Sînt un tip foarte corect şi conştiincios. În fiecare zi mă duc
şi vin regulat de la muncă. Plec de-acasă regulat de nevastă-mea
şi mă-ntorc de la serviciu regulat de şef.

Soacra îşi invită ginerele la masă. Ginerele, foarte suspicios,
acceptă invitaţia. Pe masă, diferite salate, preparate din carne de pui
şi de porc, cartofi vreo 3 feluri, deserturi, bere rece, vin…
La un moment dat soacra iese din bucătărie. Ginerele apucă o bucăţică
de carne şi i-o dă pisicii. Aceasta, după două-trei crampe, cade inertă sub masă.
Nervos tare, ginerele apucă o cratiţă goală şi, cînd soacra intră,
îi trage una de-o lasă lată pe jos. La care pisica iese de sub masă zicînd:
– YEESSSSSSS!!!!!!

Mitică, un bărbat plăpînd, n-a prea avut noroc în căsătorie.
Prima lui soţie, activistă de partid, noaptea în pat îi tot spunea:
“Mai mult şi mai bine, Mitică!”
A doua era profesoară:
“Repetă, Mitică!””, îi tot spunea.
A treia, care era farmacistă, îl înnebunise pur şi simplu:
“Mitică, de trei ori pe zi: dimineaţa, la prînz şi seara!”
Dar acum, cu a patra, care era inginer agronom, a avut şi el în sfîrşit noroc.
Aceasta a fost înţelegătoare şi i-a spus de la bun început:
“Mitică, numai cînd poţi. Pentru restul, chemăm soldaţii şi studenţii!”

Băieţelul unui inginer ridică nasul din cartea pe care-o citea şi întreabă:
– Tată, ce-i aia “pompă”?
La care inginerul ia imediat o foaie de hîrtie şi-ncepe să-i explice:
– Fii atent: e un cilindru cu-n piston înăuntru, care are o valvă
prin care fluidul trece într-un singur sens… etc.
Şi se-apucă să-i explice copilului principiile presiunii, noţiunea de vacuum
şi toate celelalte, pentru ca într-un final să-l întrebe:
– Dar de unde ai aflat tu de pompă?
– Păi, uite aici, în cartea de istorie, scrie că “Cezar a intrat cu mare pompă în Roma”.


Un tip dă un anunţ la matrimoniale: “Caut soţie”.
A doua zi primeşte cîteva mii de răspunsuri: “Ia-o pe-a mea!”

Î: Cum transformi o găină în pitbull?
R: Pur şi simplu o iei de nevastă!

Discuţie între două prietene bune:
– Fată, ştii, eu niciodată nu mi-am înşelat iubitul…
– Dragă, tu acum te lauzi sau te plîngi?

Am coborît în genunchi în faţa prietenei mele blonde şi i-am spus:
– Ai vrea să-mi porţi numele?
– Nu, a răspuns ea scurt. Nu-mi place să mă cheme Costel.

Soţia l-a aşteaptat îngrijorată toată noaptea pe soţ.
În sfîrşit, acesta apare în zori.
Ea: Poţi să-mi spui pentru ce vii la ora asta?
El: Pentru micul dejun!

Două blonde se întîlnesc:
– Dragă, zice prima, am fost la doctor şi mi-a spus că sînt gravidă.
– Extraordinar! Şi cine este tatăl?
– E, asta nu mi-a mai spus!

Un bărbat se vaită  către prietenul său:
– Astăzi am pierdut controlul asupra maşinii.
– Cum aşa? Ai condus prea repede?
– Nu. Nevastă-mea şi-a luat permisul.

Doi îndrăgostiţi pe-o bancă, în parc:
– Iubitule, cînd o să ne căsătorim o s-avem doi copii, un băiat şi-o fată.
– Dar de unde ştii?
– Fiindcă amîndoi sînt la mama, la ţară .

Soţia către soţ:
– Dragul meu, să ştii că-n curînd vom fi trei…
– Asta e o veste minunată! răspunse el, sărutînd-o pătimaş.
– Mama a obţinut divorţul şi va veni să locuiască cu noi…

PS.
La prima vedere cea cu ‘pompa’ nu prea are ce cauta aici dar mi s-a parut prea buna.
Si cine stie, poate ca baietelul cel curios a fost conceput chiar de un Valentine’s Day. E posibil, nu?

Cata dreptate are omul asta:
“Sa traim cat suntem in viata” !

Ora 3:15 noaptea, in Bucuresti.
La ambasada Federatiei Ruse in Romania suna telefonul.
Ofiterul de serviciu se trezeste cu greu si raspunde:
– Alo, ambasada Rusiei, ofiter Karpov la telefon!
– Buna dimineata, domnule Karpov, puteti sa-mi spuneti cat este ceasul, va rog?, se aude vocea de la capatul celalalt al firului.
Karpov se uita la ceas si raspunde:
– Este ora 3 si 20 noaptea!
– Multumesc, spune interlocutorul si inchide.
“Ah, cati nebuni au voie sa dea telefon…” gandeste ofiterul Karpov si se culca la loc.
Dupa vreo 10 minute suna din nou telefonul.
 Karpov se trezeste din nou si, iritat, raspunde:
– Alo, ambasada Rusiei, ofiter Karpov la telefon!
– Buna dimineata, tot eu sunt, replica interlocutorul. Puteti sa-mi spuneti din nou cat este ceasul?
Karpov se uita din nou la ceas:
– Este ora 3 si jumatate dimineata…
– Bine, multumesc, spune celalalt si inchide.
“Ah, ce noapte infernala”, gandeste Karpov si se duce din nou in pat.
Dupa inca un sfert de ora, telefonul suna din nou, insistent.
De data asta, Karpov sare din pat, ridica nervos receptorul si urla:
– Alo, Ambasada Rusiei, Karpov la telefon!
– Buna dimineata, domnule Karpov, tot eu sunt! Mai spuneti-mi o data cat este ceasul!
– Este ora… Da’, stimate domn, lasa-ma odata in pace! Aici e am-ba-sa-da  Ru-si-ei!!! Suna, domnule, la robot!
– Da’ ce, robotul mi-a luat mie pendula in 1944?
 PS Multumesc din inima ‘creatorului anonim de bancuri’ care l-a facut precum si internetului care a l-a transportat pana in mailul meu.

PSD= 40% intentie de vot. In realitate USD are cam tot atat, daca PC ar fi fost in stare sa mobilizeze ceva electorat ar fi candidat singur la europarlamentare iar UNPR…
Raman 60%.
Vorbim, deocamdata, despre alegeri europarlamentare si prezidentiale.
La euro… e fiecare pentru el. Orice vot rupt de PNL de la ceilalti dinspre dreapta e un bun castigat.
La prezidentiale UDMR nu conteaza deci in turul doi Antonescu are posibilitatea sa ajunga lejer la 55%, bineinteles daca nu se intampla manarii majore. (Doamne fereste! – vorba marxistului.)
Costuri?
Iesirea de la guvernare inseamna pierdere de putere in teritoriu si indepartarea de robinetul bugetar. Liberalii sunt cei care au beneficiat cel mai putin de astea doua pana acum, sunt invatati sa se descurce pe picioarele lor. Iar mesajul lui Antonescu chiar asta a fost de la inceput: nu mai tine cu furatul, e nevoie de o schimbare majora de paradigma.
Bonus?
PNL scapa de erodarea electorala produsa de actul de guvernare. Iar zilele astea o sa inceapa sa vina facturile alea mari de la intretinere, scrisorelele de la fisc cu impozitele locale majorate, CAS la chirii, acciza la combustibil, puseul de inflatie datorat noului mod de calcul al accizelor exprimate in Euro – smecheria cu cursul de schimb care nu numai ca nu poate scadea dar mai este si indexat cu inflatia daca s-a intamplat sa nu creasca….

PS.
Iar daca Ponta se lasa cumva aruncat in lupta pentru prezidentiale si pierde… atunci sa vezi satisfactie pe fețele sforarilor din vechea garda!

A friend of mine posted this quote on FB:

“If you see a blind man, kick him; why should you be kinder than God?”

My mind rushed immediately to:

“If you meet the Buddha, kill him.”

I know there are quite a few differences between these two but am I the only one who sees a common undercurrent?
That we are responsible more for how we react to what’s going on around us rather than for what’s happening to us?

PS. By clicking on the highlighted text you get linked to the original pages.
Go read them.

Image

Emile Durkheim, a French sociologist, amply demonstrated that the act of committing suicide is not only a manifestation of one’s free will but also a reliable indicator of what kind of society/community that person belongs to.

What are we to understand from the graph above, beside the fact that 2006 to 2010 was indeed the pinnacle of the socio-economic crises that is still haunting us?
That we are killing our future/children with our own hands and we do it with ever increasing intensity even after the brunt of the crises has passed?
Or that 2006 to 2010 was just a spike of another, still festering and deeper than meets the eye, kind of crises?

Image

I found this question on FB and I believe it’s worth an answer:

“Why?” as to “how come?” or “why” as to “for what purpose?”

By pure chance and it is up to us to set our goals but we must always take good care not to thread on Mother Nature’s toes or it’s curtains for all of us and for our petty goals.

“Este sigur ca se va pierde asamblarea de la Pitesti, la uzinele Dacia, pentru ca deja la Tanger sunt capacitati de preluare existente. S-a trecut la faza a doua de extindere a capacitatii uzinei Dacia din Maroc. Acolo pui masina direct in vapor, este portul la cativa kilometri de fabrica, nu ca in Romania, unde Guvernul poate gandi sa dea prioritatea la Bucuresti-Alexandria decat la Pitesti-Sibiu”, a mai spus Traian Basescu.”

Ca sa fie treaba oabla de la inceput parerea mea despre Basescu este ca: “Să pleci de la Cotroceni cu apăsarea unei afaceri de pe urma căreia ai putea fi anchetat că ţi-ai folosit funcţia, ca să devii agricultor, şi să te rogi la Dumnezeul procurorilor numiţi de tine să nu uite cui îşi datorează postul, asta e mai rău decît rezultatul referendumului după care ar fi trebuit să-ţi dai demisia. Te bagă la categoria politicienilor hulpavi care-şi închipuie că legile îi încurcă, fiindcă nu prevăd excepţii pentru ei şi te trimit, în cartea de istorie, în rîndul găinarilor care au avut o şansă, dar nu şi-au putut depăşi condiţia.” Sincer sa fiu n-as avea incredere in ‘presedintele nostru’ nici macar sa il intreb cat este ceasul.

Dar daca se intampla sa fie sub ceasul de la Universitate si sa strige in gura mare ca ora este exact atata cat arata ceasul ala n-am alta varianta decat sa il cred. Ca am tot dreptul sa ma intreb dupa aceea ‘dar ce interes are sa spuna asta tocmai acum’… asta e firesc. Dupa cum tot firesc este ca Basescu sa arate cu degetul orice greseala facuta de adversarii sai politici, mai ales atunci cand aceasta e flagranta.

Pe lumea asta increderea de care ne bucuram fiecare dintre noi este extrem de importanta. Se castiga greu si se pierde extrem de usor. Numai ca pentru doua categorii dintre noi increderea este mult mai importanta decat pentru restul. Daca un bucatar arde o oala de mancare se poate reabilita foarte repede. Face doua fripturi bune si gata. Un medic sau un avocat la fel. Chiar si inginerii sau constructorii care o dau in bara isi pot recapata macar o parte din renumele pierdut in urma unei greseli. Dar daca un politician sau un ziarist isi pierde increderea publicului sau…
Aici apare totusi si o problema de perceptie. In cazul ‘meseriasilor’ greselile sunt de natura practica. Sar in ochi, sunt usor de depistat si poate tocmai de aceea exista si posibilitatea de a fi remediate, de la inceput sau chiar si mai tarziu. In cazul ziaristilor si a politicienilor greselile devin aparente abia prin efectele lor, adica abia atunci cand greseala s-a ‘consumat’. Cei care asista la ‘comiterea’ lor sunt in general ‘orbiti ideologic’, Toate actiunile politicienilor si spusele ziaristilor par la inceput corecte votantilor si cititorilor care apartin aceluiasi curent de opinie cu cel ce savarseste greseala. ‘Bine i-a facut ca si el cand a fost pe val tot asa facea!’ Abia dupa ce efectele greselii se fac simtite incepe si publicul sa isi dea seama de ce s-a intamplat…

Sa revenim la Basescu. A spus-o. Si?

Pentru Ponta aceste afirmatii “reprezinta o “inconstienta sinistra, o tampenie” ” si a adaugat “ca a fost asigurat chiar de seful grupului Renault de continuarea investitiei”.

Ce avem aici?

Aparent doi politicieni aflati in tabere opuse care se incontreaza.
Nici nu mai contreaza motivul. Cel mai experimentat, mai ‘curvit’ in ale politicii si cel care a dovedit pana acum ca nu are nici un scrupul il provoaca pe cel mai tanar iar acesta “isi da drumul la gura”. (Unii ar putea spune chiar ca Ponta e indreptatit sa faca acest lucru avand in vedere cate a spus si Basescu despre el, nu am rabdare acum sa caut).

In realitate avem doua probleme majore.
1. Lupta politica nu se duce pe argumente de natura faptica ci pe ‘lovituri de imagine’. Basescu nu a spus ca Renault se retrage cu totul ci ‘doar’ ca pierdem “asamblarea de la Pitesti” – adica exact ce ii intereseaza pe oamenii ‘de rand’ care muncesc acolo – iar Ponta nu a promis ca acest lucru nu se va intampla ci doar ca ‘investitiile Renault vor continua in Romania’. Aha!
2. ‘Cainele de paza al democratiei’ face audienta bagand paie pe foc, fiecare trust de presa incercand sa traga spuza de partea sa, in loc sa ne ‘traduca’ ce spun unii si altii. Ca d-aia invita tot felul de analisti, nu?

Nu stiu de ce am asa o senzatie de ‘sfarsit de oranduire sociala’… tot mai multi oameni sunt extrem de scarbiti de clasa politica si de ‘spectacolul media’… oare cand isi vor da seama politicienii si ziaristii nostri ca asa nu se mai poate?
Nu spune nimeni ca actorii politici ar trebui sa se aibe ca fratii dar chiar sa se faca tampiti unii pe altii? Nu spune nimeni ca ziaristii ar trebui sa fie profesori de bune maniere dar parca ar putea sa le bata putin obrazul atunci cand sar calul…

Sau poate ca tocmai noi suntem de vina? Pana la urma chiar noi ii alegem pe politicieni – si ii alegem dintre noi, nu i-am importat de nicaieri – si tot noi ne uitam la emisiunile in care toti acesti politicieni se porcaiesc unii pe altii.