Archives for category: Tara din care traim

Pentru cei care nu isi aduc aminte de razboiul rece: MAD nu insemna doar nebunie ci si ‘Mutual Assured Destruction’.

Ideea era ca fiecare dintre cele doua parti avea suficiente bombe incat daca incepea razboiul ambele parti urmau sa fie, in cele din urma, distruse. In situatia asta nici una dintre ele n-ar mai fi avut vre-un interes sa inceapa ostilitatile. In perioada aceea rationamentul acesta s-a dovedit a fi fost valabil.
Sa nu uitam totusi ca aceasta valabilitate a avut loc in anumite conditii. Comanda era extrem de centralizata, ‘butonul’ nu era la indemana oricui, iar distrugerea ar fi fost efectiva. Absolut nimeni nu avea unde sa se ascunda pentru asi putea continua viata. Bine, daca nu cumva socoteai ca traiul, pentru cateva luni sau ani, in niste pesteri de beton si la cheremul unor masinarii ar putea fi considerat viata …

Mi-am adus aminte de nebunia asta gandindu-ma la ce se intampla de ceva vreme la noi in tara.

Presedintele este acuzat de ani buni ca ar fi fost ofiter sau informator al securitatii, ca ar fi vandut flota si ca si-ar fi dat singur o casa pe vremea cand era primar. Mai nou a iesit la iveala si ca una dintre fiicele sale ar fi cumparat niste teren agricol care ar fi fost retrocedat in mod ilegal.
Un fost prim ministru condamnat la puscarie in doua spete diferite.
Un alt prim-ministru, in functie, acuzat de plagiat.
Un vice prim ministru, tot in functie, cercetat pentru fraudarea unor alegeri.
Nici nu mai stiu cati ministrii la puscarie, unii eliberati deja. Nici nu conteaza daca au intrat pe merit sau nu, si intr-un caz si in celalalt ‘ceva e putred in Danemarca’. (Nu conteaza pentru analiza rece a situatiei, fiecare dintre acesti oameni trece in mod evident printr-o drama intensa, iarasi indiferent daca sunt sau nu vinovati de cele ce li se pun in carca).
Fratele presedintelui aflat in arest preventiv pentru trafic de influenta
Votanti alergati de procuratura si pusi sa jure cu mana pe biblie daca au fost sau nu la vot.

biblia electorala

 

Si acum ne pregatim de un nou demers electoral… Avand in vedere ce au patit ultima oara or mai iesi oamenii sa voteze?

Ca pentru a-i incuraja in ultimele doua saptamani lucrurile au luat-o si mai repede la vale.

O intreaga pleiada de figuri importante din intreg spectrul politic a fost acuzata de ‘relatii incestuase’ cu Microsoft, sau mai exact spus cu un distribuitor al acestuia pentru Romania.
Iar cand procuratura a cerut un aviz parlamentar pentru anchetarea unora dintre acestia dosarul care a ajuns la comisia de resort nu respecta niste norme ‘tehnice’ extrem de banale. Comisia a amanat luarea vreunei hotarari. Incompetenta crasa? O intamplare nefericita? Incercare disperata de a trage de timp?
Presedintele tarii il acuza pe primul ministru, care este si cel mai bine cotat candidat la presedentie, ca ar fi fost ofiter de informatii sub acoperire pe vremea cand lucra in procuratura – situatie de incalcare flagranta a legii.
Dosare de coruptie din ce in ce mai importante incep sa iasa la iveala pe banda rulanta, cel mai recent referindu-se la fratele vitreg al regelui, printul(?!?) Paul ‘de Romania’ (?!?) care ar fi primit vreo doi trei munti ‘moca’. In dosar fiind implicati si membri marcanti ai PSD-ului. Nici partea cealalta n-a fost uitata, personaje cel putin la fel de celebre refugiindu-se deja ‘prin tarile calde’…
Se pare ca si securizarea frontierelor de stat a fost un bun prilej pentru ca ‘unii’ – de ambele parti ale ‘frontierei’ – sa-si ‘rotunjeasca veniturile iar dosarul cu privire la chestia asta a fost reactivat tocmai acum.

Prin ce se deosebeste situatia de la noi de cea din timpul razboiului rece?
Dupa cum devine din ce in ce mai evident taberele se pregatisera din timp cu tot felul de dosare numai ca nu prea stiau unii de altii. Nu ca n-ar fi stiut ce au facut ceilalti… pur si simplu nu credeau ca ceilalti sunt la fel de hotariti.

Cand a cazut prima lovitura replica a venit cat se poate de promt. Iar acum situatia a inceput sa semene cu o partida de ping pong… Nu ca ce se intampla ar fi ceva rau, mai ies scheletele de prin dulapuri…Mai cred si ca fenomenul a fost amplificat de faptul ca celor din Ministerul Public li s-a cam facut lehamite de tot circul asta… plus ca in ultima vreme chiar au posibilitati reale de a cerceta pe bune… iar cand doi se cearta chiar ar fi cazul ca cel de al treilea sa nu se mai lase calcat pe cap de niciunul dintre cei doi.

Cum de s-a ajuns in situatia asta?
Pentru ca au dat de fundul sacului. Nu ca n-ar mai fi… problema e ca nu le mai ajunge!
Si mai ales pentru ca isi inchipuie ca au unde sa se ascunda. Mai un paradis fiscal, mai un pic de uitare din partea populatiei, mai o prescriptie…

Si inca ar mai fi cum ar mai fi daca tot ce se intampla i-ar afecta doar pe ei!
Partea proasta este ca ei se cearta iar oalele sparte ne cad noua in cap!
La o adica ei pot merge si cu elicopterul, in schimb noi trebuie sa ne multumim cu gaurile din autostrazile care ba sunt drumuri rapide, ba nu se mai fac deloc… iar cand se fac nu au ‘parapeti de siguranta’…

Oare cand vom intelege o data ca nici unul dintre smecherii astia nu poate face nimic de unul singur?

Acum vreo cativa ani l-am auzit cu urechile mele pe Basescu la televizor – era la o intalnire cu Camera de Comert Romano-Americana in decembrie 2011 – spunandu-le ‘oaspetilor straini’ ca nu se poate ‘coruptie fara corupatori’ si ‘partii romane’ ca ‘nici un ministru n-ar putea sa-si faca de cap daca unii dintre cei din jurul lor nu i-ar ajuta iar ceilalti n-ar intoarce capul’.

Cred ca ar trebui sa aplicam si de data asta intelepciunea populara: ‘fa ce spune popa, nu ce face popa’.
Pana la urma MAD inseamna si Make A Difference.
Fiecare ce alge.
Trebuie totusi sa alegem cu foarte mare grija pentru ca alegerile noastre influenteaza si vietile celor de langa si de dupa noi. Si nu stiu daca vom avea toti pe unde sa ne ascundem de consecintele colective ale alegerilor noastre.

Pe vremea lui Ceasca umbla un banc a carui poanta era ‘ultimul sa stinga lumina!’

Au trecut aproape 25 de ani de cand ‘Odiosul Dictator si Sinistra sa Sotie’ au fost trimisi sa-si incalzeasca oasele in Iad dar:

– Fundatia Bertelsmann din Germania a constatat ca “munca in Romania nu prea asigura traiul zilnic”.
Romania este “tocmai pe ultimul loc, adică 28 din 28 de state UE, la rata de sărăcie a celor care lucrează ( ”in work poverty rate” în lb. engleză), cu 15,9% din populație, mult sub locul 27 ocupat de Grecia (13,7%) și, atenție mare, locul 26 ocupat de Polonia (dar cu numai 9,7%)”

– Teoretic asta ar trebui sa insemne ca ‘antreprenorii’, adica exact cei care exploateaza forta de munca, o duc excelent, nu?

“„M-am apucat de antreprenoriat fără un leu şi m-am întrebat adesea de ce nu mă bagă nimeni în seamă, dacă sunt prea mică pentru a conta în ochii lor. De fiecare dată când se modifica legea, în dimineaţa următoare îmi venea să ma dau cu capul de pereţi  pentru că mă duceam la administraţie să îmi explice cum se aplică şi funcţionarii îmi spuneau că nu ştiu pentru că nu apăruseră normele. Ca antreprenor, trebuie să joc după reguli. Ştim că birocraţia nu se poate elimina, dar trebuie diminuată, iar taxele pe forţa de muncă sunt prea mari“, a spus Cristina Chiriac, fondator şi preşedinte al Asociaţiei Naţionale a Antre­prenorilor, la prima conferinţă orga­nizată de asociaţie. Ea a fost anterior vicepreşedinte al Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului şi director general al World Trade Center Bucureşti.”

Cine sa fie de vina pentru aceasta situatie? ‘Mortul’ si statul, cine altcineva?!?

“Problema este însă că până şi crearea locurilor de muncă a devenit o misiune aproape imposibilă pentru ei, (antreprenori) în condiţiile în care tinerii nu numai că nu sunt suficient de pregătiţi pentru un anumit job sau nu cunosc o limbă străină, dar nici nu ştiu să scrie corect în limba română sau să compună un mail. În plus, pentru a plăti un angajat cu 1.000 de lei net, spre exemplu, angajatorii sunt obligaţi să cheltuiască aproape dublu (peste 40% din costuri fiind îndreptate către buget).”

Bine ca nu se revolta fermierii spanioli. Si unde mai pui ca ne primesc asa cum suntem, unii ne platesc si darile, iar la sfarsit ne dau si noua suficient de mult incat sa ne ramana de o bere. Si de niste tapas pentru ca in conditiile astea multi dintre noi n-or sa se mai intoarca…

“Diminuarea cu 7% a remiterilor românilor care lucrează în străinătate, consemnată în 2013, a condus la scăderea numărului de locuinţe noi livrate pe piaţă, în contextul în care economiile rezultate în urma muncii în străinătate sunt direcţionate cu preponderenţă către construcţia sau achiziţia de locuinţe noi, potrivit unei analize realizate de producătorul de BCA Xella România.”

1. Pista pentru biciclisti

https://www.flickr.com/photos/96491037@N07/sets/72157648129258452/

Ce se intampla acum in spatiul politic, si nu doar la noi, nu mai este de mult democratie ci dominatia/manipularea gloatei.
Democratia autentica nu se rezuma la dreptul de a vota, asta este doar ultimul gest dintr-un proces cu adevarat democratic.
Democratia reala incepe cu posibilitatea fiecaruia dintre noi (nu doar dreptul ci posibilitatea reala) de afla realitatea si de a-si spune si raspandi parerea despre ce se intampla in jurul lui.
Abia dupa ce fiecare dintre noi afla cat mai multe dintre cele ce se intampla in jurul sau si ce parere au ceilalti despre ce se intampla, abia atunci poate alege in cunostinta de cauza.
Si inca ceva. Democratia nu este despre a cauta cea mai buna solutie posibila – nu ai cum sa determini care este aceea, poti afla cel mult care este parerea unei majoritati despre ce considera ea a fi cea mai buna solutie – ci doar despre a nu face greseli evitabile.
Asta este rolul circulatiei libere a informatiei, sa nu tot repetam aceleasi greseli la nesfarsit. E imposibil ca un grup de oameni sa cada de acord asupra unei solutii care sa ii multumeasca pe toti, este foarte usor insa ca acel grup de oameni sa realizeze ca ceva le va face rau. Cu conditia ca informatiile despre acel lucru sa nu fie blocate/manipulate pe undeva/de cineva.

Heidegger spune la un moment dat ca nimeni nu poate formula o fraza astfel incat informatia din acea spunere sa fie perfect corecta si ca ‘adevarul’ consta, de fapt, in onestitatea celui care face declaratia respectiva. In primul rand fata de sine insusi. Dar asta nu inseamna ca ceilalti nu au obligatia, tot fata de ei insisi, de a verifica.

“The Essence of Truth must count as one of Heidegger’s most important works, for nowhere else does he give a comparably thorough explanation of what is arguably the most fundamental and abiding theme of his entire philosophy, namely the difference between truth as the “unhiddenness of beings” and truth as the “correctness of propositions”. For Heidegger, it is by neglecting the former primordial concept of truth in favor of the latter derivative concept that Western philosophy, beginning already with Plato, took off on its “metaphysical” course towards the bankruptcy of the present day.”

http://books.google.ro/books/about/The_Essence_of_Truth.html?id=6s8FYTDw9TYC&redir_esc=y

 

Acuma ca unul dintre jurnalisti s-a hotarat sa dea cu batul in balta s-a gandit si un filozof ca trebuie neaparat sa ia pozitie.

Si cum sa faci ca mesajul tau sa fie cat mai ‘percutant’?
Sa spui pur si simplu ce ai pe suflet: ‘Nu cred ca Ponta este potrivit pentru a fi presedintele Romaniei!’ si sa lasi eventuala autoritate morala de care te bucuri sa isi faca efectul?
Pueril…
Nu mai bine starnesti o disputa publica? Te iei de cineva foarte cunoscut si, de preferinta, cat mai pasnic – ca sa nu mai trebuiasca sa faci fata vre-unui eventual contraatac.
Beligan e bun? Perfect!

Puterea talentului dvs., puterea mintii dvs. nu va satisfaceau. Ca si acum, voiati sa fiti in preajma celeilalte puteri, oricit e ea de trecatoare prin comparatie cu puterea prestigiului dvs. profesional. Voiati, ca si acum, sa fiti mai curind pe scena stabilor, decit pe aceea a colegilor dvs.”

Foarte interesant. O fi facut cineva socoteala cate functii publice a ocupat Plesu si sub cate culori politice?

Minima moralia…

PS 1. Nici mie nu-mi place Ponta. Dar asta nu este motiv sa ma apuc sa-mi pun poalele in cap.

PS 2. Uite ca socoteala din targ nu se potriveste cu cea de acasa. Intelectualitatea, sau macar o parte din ea, nu mai accepta pasivitatea in care au incercat diversi ‘atotputernici si a-toate-stiutori’ sa o inghesuie:

“Este firesc ca într-o societate deschisă să existe pluralism de idei, de opinii și de opțiuni de orice natură și este la fel de firesc ca oamenii, în special cei care reprezintă repere pentru societate, să accepte și să respecte faptul că cineva gândește și se manifestă altfel decât ei”

Interesant. “Un grup de actori si cantareti” ii explica unui filozof cum sta treaba cu diversitatea de opinii…

 

Un ziarist se declara ofiter acoperit.

Si acum incep dilemele.

O fi fost, n-o fi fost… si in orice caz, ce l-a apucat?
E sincer sau l-a pus cineva?

Ce interese sunt in joc si nu cumva ranile produse victimelor colaterale (prestigiul armatei, gradul de incredere al populatiei in mass media) se vor dovedi a fi extrem de periculoase, in final chiar si pentru cei care poate ca vor castiga ceva pe termen scurt?

Ce e de facut?
Punerea lui sub acuzare pentru ‘diseminare de informatii confidentiale sau secrete de stat’ nu constituie cumva cea mai buna confirmare a spuselor sale?

 

Pe net tot umbla poza aia cu ‘1984 nu era menit sa fie un indreptar pentru dictatori’:

Cred totusi ca ar trebui sa luam in considerare si romanul mai putin cunoscutului dar mult mai ‘perenului’ Josef Toman:

 

Chiar asa?!? Dar copiii, nepotii… daca de ceilalti oameni nu ne mai pasa poate macar de urmasii nostrii sa avem grija… cand vine puhoiul e greu de spus cine mai scapa si cine nu… degeaba le construim cuiburi in varful copacului daca viitura duce tot dealul la vale…

 

Elevii nu vor mai putea folosi telefonul mobil in timpul orelor si, totodata, le va fi interzis sa detina, sa consume sau sa comercializeze, in scoli si in afara acestora, droguri, substante etnobotanice, bauturi alcoolice, tigari si sa participe la jocuri de noroc.

Dati un click pe citatul de mai sus si cititi intregul articol. Merita.

Acum ca stim cu totii despre ce e vorba…

Un regulament este si el o scriere.
Orice scriere transmite mult mai mult decat a intentionat vreodata autorul ei.
Acesta propunere de regulament este, dincolo de o serie de instructiuni si proceduri despre cum cred autorii sai ca ar trebui sa decurga procesul de invatamant, o descriere foarte amanuntita a ceea ce se intampla, din pacate, in scoli.

Intr-adevar, prea multi copii se joaca cu telefoanele mobile in timpul orelor, vin imbracati neadecvat si sunt total dezinteresati de scoala. Da, prea multi dintre ei beau, fumeaza, participa la jocuri de noroc si folosesc substante psihotrope.

In plus fata de scrierile obisnuite regulamentele sunt un fel de unelte. Sunt facute cu un alt scop decat informarea pura si, folosite cu pricepere, pot fi extrem de eficiente. Dar totul depinde de cei care le utilizeaza.

Acum mai ramane ca lectiile sa devina cu adevarat interesante, programele scolare sa fie pertinente – informatiile oferite (nu “predate”) elevilor sa aibe legatura cu viata reala pe care acestia urmeaza sa o traiasca si, poate cel mai important, scoala, ca institutie, sa isi recapete locul pe care il merita in ochii si inimile tuturor celor implicati: parinti, elevi, profesori si factori de decizie. Adica noi toti.

“Procurorul DNA a cerut joi, la Tribunalul Ilfov, să fie făcută o nouă expertiză psihologică în cazul lui Adrian Năstase și a depus la dosar copii ale unor articole de pe blogul fostului premier. El a cerut să fie respinsă propunerea de eliberare condiționată. În pledoaria finală în faţa instanţei, Adrian Năstase l-a asigurat pe procurorul DNA, pe un ton ironic, că nu poate repeta faptele din dosarul “Trofeul Calităţii”, întrucât nu va candida la prezidenţiale.”

M-am mai laudat pe aici ca am fost in concediu. Tocmai in Grecia.
Pentru ca nu-mi permit sa mananc prea des la restaurante unde se gateste mai bine decat sunt eu in stare mai bucataresc si cand sunt in ‘deplasare’. Asa ca dupa ce ajung undeva primul drum il fac la cate un supermaket. Cel mai aproape a fost, de data asta, un Lidl.
In magazinele de genul asta singurul contact dintre clienti si personal are loc la casa. La ei casierele erau degajate, vorbeau cu clientii, se miscau normal… La noi parca sunt contracronometru. Se misca precum niste robotei si se uita urat la tine daca nu reusesti sa pui lucrurile inapoi in cos la fel de repede pe cat reusesc ele sa le scaneze.
OK. am inteles, productivitatea muncii este foarte importanta dar oare de ce ne lasam noi, romanii, calcati pe cap mai usor decat restul europenilor? Somajul e mai mare in Grecia decat in Romania iar cu toate astea vanzatorii de aici sunt platiti mai prost si lucreaza sub un stres mai mare decat cei de dincolo… In conditiile in care preturile la mancare si benzina sunt mai mari aici… Si inca o chestie foarte interesanta… de foarte multe ori dimineata devreme observ cum se aduna cate o echipa de nemti la Lidl-ul din Colentina in jurul sacului cu fistic si mananca de zor… de parca n-ar mai fi vazut asa ceva… N-am observat nici un vanzator obisnuit facand acelasi lucru (probabil ca ar fi dat afara imediat), doar barbati in tinuta business care dupa 5-10 minute incep sa dea tot felul de ‘indicatii pretioase’ in limba germana sefului de magazin care asculta atent…, cu capul plecat…

Ce legatura are treaba asta cu ce a inteles sau nu Nastase?

Pai Nastase nu a venit cu harzobul din cer. S-a nascut si a fost educat aici. Aroganta de care da in continuare dovada, ‘Nastase l-a asigurat pe procurorul DNA, pe un ton ironic, ca…’ si-a cultivat-o aici, printre cei care l-au votat.
E adevarat, doar pana la un moment dat.

Si tocmai de asta spun ca nici noi n-am inteles nimic. Uite pe cine am ales cand ne-am saturat de Nastase. De doua ori…

Aseara toate televiziunile au profitat de prilej si au facut o trecere in revista a carierei sale politice. Indiferent de orientarile si simpatiile respectivelor posturi aproape toate au fost de acord cu privire la trei lucruri: Nastase ne-a bagat in UE, pe vremea lui Nastase s-a consolidat sistemul baronilor locali, Nastase este un intelectual de marca.
Foarte interesante aceste trei asertiuni. De fapt ele spun mai multe despre noi decat despre Adrian Nastase.

Intrarea in UE.
Pai asta a fost mai degraba o realizare colectiva decat orice altceva. Sa fi fost Nastase mai destept decat Einstein si mai frumos decat Marlon Brando, daca intreaga tara n-ar fi facut ce a trebuit sa fie facut si ‘Europa’ n-ar fi considerat oportun sa ne ne primeasca apoi… Ca sa nu mai vorbim despre preturile pe care a trebuit sa le platim. Noi, nu Nastase. Printre altele: contractul cu EADS, cel cu fregatele, autostrada Transilvania…
Despre fenomenul baronilor locali nu e nimic de comentat. Evidenta nu are nevoie de prea multe cuvinte.
Am lasat la urma asertiunea cu privire la statura intelectuala a profesorului Adrian Nastase, cea mai interesanta – dupa parerea mea – dintre cele trei.
Cand eram pustan am auzit un banc care m-a marcat. Cica un cioban sprijinea un toiag pe marginea soselei si se uita, impreuna cu fiul sau de vreo 15 ani, la oile ce pasteau prin sant. La un moment dat se opreste o masina – bancul era de pe la sfarsitul anilor 60, cand incepusera relatiile cu Europa de Vest – cu numere straine. Soferul coboara, se duce la cioban si il intreaba, in engleza, franceza, germana si italiana, daca e pe drumul bun catre …. Ciobanul ii raspunde, de fiecare data, ridicand expresiv din umeri si din sprancene. Soferul se scarpina in cap, se urca inapoi la volan si pleaca. Copilul isi intreaba, plin de respect, tatal: “Ai vazut bre cate limbi stia omul asta?”. Ciobanul concluzioneaza nedumerit: “Si la ce i-a folosit?!?”
OK, Nastase a scris carti in puscarie si a impartasit colegilor de suferinta din vasta sa cultura iar toate astea au contribuit la eliberarea sa inainte de termen. Dar n-ar fi fost mai util, pentru toata lumea, daca abilitatile sale intelectuale l-ar fi ajutat sa inteleaga ca un pic de modestie nu strica niciodata? Sau l-ar fi ajutat sa nu faca greselile pentru care a intrat inauntru?
Si inca ceva.
Una dintre ‘diversele idei extravagante’ cu care a iesit si pe care a impartasit-o ziaristilor care il inconjurau la poarta puscariei ca pe oracolul de la Maglavit a fost “… ar fi nevoie de alegeri anticipate in 2015, pentru profesionalizarea Parlamentului, cu revenirea la votul pe liste, avand in vedere ca acum “statul roman nu mai are decat doua puteri – cea executiva, presedinte si guvern, si justitia”.
Chiar asa sa fie?
OK, justitia se pare ca a devenit intr-adevar profesionista. Macar in sensul ca nu se mai lasa asmutita intr-o parte sau alta a spectrului politic si a inceput sa ii ia pe toti la rand. (Iar asta s-a intamplat in timp ce presedentia era ocupata de Basescu…)
In ce priveste administratia publica…imi permit sa am anumite indoieli… Nu in sensul ca nu ar fi suficient de multi profesionisti acolo ci pentru ca interventia politica in administratie e prea brutala si prea insidioasa. Cu alte cuvinte baronii locali (tineti minte, sistemul acela perfectionat chiar pe vremea guvernarii Nastase) au prea multa putere in teritoriu si, dupa fiecare runda de alegeri, profesionistii din administratie sunt rotiti prin posturi pana ametesc.
Asta isi doreste intelectualul de marca Adrian Nastase sa se intample si cu parlamentarii? Sa devina niste trupe disciplinate la dispozitia liderilor de partid? N-ar fi mai potrivit ca aparatul Parlamentului sa fie bine dotat cu o seama de consilieri cu adevarat profesionisti – mai ales in materie de tehnica legislativa – care sa ii poata ajuta pe parlamentari sa formuleze niste legi inteligibile? Parlamentarii in sine chiar nu ar trebui sa fie ‘profesionisti’, ba dimpotriva. Nu tocmai asta este rostul democratiei? Sa ajunga cat mai multi oameni, si cat mai diversi, sa isi spuna parerea astfel incat sa avem de unde alege? Daca se ‘profesionalizeaza’ intrega clasa politica vom ajunge sa traim intr-un sistem de caste, ca in India feudala…

Ca sa inchei intr-o atmosfera apoteotica, de ‘tara arde si baba se piaptana’, iata ce probleme arzatoare ii preocupa pe ziaristii de la HotNews:
“Intrebat daca are de gand sa renunte la barba, odata cu iesirea din inchisoare, Nastase a precizat ca nu: “Am ajuns la concluzia ca imi sta foarte bine asa. Mi s-a spus ca as putea sa obtin cu usurinta un rol intr-un film, astept oferte”.”

Ma bantuie de ceva vreme ideea unui articol despre ce rol mai are religia in viata ‘omului modern’.

Cel de acum este doar un ‘amuse-gueule’ starnit de o intamplare povestita de Simona Tache in Jurnalul ei Roz de Cazarma:

“Bunicile neortodoxe nu se mantuiesc…”

Cuvantul ‘Religie’ vine de la latinescul ‘reliegare’, care inseamna ‘a fi conectat la’/’legat cu’.
Mai pe romaneste fiecare credinta religioasa este, in realitate, doar un bagaj cultural (adica acumulat in timp) care l-a ajutat pe posesorul sau (comunitatea care are grija de el) sa supravietuiasca incercarilor la care a fost supus. Tocmai de aceea respectivele comunitati au, in general, respect fata de acel bagaj – chiar daca li se pare, cateodata cel putin, destul de greu de purtat.
OK, OK, ‘bagaj cultural’, ‘supravietuire’…ce legatura au toate astea cu ‘a fi conectat la’ ?!?

Simplu.
O comunitate umana este un grup structurat de oameni care traieste intr-un anume spatiu, corect?
Ori pentru ca asa ceva sa supravietuiasca, adica sa continue sa existe, inseamna ca acel grup de oameni trebuie sa fie in stare sa-si pastreze/adapteze structura la schimbarile aparute in respectivul mediu/spatiu.
Adica omenii, constituentii acelui grup, sa fie in stare sa formeze/pastreze/adapteze legaturi (reguli de interactiune) intre ei si, in acelasi timp, sa stabileasca/pastreze/adapteze o interactiune functionala cu mediul/spatiul in care traieste comunitatea respectiva.
Daca oamenii s-ar certa/fura tot timpul intre ei comunitatea s-ar destrama foarte repede iar indivizii ar ajunge sa traiasca mizerabil chiar daca toate astea s-ar intampla in mijlocul celui mai fertil/mirific loc de pe Pamant.
Pe de alta parte, daca cea mai unita comunitate din lume ar fi, ca prin minune, transferata intr-un Paradis extraterestru despre care n-ar avea nici o informatie membrii acelei comunitati ar avea serioase probleme in a determina ce sa bea si sa manance inainte de a muri cu totii de foame si de sete. Asta ca sa nu mai spun ca s-ar putea sa le fie si frica sa respire daca aerul din jurul lor ar fi o ceata roz, de pilda, iar astrul de pe cer ar fi de culoare …verde. De fapt sunt convins ca marea majoritate dintre membrii acelei comunitati ar innebuni instantaneu.

Pai si atunci sa nu te miri cum de niste seturi de informatii/obiceiuri/traditii indelung selectionate in timp (comunitatile respective au supravietuit, nu?) si care au avut ca scop/obiect sa reprezinte un liant in interiorul acelor comunitati precum si legatura dintre acele comunitati si habitatul lor au ajuns sa constituie subiect de disputa aprinsa (cateodata chiar armata) atat in interiorul comunitatilor, intre comunitati cat si intre comunitati si mediul lor inconjurator?

Nu ma credeti?
Ati auzit de razboaiele religioase dintre catolicii si reformatii francezi? Dar de razboiul civil din Irlanda de Nord?
Dar de faptul ca cel mai mare dusman al Iranului este de fapt Arabia Saudita? (Unii sunt musulmani shiiti iar ceilalti suniti)
Iar povestea locuitorilor din Insula Pastelui e intr-adevar incredibila. Navigatori excelenti au colonizat insula venind dinspre Oceania. Pe vremea aceea insula era acoperita de paduri. Material excelent, atat pentru constructia de nave cat si pentru transportul imenselor statui pe care au inceput sa le construiasca. (Aproape toate civilizatiile, cand ajung la apogeu, incep sa se plictiseasca si sa construiasca chestii imense si la limita posibilitatilor lor tehnologice. Monumentul de la Stonehenge, piramidele egiptene, catedralele vest europene, zgarie-norii cu care ne laudam de vreo 70 de ani incoace …) Si au taiat padurile alea atat de repede incat nici macar nu au reusit sa termine toate statuile. Si pentru ca nu mai aveau din ce sa-si faca nici macar o barca au inceput sa moara de foame – nu puteau sa pescuiasca de pe mal – si sa se razboiasca intre ei. Cind au fost descoperiti de europeni, la vreo cateva sute de ani dupa ce taiasera ultimul copac, traiau atat de primitiv incat europenii au crezut ca statuile alea fusesera ridicate de altcineva…
Fac o paranteza. Se pare ca teoria asta, lansata de Jared Diamond in 1995 (si reeditata in 2011, http://www.amazon.com/Collapse-Societies-Succeed-Revised-Edition/dp/0143117009) nu este in intregime corecta. Cica oamenii ar fi avut o contributie dubla la respectiva despadurire, in afara de faptul ca au taiat copacii direct au mai adus cu sine, atunci cand au colonizat insula, niste sobolani care ar intensificat fenomenul. Nici nu mai conteaza daca acei sobolani au fost adusi din greseala – cam greu pe genul de pirogi de care le foloseau acestia – sau ca animale crescute pentru carne. Cert este ca interventia omului, intentionata sau nu, a fost cea care a rupt niste legaturi/echilibre care supravietuisera timp de milenii. http://www.americanscientist.org/issues/pub/rethinking-the-fall-of-easter-island/4.

Si acum?

Mai cautam pretexte pentru ‘divide et impera’ sau intelegem in sfarsit ca ‘unirea (cooperarea pe baza de respect reciproc) face puterea’?

Am fost in concediu.
La intoarcere am ‘sarit’ in media sa vad ce s-a mai intamplat.

“Purtătorul de cuvânt al Guvernului, Mirel Palada, a scris recent pe contul său de Facebook un text conţinând cuvinte jignitoare la adresa unor jurnalişti.”

Bucurandu-ma de privilegiul de a fi ‘prieten FB’ cu Mirel Palada de dinainte ca domnia-sa sa devina purtator de cuvant al Guvernului sunt la curent cu stilul sau destul de colorat si cu relativa lejeritate cu care isi permite sa atentioneze ‘o anumita parte a presei’ atunci cand aceasta sare calul.

Acesta este momentul in care trebuie sa precizez trei lucruri.
– Nu am aceleasi optiuni politice ca Mirel Palada.
– Nu il cunosc personal.
– Initial acest blog a fost gandit ca un spatiu in care sa atrag atentia tocmai asupra exagerarilor aparute in presa, de unde si numele sau, Nici chiar asa.

Sa revenim.
Am cautat textul care a starnit mania breslei jurnalistice:
“Cum apare câte un subiect politic care învârtoşează spiritul bejboinic în opinanţi, de zici că-i catastrofă şi dezastru mondial, cum mai scot capul câte doi-trei-zece-douăzeci, depinde de intensitatea subiectului, de bezmetici acoperiţi de pe lista mea care îşi fac seppuku comunicaţional şi trântesc cu cuvintele anti-guvernamentale în baltă propagandistică la mine pe wall. Şi uite aşa mai frigem nişte purceluşi anti-guvernamentali la proţap şi le dăm block şi mai bem o bere în cinstea sufletelor răposaţilor care nu mai este. În seara asta era unul care acum era reporter la Gândul, iar inainte fusese la Hotnews, şi care făcea clăbuci cu spume la mine pe pagină. Ce plăcere să-l execut electric! Câta îndemânare am să omor prin blocare ziariştii obiectivi, deci anti-guvernamentali. Pufoşilor, nici nu ştiţi câtă plăcere îmi provocaţi”.

De dimineata, in masina, auzisem la RFI ceva despre ‘purcelusi anti-guvernamentali executati electric’. Sincer sa fiu chiar ma gandisem la cat de tare trebuia sa fi fost de suparat Mirel Palada ca sa ajunga la astfel de formulari ‘dure’, scriitura sa semanand mai degraba cu o scrima eleganta (chiar daca uneori vitriolanta) decat cu un baraj de artilerie.
Ca sa aflu ca ‘executia electrica’ se referea de fapt la blocarea accesului respectivilor pe pagina sa de FB… Halal…
Si pe urma de mai miram de ce singura presa care mai trage ceva tiraje reale, adica cumparate/culese de prin metrou pentru a fi citite, este cea de scandal.

Tot invartindu-ma prin spatiul media am mai aflat si ca “Antonescu, supărat: Nu îl susţin pe Iohannis!”
Hait! Ce l-o mai fi apucat si pe asta?!?
Nu l-a apucat nimic, in realitate a spus doar ca:

Intr-un comunicat al Clubului Roman de Presa se spune “Apreciez că prezentarea de scuze publice …. este un gest necesar, care ar semnifica întoarcerea spre o dorită normalitate.”
“Apreciez” si eu ca aceasta este una dintre putinele afirmatii pe de-antregul corecte care au aparut in ultima vreme in media romaneasca.
Domnul Palada sa isi ceara scuze pentru licentele de limbaj la care poate ca ar fi fost cazul sa renunte, temporar, in perioada in care ‘functioneaza’ ca purtator de cuvant al Guvernului iar cea mai mare parte a presei sa isi ceara scuze pentru modul cel putin ‘bulevardier’ in care abordeaza chiar si cele mai importante subiecte.