Lupta dintre etatismul centralist si initiativa privata a ajuns sa se poarte si in jurul pubelei de gunoi.
La nivel declarativ: “Esenţa acestei legi nu a fost de a scoate pe cineva de pe piaţă, ci de a armoniza legislaţia şi partea de selectare a gunoaielor menajere cu normele europene. Era vorba despre o privire de ansamblu, comună, asupra a ce însemană strângerea, selectarea şi depozitarea gunoaielor, în spiritul normelor europene. Operaţiunile de selectare şi de transport se pot face împreună de un singur operator, sau separat, de mai mulţi. Administraţia poate decide cum să gestioneze acest serviciu de salubrizare”, explică senatorul Petru Filip, pentru gândul.”
La nivel practic: “în expunerea de motive a actului normativ se arată că una dintre intenţiile legii este şi îmbogăţirea bugetelor locale de pe urma valorificării deşeurilor, lucru care implică faptul că aceste deşeuri nu mai sunt valorificate de firme, ci de municipalităţi: “Colectate selectiv la sursa de producere, într-un mod eficient şi ulterior valorificate, deşeurile reciclabile pot deveni la rândul lor o resursă financiară pentru bugetele locale”.”
Cum spuneam mai devreme totul sa se stranga la centru. Ce conteaza ca exista deja 2000 de firme care se ocupa cu chestia asta…
Pot sa ii inteleg si pe cei de la salubritate. Ei planteaza borcanele alea mari de plastic pe strada si nu se aleg cu nimic pentru ca vin unii si intr-adevar fura hartia si plasticul din ele iar apoi le vand la firmele de colectare. Ba mai trebuie sa care si molozul pe care unii cetateni inventivi il arunca in containerele pentru deseuri reciclabile…
Ce nu inteleg eu e de ce nu putem face, macar o data, o treaba ca lumea, de la un cap la altul.
Pe vremuri exista un sistem care functiona foarte bine. Sticlele si borcanele se colectau la alimentara, adica exact asa cum se intampla acum in toata America, inclusiv PET-urile si dozele de bere. Hartia se aduna in centre de colectare, ‘fiarele vechi’ tot acolo…
Ce ne impiedica sa revenim la sistemul asta?
Mai departe. Pentru fiecare locuinta se platesc impozite locale. De ce nu se includ serviciile de salubritate curenta in aceste impozite? Ca mai apoi, din cand in cand, municipalitatea angajeze, prin licitatie, un prestator de servicii care sa faca curat? Sa stranga gunoiul, sa mature, sa deszapezeasca…Cetatenii sa fie obligati sa sorteze ei deseurile, inainte ca acestea sa fie ridicate: Umed, Hartie, Metal/Sticla/Plastic. Cine vrea n-are decat sa duca la centrele de reciclare ceea ce poate fi valorificat, cine nu le face cadou firmei de salubritate. Iar prestatorul sa aiba posibilitatea de a refuza colectarea gunoiului nesortat.
Firmele mari, care au nevoie de servicii speciale, sa poata sa faca contracte separate. Cu prestatorul angajat de primarie sau cu altul.
Tot prestatorul care a castigat licitatia organizata de primarie sa fie obligat sa ridice si cantitatile (mici) de moloz rezultat din lucrari de amenajari interioare, precum si mobila veche sau electrocasnicele mari; evident in urma unor programari care sa nu dureze mai mult de cateva zile.
Parca mai suna a economie de piata, nu?
Thank you for living among us Alice Herz Sommer!
The link below opens a trove of information about her and, above all, the trailer of ‘Dancing under the gallows’.
The Inspiring Alice Herz-Sommer – Dancing Under the Gallows (formerly)
And remember, “hatred brings only hatred”!
Stirea zilei din domeniul economic in Romania este ca platim cele mai mari contributii sociale din aceasta parte a Europei si ca rata mare a taxelor are un efect negativ asupra veniturilor colectate.
Aha, a descoperit si Banca Mondiala ca pe lumea asta exista apa calda. Mai are un pic si observa ca unii practica mersul pe jos…
Dar hai sa vedem partea plina a paharului. Daca ii incurajam poate inteleg si ce se intampla in jumatatea cealalta … care e adevarata problema a taxelor mari.
Cu cat acestea sunt mai mari SI consensul social cu privire la plata lor este mai slab cu atat existenta acestor taxe distorsioneaza extrem de grav intreaga viata sociala a unei tari.
Da, ati citit bine. Intreaga viata sociala este afectata, nu doar cea economica. Totul. Economia, politica, viata de zi cu zi a fiecaruia dintre cei care traiesc in acea societate.
E adevarat ca exista tari in care taxele sunt mari si unde oamenii sunt in general multumiti. Scandinavia, Germania, chiar si Franta pana nu de mult…
Chestia e ca in tarile alea cetateanul contribuie foarte mult la ‘bugetul tarii’ numai ca acolo primeste inapoi sub forma de servicii sociale aproape tot ce a platit ca taxe. Drumurile sunt ca in palma, politia functioneaza, invatamantul si sanatatea ofera servicii de calitate iar politicienii nu (prea) fura si in orice caz atunci cand sunt prinsi o incurca rau de tot. In conditiile astea cei mai multi dintre contribuabili isi platesc taxele relativ de buna voie iar cei care incearca sa insele sunt prinsi destul de repede. Aproape nimeni nu este avantajat in mod nejustificat.
In tarile in care serviciile sociale nu sunt de calitate dar unde taxele sunt mari – la noi de pilda – apare un cerc vicios. Contribuabilul de rand, care nu se simte aparat/ajutat de stat, are un dispret suveran fata de ideea de a plati ceva catre stat: ‘de ce, sa se ingrase aia?’. In conditiile astea fentarea fiscului devine un sport national si nimeni nu mai sesizeaza adevaratul pericol: cei care reusesc sa nu plateasca taxele si sa nu fie prinsi au un mare avantaj competitiv fata de ceilalti. Daca TVA-ul este de 24% si reusesti sa nu-l platesti atunci tu poti sa mergi cu o marja negativa de 14% si la sfarsitul anului sa ramai totusi cu un profit de 10% din cifra de afaceri…(bine, calculul nu este foarte exact dar ati priceput ce vreau sa spun) Nu e rau de loc, nu?
Si daca tot nu platesc TVA-ul ce rost mai are sa angajez muncitorii ‘cu carte de munca’? Ar insemna ca sunt tampit, nu? Daca n-am TVA de platit inseamna ca n-am produs nimic si atunci de ce as avea nevoie de muncitori?
In conditiile astea cum sa concureze cu mine cei care isi platesc toate taxele? Poate doar daca or fi de doua-trei ori mai eficienti decat mine… precum si un pic naivi… Iar eu o sa ma descurc daca vin niste controale… ca am de unde…iar angajatii de la stat au niste salarii de mizerie… de unde bani la buget pentru lefuri daca nu-si plateste nimeni taxele?
Aveti impresia ca asta mai este economie de piata libera?
Ce nu inteleg eu e cat mai dureaza pana intelegem ca in conditiile astea absolut toti avem numai de pierdut. Inclusiv cei care, doar aparent, profita acum si isi umplu buzunarele de bani. Copii lor tot in scolile astea proaste invata, isi rup masinile in aceleasi gropi ca si ‘fraierii’ iar daca au nevoie de o operatie ceva trebuie sa se duca tocmai pana la Viena…
It doesn’t really fit here but it’s rather funny so… enjoy it: http://www.youtube.com/watch?v=QpP7gMPzC78#t=218
And since we are already here…why not: http://www.youtube.com/watch?v=QpP7gMPzC78#t=218
‘Choke-points’ have evolved considerable since the concept was first ‘developed’ by the ancient Greeks defending Thermopylae.
Here’s the ‘English’ version of the story.
150 years ago the British Empire occupied a string of strategic positions around the globe, mainly on shipping straits: Gibraltar, Hong Kong, Singapore, Capetown, Ceylon, the Falklands, Australia, Newfoundland, Jamaica, etc…
50 years ago it joined a partnership led by the USA to eavesdrop on the rest of the world.
Now this: “British government drops Huawei devices amid security concerns.”
We lead our daily existence by constantly ‘negotiating’ two sets of limitations.
For instance we people cannot fly unless we somehow deal with the law of gravity, obey air-traffic rules and observe the on-board etiquette.
Apparently the first, the natural law/unavoidable reality that “any two bodies in the universe attract each other with a force that is directly proportional to the product of their masses and inversely proportional to the square of the distance between them”, is more important than the second, a collection of rules/customs imposed by the people who run the air industry, by those who ‘police’ the skies and by the passengers themselves.
In fact, their importance born out of us becoming aware of their existence.
Humberto Maturana, an evolutionary neuro-scientist turned philosopher, aptly observed that we humans are not merely conscious but conscious of our consciousness and also that “all knowing is doing and all doing is knowing“.
As long as we don’t try to fly it doesn’t really matter for us that things tend to stick together. In fact most of the time ‘this is good for us’: objects stay put, air stays around the planet….
When we made up our minds that we wanted to fly we found a way – we used what ever other natural laws we had noticed until then that could have helped us in our endeavor. And immediately after we ‘took of ‘ the day to day human interaction related to the act of flying gave birth to new, man made this time, rules.
The way I see it when it comes to ‘natural laws’ the onus is on us becoming aware of them, not on their mere existence and when it comes to humans dealing with other humans the important thing is their willingness to cooperate, not the ‘rules of engagement’. These can be altered to fit the situation but if the people involved refuse to cooperate even the friendliest of the encounters can easily degenerate into an all out extermination war.
There is precedence though. No matter how hard me might cooperate among ourselves in order to ‘negotiate’ a ‘new set of rules’ we’ll never be able to overcome the natural ones. We might ‘bend’ some of them (we ‘invented the GMO’s , didn’t we?) ignore others (global warming) but the hard reality sooner or later catches up with us. Sometimes with a vengeance.
O eleva de 15 ani a disparut fara urma in drum spre liceu.
Era olimpica la fizica, intrase la Sf. Sava in Bucuresti cu 10. Si-a vandut telefonul mobil pe 800 de lei si a disparut fara urma la jumatate de ora dupa ce s-a despartit de mama ei in statia de metrou.
Toate astea s-au intamplat miercuri. Astazi, sambata, discutie aprinsa pe tema asta la un post de televiziune, nici macar nu conteaza care.
Aflam de la moderatoare ca fata avea un duhovnic, ca tatal fetei nu stia de acest lucru, ca duhovnicul respectiv ar fi primit cel putin un mail de la fata (nu este clar daca inainte sau dupa ce a disparut) si ca parintele ar fi aflat despre duhovnic si despre mail de la politie.
Tatal se gandeste sa faca plangere penala pe numele duhovnicului pentru ca i-ar fi dat fetei sfaturi nepotrivite – fata vroia sa intre la manastire iar duhovnicul i-a spus ca mai intai sa termine liceul.
Moderatoarea ii roaga pe invitati sa comenteze.
– Un preot-jurnalist spune ca nu are ce comenta pentru ca nu stie ce au vorbit fata si duhovnicul.
– Un sociolog intreaba ‘ce pregatire are un preot, care sa il indreptateasca pe acesta sa dea sfaturi unui copil minor, in afara familiei?’
– Preotul jurnalist ii raspunde ca toti absolventii de teologie au facut un ‘modul psihopedagogic’ si ca exact acesta le permite sa predea religia in scoli.
– Un deputat ecologist si destul de iconoclast citeaza din constitutie: “Părintii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educatia copiilor minori a căror răspundere le revine.” si trage concluzia ca preotul n-ar fi avut voie sa vorbeasca cu fata fara aprobarea parintilor.
– Preotul-jurnalist il intreaba ‘si atunci eu ce sa fac, cand intra un copil in biserica si ma intreaba ceva trebuie sa ii cer adeverinta de la parinti ca are voie sa stea de vorba cu mine?’
– Un avocat citeaza din biblie ‘lasati copii sa vina la mine’!
….
Dupa mai bine de un sfert de ora de discutie preotul jurnalist pune in sfarsit intrebarea: ‘Pana la urma cine ar trebui sa stie cel mai bine ce este in sufletul unui copil? Preotul? Profesorii? Parintii sai?’
Ce timpuri am ajuns sa traim!
nicichiarasa 