În urmă cu milenii, preoții egipteni înfricoșau populația prevestind că Amon Ra, zeul Soarelui, își va ascunde chipul în miez de zi deoarece oamenii nu-l adorau îndeajuns, pe el și întruchiparea sa pe Pământ, Faraonul, viitoarea mumie.
Teoreticienii minciunii și dezinformării ne învață că cea mai bună metodă de a păcăli pe cineva este să-l aburești la început cu niște chestii cât se poate de adevărate. Că abia după aia să-i bagi pe gât ceea ce îți propuseseși. Și, dacă se poate, să închei tot cu ceva care măcar miroase credibil.
Pe de altă parte, cei care se pricep la comunicare ne tot spun că mesajele trebuie formulate cu grijă. Că dacă sunt formulate prea agresiv nu vor reuși să treacă dincolo. ‘Dincolo’ de bariera ideologică… Așa că vor reuși doar să contribuie la ‘întărirea în credință’ a celor care erau deja convinși. Dar fără să facă nici măcar un singur prozelit…
Să iau fiecare citat pe rând?
Chiar e nevoie?
Vă las pe voi, cititori cel puțin la fel de deștepți ca mine!
Nu înainte de a mă cita singur…
Și totuși… Cine să fie, oare, boii? Cei din poezia lui Coșbuc, bineînțeles!
“Domnul …., purtătorul de cuvânt al…., face parte dintre intelectualii români școliți în străinătate, cu experiență și cu pretenții de comunicare publică, dar cu un dispreț superior și manifestat explicit față de publicul căruia i se adresează.
Nu știu de unde au învățat oamenii ăștia tineri să insulte inteligența celor care ar trebui să afle de la ei ceva, orice? Cu siguranță că nu de la școlile din străinătate, pe unde ajunseseră înainte de se apuca de comunicare. La acele școli este exact invers: când receptorul mesajului tău este bănuit a fi mai prostuț, școala occidentală te învață să fii mai explicit, mai cu răbdare față de încetineala minții lui, în timp ce îl informezi cu ceea ce crezi tu că îl intresază pe el. Nu să îi spui că e prost-grămadă, în loc să îi informezi cu ceea ce îl interesează.”
“Domnul …., purtătorul de cuvânt al…., face parte dintre intelectualii români școliți în străinătate, cu experiență și cu pretenții de comunicare publică, dar cu un dispreț superior și manifestat explicit față de publicul căruia i se adresează.
Nu știu de unde au învățat oamenii ăștia tineri să insulte inteligența celor care ar trebui să afle de la ei ceva, orice? Cu siguranță că nu de la școlile din străinătate, pe unde ajunseseră înainte de se apuca de comunicare. La acele școli este exact invers: când receptorul mesajului tău este bănuit a fi mai prostuț, școala occidentală te învață să fii mai explicit, mai cu răbdare față de încetineala minții lui, în timp ce îl informezi cu ceea ce crezi tu că îl intresază pe el. Nu să îi spui că e prost-grămadă, în loc să îi informezi cu ceea ce îl interesează.”
LikeLike