Ilie Badescu, unul dintre stalpii sociologiei contemporane romanesti, ne atrage atentia ca “…marile revolutii se dezmiarda in mediul cel mai reactionar cu putinta. Marile reactii, procesele reactionare, sunt tot atat de necesare, ba poate ca acestea sunt, pana la urma, cele care confera sens, atat cat poate fi acesta, oricaror revolutii”. (Enciclopedia Sociologiei, 2005, Vol 1, pg 6)

Spunerea poate parea banala.
Pana la urma despre acelasi concept vorbeste ‘Legea a treia’ a lui Newton: “atunci când un corp acționează asupra altui corp cu o forță (numită forță de acțiune), cel de-al doilea corp acționează și el asupra primului cu o forță (numită forță de reacțiune) de aceeași mărime și de aceeași direcție, dar de sens contrar.”, legea inductiei electromagnetice: “Eu, curentul cel indus, / Totdeauna m-am opus / Cauzei ce m-a produs.“, teoria evolutiei a lui Darwin: ‘speciile supravietuiesc doar in masura in care reactioneaza adecvat la schimbarile din mediul in care traiesc‘ precum si “Construirea sociala a realitatii” de Berger si Luckmann.

Evident ca sunt deosebiri calitative. Daca in primele trei cazuri reactiile sunt de tip ‘automat’ – ‘specificate’ de legile valabile in cazul fiecarui domeniu – in  cea de a patra situatie ‘reactiile’ sunt modelate de liberul arbitru al persoanelor implicate in interactiune.

Ei bine, modul in care Ilie Badescu prezinta acest concept – ‘inainte’ si ‘dupa’ – este extrem de important in intelegerea a ceea ce este ‘schimbarea sociala’. Revolutiile apar in mijlocul si din cauza unor medii reactionare iar in urma fiecare dintre ele ‘supravietuitorii’ reactioneza la ceea ce s-a intamplat si isi recladesc societatea. Cu alte cuvinte daca ‘reactiunea’ initiala ar fi fost mai putin intensa lucrurile ar fi putut fi schimbate treptat, fara sa fie nevoie de o ‘revolutie’ in adevaratul sens al cuvantului. la fel, pentru ca o revolutie sa nu se iroseasca este nevoie ca ‘reactiunea’ sa fie adecvata la motivele care au produs acea rasturnare de situatie.

Genul asta de analiza poate fi facut si pe evenimente mai marunte iar concluziile desprinse s-ar putea sa fie surprinzatoare.

In urma cu aproape un an o fata a fost ‘condusa’ pe un camp unde a intretinut relatii sexuale cu 6 tineri dupa care a fost condusa pe un alt camp unde celor 6 li s-a alaturat un al 7 iar fata a mai indurat inca un calvar. Dupa ce a ajuns acasa tanara i-a acuzat pe cei 7 de viol iar trei dintre ei au recunoscut faptele. Acum toti sunt acasa, sub control judiciar, si isi asteapta procesul.

Fapta mi se pare barbara dar nu despre asta am de gand sa vorbesc acum ci despre modul in care reactiile noastre releva amanunte interesante despre societatea in care traim.

Consatenii agresorilor sar in apararea acestora, „Şapte băieţi de oameni gospodari” si o desfiinteaza pe victima: „Aşa-i trebuie, dacă s-a urcat în maşină cu şapte. Dacă era fată cuminte nu păţea nimic”. Trecand peste ‘amanuntul’ ca fata s-a urcat in masina cu doar doi dintre agresori – unul dintre ei fiind ‘prieten’ cu prietenul victimei – nu pot sa nu ma intreb ce s-o fi intamplat cu mentalul colectiv al oamenilor din satul acela? Pana nu demult actele sexuale in grup erau considerate aberatii… acum oamenii organizeaza campanii de sustinere pe Facebook si cer ‘să nu fie pedepsiţi cei şapte „pentru câteva minute de plăcere””
Ce s-a intamplat cu solidaritatea tipica micilor comunitati?

E adevarat ca mersul istoriei a fost dur cu comunitatile de la ses. Mai intai aparitia arendasilor – ciocoi a produs o intensificare a ‘luptei de clasa’. Acestora nu le pasa de nimic in afara de castigul imediat – vechii boieri, proprietarii pamanturilor, mai aveau o oarecare legatura cu locurile, ciocoii luau in arenda mosia, stateau cativa ani si plecau in alta parte dupa ce il inselau si pe boier. Nici o mirare ca taranii au dezvoltat ‘strategii de supravietuire’ care presupuneau ‘disparitia misterioasa’ a unei parti din recolta.
Dupa colectivizare fenomenul s-a accentuat iar oamenii furau, pentru a supravietui, roadele propriului pamant.

Numai ca genul asta de ambiguitate morala nu putea sa ramana fara consecinte. Chiar si pentru un observator neantrenat exista diferente enorme intre satele cooperativizate si cele ocolite de acest flagel. Nu este vorba aici despre dimensiunea caselor ci despre modul in care sunt gospodarite aceste sate, despre cum unii matura si altii nu in fata curtilor. Despre modul in care oamenii se ajuta, sau nu, unii pe ceilalti. Despre ce parere au unii si altii despre furt. Sau despre viol.

Initial nici restul societatii nu a reactionat mult mai bine. Trec peste faptul ca cei 7 se plimba pe strada si pot da nas in nas in orice moment cu victima lor. Pana la urma acest aspect se va rezolva. Sau cel putin asa sper.
Unii s-au indignat atat de tare incat au propus pedeapsa cu inchisoare pe viata pentru cei 7 – si au folosit pentru a-i descrie termenul de ‘limbrici’.
Apoi si-au facut aparitia comentatori care pun pe acelasi plan exagerarile din ambele tabere. Ca si cum indignarea deplasata ar fi acelasi lucru cu ‘favorizarea infractorului’. Nici una nu este buna dar nu sunt in nici un caz comparabile.
Altii prefera sa nu bage in seama ce se intampla. Dupa principiul ca ce nu stiu nu poate sa-mi faca rau. Ba da, numai ca nici macar nu vei sti ce ti se intampla.

Toate astea nu sunt altceva decat simptomul atomizarii societatii. In loc de o mare comunitate – natiunea – am inceput sa dezvoltam tot felul de loialitati meschine de tipul ‘noi impotriva celorlalti’ – care de cele mai multe ori sunt descrisi ca fiind mult inferiori. Femeile sunt menite sa-i distreze pe barbati, Toata Romania stie ca moldovenii/ moldovencele sunt o buba a societatii noatre

Din fericire incepe sa se faca auzita si ‘majoritatea de obicei tacuta’. Curg mesajele de sustinere a victimei si incep sa iasa la iveala alte si alte cazuri de viol a caror anchetare a batut pana acum pasul pe loc.

Exact asa cum spunea Ilie Badescu, dormim asa cum ne asternem. Avem datoria, fata de noi insine, sa rezolvam problemele inainte sa se instaureze starea de exasperare. Trebuie sa trecem odata peste efectele trecutului pentru ca nu are cine o faca in locul nostru. Altfel ne vom strecura printre degetele istoriei si vom deveni o simpla umbra pe una dintre paginile ei.

I remember that we did study this subject here in Romania. Not as intensively as the French Revolution but still…
Well, that was some 40 years ago, I’ll have to ask my son about the present situation.

E de notorietate disputa care se poarta acum in jurul Codului Fiscal.

Interventia de aseara a lui Bogdan Glavan la Digi 24 mi-a atras atentia asupra unui aspect mai putin mentionat.
‘Nici un guvern nu actioneaza cu adevarat in maniera liberala daca nu este fortat de alegatori.’
‘Nu ma intereseaza din ce motiv a promovat Ponta acest Cod Fiscal, probabil pentru ca pur si simplu vrea sa se mentina la putere, dar prilejul este prea bun pentru a fi ratat’
(Am redat din memorie, am sa caut linkul cand voi putea)

Asa ma gandeam si eu.
Ar fi pacat ca din ratiuni politicianiste liberalii sa isi ia votul inapoi chiar pe un subiect atat de drag oricarui liberal autentic.

Inteleg presiunile externe.
Daca in timp ce grecilor li se baga austeritate pe gat cu polonicul cel mare noi ne apucam sa scadem taxele, si ‘ne iese’, atunci ‘austeritatea de dragul austeritatii’ va primi o lovitura de maciuca chiar in moalele capului.

Ce nu inteleg eu, nedumerire impartasita probabil si de cei care l-au rugat pe Iohannis sa promulge Codul Fiscal, este de ce se joaca unii cu chibriturile daca nu stiu cum se face focul in siguranta.

In ceea ce priveste ‘iesitul’, chestia asta depinde aproape exclusiv de noi.
Principalul este sa lasam deoparte ambitiile meschine si sa ne apucam o data serios de treaba.

Dupa cum spunea Deng Xiaoping, nu conteaza culoarea pisicii atata timp cat prinde soareci.
Oamenii nu sunt atat de destepti pe cat se cred ei dar nici atat de prosti pe cat ii cred unii.
La un moment dat incep sa se prinda ca pisica doar se face ca alearga dupa soareci.

Faptele initiale, violul in sine, este ‘doar’ sordid. Mizerie cu care nu te poti obisnui niciodata, indiferent de cat de des te lovesti de ea.

Unele dintre reactii insa, expresia modului in care o parte din societatea ‘civila’ priveste ceea ce s-a intamplat, depasesc orice limita a incredibilului.

Consatenii victimei ii iau, firesc, apararea.

Consatenii violatorilor – stim ca a fost viol pentru ca trei dintre ei au recunoscut faptele – iau apararea acestora. Chiar si acest gest este, cel putin la prima vedere, oarecum firesc. ‘Opinia publica’ are o oarecare intelegere pentru ‘pradatori’, ‘hotul neprins, negustor cinstit’, ‘cainele nu poate face nimic pana cand cateaua nu ridica coada’…

Mie unuia mi s-a rupt filmul constatand ca cei mai multi dintre cei care cauta circumstante atenuante violatorilor au in comun doua idei. ‘De ce s-a dus cu 7, nu si-a dat seama ca e ceva necurat la mijloc?’ si ‘fetele/femeile trebuie sa se pazeasca’.

Primul argument folosit demonstreaza ca cei care isi dau cu parerea nici macar nu stiu ce s-a intamplat (victima a fost luata cu masina, sub pretextul ca va fi condusa acasa, de catre unul dintre violatori – pe care il cunostea de mult, iar in masina se mai afla un singur individ. Abia dupa ce au ajuns ‘la locul faptei’ initiatorul si-a chemat restul de ‘prieteni’ iar victima nu mai avea in acel moment nici o posibilitate de reactie. Dar ce ne costa sa dam din gura….
Al doilea argument spune foarte multe despre chiar cei care il folosesc. De fapt este un fel de recunoastere tacita a faptului ca, pusi in circumstante ‘favorabile’, acei indivizi ar ‘trece la fapte’ fara nici un fel de ezitare. ‘Treaba ei, daca nu s-a pazit…’

Chiar in halul asta sa fi ajuns?

Nu va vine a crede?

Haideti sa o luam altfel.
“Ochii vad, inima cere.” Nu pot accepta asa ceva dar pot intelege cum cineva mai ‘primordial’ nu-si poate stapani instinctele animalice si se repede asupra unei victime fara aparare.
Pot intelege, cu mare efort, si cum un ‘pradator alfa’ poate inchipui, in imaginatia sa sociopata, un plan diabolic care sa provoace o astfel de tragedie.
Pot sa-mi inchipui, de data asta cu revulsie, ‘bucuria’ cu care ‘prietenii’ sai – ‘masculi feroci’, de altfel – au primit mesajul: ‘haide-ti ma si voi, am luat-o pe una cu japca si v-o dau si voua’.

Dar nu pot, nici in ruptul capului, sa inteleg ce a fost in capul persoanei care a cerut “public să nu fie pedepsiţi cei şapte „pentru câteva minute de plăcere”” si care a inlocuit notiunea de viol cu cea de “sex-surpriza”.
7?!? Dintr-o data? Nici cainii nu fac asa ceva, oricat de ‘in calduri’ ar fi cateaua… Se bat intre ei pentru ‘locul de onoare’, nu se cheama unul pe celalalt ‘la pomana’…

O singura data am mai vazut asa ceva. In 13-15 Iunie 1990 prin Bucuresti erau si foarte multe ‘babe’ care ii aplaudau pe mineri de cate ori acestia mai bateau cate un nefericit cu aspect de ‘intelectual’ iar la final s-a gasit si cineva, sus pus, sa le multumeasca ‘ortacilor’ pentru ‘spiritul lor civic’.

Oare cand ne vom da seama ca, pur si simplu, ne-o facem cu mana noastra?

Western philosophy at it’s best.
Or worse?
I’m gonna admit that I’m ‘mentally deficient’ and that I don’t really care about the why of the matter.
The world exists by pure chance. That’s it.
Get over it and concentrate on doing something nice.

Now that we’re here why waste such a good opportunity?

I’ve just read that

“Mind-blowing Experiment Confirms That Reality Doesn’t Exist If You Are Not Looking at It”

I won’t enter into details now, read the article if you need to.

Then I watched this video:

Suddenly the quantum physics experiment started to make a lot of sense to me.

Duncan Lou Who doesn’t know, the way we humans do, that he’s a crippled mutt. That’s how he’s able to enjoy life the way he does. By the way, have you noticed that the other dogs don’t stare at him?

It’s we who cannot fully understand reality and sometimes pretend it doesn’t even exist.

“Muslim Marine Murderer’s father sexually assaulted wife and beat son”

A Facebook friend of mine shared this Daily Mail article with the following comment:
“Sad… well educated, accomplished, but lost spiritually… perfect for being radicalized…”

I was haunted by this ever since Mohamed Atta and his gang of terrorists forced us to consider it.

What made them snap?

It couldn’t be their religion.
First of all mainstream Islam, like all other bona fide religions, does not condone senseless murder.
Secondly only a very small minority of the Islamic immigrants become ‘radicalized’.
Thirdly, some of them even turn on their own people.

What if they use religion, Islam in this case, as a pretext for destruction rather than a way to connect with the others? As religion was meant to – reliegare, in Latin, means ‘connecting to’.
What if for them religion is more about ritual than about true spirituality?

I’ve slowly reached the conclusion that what these guys are doing can be interpreted as a form of ‘assisted suicide’. They are pissed off by what has happened to/around them, they blame it on the ‘society’ and they just want out. So they commit suicide and exact vengeance at the same time.

Maybe we need to pay closer attention to what the classics have taught us.

Emile Durkheim, Suicide.:

“Suicide is used by Durkheim as a means of demonstrating the key impact of social factors on our personal lives and even our most intimate motives. The book succeeds brilliantly, both as a technical study of suicide and as a fundamental contribution to this broader issue. Students of sociology will continue to be required to study this book, which will remain on the sociological agenda for many years yet to come.” Anthony Giddens.

Adam, eve and those damn apples
Picture courtesy to Virginia’s Positive Hits 89.9 & 90.5 PER

Let’s examine this from another angle.
And what if they did?
Who would be living today to read this?
Either none of us would be here at all – literally – or we wouldn’t be conscious human beings – able to see right from wrong, that is.

Then the Lord God said, “Behold, the man has become like one of Us, to know good and evil. And now, lest he put out his hand and take also of the tree of life, and eat, and live forever”—  therefore the Lord God sent him out of the garden of Eden to till the ground from which he was taken. So He drove out the man; and He placed cherubim at the east of the garden of Eden, and a flaming sword which turned every way, to guard the way to the tree of life.“. (Genesis, 22:24)