In primul articol e vorba despre talibanizare. Despre talibanizarea Romaniei.

Inclusiv despre momentul in care capetenia Academiei Romane ne indeamna sa refacem ‘unitatea de nezdruncinat’ dintre biserica – evident ortodoxa, si natiune.
Prin intermediul – din nou evident, al familiei traditionale.

In al doilea, despre inconstienta. In principal, despre inconstienta la volan.”Unde te duci, inconstientule?”
Ce faci cand ai, in sfarsit, ‘putere de decizie’?

Dai ‘militaria jos din pod’?
“Există o singură soluție pentru toată aceeastă nebunie, pentru care militez până la capăt: „parul” legii.

“Pe bune?!?

“Parul legii” in tara care considera ca ‘legea este o bariera peste care sar caii, pe sub care trec cainii si in fata careia se opresc doar boii’?

Se plang unii ca asistam la ‘disolutia statului’. Manifestata si prin ‘indisciplina la volan’.
Pe mine unul ma cam doare undeva de disolutia statului. Si de indisciplina rutiera.
Astea doua sunt doar niste simptome.
Ne-am cam desprins de realitate.
Nu ne mai pasa de celalalt. Poate doar de rude. Si de tovarasii din gasca.
Nu mai intelegem ca de unii singuri – sau in grupuri mici, nu putem supravietui pe termen lung. Poate ca ne-o fi bine pe termen scurt – daca reusim sa tragem tunul ala pe care il tot visam. Sau daca ajungem la sfarsitul drumului fara sa ne pocnim de ceva.

Problema fiind ca daca reusim ‘tunul’ contribuim la demolarea societatii in ansamblu. Daca mergem ca nebunii pe sosea – in mod ‘inconstient’, contribuim la insecuritatea generala.

Ce ma doare este indiferenta generala. Nimanui nu-i mai pasa de nimic. Nici macar de soarta lui.
Nu-i pasa sau se comporta ca si cum nu i-ar pasa. Ceea ce e totuna.

Iar statul, adica cooperarea dintre noi, isi va reveni abia dupa ce ne va fi revenit noua mintea la cap.
Daca vom incerca sa intarim autoritatea statului inainte ca revenirea noastra sa fi avut loc, nu vom face decat sa instauram unul dintre multiplele fascisme disponibile.

Advertisement