“Compunerea elevului Gigel f.f. bună
|
Pentru rest am să mă uit pe gaura cheii.” |
“Compunerea elevului Gigel f.f. bună
|
Pentru rest am să mă uit pe gaura cheii.” |
Sînt un tip foarte corect şi conştiincios. În fiecare zi mă duc
şi vin regulat de la muncă. Plec de-acasă regulat de nevastă-mea
şi mă-ntorc de la serviciu regulat de şef.
Soacra îşi invită ginerele la masă. Ginerele, foarte suspicios,
acceptă invitaţia. Pe masă, diferite salate, preparate din carne de pui
şi de porc, cartofi vreo 3 feluri, deserturi, bere rece, vin…
La un moment dat soacra iese din bucătărie. Ginerele apucă o bucăţică
de carne şi i-o dă pisicii. Aceasta, după două-trei crampe, cade inertă sub masă.
Nervos tare, ginerele apucă o cratiţă goală şi, cînd soacra intră,
îi trage una de-o lasă lată pe jos. La care pisica iese de sub masă zicînd:
– YEESSSSSSS!!!!!!
Mitică, un bărbat plăpînd, n-a prea avut noroc în căsătorie.
Prima lui soţie, activistă de partid, noaptea în pat îi tot spunea:
“Mai mult şi mai bine, Mitică!”
A doua era profesoară:
“Repetă, Mitică!””, îi tot spunea.
A treia, care era farmacistă, îl înnebunise pur şi simplu:
“Mitică, de trei ori pe zi: dimineaţa, la prînz şi seara!”
Dar acum, cu a patra, care era inginer agronom, a avut şi el în sfîrşit noroc.
Aceasta a fost înţelegătoare şi i-a spus de la bun început:
“Mitică, numai cînd poţi. Pentru restul, chemăm soldaţii şi studenţii!”
Băieţelul unui inginer ridică nasul din cartea pe care-o citea şi întreabă:
– Tată, ce-i aia “pompă”?
La care inginerul ia imediat o foaie de hîrtie şi-ncepe să-i explice:
– Fii atent: e un cilindru cu-n piston înăuntru, care are o valvă
prin care fluidul trece într-un singur sens… etc.
Şi se-apucă să-i explice copilului principiile presiunii, noţiunea de vacuum
şi toate celelalte, pentru ca într-un final să-l întrebe:
– Dar de unde ai aflat tu de pompă?
– Păi, uite aici, în cartea de istorie, scrie că “Cezar a intrat cu mare pompă în Roma”.
Un tip dă un anunţ la matrimoniale: “Caut soţie”.
A doua zi primeşte cîteva mii de răspunsuri: “Ia-o pe-a mea!”
Î: Cum transformi o găină în pitbull?
R: Pur şi simplu o iei de nevastă!
Discuţie între două prietene bune:
– Fată, ştii, eu niciodată nu mi-am înşelat iubitul…
– Dragă, tu acum te lauzi sau te plîngi?
Am coborît în genunchi în faţa prietenei mele blonde şi i-am spus:
– Ai vrea să-mi porţi numele?
– Nu, a răspuns ea scurt. Nu-mi place să mă cheme Costel.
Soţia l-a aşteaptat îngrijorată toată noaptea pe soţ.
În sfîrşit, acesta apare în zori.
Ea: Poţi să-mi spui pentru ce vii la ora asta?
El: Pentru micul dejun!
Două blonde se întîlnesc:
– Dragă, zice prima, am fost la doctor şi mi-a spus că sînt gravidă.
– Extraordinar! Şi cine este tatăl?
– E, asta nu mi-a mai spus!
Un bărbat se vaită către prietenul său:
– Astăzi am pierdut controlul asupra maşinii.
– Cum aşa? Ai condus prea repede?
– Nu. Nevastă-mea şi-a luat permisul.
Doi îndrăgostiţi pe-o bancă, în parc:
– Iubitule, cînd o să ne căsătorim o s-avem doi copii, un băiat şi-o fată.
– Dar de unde ştii?
– Fiindcă amîndoi sînt la mama, la ţară .
Soţia către soţ:
– Dragul meu, să ştii că-n curînd vom fi trei…
– Asta e o veste minunată! răspunse el, sărutînd-o pătimaş.
– Mama a obţinut divorţul şi va veni să locuiască cu noi…
PS.
La prima vedere cea cu ‘pompa’ nu prea are ce cauta aici dar mi s-a parut prea buna.
Si cine stie, poate ca baietelul cel curios a fost conceput chiar de un Valentine’s Day. E posibil, nu?
“Vezi fa ca ala micu iar s-a cacat pe el. Ce facem, il schimbam odata sau facem altul?”
Cam asa si cu clasa politica, ne tot plingem de ea, ‘din toate pozitiile’ spectrului politic, dar nu facem nimic concret pentru primenirea ei.
Ca in bancul de mai sus, aparent avem doua variante, schimbam ‘scutecele’ celor deja acolo – constienti fiind de faptul ca nici un ‘bebelus’ nu invata din prima sa se tina curat dar ca o data si o data tot va trebui ‘pus pe olita’ – sau ii schimbam cu o garnitura complet noua?
In realitate, tot ca in bancul de mai sus, nu prea avem de ales: ‘Si cu asta (astia de acum) ce facem?’
In cazul copilului e evident, in cazul politicienilor poate mai putin: ‘ce ma intereseaza pe mine ce se intampla cu ei, au facut deja destule belele si oricum s-au infruptat pe saturate!’
De fapt lucrurile nu stau chiar atat de simplu. Asa cum nici un copil nu se invata ‘curat’ din prima si de unul singur tot asa nici politicienii nu au actionat de unii singuri. In termenii lui Basescu “Let’s drop the hypocrisy. A state on its own cannot be either uncompetitive or corrupt, because the state always has a partner, which is the private sector.”
Toata chestia e ca trebuie sa intelegem o data ce a vrut Gresham sa spuna cu “banii ‘rai’ ii gonesc de pe piata pe cei ‘buni’ “ Povestea a inceput atunci cand au inceput sa fie folosite monezile de metal aur sau argint. Valoarea unei monezi consta in cantitatea de metal pretios continuta. Cum aurul este cu atat mai usor de prelucrat cu cat este mai curat, primele monezi au fost batute din aur aproape pur. Aurul pur este insa foarte putin rezistent asa ca cei care faceau monezi (si bijuterii) au inceput sa experimenteze diverse aliaje. In acelasi timp cei care aveau de a face cu multe monezi – marii comercianti si ‘zarafii’, cei care schimbau banii dintr-o moneda intr-alta – incepusera sa pileasca cate un pic de aur din fiecare moneda care le trecea prin mana.
In situatia asta cei care utilizau monezile aveau in fata doua incertitudini: cat aur intra in realitate in compozitia aliajului din care a fost batura o anumita moneda si cat din cantitatea initiala de aliaj se mai afla in moneda atunci cand ea era oferita la schimb – pentru marfa sau pentru alte monede.
Prima problema a fost rezolvata de Arhimede – asta descoperise el de fapt atunci cand a luat-o la fuga dezbracat pe strada strigand Eureka, o metoda sa masoare simplu densitatea unui aliaj, si deci procentajul de aur din acel aliaj – iar a doua prin introducerea monedelor zimtate – din cauza zimtilor orice tentativa de a pili o moneda iese foarte repede in evidenta.
Numai ca pana la rezolvarea lor circulatia banilor nu fusese pe atat de simpla pe cat ar fi trebuit sa fie. Orice noua emisiune monetara era tratata cu neincredere pana cand nu se afla ‘in piata’ cu certitudine titlul (continutul in aur) aliajului din care fusese batuta si apoi fiecare moneda era cantarita cu grija la zaraf. Iar monezile noi si fara zgarieturi din seriile ‘bune’ erau tezaurizate cu grija, ceea ce provoca o criza de bani pe piata, adica deflatie.
Pe de alta parte, din punct de vedere individual, in conditiile in care pe piata circulau si bani ‘prosti’ (adica ‘piliti’, pentru indivizi era practic imposibil sa bata ei moneda dintr-un aliaj mai prost) ar fi fost de-a dreptul o prostie sa nu incerce si ei sa pileasca cate putin din monezile care le treceau prin mana sau cel putin sa le cantareasca pe cele care li se ofereau inaite de a le primi ca plata.
Numai ca toate astea distorsionau piata in asa masura si presiunea pentru ca problemele sa fie rezovate a fost atat de mare incat cei din ‘fruntea bucatelor’ au fost fortati sa implementeze masurile care se impuneau: emiterea de monezi cu continut fix de metal pretios si care aveau zimti de siguranta.
Aici trebuie facuta remarca ca cei care au avut cel mai mult de castigat din masluirea aliajului si din pilirea banilor erau cei care bateau moneda (suveranii locurilor, de cate ori trebuiau sa isi plateasca creditorii sau armatele mai bateau o cantitate noua de moneda in care puneau atat aur pe cat aveau sau pe cat credeau ca vor accepta creditorii) cat si marii comercianti ai momentului (cei care aveau oportunitatea sa pileasca cat mai multe monezi). Totusi si acestia au inteles pana la urma ca le va fi si lor mai bine daca instrumentele de plata vor functiona corect si intreaga economie va fi deblocata.
Cam acelasi lucru ar trebui sa se intample si in politica actuala. Nu e nevoie de cine stie ce filozofie. In momentul in care cei aflati ‘la butoane’, atat cei de la putere cat si cei din opozitie, vor intelege ca daca mai continua asa li se va prabusi sandramau in cap sa vedeti ce repede vor incepe sa faca ce trebuie.
Numai ca oamenii acestia, ca noi toti de altfel, au nevoie sa fie trasi tot timpul de maneca. Ce sa intelega ei daca noi, cei de rand, atunci cand avem o problema ‘sarim la cap cu cate o spaga’? Ca li se cuvine, nu? Iar atunci cand ne vine randul sa spunem ce parere avem despre ei nici macar nu mergem la vot.
“Pai degeaba merg la vot, ca nu am pe cine sa votez. Toti sunt la fel!” Poate ca or fi ei atat de asemanatori incat e greu sa-i deosebesti dar daca nu mergem de loc la vot semnalul pe care il trimitem este ca nu ne pasa, ca ei pot face ce vor si ca noi nu vom reactiona. Asa ca daca suntem atat de scarbiti incat nu ne vine sa votam cu nici unul dintre candidati ar trebui sa le spunem clar chestia asta si sa punem doua trei stampile pe buletinul de vot ca semnalul sa fie atat de puternic incat sa il auda si ei: “ne pasa de ce faceti voi acolo, aveti grija!”
Asa ca mai usor cu spaga si mai mergeti pe la cabina de vot.
Apropo, cati dintre voi stiu cine ii reprezinta in parlament sau in consiliile locale?
Dar cati dintre voi s-a gandit pe vremea lui Boc ca in loc sa fie taiate lefurile ar fi mai eficient sa fie stavilita ‘risipa’ resurselor statului si ca in loc sa fie marit TVA-ul ar fi fost mai bine sa fi fost imbunatatita colectarea lui? Cele 30-40% din economie care raman nefiscalizate sunt populate tot cu oameni din tara asta, nu?
Extrapoland citatul din Basescu rezulta ca ‘nici un smecher de pe lumea asta nu poate face nimic de unul singur’. Ar fi timpul ca toti, atat smecherii cat si cei care ii ajuta, sa inteleaga ca nu mai tine.
Mai e un pic si chiar ne cade sandramaua in cap.
Pe vremuri erau foarte multe bancuri cu Bula.
Unul dintre ele suna cam asa:
‘Diriginta lui Bula afla ca saptamana viitoare va avea inspectie de la regionala de partid asa ca ii pregateste pe copii.- ….. Si probabil ca la un moment dat o sa va intrebe si ce meserii au tatii vostri. Hai sa vedem ce veti raspunde voi. Spune tu Ionescule.
– Tata e strungar la 23 August.
– Acum Popescu.
– Tatal meu este frezor la Timpuri Noi.
– Hai Bula, spune si tu ca vad ca esti tare nerabdator!
– Tata este clopotar la Patriarhie.
– Bula, nu cred ca ‘tovarasii’ se vor bucura sa auda asta…
– Atunci am sa spun ca e disk-jockey la Mystic-Club!’
Avand in vedere ca eu am asa o teorie cum ca starea psihica a unei comunitati poate fi ‘masurata’, cel putin calitativ, prin studierea bancurilor ‘colportate’ in interiorul ei am fost foarte atent cand am aflat de o varianta moderna a acestui banc:
‘….Popescu
– Tata e pompier si salveaza vieti.
– Ionescu
– Tata e medic si salveaza vieti.
– Bula
– Tata este dansator intr-un club gay, danseaza la bara, clientii ii baga bani la chiloti, si daca platesc bine tata si-o pune cu ei in boschetii de la intrare.
Miscata de situatia lui Bula diriginta il opreste dupa ore:
– Imi extrem de rau, daca as fi stiut nu te intrebam in fata intregii clase.
– Dumneavoastra sa ma iertati-ma doamna diriginta, zice Bula cu ochii in lacrimi, v-am mintit, tata se ocupa cu politica da’ mi-a fost rusine sa spun.’
De prin anii 90 ai secolului trecut am inceput sa am impresia ca ‘bancurile’ sunt in realitate mult mai mult decat niste simple glume si ca reusesc foarte bine sa infatiseze perceptia publicului cu privire la ce se intampla in spatiul cultural in care circula.
Si nu-i asa ca pusa sub forma asta idea mea pare aproape banala?
Mi-am adus aminte de chestia asta citind:
“Sa presupunem că… Guvernul acordă fiecăruia dintre noi cam 100.000 de lei.
Dacă cheltuim aceşti bani prin hypermarketuri, ei vor ajunge în China.
Dacă cumpărăm benzină, vor ajunge la arabi.
Dacă cumpărăm calculatoare, vor ajunge în India şi Hong Kong.
Dacă cumpărăm fructe şi legume, vor ajunge în Turcia, Spania, Italia, Egipt.
Dacă cumpărăm autoturisme mici şi economice, vor ajunge în Japonia sau Germania.
Dacă cumpărăm unul din multele gadgeturi electronice, vor ajunge în Taiwan.
Şi nu vor ajuta cu NIMIC economia românească.
Singura posibilitate de a păstra aceşti bani acasă, în România, este de a-i cheltui pe curve, pe gustosul vin românesc sau pe ţuică, deoarece acestea sunt garantat produse autohtone!
Eu aşa încerc să fac!
Dar e cam greu să-mi conving nevasta că fac aceste lucruri numai din patriotism.”
O dovada extrem de convingatoare ca ipoteza formulata de mine mai sus este corecta.
‘Intelepciunea populara’, cea care face ca bancurile sa circule, a sesizat cercul vicios in care ne aflam.
Daca procuparile noastre majore sunt betivaneala si curvasaritul intr-o atmosfera de inselatorie generalizata cum sa mai fim in stare sa ‘producem’ ceva de calitate?