Lucrurile astea nu se bat de loc cap in cap.
Libertatea este ‘absoluta’ sau nu este deloc doar ca ‘absolut’ nu inseamna nelimitat.
Este absoluta pentru ca singurul care poate lua decizia este chiar cel in cauza si este limitata pentru ca decidentul este atat ‘fragil’ cat si pentru ca ar trebui sa tina cont de faptul ca nu are la dispozitie toate informatiile cu privire la ‘obiectul deciziei’. Acea ‘fragilitate’ il poate face pe decident sa ia o anumita hotarare de frica si nu dupa cum il sfatuieste ‘constiinta’. Asta inseamna autocenzura si nu are nimic in comun cu ‘bunul simt’.
Constiinta faptului ca nu este detinatorul adevarului absolut, in schimb, il poate face pe decident sa-si respecte semenii si sa nu faca lucruri jignitoare pentru cei din jurul sau. Adica sa aibe bun simt!
Iar omorul este cel mai jignitor lucru pe care cineva il poate face asupra altcuiva. Dupa aceea vin, la egalitate, bataia de joc fata o intreaga comunitate sau fata de o intreaga generatie.
Libertatea, asa absoluta si totusi limitata cum e ea, trebuie sa fie aparata si reconstruita tot timpul, de catre noi toti. Noi suntem cei chemati sa-i reconfirmam caracterul absolut si tot noi suntem cei care trebuie sa-i stabilim limitele.
Mai degraba cu ajutorul bunului simt decat de frica.
Am comentat la finalul unui articol scris de Andrei Plesu (“Cred ca am dreptul, in numele libertatii de expresie, sa cer limitarea inteleapta a libertatii de expresie”) ca ‘Ai dreptul sa ceri dar si dreptul de a fi refuzat! Limitele libertatii pot fi stabilite doar de fiecare dintre noi, altfel libertatea dispare cu totul.”
Cineva mi-a atras atentia ‘Better Failling,susții o inepție.Dacă fiecare-și stabilește limitele libertăți sale,atunci hoții,bandiții,violatorii etc.nu ar mai trebui trași la răspundere, pentru că ei și-au stabilit acele libertăți prin care au făcut faptele respective.’
Am raspuns “Baronul are foarte mare dreptate. Atunci “cand in numele libertatii aduci atingere (libertatii) altora, atunci tu ești un dictator.”
Cam asa ceva spuneam si eu, din ‘cealalta directie’. Fiecare dintre noi este responsabil de limitele libertatii. Atat de cele pe care le impune singur – siesi dar si celorlalti – cat si de cele pe care le accepta din partea celor din jurul sau. De la dictatori la simpli prieteni.”
Am redat aici aceasta discutie pentru ca mi se pare o completare interesanta la textul initial.
http://www.b1.ro/stiri/eveniment/plesu-cred-ca-am-dreptul-in-numele-libertatii-de-expresie-sa-cer-public-limitarea-inteleapta-a-libertatii-de-expresie-100455.html?addcomment#comments
LikeLike
Tot ca o completare, a doua, as adauga ca pentru a fi reala/durabila libertatea trebuie sa fie construita si aparata impreuna cu ceilalti si ca exact acest felul acesta de libertate este sursa a ceea ce sociologii numesc coeziune sociala.
In schimb acel gen de libertate care se revendica a fi impotriva tuturor celorlalti nu face decat sa genereze anarhie sau dictatura, in functie de cati dintre membrii unei anumite comunitati vor sa fie liberi impotriva tuturor celorlalti semeni ai lor la un moment dat si, bineinteles, de reactia celor din jurul lor.
Mi-aduc aminte ca in tineretea mea am citit pe undeva ‘daca Hitler s-ar fi nascut in Anglia ar fi murit la balamuc dupa o viata petrecuta in anonimat, nu ar fi ajuns sa se sinucida dupa ce a reusit sa nenoroceasca o lume intreaga’!
LikeLike
Daca tot am inceput voi continua sa ‘centralizez’ aici ce mi-a trecut in ultimele zile prin cap cu privire la libertatea de exprimare.
Urmatorul comentariu a fost postat initial pe ‘Scuze dar eu nu sunt Charlie’ Multumesc pentru articol, m-a ajutat foarte mult sa-i inteleg pe cei care declara sus si tare ‘Je Suis Charlie’. https://alexandruracu.wordpress.com/2015/01/07/scuze-dar-eu-nu-sunt-charlie/
“Nici mie nu imi plac caricaturile publicate in Charlie Hebdo. Pentru ca prea multe dintre ele sunt de prost gust si pentru ca prostul gust reuseste intotdeauna sa starneasca scarba. Adica refuzul de intra in contact cu sursa dezgustului.
Numai ca ‘gusturile’ se invata. Sunt ‘culturale’. Daca nu ma credeti incercati cateva sortimente de brinza frantuzeasca sau de tofu fermentat. Fiecare dintre popoarele care produc ‘specialitatile’ respective sunt mandre de creatiile lor culinare pe care nu le poate manca aproape nimeni altcineva. La prima incercare. Daca il iei pe celalalt cu frumosul, ii povestesti despre ce e vorba… s-ar putea sa il convingi macar sa guste. Daca ii spui din prima ca e prost si ca nu stie ce e bun pe lumea asta, l-ai pierdut definitiv.
Cam asa e si cu libertatea asta. Nu a aparut din prima si din nimic ci treptat de-a lungul istoriei pe masura ce din ce in ce mai multe grupuri de oameni au observat/inteles ca le e cu atat mai bine cu cat din ce in ce mai multi dintre membrii lor se bucura de cat mai multa autonomie.
Tocmai de asta m-a mirat un comentariu pe care l-am citit mai sus.
‘Daca au existat consecinte atunci inseamna ca nu au fost liberi’.
Libertatea fara consecinte este o libertate a fiecaruia dintre noi impotriva tuturor sau o libertate in pustiu, complet inutila. Daca nimic din ce fac nu are consecinte (asupra mea) inseamna fie ca sunt dictatorul suprem (dumnezeu) – adica nimeni altcineva in afara de mine nu mai este liber – sau ca actiunile mele sunt insignifiante – adica nu au nici un fel de efect.
Libertatea reala, cea de care sa ne putem bucura cu adevarat, este un construct colectiv care se bazeaza in primul rand pe respect reciproc. Putem intr-adevar pretinde ca libertatea individuala provine din aplicarea in practica a unor precepte religioase sau a unor ‘valori civice unanim recunoscute’ dar asta nu are, de fapt, nici o importanta. Aplicarea acestora in practica, adica ceea ce conteaza cu adevarat, se bazeaza pe respectul celuilalt.
Adica pe respectul oferit celuilalt pe masura ce celalalt intoarce acest respect.
Iar liberul arbitru inseamna exact asta. Atunci cand suntem fata in fata cu celalalt incepem prin a oferi respect, tocmai pentru ca celalalt sa poata raspunde tot cu respect sau oferim injurie si il incurajam pe celalalt sa ne intoarca spatele? Iar in pasul doi ce facem atunci cand am fost intampinati cu injurie? Intoarcem spatele, scoatem arma sau ‘intoarcem obrazul celalalt’?
Cu alte cuvinte incercam sa cream un cerc virtuos al respectului reciproc care duce la libertatea comuna sau unul vicios care ne leaga unul de celalalt in sclavia continua a conflictului?
Eu unul cred ca libertatea poate fi construita doar impreuna. Adica aparind inclusiv libertatea celuilalt de a gresi. Si dupa ce greseste il tragem de maneca, cu respectul cuvenit.
Toate consideratiile astea sunt bineinteles valabile doar pana in momentul in care cealalt scoate arma. Din acel moment intra in vigoare respectul pentru viata mea. Dar si atunci cand sunt nevoit sa ma apar o voi face tot cu respect pentru celalalt. Doar in acest fel conflictul poate fi oprit la un moment dat.
Tocmai de aceea eu prefer ‘Je Suis Ahmed’.
http://www.dailymail.co.uk/news/article-2901681/Hero-police-officer-executed-street-married-42-year-old-Muslim-assigned-patrol-Paris-neighbourhood-Charlie-Hebdo-offices-located.html“
LikeLike