. Care ‘își aduc aportul’. Care contribuie la amplificarea ‘mișcării’.
Doar că aici n-ai ce căuta cu vre-un argument.
Oamenii ăștia sunt convinși!
Sunt convinși că ei sunt deasupra. Deasupra tuturor. Deasupra proștilor pe care îi conving.
Alături de cei care îi plătesc.
Alături de care vor sta la masa învingătorilor….

Așa cred ei…

Și uite-așa am ajuns la capatul firului.
La așa zișii proști care au votat așa cum li s-a spus.
La ‘proștii’ care ‘s-au lăsat păcăliți…’
La ‘proștii’ ‘pe care n-ai cum să-i convingi că au fost păcăliți’!

Am să fac o pauză aici.
Să vă întreb ceva.
Știți că mai sunt încă oameni convinși că Băsescu este un mare om de stat? Alții profund recunoscători lui Iliescu?
Și știți cât de mulți sunt cei convinși că Emil Constatinescu a fost cel mai prost președinte al României? ‘A fost’…

Să revenim.

Avem de a face cu o situație inedită.
Pentru prima oară ‘la adăpost’.
Pentru prima oară într-o relativă abundență.
Tarabele din București arată, în sfârșit, așa cum arătau cele din Budapesta în 1993…

Și noi ne ducem după fentă?!?

Care ‘noi’?

Cei care am dormit 35 de ani?
Care am asistat impasibili la deteriorarea învățământului? „Analfabetismul funcțional” – un oximoron, un alt subiect de actualitate – n-a ajuns singur în halul ăsta! Noi l-am lăsat să cadă pe scări…
‘Noi’ care i-am reproșat lui Rațiu că ‘n-a mâncat salam cu soia’ după care ne-am peticit deficitul de cont curent cu banii trimiși în țară de căpșunari? Și de badante? Badante și căpșunari de care cam facem mișto de câte ori vine vorba despre ei….
Badante și căpșunari cărora le reproșăm că au votat cu Georgescu! Nu numai ei, dar ei în cea mai mare proporție…

În realitate, lucrurile sunt destul de simple.

‘Pe afară vopsit gardu’,
înăuntru leopardu’ .’

Doar că gardul a devenit transparent…

Tarabele or fi ele pline, și pensiile proapăt mărite, doar că oamenii au aflat, în sfârșit, cum e treaba cu deficitul de cont curent. Și cu serviciul datoriei externe…
Bine, nu prea înțeleg ei mare lucru. Deh, „analfabetismul funcțional” își face simțită prezența… Doar că tinerii au început să simtă că e ceva putred în Danemarca. Tinerii, adică cei pe umerii cărora va cădea povara datoriei externe…
Tinerii, adică cei de educația cărora nu prea ne-am ocupat! Noi, părinții lor. Nu altcineva…
Noi nu le-am spus care e alternativa. Alternativa la ceea ce avem acum. Și de care ne batem joc!

Tinerii care i-au votat pe ‘suveraniști’.
Tinerii care ne întreabă pe restul: „Da’ voi cum vă închipuiți că se poate schimba ceva dacă rămân la putere tot cei care ne-au adus în halul în care suntem?”

Proști? Că s-au dus după fentă?
Care dintre noi?!? Despre care dintre fente e vorba?

Până la urmă, o țară e ca un fel de echipă.
Când trag toți la căruță, ajung undeva. Mai la stânga, mai la dreapta… dar undeva.
Dacă prea mulți se cred la adăpost, dacă prea mulți ajung să credă că ‘ei se pot descurca singuri’… lucrurile încep să băltească.
Lucrurile să băltească și nemulțumirile să se adune.
Fiecare are ceva de reproșat și fiecare are ceva de revendicat!

Și uite-așa se adună, bob cu bob, frustrarea!

Care frustrare e materia primă de care se folosesc pescuitorii în ape tulburi!
Frustrarea este materia primă din care manipulatorii produc zâzanie!
Care manipulatori ne vor tehui de cap.
Care manipulatori își freacă măinile văzându-ne cum ne înjurăm unii pe ceilalți.
Care manipulatori se folosesc de greșelile noastre pentru a ne face mai slabi. Mai orbi.

Mai orbi și mai incapabili să pricepem ce ni se întâmplă!

Ne-am tot lăsat păcăliți de 35 de ani încoace.
Că n-am avut experiență în ale democrației, că la noi comunismul a fost mai nasol decât la alții, că noi n-am avut un Havel.
Ne-am obișnuit cu boala…

Da’ n-am murit încă!
Și dacă ne pricem la ceva… atunci ne pricem la supraviețuit.
Și la schimbat macazul, de fiecare dată când a fost cazul.

A cam venit cazul!