Not that simple…
Those who have understood something from studying history already know that eventually people will learn to avoid repeating the same mistakes… or else…
It is true that new mistakes appear all the time!
Pe timp si pe experienta lucrului facut asa cum trebuie:
“Cum se ceartă femeile cu bărbații.”
Cica ‘barbatii sunt de pe Marte iar femeile de pe Venus’ dar daca tot s-au hotarat sa traiasca impreuna pe Pamant de ce nu se adapteaza oare noilor conditii?
Or none of the above…
I share my thoughts simply to encourage other people to think differently than anybody else!
Not entirely correct since our ability to effect change is limited by time and ‘the laws of physics’ …but this shouldn’t stop us from trying!
Cititi povestea.
Apoi comentariile:
“Azi aveți ocazia să vă delectați cu un nou text din manualul de clasa a treia
În afara finalului (de un profund umanism și intens antiutilitarist) – personajul principal e ucis, dar criminalii nu-i consumă cadavrul din cauza remușcărilor, chiar dacă îs leșinați de foame – suntem răvășiți și de câteva întrebări nevinovate:
– cum iese pe poartă o văduvă?
– ce a muncit mama în ziua aia de s-a întors cu un iepure? autorul, după cum vedeți știe, dar preferă să se întrebe doar “cât?”
– e oare înțelept să-ți alungi neamurile pe câmp sperând că se vor înmulți ?
După ce mi-a ascultat nelămuririle Ilinca mi le-a spus și ea pe ale ei:
– Tati, ce au făcut cu friptura dacă nu au mâncat-o?
– Or fi dat-o la câini.
– N-aveau câini.
– Atunci cred că au îngropat-o.
După vreo oră, timp în care terminaserăm tema la mate, Ilinca a mai dat glas unui gând care o sâcâia:
– Tati, dar pe cruce ce i-au scris?
– Cum adică ce i-au scris pe cruce?
– Adică au scris “iepure” sau “friptura de iepure”?” “
Iar la final iata si gandurile mele:
Intrebarile Ilincai sunt de nota 10.
Textul intr-adevar nu prea are mari valente literare, nu pot intelege schematismul unora dintre cei care scriu pentru copii, dar reprosurile care i se aduc cu privire la logica interna nu stau in picioare.
De exemplu femeia nu iesea pe poarta intr-un anume fel specific vaduvelor, iesea pe poarta cu furca in spinare PENTRU ca era vaduva. Daca ar fi avut barbat se ducea el sa faca fanul iar ea ramanea acasa sa vada de curte si de copii.
Asta era diviziunea muncii pe vremea aia…
E adevarat ca se simte o oarecare contradictie intre stilul foarte simplist, aproape didactic, al exprimarii – care sugereaza ca povestea se va termina cu o morala clara – si finalul deschis…
Poate ca mesajul este de fapt asta: ‘asculta sfaturile celor din jur dar fa dupa capul tau’!
Cumpaneste bine inainte de a face ceva – ca sa nu ai remuscari, sa nu auzi labele iepurasului batand in cosul sobei – si dupa aceea asuma-ti consecintele – daca tot l-ai facut friptura atunci mananca-l ca e pacat de el.
Judecand dupa intrebarile Ilincai, se pare ca ea a priceput despre ce e vorba.
A incercat sa construiasca capitalismul in Romania si n-a reusit dupa cum nici parintii sai n-au reusit sa construiasca socialismul.
N-a mai rezistat asa ca a plecat pe alte meleaguri.
Dar nu s-a scarbit atat de tare incat sa nu-i mai pese si sa nu se mai uite inapoi.
Ne-a lasat mostenire o radiografie foarte exacta.
Iar acum, la ceva mai mult de patru ani distanta, radiografia asta este inca si mai actuala, daca se poate asa ceva, decat atunci cand a fost facuta.
Cum procedam?
Plecam cu totii? Si atunci cine mai stinge lumina?
Sau intelegem o data pentru totdeauna ca ‘Batrinii’, ‘Pamantul’ si ‘Credinta’ nu pot face totul. Ei s-au straduit si ne-au pus la dispozitie roadele muncii lor. Atata au putut! De acum incolo e treaba noastra. Degeaba ne vaicarim sau dam vina pe celalalt.
“Rostul” nu este ceva care poate fi mostenit la nesfarsit. El trebuie luat cu grija de la ‘Batrani’ si reconstruit de fiecare data folosind cu ‘Credinta’ toate resursele pe care ‘Pamantul’ acesta generos ni le pune la dispozitie.
Ne uitam in jur sa vedem pe ce putem pune mana ca sa ne apucam de treaba si pe cine ne putem bizui? Daca da atunci primul pas, adica cel mai greu, catre iesirea din rahat este ca si facut.
Ii chemam inapoi si pe cei care au plecat dar carora inca le mai pasa si care au invatat cate ceva pe acolo pe unde au fost? Ce bine ar fi, in cazul asta am iesi si mai repede la liman.
Ne opreste cineva?
Adica altcineva in afara de temerile noastre?
nicichiarasa 