Maturizarea asta e o treaba destul de complicata.
Copiii mici reactioneaza emotional la ceea ce li se intampla.
Pe masura ce invata sa vorbeasca parintii lor le impun tot felul de reguli si respectarea acestora ii transforma in fiinte din ce in ce mai rationale.
La inceputul adolescentei, adica exact atunci cand li se pare ca au inteles tot si ca nu mai au nimic de invatat, se comporta ca niste mici robotei. Asa se explica atat ‘cruzimea’ cat si inflexibilitatea lor.
Abia mai tarziu, cand isi dau seama ca cele mai multe dintre regulile facute de oameni sunt relative – spre deosebire de cele naturale, care sunt absolute – incepe cu adevarat procesul de maturizare.
Abia atunci cand incep sa inteleaga ca nu e bine sa te lasi prada impulsurilor de moment dar ca nici ratiunea golita de orice sentiment nu este suficienta pentru a naviga printre stancile destinului.
Si de fapt niciodata nu ne maturizam pe deplin, niciodata nu reusim cu adevarat sa mentinem un cat de cat echilibru intre emotiile care ne trag dintr-o parte intr-alta si ratiunea care ne spune tot timpul ca nu avem destule date pentru a lua o hotarire definitiva.
Una din marile disfunctionalitati ale societatii de azi este incapacitatea crescânda a indivizilor de a lega si de a intretine relatii conjugale durabile. Teoria mea abordeaza problema din unghiul profund psihologic al “programului capitalist/consumerist” pe baza caruia functionam. Pentru a o ilustra cat mai bine voi face o paralela.
Avem pe de o parte o companie care produce sa zicem pasta de dinti. Compania vrea ca produsul sa fie cumparat de catre indivizi, astfel ca ii va face publicitate si o va “impacheta” in asa fel incat cumparatorul sa adere la poveste si sa scoata banii din buzunar. Odata produsul cumparat, incepe experienta personala si subiectiva a individului cu acesta. Sa presupunem ca individul constata ca din perspectiva lui “Pasta de dinti X” face maxim 60% din ce promite in reclama ca face. Atunci individul se va orienta catre gasirea unui alt produs care sa-i satisfca nevoile intr-o proportie mult…
View original post 514 more words
“If you want to understand someone, you have to look at their world from their point of view.”
“Or walk a mile in their shoes…”
Well…it might help but it doesn’t get you even halfway there.
Understanding somebody’s action takes two steps.
The easy part is assembling the data base from where that somebody has started to make the decision/action you are trying to understand. And you can indeed do that by following the advice above.
And here comes the tricky part.
You might try to interpret that database as yourself. “What would I do if I were in his place?” is a very interesting question but by answering it you only widen whatever understanding you have about YOURSELF.
If you want to really understand somebody else you need to understand his way of thinking, it’s not enough to find the ‘motives’ that have prodded him into action.
Of course it’s practically impossible to ever get an accurate estimation but the simple exercise of honestly trying to think AS somebody else and not merely ‘in his shoes’ will help tremendously.
Some more advice on the subject: http://www.scotthyoung.com/blog/2007/08/28/the-critical-7-rules-to-understand-people/
Nu toti cei care te baga in rahat iti vor raul si nici toti cei care te scot de acolo iti vor binele!
Se apropie cu paşi repezi ultima zi din an. Oamenii au început deja să facă urări pentru noul an, să-şi pună dorinţe, speranţe… Mi le-am pus si eu tot timpul. Majoritatea au rămas vise, nu m-am putut atinge de ele. Poate că aşa vor rămâne pentru totdeauna, nimic nu mă poate împiedica însă să visez. Altfel aş muri mult prea repede. Nu vreau să vă urez acum, o s-o fac serios şi cu drag mai târziu, când o să am ceva mai mult timp. Acum nu vreau decât să vă împărtăşesc o istorioară cu tâlc.
Păţania măgarului bătrân
Într-o bună zi, măgarul unui ţăran căzu într-o fântână. Nefericitul animal se puse pe zbierat, ore întregi, în timp ce ţăranul căuta să vadă ce e de făcut. Până la urmă, ţăranul hotărî că măgarul şi-aşa era bătrân, iar că fântâna, oricum secată, tot trebuia să fie acoperită odată şi-odată. Şi că…
View original post 302 more words
Nu scapam de umbra lui nici macar acum.
Adevarul, trist, este ca inca ii domina pe urmasii sai politici.
Ponta declara ca Nastase a fost condamnat ‘politic’ iar Basescu se plange cui sta sa il asculte ca ‘daca ajung astia sa controleze justitia lupta impotriva coruptiei va fi oprita.’
Ce spune Iliescu pe chestia asta?
“Nu este, cred, o legătură, o conexiune directă între factorii politici şi justiţie, dar este schimbarea de judecată din partea oamenilor.”
Vedeti vreo diferanta intre ce a spus el si declaratiile celorlalti doi? N-a sustinut ca NU este nici o legatura ci doar ca nu o vede el… n-a spus ca Nastase ar fi nevinovat ci doar ca este vorba despre ‘schimbarea de judecata din partea oamenilor’… Sa nu uitam ca mai demult Iliescu i-a atras atentia lui Nastase ca ar trebui ‘sa se apropie mai mult de oameni’ si sa nu mai fie atat de arogant.
Poate ca n-a folosit exact aceste cuvinte dar mesajul era clar…si atunci si acum. In plus nici un om politic cu scaun la cap nu va recunoaste vreodata ca in tara sa, pretins democratica, exista procese politice sau vreo factiune politica care vrea sa utilizeze justitia intr-un fel sau altul. E descalificant, atat pentru tara cat si pentru el ca om politic. Daca tot esti acolo fa ceva sa dregi situatia, nu te plange in stanga si-n dreapta, ca d-aia te-au ales oamenii. Sa faci nu sa te plangi sau sa arati cu degetul. Pentru asta ii avem pe ziaristi, politicienii sunt pentru altceva.
Cu alte cuvinte Iliescu a ramas unul dintre putinii profesionisti din politica romaneasca iar faptul ca stie sa spuna adevaruri in asa fel incat sa nu te poti supara pe el este o dovada in acest sens. In plus, modul in care il caracterizeaza pe Nastase este genial: “Mi se pare că a căzut la mijloc un om care are şi meritele lui în toată dezvoltarea societăţii româneşti.” Ce recunoastere mai clara vreti ca in afara de merite mai sunt si altele….dar poti sa te superi pe el pentru cum a spus-o?
Si asa ajungem la ce ma doare cu adevarat pe mine.
Suntem in situatia de acum si pentru ca Iliescu, profesionistul in ale politicii Ion Iliescu, nu a stiut, nu a putut sau nu a vrut sa foloseasca prilejul pe care l-a avut in 1990.
Lumea se uita la el ca la salvatorul natiei, exact asa cum se uita acum la Ponta.
Iliescu tocmai ‘ne salvase’ de Ceausescu, Ponta ne-a promis ca ne scapa de Basescu.
Iar noi i-am ascultat si le-am dat increderea noastra.
FSN-ul a luat 66% in 1990, USL-ul 60% in 2012.
Si ei ce-au facut?
Ilescu a chemat minerii iar Ponta a incheiat un pact de neagresiune cu Basescu.
Ce a iesit din vizita minerilor stim cu totii. Rezultatele pactului cu Basescu apar si ele, unul cate unul.
OK si noi ce avem de invatat din asta?
Sa-i ascultam pe ai batrini si sa intelegem odata ca:
– La pomul laudat nu te duci cu sacul.
– Nu pune toate ouale ( 😀 ) intr-un singur cos.
– Nu e prost cine cere ci acela care da.
Adica nu ajunge ca cineva sa aiba capacitatea si ocazia sa faca ceva bun, omul acela mai trebuie sa fie si impins de la spate. Altfel tot ce ii trece lui prin cap va face.
Sperantele alea ca sa gasim ‘un om cinstit, drept si cu dragoste de popor, un adevarat barbat de stat cum au fost…si pe el sa-l punem in fruntea statului’ (iar noi sa ne culcam pe o ureche) sunt complet nerealiste. Am actionat, ca natie, dupa principiul asta aproape intreaga noastra istorie iar rezultatele se vad.
Ce-ar fi sa schimbam un pic macazul?
In primul rand sa mergem la vot. Daca nu ne plac candidatii, nu-i nimic, punem mai multe stampile si anulam buletinul de vot dar transmitem un mesaj extrem de puternic: ‘aveti grija ce faceti, suntem cu ochii pe voi!’. Absenta de la vot transmite intr-adevar ca ne e scarba de ce se intampla dar si ca nu ne pasa suficient de tare incat sa facem ceva. Iar daca tot nu ne pasa ‘ei’ de ce sa ne bage in seama?
Cand se anunta rezultele sa facem bine sa le citim cu atentie. Cati dintre noi stim cine ne reprezinta in Parlament? Dar in consiliile locale? Cati dintre noi am trimis vre-o scrisoare, vre-un mail catre vre-unii dintre ‘alesii nostri’? Pai daca noi nu le spunem direct ei de unde sa stie ce vrem de la ei? Cele cateva mii de oameni care mai ies din cand in cand pe strada nu sunt suficienti, politicienii se pot amagi cu gandul ca ‘lasa-i, sunt o minoritate, niste golani’! Ia sa se trezeasca ei cu cu mesaje din toate toate zonele tarii, din partea cat mai multor paturi sociale, avand ca obiect cat mai multe subiecte de interes…
“Bai, astia s-au trezit la viata, nu mai merge sa-i prostim in fata…”
Ne-am trezit oare cu adevarat?
Sa reuseasca oare CRBL ce n-au reusit, de fapt, Morometii?
PS.
Sunt sigur ca se va gasi cineva sa ma intrebe ‘bine dar Antonescu n-are si el o vina in toata chestia asta?’
In primul rand ca eu nu caut vinovati ci explicatii si eventuale solutii.
In al doilea rand din cate stiu eu Antonescu nu a fost de acord cu ‘pactul’. Constitutia ar fi fost suficienta.
Geoana a pierdut alegerile nu doar pentru ca s-a dus in vizita la Vantu ci si pentru ca n-a stiut sa gestioneze situatia creata de vizita lui acolo, oricum inoportuna.
Hai baietii, inca se mai poate numai ca trebuie sa ne hotaram o data ce vrem si apoi sa ne exprimam clar pozitia!
Really?
Since when (rational) human beings do something (willingly and knowingly) without being interested in the outcome of their actions?
Let’s find a better interpretation!
I’ll start with Humboldt’s observation that the inner workings of a language are in strong connection with the way the native users of that language relate themselves to the world at large, observation that was later developed into the Sapir-Whorf hypothesis. I find this important because it perfectly explains the fact that a translation will hardly ever be as explicit as the original, precisely because the interpreter needs to translate both the meaning of the text and the frame-mind of the writer.
Back to the Latin phrase.
The Romans were warriors, not literates, so they favored direct talk even if it was sometimes so direct as to become a puzzle. After all they were familiar with their own way of talking!
Take for instance ‘Ubi bene, ibi patria!’
Apparently it’s an immigrant’s motto: “Where there is good (prosperity), there is my fatherland (country), Wherever I prosper, there is my fatherland.”
Now what if there is a lot more to it?
Let’s remember first that the Romans, like the early Americans, were not immigrants but colonists. Quite a difference between these two notions, isn’t it?
So what if ‘Ubi bene, ibi patria’ has a slighter different meaning than the generally accepted one, like ‘if we arrived this far let’s make this place our home’? As in ‘if we’re stuck here at least let’s make this place comfortable’!
I think you already have a fair idea about what I’m trying to suggest but I’d like to explore the concept of ‘justice’ before going any further.
The English term “Justice” is related to two Latin words:
– “Jus” = 1. Law; 2. Right
– “Justitia”= 1. Equity, 2. Justice
In these conditions it is safe to say that ‘justice’ is not only about the rule of law but also about the congruence between the behavior of an individual and his social status. Simply by having said that I got a lot nearer to ‘why on Earth do we care so much about justice?’.
Without justice the social fabric, the spider’s net that keeps us from wandering aimlessly through time, would simply disappear. Direct interactions between (no longer human) individuals would be governed exclusively by brute force and indirect relations would no longer exist.
And this was common knowledge since the dawn of time. Shortly after learning how to speak people have started to teach their children: “Don’t do unto others what you don’t want others to do unto you”. And one of the reasons people invented writing was for them to be able to pass that rule over and over across generations.
About the same time justice started to be ‘administered’. People no longer relied solely on their muscles to defend themselves, if they felt they had been mistreated they could raise the problem before the common gathering of the tribe or before the ruler of the place. And both of these instances would take swift action since none of them had any interest in things escalating any further, friends or relatives of those involved to take sides and the situation to degenerate into open conflict between sections of the community.
In order for a ‘sentence’ to be effective it has to be both just (according to the rules) and pertinent (according to the reality).
In practical terms before punishing somebody for stealing you need to have in place a rule stating clearly what constitutes an ‘act of stealing’, the penalty for purporting such an act, to have sufficient proof that the act has been committed and by whom; otherwise the whole enterprise would defeat its purpose since it would be perceived as arbitrary: a proof that the rule of law no longer operates, the new rule is ‘free for all’ and that individuals are no longer members of a society but hapless constituents of a mob.
I find it extremely significant that some of the most democratic nations had, for long periods of time and quite a few of them still have it, something called ‘judgement by peers’. This way not only the accused doesn’t find himself at the mercy of the ruler of the land, or one of its ‘henchmen’, but also the general public is assured that no monkey business is taking place during the final stage of the judicial process. (NB, judges might have had their powers ‘vested in them by God’ but they were, and still are, vetted by those in power at a given moment).
But the main difference between a jury trial and a bench trial is that while jurors receive strict orders from the judge that they have to be convinced ‘beyond any reasonable doubt’ before passing a ‘guilty’ decision, it is in the very nature of a judge’s job to interpret the law. And it is here where ‘fiat justitia, ruat caelum’ comes into play.
The classic ‘translation’ of this is that “justice must be realized regardless of the consequences” and this interpretation may ‘help’ a judge to pass a verdict one way or another just because he, personally, is ‘satisfied’ with the evidence presented to him and he feels that he has reached the just decision.
Maybe a more useful interpretation would be ‘be careful when dispensing justice otherwise the heavens will fall upon your head’.
Not in the mundane sense that you, personally, would have to suffer the consequences of your decisions but that you, the judge, have contributed – by twisting the due course of justice – to the weakening of the entire society. And by doing so you have brought great danger upon us all.
PS.
Here is another thing about ‘justice’ that is not exactly as conventional wisdom has it.
The blindfold that sometimes adorns the representations of Lady Justice is not so much a symbol of its impartiality and more a sign that she is going to (or at least should) ignore the ‘bribes’ being offered to her.
I, personally, prefer a ‘justice’ that is fully aware of what is going around her so that she might have as much pertinent information as possible at her disposal when reaching a decision.
Ce ziceti de urmatorul scenariu:
Antonescu se retrage pentru ca nu simte vreo mare dorinta reala de schimbare din partea populatiei ‘de rand’ iar el nu pare a fi din tagma ‘populistilor’, dispus sa faca oricui orice promisiune doar pentru a ajunge ‘la putere’ si apoi sa se scuze: ‘nu s-a putut’.
In turul doi ajung Gabriela Vrinceanu Firea din partea PSD si Elena Udrea din partea ‘dreptei reunite’ in conditiile in care prezenta la vot in turul I a fost sub 30%, majoritatea electoratului fiind atat de scarbita de campania de la europarlamentare incat a considerat ca nu mai are nici un rost sa voteze.
Ce va face PNL in situatia in care chiar daca USL nu s-a destramat inca deja a devenit evident ca indiferent cine va castiga la prezidentiale Ponta isi va pastra postul de prim-ministru?
nicichiarasa 