‘Choke-points’ have evolved considerable since the concept was first ‘developed’ by the ancient Greeks defending Thermopylae.

Here’s the ‘English’ version of the story.
150 years ago the British Empire occupied a string of strategic positions around the globe, mainly on shipping straits: Gibraltar, Hong Kong, Singapore, Capetown, Ceylon, the Falklands, Australia, Newfoundland, Jamaica, etc…

50 years ago it joined a partnership led by the USA to eavesdrop on the rest of the world.

Now this: “British government drops Huawei devices amid security concerns.”

We lead our daily existence by constantly ‘negotiating’ two sets of limitations.

For instance we people cannot fly unless we somehow deal with the law of gravity, obey air-traffic rules and observe the on-board etiquette.

Apparently the first, the natural law/unavoidable reality that “any two bodies in the universe attract each other with a force that is directly proportional to the product of their masses and inversely proportional to the square of the distance between them”,  is more important than the second, a collection of rules/customs imposed by the people who run the air industry, by those who ‘police’ the skies and by the passengers themselves.

In fact, their importance born out of us becoming aware of their existence.

Humberto Maturana, an evolutionary neuro-scientist turned philosopher, aptly observed that we humans are not merely conscious but conscious of our consciousness   and also that “all knowing is doing and all doing is knowing“.

As long as we don’t try to fly it doesn’t really matter for us that things tend to stick together. In fact most of the time ‘this is good for us’: objects stay put, air stays around the planet….
When we made up our minds that we wanted to fly we found a way – we used what ever other natural laws we had noticed until then that could have helped us in our endeavor. And immediately after we ‘took of ‘ the day to day human interaction related to the act of flying gave birth to new, man made this time, rules.

The way I see it when it comes to ‘natural laws’ the onus is on us becoming  aware of them, not on their mere existence and when it comes to humans dealing with other humans the important thing is their willingness to cooperate, not the ‘rules of engagement’. These can be altered to fit the situation but if the people involved refuse to cooperate even the friendliest of the encounters can easily degenerate into an all out extermination war.

There is precedence though. No matter how hard me might cooperate among ourselves in order to ‘negotiate’ a ‘new set of rules’ we’ll never be able to overcome the natural ones. We might ‘bend’ some of them (we ‘invented the GMO’s , didn’t we?) ignore others (global warming) but the hard reality sooner or later catches up with us. Sometimes with a vengeance.

Some other with a caress.

O eleva de 15 ani a disparut fara urma in drum spre liceu.

Era olimpica la fizica, intrase la Sf. Sava in Bucuresti cu 10. Si-a vandut telefonul mobil pe 800 de lei si a disparut fara urma la jumatate de ora dupa ce s-a despartit de mama ei in statia de metrou.

Toate astea s-au intamplat miercuri. Astazi, sambata, discutie aprinsa pe tema asta la un post de televiziune, nici macar nu conteaza care.

Aflam de la moderatoare ca fata avea un duhovnic, ca tatal fetei nu stia de acest lucru, ca duhovnicul respectiv ar fi primit cel putin un mail de la fata (nu este clar daca inainte sau dupa ce a disparut) si ca parintele ar fi aflat despre duhovnic si despre mail de la politie.
Tatal se gandeste sa faca plangere penala pe numele duhovnicului pentru ca i-ar fi dat fetei sfaturi nepotrivite – fata vroia sa intre la manastire iar duhovnicul i-a spus ca mai intai sa termine liceul.

Moderatoarea ii roaga pe invitati sa comenteze.

– Un preot-jurnalist spune ca nu are ce comenta pentru ca nu stie ce au vorbit fata si duhovnicul.
– Un sociolog intreaba ‘ce pregatire are un preot, care sa il indreptateasca pe acesta sa dea sfaturi unui copil minor, in afara familiei?’
– Preotul jurnalist ii raspunde ca toti absolventii de teologie au facut un ‘modul psihopedagogic’ si ca exact acesta le permite sa predea religia in scoli.
– Un deputat ecologist si destul de iconoclast citeaza din constitutie: “Părintii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educatia copiilor minori a căror răspundere le revine.” si trage concluzia ca preotul n-ar fi avut voie sa vorbeasca cu fata fara aprobarea parintilor.
– Preotul-jurnalist il intreaba ‘si atunci eu ce sa fac, cand intra un copil in biserica si ma intreaba ceva trebuie sa ii cer adeverinta de la parinti ca are voie sa stea de vorba cu mine?’
– Un avocat citeaza din biblie ‘lasati copii sa vina la mine’!

….

Dupa mai bine de un sfert de ora de discutie preotul jurnalist pune in sfarsit intrebarea: ‘Pana la urma cine ar trebui sa stie cel mai bine ce este in sufletul unui copil? Preotul? Profesorii? Parintii sai?’

Ce timpuri am ajuns sa traim!

Sînt un tip foarte corect şi conştiincios. În fiecare zi mă duc
şi vin regulat de la muncă. Plec de-acasă regulat de nevastă-mea
şi mă-ntorc de la serviciu regulat de şef.

Soacra îşi invită ginerele la masă. Ginerele, foarte suspicios,
acceptă invitaţia. Pe masă, diferite salate, preparate din carne de pui
şi de porc, cartofi vreo 3 feluri, deserturi, bere rece, vin…
La un moment dat soacra iese din bucătărie. Ginerele apucă o bucăţică
de carne şi i-o dă pisicii. Aceasta, după două-trei crampe, cade inertă sub masă.
Nervos tare, ginerele apucă o cratiţă goală şi, cînd soacra intră,
îi trage una de-o lasă lată pe jos. La care pisica iese de sub masă zicînd:
– YEESSSSSSS!!!!!!

Mitică, un bărbat plăpînd, n-a prea avut noroc în căsătorie.
Prima lui soţie, activistă de partid, noaptea în pat îi tot spunea:
“Mai mult şi mai bine, Mitică!”
A doua era profesoară:
“Repetă, Mitică!””, îi tot spunea.
A treia, care era farmacistă, îl înnebunise pur şi simplu:
“Mitică, de trei ori pe zi: dimineaţa, la prînz şi seara!”
Dar acum, cu a patra, care era inginer agronom, a avut şi el în sfîrşit noroc.
Aceasta a fost înţelegătoare şi i-a spus de la bun început:
“Mitică, numai cînd poţi. Pentru restul, chemăm soldaţii şi studenţii!”

Băieţelul unui inginer ridică nasul din cartea pe care-o citea şi întreabă:
– Tată, ce-i aia “pompă”?
La care inginerul ia imediat o foaie de hîrtie şi-ncepe să-i explice:
– Fii atent: e un cilindru cu-n piston înăuntru, care are o valvă
prin care fluidul trece într-un singur sens… etc.
Şi se-apucă să-i explice copilului principiile presiunii, noţiunea de vacuum
şi toate celelalte, pentru ca într-un final să-l întrebe:
– Dar de unde ai aflat tu de pompă?
– Păi, uite aici, în cartea de istorie, scrie că “Cezar a intrat cu mare pompă în Roma”.


Un tip dă un anunţ la matrimoniale: “Caut soţie”.
A doua zi primeşte cîteva mii de răspunsuri: “Ia-o pe-a mea!”

Î: Cum transformi o găină în pitbull?
R: Pur şi simplu o iei de nevastă!

Discuţie între două prietene bune:
– Fată, ştii, eu niciodată nu mi-am înşelat iubitul…
– Dragă, tu acum te lauzi sau te plîngi?

Am coborît în genunchi în faţa prietenei mele blonde şi i-am spus:
– Ai vrea să-mi porţi numele?
– Nu, a răspuns ea scurt. Nu-mi place să mă cheme Costel.

Soţia l-a aşteaptat îngrijorată toată noaptea pe soţ.
În sfîrşit, acesta apare în zori.
Ea: Poţi să-mi spui pentru ce vii la ora asta?
El: Pentru micul dejun!

Două blonde se întîlnesc:
– Dragă, zice prima, am fost la doctor şi mi-a spus că sînt gravidă.
– Extraordinar! Şi cine este tatăl?
– E, asta nu mi-a mai spus!

Un bărbat se vaită  către prietenul său:
– Astăzi am pierdut controlul asupra maşinii.
– Cum aşa? Ai condus prea repede?
– Nu. Nevastă-mea şi-a luat permisul.

Doi îndrăgostiţi pe-o bancă, în parc:
– Iubitule, cînd o să ne căsătorim o s-avem doi copii, un băiat şi-o fată.
– Dar de unde ştii?
– Fiindcă amîndoi sînt la mama, la ţară .

Soţia către soţ:
– Dragul meu, să ştii că-n curînd vom fi trei…
– Asta e o veste minunată! răspunse el, sărutînd-o pătimaş.
– Mama a obţinut divorţul şi va veni să locuiască cu noi…

PS.
La prima vedere cea cu ‘pompa’ nu prea are ce cauta aici dar mi s-a parut prea buna.
Si cine stie, poate ca baietelul cel curios a fost conceput chiar de un Valentine’s Day. E posibil, nu?

Cata dreptate are omul asta:
“Sa traim cat suntem in viata” !

Ora 3:15 noaptea, in Bucuresti.
La ambasada Federatiei Ruse in Romania suna telefonul.
Ofiterul de serviciu se trezeste cu greu si raspunde:
– Alo, ambasada Rusiei, ofiter Karpov la telefon!
– Buna dimineata, domnule Karpov, puteti sa-mi spuneti cat este ceasul, va rog?, se aude vocea de la capatul celalalt al firului.
Karpov se uita la ceas si raspunde:
– Este ora 3 si 20 noaptea!
– Multumesc, spune interlocutorul si inchide.
“Ah, cati nebuni au voie sa dea telefon…” gandeste ofiterul Karpov si se culca la loc.
Dupa vreo 10 minute suna din nou telefonul.
 Karpov se trezeste din nou si, iritat, raspunde:
– Alo, ambasada Rusiei, ofiter Karpov la telefon!
– Buna dimineata, tot eu sunt, replica interlocutorul. Puteti sa-mi spuneti din nou cat este ceasul?
Karpov se uita din nou la ceas:
– Este ora 3 si jumatate dimineata…
– Bine, multumesc, spune celalalt si inchide.
“Ah, ce noapte infernala”, gandeste Karpov si se duce din nou in pat.
Dupa inca un sfert de ora, telefonul suna din nou, insistent.
De data asta, Karpov sare din pat, ridica nervos receptorul si urla:
– Alo, Ambasada Rusiei, Karpov la telefon!
– Buna dimineata, domnule Karpov, tot eu sunt! Mai spuneti-mi o data cat este ceasul!
– Este ora… Da’, stimate domn, lasa-ma odata in pace! Aici e am-ba-sa-da  Ru-si-ei!!! Suna, domnule, la robot!
– Da’ ce, robotul mi-a luat mie pendula in 1944?
 PS Multumesc din inima ‘creatorului anonim de bancuri’ care l-a facut precum si internetului care a l-a transportat pana in mailul meu.

PSD= 40% intentie de vot. In realitate USD are cam tot atat, daca PC ar fi fost in stare sa mobilizeze ceva electorat ar fi candidat singur la europarlamentare iar UNPR…
Raman 60%.
Vorbim, deocamdata, despre alegeri europarlamentare si prezidentiale.
La euro… e fiecare pentru el. Orice vot rupt de PNL de la ceilalti dinspre dreapta e un bun castigat.
La prezidentiale UDMR nu conteaza deci in turul doi Antonescu are posibilitatea sa ajunga lejer la 55%, bineinteles daca nu se intampla manarii majore. (Doamne fereste! – vorba marxistului.)
Costuri?
Iesirea de la guvernare inseamna pierdere de putere in teritoriu si indepartarea de robinetul bugetar. Liberalii sunt cei care au beneficiat cel mai putin de astea doua pana acum, sunt invatati sa se descurce pe picioarele lor. Iar mesajul lui Antonescu chiar asta a fost de la inceput: nu mai tine cu furatul, e nevoie de o schimbare majora de paradigma.
Bonus?
PNL scapa de erodarea electorala produsa de actul de guvernare. Iar zilele astea o sa inceapa sa vina facturile alea mari de la intretinere, scrisorelele de la fisc cu impozitele locale majorate, CAS la chirii, acciza la combustibil, puseul de inflatie datorat noului mod de calcul al accizelor exprimate in Euro – smecheria cu cursul de schimb care nu numai ca nu poate scadea dar mai este si indexat cu inflatia daca s-a intamplat sa nu creasca….

PS.
Iar daca Ponta se lasa cumva aruncat in lupta pentru prezidentiale si pierde… atunci sa vezi satisfactie pe fețele sforarilor din vechea garda!

A friend of mine posted this quote on FB:

“If you see a blind man, kick him; why should you be kinder than God?”

My mind rushed immediately to:

“If you meet the Buddha, kill him.”

I know there are quite a few differences between these two but am I the only one who sees a common undercurrent?
That we are responsible more for how we react to what’s going on around us rather than for what’s happening to us?

PS. By clicking on the highlighted text you get linked to the original pages.
Go read them.

Image

Emile Durkheim, a French sociologist, amply demonstrated that the act of committing suicide is not only a manifestation of one’s free will but also a reliable indicator of what kind of society/community that person belongs to.

What are we to understand from the graph above, beside the fact that 2006 to 2010 was indeed the pinnacle of the socio-economic crises that is still haunting us?
That we are killing our future/children with our own hands and we do it with ever increasing intensity even after the brunt of the crises has passed?
Or that 2006 to 2010 was just a spike of another, still festering and deeper than meets the eye, kind of crises?