Un corespondent de limba romana al unui prestigios post de radio francez urmareste vizita președintelui român în Franța. Citește interviul acordat de acesta către Le Monde. Își informează ascultătorii… A doua zi, prezent fiind la conferința de presă, același corespondent:
„Am spus că nu sunt toți!” a fost auzit ca negând „Cei care votează AUR nu sunt nici extremiști, nici proruși”.
După care anumiți ‘analiști’ descoperă că mare parte dintre politicieni, în nici un caz TOȚI, au reticențe în relațiile lor cu presa. Genul ăsta de maniheism, de împarțire strictă în alb și negru, este cât se poate de distructiv. Distruge încrederea între părți. Și, pe cale de consecință, capacitatea de conlucrare.
Știu. Controversa produce rating. Ăsta fiind și motivul pentru care este folosit ‘dar’ în loc de ‘precum’. „Dar și” în loc de „precum și cu o serie de oameni de afaceri”. Uite-așa, de dragul ‘inflamării’, orice nuanțare ajunge să fie intepretată ca negare a mesajului care a fost clarificat. Doar că funcția socială a jurnalistului este să disipeze informație. Dacă doar încearcă să producă rating, obținând în final neîncredere, atunci n-am făcut nimic. Nici ei, jurnaliștii, nici noi. Noi toți! Și nici măcar ei.
Dacă fiecare auzim ce vrem, ce ne-am propus – de la început – să auzim… atunci n-o să ne mai înțelegem niciodată!
Se întâmplă lucruri. În jurul nostru. Care ne afectează pe noi. Unele dintre aceste lucruri ‘ni se întâmplă’ – adică sunt inițiate ‘din afara puterii noastre de decizie’ – iar pe altele ni le facem cu mâna noastră. La primele putem doar să reacționăm. Așa cum reacționăm după o furtună sau după un cutremur. Pe cele pe care ni le facem cu mâna noastră putem să le gândim mai bine.
Vă încurajez să citiți postarea domnului Crin Antonescu. Este foarte interesantă. Și conține multe bucăți de adevăr. Tot așa cum spusele domnului George Simion conțin și ele bucăți mari de adevăr… Doar că adevărul nu funcționeză pe bucăți!
Căutând ‘cheile de boltă’ reușim să ne descurcăm, să facem ordine, printre bucățile parțiale de adevăr. „Petrov contra Georgescu” și „Te agresez sexual scroafo”
În cazul domnului George Simion, lucrurile sunt relativ simple. S-a demascat singur. Indiferent de cât de multă dreptate are atunci când vorbește despre corupția care ne ține pe loc, ar fi o formă de sinucidere colectivă să ne punem speranța în cineva care poate pronunța asemenea cuvinte precum cele de mai sus. Care se poate comporta în diverse contexte publice în modul în care s-a comportat domnul Simion de-a lungul timpului.
Ajungem la „Petrov contra Georgescu” Din estimările mele, Antonescu are, într-un fel, dreptate. Avem de a face cu o formă de război civil. Între două dintre aripile ‘sistemului’. Una mai veche, aflată la butoane de 35 de ani, și lupii tineri. Care, simțind finalul – precum Iliescu, Brucan și restul găștii care a inventat FSN-ul, încearcă să facă și ei ce a mai fost făcut odată. Să schimbe sistemul actual cu sistemul lor. Adică să păstreze sistemul dar să se cațere ei la butoane.
Doar că aici avem de a face cu o mică-mare diferență.
Acțiunea lui Iliescu et. comp. a fost benefică. Pentru toți. Chiar dacă el și gașca lui au avut cel mai mult de câștigat, noi – restul – am beneficiat din plin de schimbare. Cei mai mulți, cel puțin din punct de vedere statistic. Adică nu toți, așa cum ar fi fost normal. Sustenabil, că tot e la modă termenul. Mai mult, revoluția din 1989 a avut succes pentru ca a fost susținută de popor. Toată lumea, inclusiv activul de partid, era atât de exasperată de cele ce se întâmplau încât schimbarea a fost fulgerătoare. Nu suficient de adâncă, nu suficient de cuprinzătoare, dar fulgerătoare!
Tocmai pentru că toată lumea avea de câștigat și doar câțiva nomenclaturiști aveau ceva de pierdut.
Acuma, în zilele noastre, situația e la fel de simplă. Doar mai greu de văzut…
Petrov, cu abilitatea sa de a vedea de unde bate vântul, s-a poziționat corect. Bine, asta nu-i scade ‘meritele anterioare’… Faptul că își vede interesul nu înseamnă că merită să i se șteargă păcatele, și nu sunt puține, deja comise…
Cei mai mulți dintre noi, statistic vorbind, ar avea de pierdut dacă gașca lupilor tineri ar reuși să ajungă la butoane. Faptul că prea mulți dintre noi – cei care n-au ieșit la vot la primul tur – încă n-au înțeles chestia asta… nu schimbă cu nimic situația. Dacă vrem să păstrăm ce e bun din ce avem deja, e nevoie să facem alegeri clare.
Acum este nevoie să introduc conceptul de ‘framing’. O chestie psihologică, folosită în negociere. Formulezi problema în termeni favorabili concluziei la care vrei să ajungi, producând confuzie în mintea celui cu care negociezi.
Vorbeam mai sus de nevoia unei decizii clare. În condițiile în care problema fusese deja formulată de Antonescu. „Petrov contra Georgescu”.
Adică ‘am de ales între un securist și un produs secundar al aceleiași securități?!? Mai bine stau acasă…’
Nu-i chiar așa! Petrov este, de data asta, de partea bună a baricadei pentru că îi convine. Lui! Dar asta nu-i descalifică pe toți ceilalți care sunt pe partea noastră a baricadei. Faptul că securistul Petrov este unde este nu ne face securiști pe toți cei care suntem tot aici!
În schimb, dacă prea mulți dintre noi vor sta acasă în loc să voteze Nicușor Dan, s-ar putea ca data viitoare să nu mai aibe greutate voturile nici unuia dintre noi. Vecinii noștri unguri voteaza de vreo 10 ani încoace și tot Orban iese… Asta în timp ce ungurii de rând o duc din ce în ce mai rău! Chiar vrem să punem în aplicare „multe din pozițiile lui Viktor Orban”? Așa cum ne propune domnul George Simion? Având în vedere consecințele?
Ghiță a fugit peste graniță cu un sac de bani în spate. Că altfel n-avea ce să mănânce ‘dincolo’.
Nicușor Dan a trecut strada ca să scoată niște bani. De la bancomat. Cu copila-n brațe. Vorbind la telefon. În fugă…
Dacă se împiedica Sebastian Ghita… îl prindea Europolul.
Daca se împiedica Nicușor Dan, își rupea ceva copilul ăla nevinovat.
Dacă dădea cineva peste Ghița, primea o medalie. Sau măcar o citație pe unitate.
Dacă dădea vre-un șofer peste Dan… avea ceva de tras!
Dacă noi, cei care trebuie să tragem din 4 in 4 ani niște concluzii, nu vedem că diferențele astea sunt, de fapt, niste ‘trăsături de unire’ … ne merităm soarta!
Care e realitatea ‘din teren’:
Și încă ceva. În principiu, nu am mare considerație pentru presa de scandal. Sau, mai bine spus, pentru modul ‘scandalos’ în care ‘se face presă’ în zilele noastre. Dar uite că așa mai aflăm și noi chestii interesante din viața aleșilor noștri…
nicichiarasa 