Archives for posts with tag: authoritarianism

Cassandra:
‘Oh God, please make it so that my prophecies won’t come true!’
God:
‘I’m sorry Cassandra. This is what I’ve made Man for. It’s His business to heed to your warnings!’

De fapt a spune ca ‘politica este o curva’ e echivalent cu a spune ca a face sex e tot una cu prostitutia.

Am formulat asa tocmai pentru a sublinia ca expresia consacrata cu privire la politica e deficienta si din punct de vedere al exprimarii, o activitate – politica – nu poate fi ‘curva’ ci cel mult ‘curvasarie’. Partea proasta este ca expresia ne-a fost fluturata atat de mult prin fata ochilor incat ne-am obisnuit cu ea si am inceput sa o consideram a fi adevarata.
Nu, nu este intotdeauna asa ci doar in masura in care ii permitem noi sa fie.
Atunci cand facem sex (ma rog, eu unul prefer sa fac dragoste, nu sex, asta este expresia consacrata) ne alegem partenerul dupa preferinta si comoditate. Preferam o noapte salbatica dar fara batai de cap? Ne ducem la curve. Preferam o relatie stabila dar care implica responsabilitati? …

Cam asa e si cu politica. E o activitate esentiala, la fel ca sexul, fara de care comunitatile umane nu ar putea supravietui, si care poate fi incredintata unor oameni seriosi sau unor ‘curvari’.
Iar asta nu e totul.
Nici curvasaria si nici politica nu pot fi practicate de unul singur.
Dupa cum bine spunea Basescu: “Statul nu poate fi necompetitiv sau corupt fara un partener – mediul privat. Responsabilitatea trebuie asumata de ambele parti” tot asa politicienii nu ar putea sa-si bata joc de noi daca noi ne-am purta cu mai multa responsabilitate, pentru noi si pentru copii nostri.
Si inca ceva.
Cele mai multe curve ajung sa faca trotuarul de nevoie sau fortate de altii, nu de placere iar odata ajunse acolo nu mai pot scapa din cercul vicios. Am impresia ca tot cam asa se intampla si cu politicienii, odata ajunsi in hora nu mai pot da inapoi. Si hora se invarte din ce in ce mai tare…

Bine, si ce facem?
Legalizam prostitutia?
Se spune ca dupa ce ‘se potolesc’ curvele devin neveste foarte bune. Pare plauzibil. Dupa ce au trait in infern cele care au fost suficient de puternice si de inteligente incat sa supravietuiasca si sa iasa de acolo ar trebui sa fie tampite sa vrea sa se mai intoarca acolo.
Pe de alta parte orice om normal nu intra intr-o relatie pe termen lung cu altcineva fara sa afle ce a facut celalalt inainte.
Iar dupa aceea, indiferent de cata incredere are in partenerul sau, este atent sa vada ce face – exista si posibilitatea ca acesta sa innebuneasca la un moment dat si sa dea foc la casa, nu?
Primul si cel mai important lucru pe care il avem de facut este sa nu mai credem ca politica este neaparat curvasarie.
Conceptul asta a fost pus pe tapet tocmai de cei care vor sa ne obisnuiasca cu ideea ca nu mai este nimic de facut si ca trebuie sa ne obisnuim cu situatia. Iar partea si mai proasta este ca repetand-o nu facem decat sa ii descurajam pe oamenii cinstiti care ar vrea sa intre in politica: ‘pai daca acolo sunt numai curve eu de ce sa ma duc, ca sa se spuna si despre mine tot asa?’
Iar al doilea lucru este sa nu mai acceptam genul asta de comportament. Tin minte ca l-am auzit o data pe Basescu la un ‘telejurnal’ si nu reusesc sa gasesc undeva citatul ca: ‘nici un ministru sau director n-ar putea face nimic fara unii care sa-l ajute si fara ca cei din jurul lui sa inchida ochii’.
Pana la urma si politicienii sunt conectati la viata reala. Pe vremuri, cand politica era apanajul capetelor incoronate, lucrurile erau mai simple dar mult mai brutale. Daca cel care detinea controlul situatiei (suveranul, singurul care avea autonomie fata de ceilalti) o dadea in bara tara era atat de slabita incat cei din jur incepeau sa profite de situatie: mai luau o bucata de pamant, cateodata o ocupau cu totul…si uite asa se incheia domnia celor nepriceputi.
Acum teoretic e mai simplu, ne alegem conducatorii. Chestia e ca daca nu-i alegem cu grija, si mai ales daca nu stam cu ochii pe ei, ajung sa faca ce le trece lor prin cap si nu ce ar trebui sa faca pentru ca lucrurile sa functioneze cat mai bine. Asa ca nu mai este cazul sa asteptam sa ne cada sandramaua in cap si abia dupa aceea sa luam masuri.
De fapt scandalul care ia amploare in invatamant, cel cu banii din care urmau sa fie luate cadouri pentru profesori, este inca un semn ca oamenii s-au saturat sa mai rabde.

Iliescu despre Nastase

Nu scapam de umbra lui nici macar acum.

Adevarul, trist, este ca inca ii domina pe urmasii sai politici.
Ponta declara ca Nastase a fost condamnat ‘politic’ iar Basescu se plange cui sta sa il asculte ca ‘daca ajung astia sa controleze justitia lupta impotriva coruptiei va fi oprita.’

Ce spune Iliescu pe chestia asta?
“Nu este, cred, o legătură, o conexiune directă între factorii politici şi justiţie, dar este schimbarea de judecată din partea oamenilor.”

Vedeti vreo diferanta intre ce a spus el si declaratiile celorlalti doi? N-a sustinut ca NU este nici o legatura ci doar ca nu o vede el… n-a spus ca Nastase ar fi nevinovat ci doar ca este vorba despre ‘schimbarea de judecata din partea oamenilor’… Sa nu uitam ca mai demult Iliescu i-a atras atentia lui Nastase ca ar trebui ‘sa se apropie mai mult de oameni’ si sa nu mai fie atat de arogant.
Poate ca n-a folosit exact aceste cuvinte dar mesajul era clar…si atunci si acum. In plus nici un om politic cu scaun la cap nu va recunoaste vreodata ca in tara sa, pretins democratica, exista procese politice sau vreo factiune politica care vrea sa utilizeze justitia intr-un fel sau altul. E descalificant, atat pentru tara cat si pentru el ca om politic. Daca tot esti acolo fa ceva sa dregi situatia, nu te plange in stanga si-n dreapta, ca d-aia te-au ales oamenii. Sa faci nu sa te plangi sau sa arati cu degetul. Pentru asta ii avem pe ziaristi, politicienii sunt pentru altceva.

Cu alte cuvinte Iliescu a ramas unul dintre putinii profesionisti din politica romaneasca iar faptul ca stie sa spuna adevaruri in asa fel incat sa nu te poti supara pe el este o dovada in acest sens. In plus, modul in care il caracterizeaza pe Nastase este genial: “Mi se pare că a căzut la mijloc un om care are şi meritele lui în toată dezvoltarea societăţii româneşti.” Ce recunoastere mai clara vreti ca in afara de merite mai sunt si altele….dar poti sa te superi pe el pentru cum a spus-o?

Si asa ajungem la ce ma doare cu adevarat pe mine.

Suntem in situatia de acum si pentru ca Iliescu, profesionistul in ale politicii Ion Iliescu, nu a stiut, nu a putut sau nu a vrut sa foloseasca prilejul pe care l-a avut in 1990.

Lumea se uita la el ca la salvatorul natiei, exact asa cum se uita acum la Ponta.
Iliescu tocmai ‘ne salvase’ de Ceausescu, Ponta ne-a promis ca ne scapa de Basescu.

Iar noi i-am ascultat si le-am dat increderea noastra.
FSN-ul a luat 66% in 1990, USL-ul 60% in 2012.
Si ei ce-au facut?
Ilescu a chemat minerii iar Ponta a incheiat un pact de neagresiune cu Basescu.
Ce a iesit din vizita minerilor stim cu totii. Rezultatele pactului cu Basescu apar si ele, unul cate unul.

OK si noi ce avem de invatat din asta?
Sa-i ascultam pe ai batrini si sa intelegem odata ca:
– La pomul laudat nu te duci cu sacul.
– Nu pune toate ouale ( 😀 ) intr-un singur cos.
– Nu e prost cine cere ci acela care da.

Adica nu ajunge ca cineva sa aiba capacitatea si ocazia sa faca ceva bun, omul acela mai trebuie sa fie si impins de la spate. Altfel tot ce ii trece lui prin cap va face.
Sperantele alea ca sa gasim ‘un om cinstit, drept si cu dragoste de popor, un adevarat barbat de stat cum au fost…si pe el sa-l punem in fruntea statului’ (iar noi sa ne culcam pe o ureche) sunt complet nerealiste. Am actionat, ca natie, dupa principiul asta aproape intreaga noastra istorie iar rezultatele se vad.

Ce-ar fi sa schimbam un pic macazul?
In primul rand sa mergem la vot. Daca nu ne plac candidatii, nu-i nimic, punem mai multe stampile si anulam buletinul de vot dar transmitem un mesaj extrem de puternic: ‘aveti grija ce faceti, suntem cu ochii pe voi!’. Absenta de la vot transmite intr-adevar ca ne e scarba de ce se intampla dar si ca nu ne pasa suficient de tare incat sa facem ceva. Iar daca tot nu ne pasa ‘ei’ de ce sa ne bage in seama?
Cand se anunta rezultele sa facem bine sa le citim cu atentie. Cati dintre noi stim cine ne reprezinta in Parlament? Dar in consiliile locale? Cati dintre noi am trimis vre-o scrisoare, vre-un mail catre vre-unii dintre ‘alesii nostri’? Pai daca noi nu le spunem direct ei de unde sa stie ce vrem de la ei? Cele cateva mii de oameni care mai ies din cand in cand pe strada nu sunt suficienti, politicienii se pot amagi cu gandul ca ‘lasa-i, sunt o minoritate, niste golani’! Ia sa se trezeasca ei cu cu mesaje din toate toate zonele tarii, din partea cat mai multor paturi sociale, avand ca obiect cat mai multe subiecte de interes…
“Bai, astia s-au trezit la viata, nu mai merge sa-i prostim in fata…”

Ne-am trezit oare cu adevarat?
Sa reuseasca oare CRBL ce n-au reusit, de fapt, Morometii?

PS.
Sunt sigur ca se va gasi cineva sa ma intrebe ‘bine dar Antonescu n-are si el o vina in toata chestia asta?’
In primul rand ca eu nu caut vinovati ci explicatii si eventuale solutii.
In al doilea rand din cate stiu eu Antonescu nu a fost de acord cu ‘pactul’. Constitutia ar fi fost suficienta.

Geoana a pierdut alegerile nu doar pentru ca s-a dus in vizita la Vantu ci si pentru ca n-a stiut sa gestioneze situatia creata de vizita lui acolo, oricum inoportuna.

Hai baietii, inca se mai poate numai ca trebuie sa ne hotaram o data ce vrem si apoi sa ne exprimam clar pozitia!

Fiat justitia, ruat caelum insemna mult mai mult decat “faca-se dreptate chiar daca ar fi sa se prabuseasca cerul” (condamna-l cu orice pret daca il crezi vinovat).

Bunicii nostri romani erau mai degraba razboinici. Scrijeleau cuvintele cu varful sabiei, nu le mangaiau cu varful vreunei pene. Spusele lor erau mai mult avertismente si mai putin indemnuri metafizice.
Erau mult mai interesati de amanuntele practice ale guvernarii imperiului decat de aspectele morale ale justitiei abstracte.

Si pentru ca toate astea trebuiau sa se termine cu o interpretare alternativa a maximei din titlu….

“Ai grija! Daca dreptatea din care te impartasesti nu este cu adevarat justa, mai devreme sau mai tarziu cerul de de-asupra capului iti va cadea de sub picioare”!

Aveti aici o excelenta argumentare din punct de vedere teologic, chiar daca un pic pro-domo, a zicalei de mai sus.

Eu ma voi margini sa spun ca ‘popii’, in sensul de persoane initiate intr-un anumit domeniu, dispun de un set mult mai mare de cunostinte relativ la acel domeniu decat noi ceilalti dar asta nu-i scuteste de slabiciunea tipica fiintei umane: tendinta de a ceda ispitei.

De unde capacitatea ‘popii’ de a da sfaturi excelente dar si posibilitatea ca acesta sa nu se tina intotdeauna de propriile sale invataturi.

Acum se impune o precizare de ordin metodologic.
Dupa cum se vede cu ochiul liber am pornit de la ipoteza bunelor intentii. Bineinteles ca ‘popa’, avand atat avantajul belsugului de informatii cat si pe cel al ascendentului moral, ar putea sa dea niste sfaturi intentionat gresite dar asta ar insemna ca respectivul sa fie rau intentionat. Exact din momentul acesta incepe vina enoriasului – cine l-a pus sa asculte cuvintele unui profet mincinos? – asa ca voi ramane in conditiile ipotezei initiale: ‘popa’ este un om ca toti ceilalti, supus greselii, doar ca mai informat si de aceea un pic mai puternic decat ceilalti.

In conditiile astea e de presupus ca la un moment dat ‘popa’ isi va da seama de greselile pe care le-a facut si va incerca sa le dreaga. Nici macar nu conteaza daca face acest lucru de frica pentru ce i se va intampla dupa moarte sau daca si-a dat seama ca efectele actiunilor lui pot face atata rau incat chiar el insusi, copiii si apropiatii sai sunt supusi pericolului. Important este ca omul din el incearca sa dreaga din ce a facut.

Si exact din acest moment incepe sa devina o prostie sa nu asculti cu mare atentie ce are de spus:

“Basescu: Statul nu poate fi necompetitiv sau corupt fara un partener – mediul privat. Responsabilitatea trebuie asumata de ambele parti” si “Eu nu spun că sunt un sfânt. Este controversat modul cum am primit apartamentul din Mihăileanu. Legal, dar controversat din punct de vedere moral. Acum, este controversa cu creditul fiicei mele. În mod cert, este legal. Deci, nu vorbesc de pe poziţia unui sfânt, dar lucrurile au limite”.

Putem sa discutam la nesfarsit despre variatele interpretari care pot fi brodate pe marginea acestor spuse.

Cert este ca are dreptate. Coruptia implica atat corupti cat si corupatori iar odata scapata din frau va distruge intreaga societate.
Noi toti, atat cei cu ‘mainile curate’ cat si cei implicati in acte de coruptie, trebuie sa intelegem odata ca daca o mai tinem mult asa ne va cadea sandramaua in cap!

Image

http://www.newindianexpress.com/cities/bangalore/Chasing-the-Evasive-Muck/2013/12/24/article1961626.ece

This is the most effective way to introduce something new to people.
Preaching isn’t enough, there are a lot of small hurdles that need to be removed before change will actually be implemented.
Enlisting the help of those involved insures that the new thing is OK with them – otherwise you wouldn’t be able to convince them – and that they understand what it’s going on!

Image

M-a intrebat cineva ce cred despre articolul asta:

“Nouă personalităţi răspund pe ce se întemeiază credinţa lor: De ce cred în Dumnezeu”

Dupa ce am citit (doar) “Omul fara rost” am raspuns repezit:

“Icoana de pe peretele clasei nu este un indemn catre narcomanie sau orice altceva (din ‘clasa’ celor evocate de Dan C. Mihailescu) ci este unul catre conformism.

Si exact asta este motivul pentru care am intrat, cu totii, in criza in care suntem de vreo 50-60 de ani: am ascultat prea tare de altii si am imprumutat prea disciplinati modelele care ne-au fost propuse.
E adevarat ca dezvoltarea la care a ajuns spatiul cultural din care facem parte (cel ‘vest european’) are foarte mult de a face cu faptul ca am fost crestini numai ca noi oamenii am dat nastere crestinismului nu invers.
Cu alte cuvinte noi am dezvoltat crestinismul, noi l-am creat pe Dumnezeu (tocmai pentru ca avem credinta – “Nu M-ai cauta daca nu M-ai fi gasit!”) si nu invers.
Distanta care a aparut acum intre oameni si Dumnezeu nu se datoreaza faptului ca Dumnezeu ar fi facut ceva rau (nici nu poate, el este insasi ‘firea’ – tot ce exista – asa ca daca ar face ceva rau ar fi ca si cum si-ar trage un glont in picior.) Se datoreaza faptului ca unii smecheri incearca sa profite de credinta oamenilor. Prea mult preoti catolici isi bat joc de copii. Ortodocsii construiesc prea multe biserici monumentale si prea putine azile de batrani. Prea multi protestanti se straduie sa invete pe unii cum sa-i urasca pe altii (legile anti-homosexuali din Uganda se pare ca sunt opera unor evanghelisti americani) in loc sa-i indemne sa depaseasca diferentele dintre ei. Prea multe ulemale indeamna la varianta exterioara, violenta a jihadului.
In realitate oamenii nu se indeparteaza de Dumnezeu. Se indeparteaza de chipul pe care i l-au cioplit smecherii astia si ii cauta adevarata fata, cea care se arata fiecaruia dintre noi in particular si nu atunci cand batem matanii in fata bisericii ca Iliescu sau ca Bush dupa ce s-a ‘nascut a doua oara’. Sau ca sa ma intorc la Mihailescu oamenii merg “prin păduri, pe vârfuri de munte, prin livezi, podgorii, fâneţe, ori în largul mării” tocmai pentru ca acolo gasesc o fata a lui Dumnezeu mult mai sincera decat cele zugravite prin unele ‘altare’ sau zbierate prin difuzoare de unii predicatori!”
Abia dupa aceea am citit si restul articolului. Merita. Pe mine m-au interesat mai ales cele spuse de Radu Gologan. Pe urma am mai citit odata si predica parintelui Galeriu.

“Man is hungry.
He steal bread to feed family.
Get home, find all family have gone Siberia!
“More bread for me,” man think.
But bread have worm.”

If somebody really wants to understand this “Latvian Jokes” he needs to remember that the only period of independence enjoyed by the Latvian people in its entire history until 1991 was 1918-1939 and even that short period was spent under a dictatorship.

That somebody also has to remember that jokes describe how the people who keep telling them over and over feel about a certain situation and are not necessarily an ‘accurate’ description of that situation. These jokes were ‘kept alive’ in spite of “Latvia was one of the most economically well-off and industrialized parts of the Soviet Union” exactly because the Latvian people felt oppressed by foreign rule. (Besides that the Baltic republics  were better of than the rest of the USSR in spite of the communist rule, not because of it.)

Image

Yesterday I shared this picture on FB.

One of my friends asked me:
“How do you define “greed”. In the movie “Wall Street” Michael Douglas has this great speech saying that “greed is good” meaning that passion for things in life is good. Where is the line between greed and passion? Does that line look differently depending on where you are in the deal chain?”

This was my answer:
“This one is simple.
If you are willing to do your best in order to get something then you’re passionate ABOUT that something.
If you are ready to ‘step on corpses’ to reach your goal then you are ‘greedy’ FOR that something.”

Another friend commented:
“Well I have a problem with this; the Catholic church is one of, if not the richest organization in the world, how does the pope plan on distributing the assets? The church generally asks for 10% of your income to be ‘donated’; not mandatory but one of the heftiest taxes around. Practice what you preach.”

Me again:
“It seems that Romanians have already solved this conundrum.
We have a saying that goes like this: “Do what the priest says, not what he does!” ”

Thank you guys!

Ca tot ‘sarbatorim’ trezirea din 1989…

In postarea trecuta am adus vorba despre Sven Hassel.
Cei mai tineri dintre noi s-ar putea sa nici nu fi auzit despre el. A fost un soldat din armata germana care a reusit sa supravietuiasca razboiului – si l-a facut pe tot, din ’39 pana in ’45 – iar apoi a povestit ce i s-a intamplat.

In ’40 a dezertat. A fost condamnat la puscarie iar dupa cateva luni a fost transferat intr-un regiment disciplinar. Ca atare a mai facut un stagiu de instructie. Numai ca de data asta ‘instructia’ avea mai degraba de a face cu ‘reeducarea’ (vezi ‘Fenomenul Pitesti’) decat cu antrenamentul specific militar. Intr-una din cartile lui povesteste ca ‘instructia’ asta cuprindea si momente in care trebuiau sa se prezinte la o ‘inspectie de front’ (unde pentru o pata de noroi pe uniforma primeau pedepse crunte) la o jumatate de ora dupa ce se intorsesera din cite un mars de doua zile prin noroaie. Singura solutie era sa intre sub dus cu uniforma si tot echipamentul pe ei si sa spele tot acolo, pe loc. E de presupus ca apa de la dus era daca nu calda atunci macar incropita, altfel nu ar fi avut nici o sansa…

Ei bine, in primele 3 sau 4 saptamani de armata acolo unde si cand am fost eu incorporat nu a curs apa aproape de loc. Nici rece si cu atat mai putin cea calda. Si mi-am “satisfacut stagiul militar” in mijlocul unui municipiu – Focsani – din Romania anului 1981 si nu undeva in Germania anului 1940…

Pana la urma asta a fost motivul pentru care au cazut regimurile comuniste. Nu comunismul nu ‘a cazut’ inca, mai sunt nostalnici care mai cred ca utopia asta ar fi putut fi pusa in practica, dar despre asta mai tarziu!

Regimurile comuniste au cazut pentru ca asa ceva nu putea functiona!

It’s the economy, stupid!