Archives for posts with tag: Conflictul dintre generatii

Unii spun că romanii au făcut treabă bună.
Că au construit un imperiu care a dăinuit vreo 9 secole în varianta originală. Și alte aproape 9 în varianta 2.0.
Care imperii au fost ‘construite’ folosind tehnologia ‘divide et impera’.

Care tehnologie este ‘apropriată‘ – scuze pentru barbarism – fără nici o jenă de toți cei care se visează ‘împărați’. Și se folosesc de internet pentru a susura otravă în urechile noastre.

Căci care ar putea fi dezbinarea mai eficientă decât cea dintre generații?!?
Cum poți pregăti mai bine o societate pentru a fi ‘preluată’ – mai întâi ideologic?
Intensifici conflictul dintre generații…

Îi faci pe adulți să uite că ei sunt cei care și-au crescut copiii. Că ei sunt cei care i-au făcut pe tinerii de astăzi să fie ceea ce sunt acum. Cu bune și cu rele!
Și îi faci pe tineri să ignore exact aceleași lucruri. Că cei care le reproșează astăzi tot felul de chestii sunt exact cei care i-au răsfățat ieri. Fiecare cât a putut!

Iar pentru aceia dintre colegii mei de generație care au uitat despre ce era vorba în poza de mai sus, am să le aduc aminte că era vorba despre sclavie.
Copiii ăia, adică noi, au fost luați de la școală și trimiși pe câmp să strângă recolta.
Nu culegeau via bunicilor lor ci via Gostatului! Sau a CAP-ului…

Am fost si eu acolo. În timpul liceului, în timpul facultății…
Și nu ne drogam cu ‘prafuri’. Doar ne îmbătam, cot la cot cu profesorii trimiși cu noi să ne ‘îndrume’.
Cu cei normali la cap, mai erau și ‘comuniști’ printre ei…
Turnam în noi cantități impresionante de vin, oferit cu generozitate de cramele unde eram trimiși.
Sau cumpărat de la țărani atunci când culegeam porumb sau legume.
Bine, vinul ăla era, de fapt, o poșircă. Dar o beam cu un fel de disperare.
Repet, cot la cot cu cei mai mulți dintre profesorii care veneau cu noi.
Ne îmbătam să uităm de locul unde eram.
De faptul că nu puteam să ne spălăm după ce muncisem o zi întreagă în soare și praf.
Și să uităm de idioții care ne conduceau. Spre dezastru!

Nu pot să închei înainte de a menționa două lucruri.
Că imperiul roman s-a prăbușit abia atunci când populația ajunsese atât de dezbinată încât nu a mai fost în stare să facă front comun în fața dușmanilor.
Și un comentariu pe care am să-l citez:
„Ăștia-s trolii de la Tiraspol!”

Oana Moraru ne atrage atentia, pe Facebook, cu privire la necesitatea stringenta de a reseta modul in care interactionam, la toate nivelurile, cu noua generatie.
“vin din urmă copii din ce în ce mai agitați, cu probleme de atenție, hiperactivi si sensibili, incapabili să se asculte unii pe ceilalți, greu de motivat sau captivat, cu prag mic de toleranţă la frustrare, dependenți de atenție etc”. 

Domnia sa propune si o explicatie pentru situatia in care am ajuns: “Suntem o cultură educațională negativă. Și profesorii și părinții – în marea lor majoritate – își corectează sau mâna copiii de la spate cu obida si înverșunarea propriei neputințe”.

Eu as face un pas mai departe.
Pana nu demult se vorbea despre un conflict intre generatii.
Numai ca pentru ca asa ceva sa apara este nevoie de o oarecare comunicare – nu poti sa te certi cu cineva daca nu vorbesti pe limba lui si daca nu ai ceva de impartit cu el.

Situatia actuala poate fi descrisa mai degraba folosind conceptul de ‘hiatus intre generatii’.

Prea multi dintre parinti muncesc toata ziua pana la epuizare, cateodata chiar din dorinta de ‘a le asigura un viitor copiilor lor’. Cand ajung acasa cad lati. Si oricum copiii lor sunt ocupati. Cu internetul, cu what’s up-ul. Din cea mai frageda pruncie, cateodata chiar dinainte de a sti sa vorbeasca.
Si, asa cum spune omul asta aici:
“If you are worried that your child spending 15 hours a day using a tablet is making them insular or unsociable, you may have to consider the possibility that it’s not so much the tablet that’s doing that as the fact that they have a parent who’s willing to let them use a gadget for 15 hours a day. It’s a very formative time of their development and parental interaction is key to this, so it might be an idea to do some of that rather than finding a scapegoat.”
(Daca sunteti ingrijorati ca cele 15 ore pe zi in care copilul vostru se joaca pe tableta il vor transforma intr-o fiinta insulara sau asociala ar trebui sa luati in considerare si posibilitatea ca nu tableta sa fie de vina ci faptul ca are niste parinti care ii il lasa, constienti fiind, sa se joace 15 ore pe zi la tableta. Copilaria este o perioada foarte importanta pentru formarea lor si ei au nevoie imperioasa de a interactiona cu parintii lor. Poate ca ar fi mai bine sa intretineti legatura cu el in loc sa cautati vinovati acolo unde nu sunt.’

Uite asa am ajuns sa nu mai avem nimic sa ne spunem si sa nu ne mai intelegem deloc.

Eu fac parte din generatia despre care se spunea ca a crescut cu cheia de gat. Macar atunci parintii stateau seara de vorba cu noi. Nu de alta, macar sa ne intrebe daca nu cumva am pierdut cheia.
Pe vremea aia generatia matura inca incerca sa transmita niste valori celei tinere, aceasta se ‘revolta’ in timpul adolescentei iar la maturitate adapta valorile vechi la noua situatie.
Acum generatia matura este atat de dezamagita/dezabuzata de tot ce se intampla incat aproape ca nu mai vrea altceva de la viata decat sa supravietuiasca. In conditiile astea cine sa se mai gandeasca la valori sau la idea de a le transmite cuiva?
Consecinta este ca practic avem de a face un dezinteres aproape total al generatiei mature cu privire la soarta celei tinere. Acestia din urma sunt crescuti mai degraba ca niste animale de companie, prea putini dintre ei sunt ajutati cu adevarat sa devina ‘membri responsabili ai echipei’.

Si atunci sa ne mai miram ca “vin din urmă copii din ce în ce mai agitați, cu probleme de atenție, hiperactivi si sensibili, incapabili să se asculte unii pe ceilalți, greu de motivat sau captivat, cu prag mic de toleranţă la frustrare, dependenți de atenție etc”. Ca nu prea le pasa, nici lor, de noi? Si nici de viitorul lor?

Pot sa se chinuie profesorii devotati meseriei lor – asa cum este doamna Moraru si inca destul de multi ca ea – pana la lacrimi si la epuizare nervoasa, daca nu punem umarul si noi, parintii, eforturile lor nu vor avea rezultate pe masura.

‘Pe masura’ de care avem nevoie. Noi si copiii nostri.

http://www.pbs.org/parents/childrenandmedia/article-when-introduce-child-smartphone-tablet.html
http://www.theguardian.com/technology/2015/feb/01/toddler-brains-research-smartphones-damage-social-development
http://www.theguardian.com/science/brain-flapping/2015/feb/03/toddlers-damage-smartphones-tablets