Pentru România, și pentru restul Europei, ideal ar fi ca Rusia să fie în interiorul Europei. Și nu în afara ei, uitându-se cu jind la bunătățile din vitrină. Cel mai bine ar fi să intre republică cu republică și nu ca un întreg. Bine, după ce se va mai fi prăbușit odată, tot sub povara propriei greutăți, probabil că n-o să mai rămână în forma/componența actuală.

Problema noastră, atât a Europei cât și a Rusiei, este că nu am înțeles nimic din primele două războaie mondiale.

Cel de al doilea a fost o consecință a primului. A modului în care învingătorii i-au tratat pe învinși. I-au jefuit. Sub pretextul despăgubirilor de război. Criza existențială din Germania postbelică a facilitat ascensiunea nazismului, care nazism – precum toate dictaturile – a avut nevoie să se proiecteze în exterior.

WWIII a fost la fel de idiot precum WWI.

WWI a fost o consecință a faptului că părțile implicate n-au fost în stare să vadă mai departe de lungul nasului. Să înțeleagă ce urma să se întâmple. Dacă/atunci când fiecare dintre ele respecta, cu ochii închiși, toate angajamentele asumate.
WWIII – cunoscut și sub numele de Războiul Rece – a fost o consecință a faptului că fiecare dintre părțile implicate au respectat, în literă și în spirit, angajamentele deja luate. Angajamentele luate de fiecare dintre părți în fața populațiilor respective… Europa de Vest promisese libertate și prosperitate, lagărul comunist promisese o egalitate forțată ce urma să fie implementată în condițiile în care populația era forțată să asculte și să pună în practică, cu capul plecat, aberațiile ideologice proferate de către ‘cei mai avansați fii ai clasei muncitoare’. Conform Manifestului Comunist pus la cale de Karl Marx…

După WWII, învingătorii au avut grijă, fiecare în felul său, să-i integreze pe învinși. După ce ambele părți au convenit să scoată nazismul și fascismul în afara legii. Și să-i judece pe criminalii care aduseseră pe capul lumii întregi toate nenorocirile acelor ani. Ambele porțiuni ale Germaniei, Italia și Japonia au fost integrate, fiecare dintre ele și după o purificare aproape ritualică, acolo unde le-a fost norocul să ajungă. Germania de Vest, Italia și Japonia în lumea liberă, Germania de Est împreună cu ‘despăgubirile de război’ pretinse de Rusia – adică aproape întreaga Europă de Est – au fost integrate în lagărul socialist.

După WWIII, în mare parte similar cu ce s-a întâmplat după WWI, Marele Învins a fost lăsat să se descurce de unul singur. Comunismul nu a fost judecat, și cu atât mai puțin, scos în afara legii. Mă refer aici la comunismul dictatorial aplicat, cu forța terorii, în ‘democrațiile populare’. Iar singurul dictator comunist care a simțit pe pielea lui consecințele faptelor sale a fost împușcat ca un câine. În loc să fi fost judecat pentru faptele sale!

‘De unul singur’ nu se poate. Am lăsat Rusia post-sovietică să ‘se descurce’. Suferim consecințele. Precum în Germania post WWI, spațiul politic a fost ocupat, și în Rusia aflată în criza economică inevitabilă după o astfel de reașezare, tot de o guvernare dictatorială. Care, și ea, are nevoie să se proiecteze în afara spațiului pe care îl controlează deja.
Pentru că nu știe/poate să supraviețuiască altfel!