Archives for category: Respect Mutual.

More than five years ago a friend introduced me to the work of Humberto Maturana.
I was instantly hooked.
Only I’m not that interested in how consciousness appeared to be as I am in the consequences of us being conscient.

“The argument unfolds as follows: physicists have no problem accepting that certain fundamental aspects of reality – such as space, mass, or electrical charge – just do exist. They can’t be explained as being the result of anything else. Explanations have to stop somewhere. The panpsychist hunch is that consciousness could be like that, too – and that if it is, there is no particular reason to assume that it only occurs in certain kinds of matter.”

This excerpt perfect illustrates what I have in mind.

First thing after becoming conscious – ‘aware of his own awareness’ in Maturana’s terms – man realized how fragile he is.  The best way to assuage that feeling was to find an explanation and a purpose for the whole situation. That’s when our immortal soul came to be. Created by God or simply invented by us, it doesn’t make any practical difference.
In time, as rational knowledge constructed wider and wider inroads into the unknown and currently offers scientific explanations for almost everything, the Creator God became less and less necessary. But ‘soul’ survived and now accompanies our still smart and yet unfulfilled desire to understand the origin of our consciousness. And now that we are no longer satisfied with the ‘divine origin’ of anything but not yet ready to accept that we might indeed be something special – fright again, being special implies extreme fragility/responsibility for one’s own fate – we are constantly searching for a new way to connect our nature/fate to the rest of the known Universe.

Hence the advent of ‘panpsyhism’. Which is not such a new idea as it would seem at first glance. The Buddhist notion of successive reincarnation has been around for more than two millennia.

How about accepting what Maturana teaches us – that consciousness of self is something we have continuously improved by using it synergistically with language and all these could take place simply because of the increased processing power that was accidentally bestowed, evolutionary speaking, upon our brains – and move on? If a better explanation will ever dawn upon us – by feat, by chance or even by divine intervention – we can always come back and reconsider – this is how science works, right?
Remaining stuck in this so called ‘Hard Problem’ – what is the direct link between our anatomy/brain physiology and our thoughts? – won’t take us anywhere, for sure.

http://www.theguardian.com/science/2015/jan/21/-sp-why-cant-worlds-greatest-minds-solve-mystery-consciousness

http://www.univie.ac.at/constructivism/pub/hvf/papers/maturana05selfconsciousness.html

Vaccines work.
OK, there are exceptions. Some batches are botched, some people develop allergies, some viruses mutate so fast that in those cases vaccination isn’t very effective.
But as a principle vaccination works as intended.

Despite all that, some people choose to deny their children the protection offered by vaccines, without any specific reason – such as an allergy or something similar. Just because they have heard that vaccination may cause autism. Or other equivalent baloney. Against advice vehemently pressed by most doctors.

As a consequence, people have re-started to die. After contracting perfectly preventable diseases.

vaccination

I have a rather ambivalent attitude towards Ayn Rand. I admire her razor sharp mind yet I find her a little too callous for my liking.

But sometimes it’s exactly this combination of traits that helps her pin point the essence of a situation:

http://www.theatlantic.com/health/archive/2015/01/the-new-measles/384738/

Cheadle slaves

Click on the picture to read the article.

Don Cheadle learns that his ancestors were owned as slaves by the Chickasaw Nation and that after the end of the Civil War the five ‘Civilized Nations’ refused to liberate their slaves. Further more, after the Chickasaw agreed to liberate their slaves they didn’t offer them citizenship.

It seems that the ancient Romans were right when they said that ‘homo homini lupus’ – men act like wolves do towards other people.

Only his can be interpreted in two apparently conflicting ways:
‘Man predates on other people’
or
‘Man helps his mates, just as wolves do’.

In reality both interpretations are valid simultaneously.
Men coagulate into packs, just like wolves do, and then go prey on other human packs, called ‘herds’ by the ‘hunters’. Somewhat similar to what wolves do, only that wolves do not prey on members of their own species.

And something else. Wolves do this mostly by instinct and on a ‘need to do’ basis. We do it knowingly and because we feel there’s something wrong in there we have to find ‘excuses’ for our acts. Some of us almost never fail to come up with new ones.
‘Ideology’ being just one of the many currently available.

Or we may choose to act the better side of ourselves.

we-carry-kevan-2

http://wecarrykevan.com/

.Other quite interesting ideas on this subject can be found here:
http://associatesmind.com/2013/05/09/homo-homini-lupus-est-man-is-a-wolf-to-his-fellow-man/

Cineva a shared de curand fotografia asta publicata de Tony Pop Tamas.

Toata scoala am avut oroare de uniforma, asa ca:

Am purtat uniforma dar nu like.
Uniforma vrea sa uniformizeze.
Portul uniformei a fost inventat pe campul de lupta. L
a inceput acestea erau cat mai colorate si mai fistichii pentru ca aveau doua roluri. Pe vremea aia luptele se dadeau fata in fata, cu sabia asa ca uniformele tre
buiau sa ii ajute pe combatanti sa ii deosebeasca pe dusmani de cei din propria tabara – si de aceea erau diferite intre ele – si sa mascheze sangele atunci cand combatantii erau raniti – de aceea aveau mult rosu si multe alte culori vii.
Apoi, de cand armele de foc cu bataie lunga au departat trupele unele de altele si a aparut nevoia de camuflaj, uniforma a primit un rol nou. Nu doar sa uniformizeze soldatii intre ei ci si trupele cu mediul inconjurator. Sa-i faca pe soldati ‘invizibili’.
Asta ne dorim pentru copii nostri? Sa fie toti la fel si toti una cu pamantul – adica sa stea cu capul plecat?”

Lucrurile astea nu se bat de loc cap in cap.
Libertatea este ‘absoluta’ sau nu este deloc doar ca ‘absolut’ nu inseamna nelimitat.
Este absoluta pentru ca singurul care poate lua decizia este chiar cel in cauza si este limitata pentru ca decidentul este atat ‘fragil’ cat si pentru ca ar trebui sa tina cont de faptul ca nu are la dispozitie toate informatiile cu privire la ‘obiectul deciziei’. Acea ‘fragilitate’ il poate face pe decident sa ia o anumita hotarare de frica si nu dupa cum il sfatuieste ‘constiinta’. Asta inseamna autocenzura si nu are nimic in comun cu ‘bunul simt’.
Constiinta faptului ca nu este detinatorul adevarului absolut, in schimb, il poate face pe decident sa-si respecte semenii si sa nu faca lucruri jignitoare pentru cei din jurul sau. Adica sa aibe bun simt!
Iar omorul este cel mai jignitor lucru pe care cineva il poate face asupra altcuiva. Dupa aceea vin, la egalitate, bataia de joc fata o intreaga comunitate sau fata de o intreaga generatie.
Libertatea, asa absoluta si totusi limitata cum e ea, trebuie sa fie aparata si reconstruita tot timpul, de catre noi toti. Noi suntem cei chemati sa-i reconfirmam caracterul absolut si tot noi suntem cei care trebuie sa-i stabilim limitele.
Mai degraba cu ajutorul bunului simt decat de frica.

Mai multi prieteni de pe FB au ‘shared’ un status postat de Dan Alexe despre atentatul oribil savarsit aseara la Paris asupra redactiei Charlie Hebdo. Le inteleg si impartasesc oroarea. Numai ca e ceva aici care ‘ma roade la radacina’.
Respectul fata de ce?
Am auzit parerea ca asasinatele oribile de ieri au reprezentat un atac la libertatea presei. Pot fi interpretate si asa.
Revin la ‘respect’ si ma intreb cum vine asta? “Trebuie sa respectam ‘libertatea presei/de opinie’ si in acelasi timp trebuie – la fel de absolut – sa ne batem joc de ‘religie/dogma’? Nu cumva insusi ‘trebuie’ asta ne plaseaza in tabara intolerantilor? De orice fel?
N-ar fi mai bine sa ne respectam intre noi, ca persoane, in loc sa cautam tot felul de ‘valori’ de la care sa ne cautam apoi validarea?
E intr-adevar o diferenta fundamentala intre credinta in ‘libertatea presei’ si credinta in ‘Dumnezeu’ – asa cum este (ne) inteleasa acum de catre foarte multi dintre noi.
‘Libertatea presei’ functioneaza intr-adevar mult mai bine, in conditiile din lumea ‘vestica’, decat ‘Dumnezeu’.
Numai ca asta se intampla doar in anumite conditii si doar pentru ca ‘Dumnezeu’ a ‘murit’ (cel putin in sufletele noastre). In alte conditii si in sufletele celor care nu l-au omorat inca pe ‘Dumnezeu’ genul asta de ‘libertate a presei’ – si mai ales atunci cand aceasta este utilizata provocator – pare, pentru ei, o aberatie care trebuie ‘stearsa’ de pe fata pamantului.
A respecta diversitatea nu justifica cu nimic asasinatele de ieri si de astazi dupa cum nici a cauta explicatii despre cum a ajuns sa fie comis un fapt abominabil nu inseamna a-l scuza. In acelasi timp a impune altora, folosind orice fel de forta, un anumit comportament, indiferent care este acela, este o dovada de totalitarism/intoleranta.
De fapt, esenta libertatii presei consta in aceea ca nici o persoana nu trebuie sa fie ‘pedepsita’ (de nimeni, nu doar de catre stat!!!) pentru simplul fapt de a-si exprima parerile. N-are nimic cu ‘obligatia’ cuiva, si cu atat mai putin a presei, de a face misto de parerile, opiniile si nici chiar de credintele altcuiva. Si mai consta in obligatia statului de a pedepsi pe oricine atenteaza, in orice maniera, la aceasta forma de libertate.
Adica la obligatia reprezentatilor statului de a pedepsi pe oricine incearca sa impuna celorlalti, in orice fel, o anumita parere sau un anumit mod de comportament. Si asta tocmai pentru ca populatiile moderne au invatat sa respecte diversitatea, inclusiv in ceea ce priveste opiniile, si impun respectul diversitatii cu ajutorul statului care le reprezinta.
‘Avem nevoie de POSIBILITATEA de a rade, in siguranta, de orice, inclusiv de religie si de Dumnezeu!’.
Asta parca suna altfel, nu? Dar tot nu justifica actiunea in sine. Dupa cum simplul fapt ca putem, fizic, lua jucariile unui copil nu justifica, cu nimic, gestul.
La fel cum simpla posesie a armelor si abilitatea de a le folosi nu justifica cu nimic oroarea comisa de cei trei la redactia Charlie Hebdo. Indiferent de cat de jigniti s-au simtit de materialele aparute in acea revista.
Respectul persoanei celuilalt, despre care vorbeam mai sus, este singurul punct de plecare care nu trebuie sa fie validat de vreo valoare superioara si ca atare ar putea fi acceptabil tuturor, indiferent de convingerile fiecaruia. Religioase sau de alta natura. Iar de la respectul reciproc la ‘primum non nocere’, “in primul rand sa nu faci rau”, si astfel la adevarata libertate – aceea pe care ne-o aflam impreuna cu toti cei aflati in jurul nostru si nu impotriva tuturor acestora – mai este doar un singur pas.

N-am reusit niciodata sa termin ‘In Numele Trandafirului’ si cu atat mai putin orice alta carte a lui.

Pe vremea cand facea furori mi-a cazut in mana o ‘cronica/critica’ in care cineva explica pe larg ca Eco a vrut doar sa faca o demonstratie despre cum un mesaj poate fi construit pe mai multe paliere si cat de mirat a fost de succesul de librarie al cartii sale.

Am inceput-o si eu, de curiozitate.

Dupa cateva zeci de pagini m-am oprit. De ce sa ‘ma mai chinui’ daca tot stiu cum ‘se termina’?

Dar ideea de mesaj multistratificat a ramas ascunsa undeva in mintea mea si de atunci incerc sa ‘vad’ ce se afla ‘in spatele’ ‘spunerilor’ care imi ajung la ureche.

Azi dimineata am gasit un banc in e-mail.

“Un tigan prinde pestisorul de aur, il roteste pe toate partile si nu stie ce sa faca cu el.

Pestele nu mai rabda:

– Hai, ma omule, pune-ti o dorinta?

– Ce fel de dorinta?

– Pai cum sa-ti explic… Spre exemplu, ieri m-a prins un om si m-a rugat sa-i dau 1.000.000.000 de euro si eu i-am indeplinit dorinta. Tu ce vrei?

– Adresa lui.. “

Bancul asta spune extrem de multe despre cei care il ‘colporteaza’ si foarte putine ‘noutati’ despre tigani.

Da, unii dintre ei fura. Si dintre români. Asta stim cu totii.

Numai ca din bancul asta rezulta altceva. O convingere atat de gresita incat e greu de explicat perpetuarea ei.

Si anume aceea ca tiganii ar fi tâmpiti.

Eu unul nu am văzut încă hoți tâmpiți. Mărginiți da. Trebuie să fii ușor mărginit să nu pricepi ca până la urmă deciziile tale vor avea niște repercusiuni, că vei suferi niște consecințe pentru alegerile pe care le faci.

Și totuși hoți de-a dreptul tâmpiți … nu merge.

Ori trebuie sa fii tâmpit de-a binelea ca atunci cand cineva spune ca iti poate da un milion de euro, scuze, un miliard – 1.000.000.000 !!!! – tu să ceri doar adresa de unde l-ai putea, eventual, fura.

Nu prea se potrivește cu istoria. Având în vedere condițiile în care au reușit sa supraviețuiască, țiganii nu au cum să fi fost tâmpiți. Oarecum ‘relaxati’ cu privire la ce inseamna ‘proprietate privata’… poate. Tâmpiti?… în nici un caz!

Poate ca asta e ‘mesajul’ real al bancului. Traim alaturi de cateva sute de ani dar nu ne intelegem cu adevarat intre noi.

Inca nu “convietuim”!

Din lipsa de altceva Antena 3 a reincalzit o stire mai veche cu privire la veniturile PF Daniel.

Ocazie cu care mi-am adus aminte de ‘banii nu aduc fericirea ci Prea Fericirea’. OK, sa trecem peste…

Cautand o reactie a Patriarhiei cu privire la chestia asta am gasit urmatoarea precizare:

“În semn de recunoaştere şi apreciere a contribuţiei Cultelor religioase la viaţa spirituală, culturală şi socială a României, statul român acordă salarii conducătorilor Cultelor religioase recunoscute din România prin analogie cu cele ale demnitarilor de stat. Astfel, Patriarhul României este asimilat la salarizare cu Primul Ministru sau Preşedinţii Curţii de Conturi şi Curţii Constituţionale, dar nu cu Preşedintele României, aşa cum dezinformează Comisarul.ro.”

Hait! Si ceilalti sefi ai cultelor religioase recunoscute cum or fi platiti oare?

Conform legii cadru 284/2010 cu privire la salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice in Romania exista 110 clase de salarizare a celor care sunt platiti din bugetul de stat sau din cele locale. Presedintele Romaniei este sigurul ocupant (pe care am reusit sa il identific eu) al clasei ‘de top’ in timp ce din clasa 109 fac parte primul ministru, presedintii celor doua Camere ale Parlamentului, presedintii curtilor Constitutionale, si de Conturi, Patriarhul BOR. Tot prin apropiere, clasele de salarizare 105 si peste, se afla vicepresedintii Camerelor si alte cateva functii din Parlament, membrii Guvernului alti cativa vicepresedinti de curti, etc., avocatul Poporului, primarul Bucurestiului … dar si inca 11 arhiepiscopi majori si mitropoliti, 16 arhiepiscopi si sefi de culte si 39 de episcopi/episcopi-vicari patriarhali. Toti cu lefuri de cel putin 13 ori mai mari decat minimul de incadrare.
Ca numar sunt undeva cam tot pe acolo cei din conducerea statului cu cei din conducerea cultelor religioase.

Trebuie sa fac o paranteza aici. Din aceasta trecere in revista lipsesc Presedintele Curtii de Casatie si Justitie si procurorii sefi ai diverselor Parchete precum si personalul diplomatic. N-am reusit sa-i gasesc ‘din prima’ si nici nu m-am chinuit prea tare pentru ca fac parte din alta zona – una care a inceput sa functioneze.

Dar abia de aici incolo incepe marea ciudatenie. Conform declaratiei patriarhiei, citata de Adevarul.ro
Ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Preşedinte al Sfântului Sinod, al Adunării Naţionale Bisericeşti şi al Permanenţei Consiliului Naţional Bisericesc, având în subordine aproape 700 de angajaţi, Preafericitul Părinte Daniel primeşte de la stat un salariu net de 7731 lei.

Ca Mitropolit al Munteniei şi Dobrogei şi Arhiepiscop al Bucureştilor, având în subordine aproape 400 de angajaţi, el primeşte un singur salariu, nu două, şi anume de 6169 lei net, nu de la stat, cum afirmă tendenţios Comisarul.ro, ci din fondurile proprii ale Arhiepiscopiei Bucureştilor.”

Si tot conform declaratiei aceleiasi patriarhii: “orice donaţie financiară, pe care o primeşte personal, Patriarhul nu o reţine pentru sine, ci este îndreptată integral spre susţinerea activităţilor liturgice, sociale şi culturale ale Bisericii, oferindu-se donatorului iniţial chitanţă şi scrisoare de mulţumire.”

Buna treaba. Cei care lucreaza ‘la stat’ – si au cele mai mici lefuri din toata Europa asta – sunt fugariti de ANI daca intraznesc sa isi angajeze soacra la cabinetul de parlamentar sau daca sunt numiti in vre-un consiliu de administratie iar conducatorii cultelor religioase – platiti de la acelasi buget – pot incasa in conditii perfect legale cate doua lefuri. Ba mai au si posibilitatea de a alege ei insisi daca sa ‘dea mai departe’ sau nu donatiile pe care le primesc in exercitiul functiunii…

NB. Eu nu spun ca este bine ca parlamentarii sa isi angajeze soacrele sau ca primarii sa incalce legile in vigoare cu privire la incompatibilitati ci sustin sus si tare ca ar fi cazul sa facem o data ordine in societatea noastra.

Very few notions are simultaneously evident and hard to grasp. Liberty is one of them.

If we look around it is self evident that some things are freer than others.
For instance wheel-chairs can be moved a lot easier than table chairs on a flat surface but are harder to be carried up and down the stairs or on rugged terrain. Or, on a different level of discussion, chained dogs are less free than stray ones.
Yet nobody in his right mind wastes a thought on whether wheel chairs might be concerned about their lack of ‘upward mobility’ while some of us, but not so many, do think about how come the vast majority of chained dogs usually come back after having accidentally been set free and wonder about why dogs which have grown up on their own can indeed become good companions but would never accept to be tied down for very long.

So what is this ‘liberty’?

Is it objective – a fact that exists irrespective of our will or wish – or nothing but a construct of our busy minds?
And how many kinds of liberty are there? After all the freedom ‘enjoyed’ by the wheel-chairs is a lot more different from that enjoyed by dogs than the latter is from that experienced by us, conscious people, right?
I’ll come back to this at the end of my post.

Three definitions of freedom are currently in fashion.

– Being free means being able to do whatever my (fucking) mind/imagination comes up with!
“Liberty is the only thing you cannot have unless you are willing to give it to others.” (William Allen White)
“Freedom is the consciousness of necessity” (Karl Marx)

You’ll notice very easily that they all have some things in common yet each of them is slightly slanted towards the central pillar of the philosophical school it belongs to.

The commonalities are there precisely because all three definitions are about the same thing while the different slants come from the different scopes of those philosophical schools – each of them, or more precisely the figure head of each school, having their ulterior motives behind the apparent explanation/definition.

Hence different uses.

Yes, liberty has uses. Otherwise why bother? Without our ability to consciously use our freedom there would be no difference between us and the dogs I mentioned earlier!

So what could be those different uses?
Nietzsche – you recognized his ‘ghost’ behind the first definition, didn’t you? – used the notion of freedom to explain the reasons for which he coined the concept of the Uebermensch. He went berserk afterwards, maybe after realizing that what he did was nothing but giving theoretical explanations about why the likes of Genghis Han and Pol Pot did what they did throughout the entire human history. Simply because there was no one to stop them. For the moment at least.
Most of the libertarians continue the natural trend that was so brilliantly described and then completely misunderstood by Marx – that human history is nothing else but the story of how the individual human being became progressively more and more autonomous from the community to which it belongs and how the entire community became more and more viable exactly because of this process.
And finally the totalitarians, of all ‘flavors’, use the concept of ‘assumed necessity’ to cloak the fact that all their teachings are nothing but ‘propaganda’.

OK, let me keep my promise and come back to ‘what is liberty’.
Since I couldn’t find a philosophical explanation to suit my ‘necessities’ I’ll try a different tack.

“You shall be free indeed when your days are not without a care nor your nights without a want and a grief. But rather when these things girdle your life and yet you rise above them naked and unbound.”
(Kahlil Gibran)

Am I trying to convince you that liberty is something that has a simple psychological explanation? Believe in it and that’s sufficient cause for it to exist?

Yes and no.

Individual liberty has indeed an important personal/psychological component. Until a person understands what liberty is and assumes for itself that ‘state of grace’ that person cannot be free.

Yet no individual can be free by itself. Besides the primordial condition of having to be born first, in order for an individual to become a consciously free person it needs to be raised into a fully functional adult with a sophisticated enough understanding of the world around it. It needs to learn at least a language which he/she will use both to communicate with its peers AND to think, about freedom amongst other things. It also needs to learn the necessary skills for survival – from how to walk, eat and drink to how to earn its keep. Only after these ‘prerequisites’ – or, in Gibran’s terms, ‘cares’, ‘wants’ and ‘griefs’ – are met, the individual may try to ‘rise above them naked and unbound’.
And even then it would be extremely helpful if it had an example to follow. Spartacus, for instance, tried to become free precisely because he was in close contact with people who considered themselves to be free – his master, for one. Now consider the state of those third or fourth generation of African slaves who toiled the ground in the deep South, born in a barn to a slave mother, who came in contact exclusively with fellow slaves and with some white ‘supervisors’, half drunk most of the time and who from time to time sexually assaulted their mothers. Or even the situation of the modern children who come to this Earth only because their parents want to get free housing and some more food stamps from the government.

The way I see it ‘liberty’ is something that has two ‘parents’. On one side there is the ‘community’, the environment into which each individual is born and where it is raised. On the other side it’s the individual itself who, at some point of its coming of age – if the circumstances provided by the community are right, understands what freedom is and decides to ‘declare’ its personhood/freedom.
Personal contribution is indeed huge. In particular circumstances that declaration might be made ‘in petto’ (for itself only) or, contrastingly, in plain knowledge that it could lead to that person losing its life.
I’m thinking now of the free spirits of the Antiquity – for instance of Epictetus, who had freed his mind long before he was ‘freed’ from slave-hood – and also of the freedom fighters who streaked the skies of human history: the early Christians who professed their creed even though they knew that it would lead to they being fed to the lions to the lonely Chinese man who single-handedly stopped, for a while, the tanks charging the Tienanmen Square in 1989.

In any case both conditions must be met simultaneously. The individual itself must reach first a certain level of ‘intellectual sophistication’, with the help and in the environment provided by the community to which that individual belongs, and then that individual must do its part: ‘open its wings and start flying on its own’. No further than the ‘natural limits specific for that community’, of course, but nevertheless bearing full responsibility for the outcome of its acts.

Or, in a different spelling, freedom – just as language and consciousness – cannot be achieved by any individual on itself nor be maintained/developed without the willing and ‘jealous’ diligence of all those involved.

And the sooner we understand, individually and collectively, that the well being of both individual members of the community and of the community itself depend on each of us developing its own liberty and on each of us respecting the liberty of all the others, the brighter our future will be.

http://www.britannica.com/EBchecked/topic/1563915/Freedom-and-Necessity

religie in scoli

Tovarasul Pimen critica dur sentinta CCR prin care educatia religioasa din scoli devine cu adevarat optionala, adica daca familia isi doreste acest lucru il inscrie pe copil si nu invers – copilul este incris din oficiu iar familia n-are decat sa il retraga daca nu vrea ca ceea ce se preda la biologie si istorie sa fie contrazis de ceea ce se preda la religie. Deosebirea este evidenta!
Mai bine tacea. Si nu doar pentru ca tinea slujbe inca de pe vremea cand fiecare serviciu divin se termina cu o rugaciune pentru ‘tovarasul’.
Inainte de a ma apuca de scris am cautat pe net sa vad si eu ‘ce fel de salam a mancat inainte de ’89’. Las la o parte faptul ca justitia a consfintit calitatea de turnator a tovarasului Pimen – ‘tovaras de drum’ vreau sa spun.
“IPS Pimen a îndeplinit câteva misiuni peste hotare: în cadrul Arhiepiscopiei misionare ortodoxe Române din Statele Unite și Canada (1977), la Reprezentanța Patriarhiei Române din Ierusalim (1978-1979), membru în câteva delegații sinodale care au vizitat alte Biserici.” Biserica ortodoxa n-a fost niciodata ‘misionara’ si s-a apucat de prozelitism chiar pe vremea comunistilor si tocmai in America… Oare cat de prosti ne cred astia?

Sa revenim totusi la ‘educatie’.
Toata lumea se plange ca invatamantul este subfinantat. Si atunci de ce sa mai platim un profesor care sa ce? Catehism se face in mod normal la biserica, pentru cine vrea, iar la scoala exista dirigentie si ore de ‘educatie civica’. Ce treaba mai are profesorul de religie?

Si cu asta ajungem la o problema cu adevarat grava.
Sectia de pediatrie a spitalului din Tulcea este tinuta in viata, deocamdata, de voluntari, tocmai pentru ca nu vrea nimeni sa se angajeze acolo din cauza salariilor foarte mici.Cica nu sunt mai multi bani la buget pentru sanatate. Dar pentru popi si pentru biserici sunt? Si pentru profesorii de religie?

Ca sa lucrez cu materialul clientului si nu cu cifre ‘propagandistice’ am cautat punctul de vedere al patriarhiei.
0.4% din buget pentru cultele religioase si 7700 de profesori de religie platiti de ministerul Educatiei.
Asta se intampla in 2013.
O fi mult, o fi putin?
Incercand sa vad ce inseamna acesti 0.4% din buget, mentionati intr-un comunicat al patriarhiei citat de doxologia.ro, am constatat o chestie extrem de interesanta. Foarte multe alte surse, nu pot sa spun toate pentru ca nu am rascolit tot netul, evident, mentioneaza doar 0.2% pentru culte… Necunoscute sunt caile domnului dar presupun ca o fi stiind ‘doxologia’ ceva…
In sume concrete, cei care vorbesc despre 0.2% din buget mentioneaza 0.487 miliarde, adica 9% din bugetul ministerului sanatatii sau 2.1% din bugetul casei de sanatate. Iarasi, o fi mult, o fi putin? Dar de ce sa fie?
In loc sa dam ‘atentii’ medicilor hai sa dam, cine vrea, cate o contributie ‘la biserica’ iar bugetul primit de departamentul cultelor sa se duca, aproape in intregime, la ministerul sanatatii! Ce ziceti de chestia asta? Si sa intretinem de la bugetul statului doar acele lacasuri bisericesti care au o importanta istorica sau culturala reala. Manastirea Putna, de pilda. Sau Voronetul. Dar cam atat, nu si bisericile aparute ca ciupercile dupa ploaie la umbra blocurilor ‘comuniste’…
Mai raman cei 7700 de profesori de religie. Tot cam atatia cat profesorii din invatamantul profesional, adica 8700.
Parca asta era una dintre problemele noastre, nu? Ca prea multi dintre absolventii sistemului romanesc de invatamant termina scoala fara sa stie sa faca ceva practic.
Ce-or sa invete copii nostrii din toata chestia asta? Ca inaltele fete bisericesti se roaga pentru oricine se intampla sa fie la putere dar cu conditia sa le fie lor bine? Si ca atunci cand interesele lor sunt in pericol pot pune in discutie chiar si hotararile uneia dintre cele mai inalte instante ale tarii?
O alta hotarare recenta, a Curtii Supreme de data asta, statueaza faptul ca medicii platiti de stat sunt functionari publici. De acum incolo orice ‘atentie’ primita de la un pacient recunoscator poate fi considerata mita. Cam acelasi lucru este valabil si pentru profesori. Pentru preoti nu… In afara de leafa pe care o iau de la stat acestia taxeaza orice ‘serviciu’ prestat. Pentru o parte din sumele primite dau chitanta, pentru altele nu. Vrei sa ti se citeasca numele in biserica, tie sau vreunei rude sau prieten? Marca banul. Te insori sau iti botezi un copil? Sari la cap. Ai murit si nu mai poti contribui la bunul mers al bisericii? Nu-i nimic, platesc rudele tale daca vor sa fii ingropat ‘crestineste’… Ce-o fi crestinesc in toate astea, numai Dumnezeu stie….
Si inca o chestie. Nu exista comuna sau sat mai mare care pe linga biserica sa nu aibe si cate o casa parohiala. De cele mai multe ori construita si ingrijita prin grija comunitatii. Cred ca asta este una dintre explicatiile pentru faptul ca aproape toate comunitatile rurale au cate un preot iar multe dintre ele chiar doi sau trei. In schimb, prea multe dintre ele nu au medic si nici invatatori. Sa ne mai miram ca tinerii nu vor sa mai stea la tara si ca batranii de acolo mor cu zile? Nu este si asta o forma prin care comunitatile insile se condamna pe sine la pieire? Poate ca o fi intr-adevar potrivit sa ne pregatim pentru viata de apoi, dar n-ar fi mai bine sa traim cu adevarat inaite de asta? Sanatosi si educati, nu doar pocaiti?