Archives for category: politics

Hotii de gunoaie

February 25, 2014 //

“Preluarea deşeurilor din recipientele şi/sau containerele amplasate în punctele de colectare de către alte persoane decât operatorii licenţiaţi pentru prestarea activităţii în aria de delegare respectivă constituie infracţiune de furt şi se sancţionează potrivit legii”.

Lupta dintre etatismul centralist si initiativa privata a ajuns sa se poarte si in jurul pubelei de gunoi.

La nivel declarativ: “Esenţa acestei legi nu a fost de a scoate pe cineva de pe piaţă, ci de a armoniza legislaţia şi partea de selectare a gunoaielor menajere cu normele europene. Era vorba despre o privire de ansamblu, comună, asupra a ce însemană strângerea, selectarea şi depozitarea gunoaielor, în spiritul normelor europene. Operaţiunile de selectare şi de transport se pot face împreună de un singur operator, sau separat, de mai mulţi. Administraţia poate decide cum să gestioneze acest serviciu de salubrizare”, explică senatorul Petru Filip, pentru gândul.”

La nivel practic: “în expunerea de motive a actului normativ se arată că una dintre intenţiile legii este şi îmbogăţirea bugetelor locale de pe urma valorificării deşeurilor, lucru care implică faptul că aceste deşeuri nu mai sunt valorificate de firme, ci de municipalităţi: “Colectate selectiv la sursa de producere, într-un mod eficient şi ulterior valorificate, deşeurile reciclabile pot deveni la rândul lor o resursă financiară pentru bugetele locale”.”

Cum spuneam mai devreme totul sa se stranga la centru. Ce conteaza ca exista deja 2000 de firme care se ocupa cu chestia asta…

Pot sa ii inteleg si pe cei de la salubritate. Ei planteaza borcanele alea mari de plastic pe strada si nu se aleg cu nimic pentru ca vin unii si intr-adevar fura hartia si plasticul din ele iar apoi le vand la firmele de colectare. Ba mai trebuie sa care si molozul pe care unii cetateni inventivi il arunca in containerele pentru deseuri reciclabile…

Ce nu inteleg eu e de ce nu putem face, macar o data, o treaba ca lumea, de la un cap la altul.

Pe vremuri exista un sistem care functiona foarte bine. Sticlele si borcanele se colectau la alimentara, adica exact asa cum se intampla acum in toata America, inclusiv PET-urile si dozele de bere. Hartia se aduna in centre de colectare, ‘fiarele vechi’ tot acolo…
Ce ne impiedica sa revenim la sistemul asta?

Mai departe. Pentru fiecare locuinta se platesc impozite locale. De ce nu se includ serviciile de salubritate curenta in aceste impozite? Ca mai apoi, din cand in cand, municipalitatea angajeze, prin licitatie, un prestator de servicii care sa faca curat? Sa stranga gunoiul, sa mature, sa deszapezeasca…Cetatenii sa fie obligati sa sorteze ei deseurile, inainte ca acestea sa fie ridicate: Umed, Hartie, Metal/Sticla/Plastic. Cine vrea n-are decat sa duca la centrele de reciclare ceea ce poate fi valorificat, cine nu le face cadou firmei de salubritate. Iar prestatorul sa aiba posibilitatea de a refuza colectarea gunoiului nesortat.

Firmele mari, care au nevoie de servicii speciale, sa poata sa faca contracte separate. Cu prestatorul angajat de primarie sau cu altul.
Tot prestatorul care a castigat licitatia organizata de primarie sa fie obligat sa ridice si cantitatile (mici) de moloz rezultat din lucrari de amenajari interioare, precum si mobila veche sau electrocasnicele mari; evident in urma unor programari care sa nu dureze mai mult de cateva zile.

Parca mai suna a economie de piata, nu?

Tags Collective identity, comunitate., economy, Free market, Long time survival., Mutual Respect

Categories aici sunt banii dumneavoastra, Culture, Economy, politics, Tara din care traim

Care e treaba cu taxele

February 24, 2014 //

“România are cea mai ridicată rată cumulată a contribuţiilor sociale plătite de angajatori şi angajaţi din regiune, de 55% din salariu, ceea ce poate favoriza munca la negru, cu efect negativ asupra veniturilor colectate, potrivit unui raport al Băncii Mondiale (BM).”

Stirea zilei din domeniul economic in Romania este ca platim cele mai mari contributii sociale din aceasta parte a Europei si ca rata mare a taxelor are un efect negativ asupra veniturilor colectate.
Aha, a descoperit si Banca Mondiala ca pe lumea asta exista apa calda. Mai are un pic si observa ca unii practica mersul pe jos…

Dar hai sa vedem partea plina a paharului. Daca ii incurajam poate inteleg si ce se intampla in jumatatea cealalta … care e adevarata problema a taxelor mari.

Cu cat acestea sunt mai mari SI consensul social cu privire la plata lor este mai slab cu atat existenta acestor taxe distorsioneaza extrem de grav intreaga viata sociala a unei tari.
Da, ati citit bine. Intreaga viata sociala este afectata, nu doar cea economica. Totul. Economia, politica, viata de zi cu zi a fiecaruia dintre cei care traiesc in acea societate.

E adevarat ca exista tari in care taxele sunt mari si unde oamenii sunt in general multumiti. Scandinavia, Germania, chiar si Franta pana nu de mult…
Chestia e ca in tarile alea cetateanul contribuie foarte mult la ‘bugetul tarii’ numai ca acolo primeste inapoi sub forma de servicii sociale aproape tot ce a platit ca taxe. Drumurile sunt ca in palma, politia functioneaza, invatamantul si sanatatea ofera servicii de calitate iar politicienii nu (prea) fura si in orice caz atunci cand sunt prinsi o incurca rau de tot. In conditiile astea cei mai multi dintre contribuabili isi platesc taxele relativ de buna voie iar cei care incearca sa insele sunt prinsi destul de repede. Aproape nimeni nu este avantajat in mod nejustificat.

In tarile in care serviciile sociale nu sunt de calitate dar unde taxele sunt mari – la noi de pilda – apare un cerc vicios. Contribuabilul de rand, care nu se simte aparat/ajutat de stat, are un dispret suveran fata de ideea de a plati ceva catre stat: ‘de ce, sa se ingrase aia?’. In conditiile astea fentarea fiscului devine un sport national si nimeni nu mai sesizeaza adevaratul pericol: cei care reusesc sa nu plateasca taxele si sa nu fie prinsi au un mare avantaj competitiv fata de ceilalti. Daca TVA-ul este de 24% si reusesti sa nu-l platesti atunci tu poti sa mergi cu o marja negativa de 14% si la sfarsitul anului sa ramai totusi cu un profit de 10% din cifra de afaceri…(bine, calculul nu este foarte exact dar ati priceput ce vreau sa spun) Nu e rau de loc, nu?
Si daca tot nu platesc TVA-ul ce rost mai are sa angajez muncitorii ‘cu carte de munca’? Ar insemna ca sunt tampit, nu? Daca n-am TVA de platit inseamna ca n-am produs nimic si atunci de ce as avea nevoie de muncitori?

In conditiile astea cum sa concureze cu mine cei care isi platesc toate taxele? Poate doar daca or fi de doua-trei ori mai eficienti decat mine… precum si un pic naivi… Iar eu o sa ma descurc daca vin niste controale… ca am de unde…iar angajatii de la stat au niste salarii de mizerie… de unde bani la buget pentru lefuri daca nu-si plateste nimeni taxele?

Aveti impresia ca asta mai este economie de piata libera?

Ce nu inteleg eu e cat mai dureaza pana intelegem ca in conditiile astea absolut toti avem numai de pierdut. Inclusiv cei care, doar aparent, profita acum si isi umplu buzunarele de bani. Copii lor tot in scolile astea proaste invata, isi rup masinile in aceleasi gropi ca si ‘fraierii’ iar daca au nevoie de o operatie ceva trebuie sa se duca tocmai pana la Viena…

Tags bani, Collective identity, comunitate., confuzie, corruption, Criza, economy, Free market, Morala in politica, Mutual Respect, survival

Categories aici sunt banii dumneavoastra, Economy, politics, Psychology, Tara din care traim, yes but

De ce se cearta astia.

February 14, 2014 //

PSD= 40% intentie de vot. In realitate USD are cam tot atat, daca PC ar fi fost in stare sa mobilizeze ceva electorat ar fi candidat singur la europarlamentare iar UNPR…
Raman 60%.
Vorbim, deocamdata, despre alegeri europarlamentare si prezidentiale.
La euro… e fiecare pentru el. Orice vot rupt de PNL de la ceilalti dinspre dreapta e un bun castigat.
La prezidentiale UDMR nu conteaza deci in turul doi Antonescu are posibilitatea sa ajunga lejer la 55%, bineinteles daca nu se intampla manarii majore. (Doamne fereste! – vorba marxistului.)
Costuri?
Iesirea de la guvernare inseamna pierdere de putere in teritoriu si indepartarea de robinetul bugetar. Liberalii sunt cei care au beneficiat cel mai putin de astea doua pana acum, sunt invatati sa se descurce pe picioarele lor. Iar mesajul lui Antonescu chiar asta a fost de la inceput: nu mai tine cu furatul, e nevoie de o schimbare majora de paradigma.
Bonus?
PNL scapa de erodarea electorala produsa de actul de guvernare. Iar zilele astea o sa inceapa sa vina facturile alea mari de la intretinere, scrisorelele de la fisc cu impozitele locale majorate, CAS la chirii, acciza la combustibil, puseul de inflatie datorat noului mod de calcul al accizelor exprimate in Euro – smecheria cu cursul de schimb care nu numai ca nu poate scadea dar mai este si indexat cu inflatia daca s-a intamplat sa nu creasca….

PS.
Iar daca Ponta se lasa cumva aruncat in lupta pentru prezidentiale si pierde… atunci sa vezi satisfactie pe fețele sforarilor din vechea garda!

Tags Basescu, comunitate., Democracy, Mutual Respect, schimbare

Categories aici sunt banii dumneavoastra, politics, Psychology, Tara din care traim

O tragedie. Cateva invataminte.

January 23, 2014 //

Alegerile pe care le facem fiecare dintre noi sunt extrem de importante.

Trei oameni au plecat de acasa din proprie initiativa si au facut mult mai mult decat cateva sute care se asteptau unii pe ceilalti.

“Cu trei ca ei faci breakingnews.
Cu trei sute ca ei n-am fi chiar fiii ploii.
Cu trei mii ca ei ar pâlpâi o speranţă.
Cu trei milioane ca ei am fi ce ne place să credem că suntem.”

Lelia Munteanu, Gandul

Cine ne opreste sa facem si noi ca ei?
Sa identificam problemele din jurul nostru si sa le rezolvam fara sa ne impinga cineva de la spate?
Tocmai pentru ca este vorba de chiar viata noastra, nu?

Orice incepator in ale managementului stie ca echipele sudate, ale caror membrii se cunosc si se respecta intre ei, fac fata mult mai bine provocarilor. Chiar si celor care apar pe neastaptate sau, mai degraba, in mod deosebit celor care apar pe neasteptate.
Cei trei, Gheorghe Trif, Gheorghe Giurgiu şi Argentin Toader, sunt membrii unei comunitati sudate, buni cunoscatori ai mediului in care isi desfasoara activitatea si animati de spiritul de autonomie specific celor invatati sa isi poarte singuri de grija; lor si comunitatii din care fac parte.
Faptul ca structurile care ar fi trebuit sa-i gaseasca rapid pe accidentati nu au reusit acest lucru este un semnal ca cei care le populeaza nu constituie echipe cu adevarat functionale.
Sa fie aceasta oare o consecinta a faptului ca foarte multi dintre acestia au ajuns acolo ca urmare a unor ‘numiri politice’?

Acelasi manager incepator stie la fel de bine cat este de important ca informatia sa curga firesc intre cei implicati intr-o actiune comuna. Se pare ca nu a fost cazul.
Partea mult mai proasta este ca informatia nu circula firesc in interiorul intregii societati romanesti. ‘Clasa politica’ afla tarziu realitatile din teren iar populatia aproape niciodata tot ce se intampla. Cititi raportul asta al ActiveWatch si va lamuriti.
Poate credeti ca presa scrisa este de mai mult ajutor.
“Cei care au murit de frig în Munţii Apuseni sunt victime ale unui sistem politizat în care cei care ştiu să-şi facă bine meseria sunt daţi la o parte, pentru a le face loc celor care au rude sau prieteni în partidele aflate la putere. Nimic nu se cumpăra la voia întâmplării în instituţiile de stat din România, fiindcă toate contractele trebuie să aducă venituri şi la partid.”

Sabina Fati, Romania Libera

O radiografie cat se poate de exacta. Din pacate autoarea nu merge suficient de departe cu analiza sa. Citind restul articolului un cititor neavizat ramane cu impresia ca singurul lucru care ne mai ramane de facut este sa scapam cumva de ‘Ponta’ si gata, intram in Schengen, laptele si mierea incep sa curga pe strazi iar cainii cu covrigi in coada incep sa roiasca din nou printre noi.
Trebuie sa intelegem odata ca situatia cu care ne confruntam acum, cea descrisa atat de bine de Sabina Fati, se datoreaza faptului ca intreaga clasa politica s-a indepartat de restul societatii. Nu este ‘opera’ unui singur partid/coalitie si nu poate fi rezolvata doar prin simpla indepartare a cuiva/catorva de la putere si inlocuirea lui/lor cu altii ‘mai cinstiti’.
Atata timp cat “Preşedintele exercită funcţia de mediere…… între stat şi societate.”, adica cu alte cuvinte atita timp cat statul va fi vazut/inteles/conceput ca fiind separat de restul societatii si nu ca parte integranta din ea nu se va putea vorbi despre o colaborare fireasca intre toti membrii societatii.
Cei care fac parte din clasa politica sau din administratie se vor crede deasupra tuturor celorlalti iar oamenii ‘de rand’ ii vor percepe pe primii ca pe un fel de asupritori. Iar chestia asta are niste implicatii cat se poate de practice si de directe.
Taxele nu sunt intelese ca niste cotizatii la un fond comun ci ca niste biruri colectate de un stapan venetic. In conditiile astea platitorii incearca sa ii fenteze cat mai tare pe colectori iar cei care gestioneaza banii se comporta in modul descris de Sabina Fati.

Si uite asa revenim la importanta alegerilor individuale. Simpatiile politice sunt una, inregimentarea politica pana acolo unde discernamantul individual e pus in paranteze este cu totul si cu totul altceva. Mecanismele democratice nu vor fi cu adevarat deblocate pana cand nu ne vom asuma cu totii libertatea individuala. In primul rand pe cea de gandire.

Doar astfel vom putea intelege pe deplin discursul tinut de Traian Basescu la intalnirea cu delegatia AMCHAM in 2011:
“Şeful statului a continuat exemplele cu firmele de contrucţii care cer ministerelor facturi cu 50% mai mari decât în mod normal, cu complicitatea consultanţilor. „Sectorul privat să iasă din ipocrizie. Statul are un partener, nu poate fi corupt singur. Cel mai comod pentru sectorul privat este să critice statul, dar este esenţială asumarea de către ambele părţi”, a completat Băsescu.

Ar fi cazul sa ne lamurim o data ca daca o mai tinem mult asa ne vom taia de tot creanga de sub picioare si asta nu e bine de loc.
Vrancea atat asteapta.

Tags Aurelia Ion, Collective identity, comunitate., confuzie, Democracy, GPS, herding, Iovan, Morala in politica, Mutual Respect, rolul presei., schimbare, tragedie

Categories politics, Psychology, Tara din care traim, Uncategorized

Politica nu e neaparat curvasarie!

January 9, 2014 //

De fapt a spune ca ‘politica este o curva’ e echivalent cu a spune ca a face sex e tot una cu prostitutia.

Am formulat asa tocmai pentru a sublinia ca expresia consacrata cu privire la politica e deficienta si din punct de vedere al exprimarii, o activitate – politica – nu poate fi ‘curva’ ci cel mult ‘curvasarie’. Partea proasta este ca expresia ne-a fost fluturata atat de mult prin fata ochilor incat ne-am obisnuit cu ea si am inceput sa o consideram a fi adevarata.
Nu, nu este intotdeauna asa ci doar in masura in care ii permitem noi sa fie.
Atunci cand facem sex (ma rog, eu unul prefer sa fac dragoste, nu sex, asta este expresia consacrata) ne alegem partenerul dupa preferinta si comoditate. Preferam o noapte salbatica dar fara batai de cap? Ne ducem la curve. Preferam o relatie stabila dar care implica responsabilitati? …

Cam asa e si cu politica. E o activitate esentiala, la fel ca sexul, fara de care comunitatile umane nu ar putea supravietui, si care poate fi incredintata unor oameni seriosi sau unor ‘curvari’.
Iar asta nu e totul.
Nici curvasaria si nici politica nu pot fi practicate de unul singur.
Dupa cum bine spunea Basescu: “Statul nu poate fi necompetitiv sau corupt fara un partener – mediul privat. Responsabilitatea trebuie asumata de ambele parti” tot asa politicienii nu ar putea sa-si bata joc de noi daca noi ne-am purta cu mai multa responsabilitate, pentru noi si pentru copii nostri.
Si inca ceva.
Cele mai multe curve ajung sa faca trotuarul de nevoie sau fortate de altii, nu de placere iar odata ajunse acolo nu mai pot scapa din cercul vicios. Am impresia ca tot cam asa se intampla si cu politicienii, odata ajunsi in hora nu mai pot da inapoi. Si hora se invarte din ce in ce mai tare…

Bine, si ce facem?
Legalizam prostitutia?
Se spune ca dupa ce ‘se potolesc’ curvele devin neveste foarte bune. Pare plauzibil. Dupa ce au trait in infern cele care au fost suficient de puternice si de inteligente incat sa supravietuiasca si sa iasa de acolo ar trebui sa fie tampite sa vrea sa se mai intoarca acolo.
Pe de alta parte orice om normal nu intra intr-o relatie pe termen lung cu altcineva fara sa afle ce a facut celalalt inainte.
Iar dupa aceea, indiferent de cata incredere are in partenerul sau, este atent sa vada ce face – exista si posibilitatea ca acesta sa innebuneasca la un moment dat si sa dea foc la casa, nu?
Primul si cel mai important lucru pe care il avem de facut este sa nu mai credem ca politica este neaparat curvasarie.
Conceptul asta a fost pus pe tapet tocmai de cei care vor sa ne obisnuiasca cu ideea ca nu mai este nimic de facut si ca trebuie sa ne obisnuim cu situatia. Iar partea si mai proasta este ca repetand-o nu facem decat sa ii descurajam pe oamenii cinstiti care ar vrea sa intre in politica: ‘pai daca acolo sunt numai curve eu de ce sa ma duc, ca sa se spuna si despre mine tot asa?’
Iar al doilea lucru este sa nu mai acceptam genul asta de comportament. Tin minte ca l-am auzit o data pe Basescu la un ‘telejurnal’ si nu reusesc sa gasesc undeva citatul ca: ‘nici un ministru sau director n-ar putea face nimic fara unii care sa-l ajute si fara ca cei din jurul lui sa inchida ochii’.
Pana la urma si politicienii sunt conectati la viata reala. Pe vremuri, cand politica era apanajul capetelor incoronate, lucrurile erau mai simple dar mult mai brutale. Daca cel care detinea controlul situatiei (suveranul, singurul care avea autonomie fata de ceilalti) o dadea in bara tara era atat de slabita incat cei din jur incepeau sa profite de situatie: mai luau o bucata de pamant, cateodata o ocupau cu totul…si uite asa se incheia domnia celor nepriceputi.
Acum teoretic e mai simplu, ne alegem conducatorii. Chestia e ca daca nu-i alegem cu grija, si mai ales daca nu stam cu ochii pe ei, ajung sa faca ce le trece lor prin cap si nu ce ar trebui sa faca pentru ca lucrurile sa functioneze cat mai bine. Asa ca nu mai este cazul sa asteptam sa ne cada sandramaua in cap si abia dupa aceea sa luam masuri.
De fapt scandalul care ia amploare in invatamant, cel cu banii din care urmau sa fie luate cadouri pentru profesori, este inca un semn ca oamenii s-au saturat sa mai rabde.

Tags authoritarianism, Collective identity, Democracy, Free market, Long time survival., Prostitutie politica, schimbare

Categories 1989 and the Global Financial Crisises., Culture, politics, Psychology, Tara din care traim

Ion Iliescu

January 9, 2014 //

Nu scapam de umbra lui nici macar acum.

Adevarul, trist, este ca inca ii domina pe urmasii sai politici.
Ponta declara ca Nastase a fost condamnat ‘politic’ iar Basescu se plange cui sta sa il asculte ca ‘daca ajung astia sa controleze justitia lupta impotriva coruptiei va fi oprita.’

Ce spune Iliescu pe chestia asta?
“Nu este, cred, o legătură, o conexiune directă între factorii politici şi justiţie, dar este schimbarea de judecată din partea oamenilor.”

Vedeti vreo diferanta intre ce a spus el si declaratiile celorlalti doi? N-a sustinut ca NU este nici o legatura ci doar ca nu o vede el… n-a spus ca Nastase ar fi nevinovat ci doar ca este vorba despre ‘schimbarea de judecata din partea oamenilor’… Sa nu uitam ca mai demult Iliescu i-a atras atentia lui Nastase ca ar trebui ‘sa se apropie mai mult de oameni’ si sa nu mai fie atat de arogant.
Poate ca n-a folosit exact aceste cuvinte dar mesajul era clar…si atunci si acum. In plus nici un om politic cu scaun la cap nu va recunoaste vreodata ca in tara sa, pretins democratica, exista procese politice sau vreo factiune politica care vrea sa utilizeze justitia intr-un fel sau altul. E descalificant, atat pentru tara cat si pentru el ca om politic. Daca tot esti acolo fa ceva sa dregi situatia, nu te plange in stanga si-n dreapta, ca d-aia te-au ales oamenii. Sa faci nu sa te plangi sau sa arati cu degetul. Pentru asta ii avem pe ziaristi, politicienii sunt pentru altceva.

Cu alte cuvinte Iliescu a ramas unul dintre putinii profesionisti din politica romaneasca iar faptul ca stie sa spuna adevaruri in asa fel incat sa nu te poti supara pe el este o dovada in acest sens. In plus, modul in care il caracterizeaza pe Nastase este genial: “Mi se pare că a căzut la mijloc un om care are şi meritele lui în toată dezvoltarea societăţii româneşti.” Ce recunoastere mai clara vreti ca in afara de merite mai sunt si altele….dar poti sa te superi pe el pentru cum a spus-o?

Si asa ajungem la ce ma doare cu adevarat pe mine.

Suntem in situatia de acum si pentru ca Iliescu, profesionistul in ale politicii Ion Iliescu, nu a stiut, nu a putut sau nu a vrut sa foloseasca prilejul pe care l-a avut in 1990.

Lumea se uita la el ca la salvatorul natiei, exact asa cum se uita acum la Ponta.
Iliescu tocmai ‘ne salvase’ de Ceausescu, Ponta ne-a promis ca ne scapa de Basescu.

Iar noi i-am ascultat si le-am dat increderea noastra.
FSN-ul a luat 66% in 1990, USL-ul 60% in 2012.
Si ei ce-au facut?
Ilescu a chemat minerii iar Ponta a incheiat un pact de neagresiune cu Basescu.
Ce a iesit din vizita minerilor stim cu totii. Rezultatele pactului cu Basescu apar si ele, unul cate unul.

OK si noi ce avem de invatat din asta?
Sa-i ascultam pe ai batrini si sa intelegem odata ca:
– La pomul laudat nu te duci cu sacul.
– Nu pune toate ouale ( 😀 ) intr-un singur cos.
– Nu e prost cine cere ci acela care da.

Adica nu ajunge ca cineva sa aiba capacitatea si ocazia sa faca ceva bun, omul acela mai trebuie sa fie si impins de la spate. Altfel tot ce ii trece lui prin cap va face.
Sperantele alea ca sa gasim ‘un om cinstit, drept si cu dragoste de popor, un adevarat barbat de stat cum au fost…si pe el sa-l punem in fruntea statului’ (iar noi sa ne culcam pe o ureche) sunt complet nerealiste. Am actionat, ca natie, dupa principiul asta aproape intreaga noastra istorie iar rezultatele se vad.

Ce-ar fi sa schimbam un pic macazul?
In primul rand sa mergem la vot. Daca nu ne plac candidatii, nu-i nimic, punem mai multe stampile si anulam buletinul de vot dar transmitem un mesaj extrem de puternic: ‘aveti grija ce faceti, suntem cu ochii pe voi!’. Absenta de la vot transmite intr-adevar ca ne e scarba de ce se intampla dar si ca nu ne pasa suficient de tare incat sa facem ceva. Iar daca tot nu ne pasa ‘ei’ de ce sa ne bage in seama?
Cand se anunta rezultele sa facem bine sa le citim cu atentie. Cati dintre noi stim cine ne reprezinta in Parlament? Dar in consiliile locale? Cati dintre noi am trimis vre-o scrisoare, vre-un mail catre vre-unii dintre ‘alesii nostri’? Pai daca noi nu le spunem direct ei de unde sa stie ce vrem de la ei? Cele cateva mii de oameni care mai ies din cand in cand pe strada nu sunt suficienti, politicienii se pot amagi cu gandul ca ‘lasa-i, sunt o minoritate, niste golani’! Ia sa se trezeasca ei cu cu mesaje din toate toate zonele tarii, din partea cat mai multor paturi sociale, avand ca obiect cat mai multe subiecte de interes…
“Bai, astia s-au trezit la viata, nu mai merge sa-i prostim in fata…”

Ne-am trezit oare cu adevarat?
Sa reuseasca oare CRBL ce n-au reusit, de fapt, Morometii?

PS.
Sunt sigur ca se va gasi cineva sa ma intrebe ‘bine dar Antonescu n-are si el o vina in toata chestia asta?’
In primul rand ca eu nu caut vinovati ci explicatii si eventuale solutii.
In al doilea rand din cate stiu eu Antonescu nu a fost de acord cu ‘pactul’. Constitutia ar fi fost suficienta.

Geoana a pierdut alegerile nu doar pentru ca s-a dus in vizita la Vantu ci si pentru ca n-a stiut sa gestioneze situatia creata de vizita lui acolo, oricum inoportuna.

Hai baietii, inca se mai poate numai ca trebuie sa ne hotaram o data ce vrem si apoi sa ne exprimam clar pozitia!

Tags authoritarianism, Basescu, CRBL, Democratie, Iliescu, Morometii, Mutual Respect, Nastase, Ponta, schimbare

Categories Lumea descrisa prin bancuri, politics, Psychology, Tara din care traim

Prezidentialele din 2014

January 5, 2014 //

Ce ziceti de urmatorul scenariu:

Antonescu se retrage pentru ca nu simte vreo mare dorinta reala de schimbare din partea populatiei ‘de rand’ iar el nu pare a fi din tagma ‘populistilor’, dispus sa faca oricui orice promisiune doar pentru a ajunge ‘la putere’ si apoi sa se scuze: ‘nu s-a putut’.

In turul doi ajung Gabriela Vrinceanu Firea din partea PSD si Elena Udrea din partea ‘dreptei reunite’ in conditiile in care prezenta la vot in turul I a fost sub 30%, majoritatea electoratului fiind atat de scarbita de campania de la europarlamentare incat a considerat ca nu mai are nici un rost sa voteze.

Ce va face PNL in situatia in care chiar daca USL nu s-a destramat inca deja a devenit evident ca indiferent cine va castiga la prezidentiale Ponta isi va pastra postul de prim-ministru?

Tags Basescu, Collective identity, Long time survival., Morala in politica, Populism

Categories politics, Tara din care traim

Really?

January 2, 2014 //

Please read first Mr. Binswanger’s article by clicking on the picture and only then proceed to my humble comments.

Even though I’ve been disappointed by Obama I don’t think yours is the right way out the current mess.
While you are right when claiming that the regulatory/welfare state is part of the problem I strongly oppose your solution: wholesale dismantlement.
The point of contention between us is the Sherman Antitrust Act of 1890.
You are right when you say that ultimately the free market will take care of everything – eventually even the ‘too big to fail’ will ‘eat the dust’, no matter what – my only problem is why allow them to grow so big as to put all of us in jeopardy when they fail/fall?
So how about putting the Sherman Antitrust Law to its intended use, to protect the freedom of the market from any entity, public or private, gaining any degree of control over the economic agents? (Here is a lot to be discussed, what I mean is that the state should only be able to restrict economic agents from acts that would harm the others – including from getting control over a market – and not to tell any of them what to do)
How about putting the entire state back to its intended use, a regulatory tool for making sure that the table stays level?
Right now it is anything but that but, I repeat, dismantling it altogether would not bring in freedom. It will bring very shortly a long period of dictatorship punctured by brief but very intense episodes of anarchy. Some like to call them revolutions …
In fact there is no difference between a state run monopoly and a private one, both fail eventually. And this is what Sherman had in mind, back in 1890.

Tags capitalism., change, Collective identity, Free market, Long time survival., Mutual Respect, Too big to fail

Categories 1989 and the Global Financial Crisises., Economy, politics, yes but

Finally a good sign

January 1, 2014 //

Robert Prechter, a market analyst who has correctly called all the ‘hiccups’ in the financial market, has crossed economy with sociology and came up with the concept of socionomics.

The idea is that behind all that is happening in the human realm lies something he calls ‘the social mood’ and if we want to understand what lies in store for us we’d be better off trying to figure out the changes in this mood rather than doing complicated econometric calculations or social forecasting.

Maybe not very scientific but he was spot on in his predictions – up to now, anyway.

According to his method this piece if news is akin to a new dawn: “The minibar may soon be extinct in most hotel rooms as guests spend more time in the lobby than in their rooms” (The most attentive among you will notice that I left out ‘experts say’ – because I feel that over reliance on ‘expertise’ is one of the explanation for what has happened – but this is another, even if closely related, topic)

Why?

First of all because ‘hotel dwellers’ are very good predictors of socio-economic trends, they tend to have more resources and be more involved in significant decision making processes than the regular Joe.

Secondly because the main thing that let the last crises happen was a strange disconnection between those who made the most significant economic and political decisions and those who had to suffer them. Things happened as if those at the driving wheel were convinced that they could pursue their individual goals (getting rich and powerful) regardless of the consequences their behavior inflicted on the rest of the people.
Even stranger is the fact that too many of the rest of us validated that attitude by copying it. Remember that the financial meltdown started when people in the US could no longer service the huge debts they (irrationally we consider now) piled upon their most prized possessions, their own houses? And people did that exactly because they foolishly tried to mimic ‘the life style of the rich and wealthy’!

Thirdly, by being a ‘divergence’ this is a very powerful signal.
Let me be a little more specific. In ‘technical market analysis’ a divergence happens when the price of something trends in one direction while one or more ‘indicators’ trend in the opposite one. Usually a divergence is a reliable signal that the price will soon change its trend also.

In this case the ‘price’ is the general attitude of the people towards everything. Before 2007 carelessness was the norm, ‘live today as if it were your last’. Prices were paid, no questions asked and everybody retreated to their gilded dens to savor they prey. People left the city centers where individuals of different extractions lived intermingled and together with small businesses and shops and congregated in walled in communities in the suburbia where the population is self segregated according to various criteria – money first and ethnicity, ‘alternative life styles’, etc. on a second level. Strangely enough social life in quite a large number of these communities is almost inexistent, the inhabitants coming and going without noticing their neighbors. Meanwhile the size of the housing units grew without any real reason since the number of the family members living together has shrunk. The size of the cars used for commuting also grew because ‘bigger cars are safer’ – another strange development since while indeed bigger cars are somewhat safer there are some more efficient ways of increasing overall safety: public transport, rail, defensive driving…

The indicator is the attitude of the ‘hotel-dwellers’ – who, as I mentioned before, are a very interesting cross section of the society. During the bubble years we have witnessed the apparition of the room service – the mighty didn’t want to mingle with the less fortunate, he wanted his whims to be privately catered for – and the mini-bar – the ‘less fortunate’ wanted to enjoy the same perks, couldn’t afford the price so had to settle for less variety.
‘Conventional wisdom’ has it that the advent of technology would have enforced that trend, with wireless connectivity at his disposal why would a hotel guest already hooked up to FB, Netflix and the Cloud ever come out of his room except maybe to go to his business meetings, the beach or the gym?

And here we have a ‘divergence’ gaping at us: while the society at large is trying desperately to resume ‘business as usual’ “People are migrating out of their rooms rather than being in the rooms,” !

Several things might have contributed to this. Some of the hoteliers reduced the area covered by free wireless to the lobby area to lure their guests out in the open where they could be enticed to buy other services, the ‘technology’ became so affordable as to become accessible to the cost conscious, etc., etc., but the essential thing is that public attitude is changing.

Now we’ll have to wait and see where this incipient change in ‘the social mood’ will take us to.

PS. By clicking his picture you’ll get to a very interesting interview of Bob Prechter. The most interesting part starts at 15:00 where he discuses how people look up to the government for a solution.

Tags Collective identity, Cooperation, economy, Free market

Categories 1989 and the Global Financial Crisises., Economy, politics, Psychology

Greed!

December 22, 2013 //

Yesterday I shared this picture on FB.

One of my friends asked me:
“How do you define “greed”. In the movie “Wall Street” Michael Douglas has this great speech saying that “greed is good” meaning that passion for things in life is good. Where is the line between greed and passion? Does that line look differently depending on where you are in the deal chain?”

This was my answer:
“This one is simple.
If you are willing to do your best in order to get something then you’re passionate ABOUT that something.
If you are ready to ‘step on corpses’ to reach your goal then you are ‘greedy’ FOR that something.”

Another friend commented:
“Well I have a problem with this; the Catholic church is one of, if not the richest organization in the world, how does the pope plan on distributing the assets? The church generally asks for 10% of your income to be ‘donated’; not mandatory but one of the heftiest taxes around. Practice what you preach.”

Me again:
“It seems that Romanians have already solved this conundrum.
We have a saying that goes like this: “Do what the priest says, not what he does!” ”

Thank you guys!

Tags authoritarianism, capitalism., corruption, money, Mutual Respect, Too big to fail

Categories 1989 and the Global Financial Crisises., aici sunt banii dumneavoastra, Economy, politics, yes but

Share this:

Share this:

Share this:

Share this:

Share this:

Share this:

Share this:

Share this:

Share this:

Share this: