Prin ’89-’90 deviza/speranta era ‘ieri in Timisoara, azi in toata tara’.
Ia sa vedem, e cineva in stare sa faca o rima cu ‘Insulele Solomon’?
They are also running a voter education campaign to stop vote-buying, here is one of the posters that you would find across the Solomon Islands this week.”
Imi propusesem sa revin la preocuparile mele de natura mai mult teoretica decat practica dar se pare ca nu sunt in stare sa rezist tentatiei.
In seara asta, dupa multe pertractari, s-a intamplat.
Marea confruntare care urma sa aleaga apele.
Nu cred ca s-a intamplat acest lucru.
Mie unuia nu mi s-a parut ca aceasta ora si jumatate a adus ceva nou in ceea ce ii priveste pe cei doi competitori, fiecare dintre ei doar a confirmat ceea ce toti stiam deja despre ei.
Tocmai de aceea nu intentionez sa vorbesc de la inceput despre ce s-a intamplat acolo.
Foarte interesant a fost ceea ce s-a intamplat dupa aceea.
Comentariile.
Tocmai pentru ca nu s-a intamplat nimic nou, nici macar in ceea ce priveste difuzarea acestei confruntari – doar televiziunile de stiri au preluat aceasta emisiune, cel putin din cate am observat eu – comentatorii au inceput sa disece mai ales prestatiile ‘artistice’ ale celor doi si, intr-o mai mica masura, modul in care au fost ajutati, sau nu, de staffurile de campanie.
Foarte interesant, intr-adevar, dar poate un pic pe langa problema.
USL-ul ne-a promis ca ne va scapa de Basescu. N-a reusit. Basescu mai are un pic si ne va scapa el singur de el insusi – i se va termina mandatul in mod natural.
Aritmetic – daca ne gandim la faptul ca aproape 9 milioane de oameni au votat pentru demiterea lui – foarte multi alegatori romani se cam saturasera de el de vreo doi ani incoace. Nu stim precis daca de persoana lui sau de rolul jucat de acesta: presedinte-jucator pana la limita regulamentului si cateodata chiar dincolo de ea. Putem doar sa presupunem ca de ambele. N-a fost sa fie. Pe de o parte n-au fost destui cei care au votat pentru demitere iar pe de alta ‘sistemul’ a hotarat ca mai bine sa o lase asa cum a cazut decat sa-si asume riscuri – daca poporul nu stie ce vrea n-o sa ne apucam noi acum sa facem valuri.
Reintorcandu-ne la cei doi, de data asta chiar a sarit in ochi – pentru cine a vrut sa vada – deosebirea fundamentala dintre ei.
Ponta s-a desfasurat: activ, pregatit, cu date, cu initiativa. Pana la urma este nu doar mai tanar ci si in plina viteza – conduce de doi ani o tara intreaga din functia executiva de prim ministru si se pare ca ii si place.
Despre Iohannis nu se poate spune ca doar s-a aparat, a lovit si el – cateodata chiar puternic. Dar a fost mult mai calm, nu s-a agatat de amanunte si chiar s-a ferit cu abilitate de capcane garnisite cu cifrele precise pe care un prim ministru in exercitiu le are la degetul mic.
Cu alte cuvinte Ponta a fost jucatorul activ – rol pe care il exerseaza deja de doi ani si care se potriveste de minune varstei sale – pe cand Iohannis a fost elementul reactiv al intalnirii – ajutat atat de temperament cat si de experienta sa mai lunga de viata.
“(1) Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării.
(2) Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate.”
Si acum vine intrebarea la care trebuie sa raspundem duminica:
Ce fel de presedinte vrem?
Jucator activ sau mediator reactiv?
Noi trebuie sa facem aceasta alegere, nu mai este nimeni altcineva care sa o faca.
Da, in mod evident rezultatele pe care le va obtine cel care va fi ales vor depinde, in mare masura, de echipa pe care alesul va sti sa o coaguleze in jurul său. Iar acea echipa sunt sigur ca va tine cont de mesajul pe care il vom trimite noi, adica de genul de om pe care il vom alege. Si aici intram intr-un fel de rationament circular. Sunt convins ca fiecare dintre cele doua staffuri de campanie a analizat cat a putut de bine toata aceasta actiune inainte de a face o recomandare.
Din pacate singura metoda realista de a determina care dintre cele doua staffuri a ‘avut dreptate’ este de a astepta rezultatul votului. Staffurile n-au avut – sau cel putin n-ar fi trebuit sa aibe – ca țintă obtinerea unei prestatii artistice cat mai ridicata din partea candidatului sfatuit ci una care sa ii creasca acestuia sansele de a fi ales. Adica un mod de comportament care sa se potriveasca cat mai bine cu ce ne dorim noi, alegatorii, de la viitorul presedinte.
Si atunci? Sa alegem dupa prestatia artistica sau dupa ce fel de tip de presedinte ne dorim?
Iesirea din acest rationament circular ne apartine tot noua.
Teoria metodologica sustine ca o cercetare, de orice fel pana la urma, poate fi facuta in doua feluri.
‘Cercetatorul’ poate iesi ‘pe teren’ sa stranga datele de care are nevoie pentru a ‘masura’ fenomenul care i-a starnit interesul sau poate folosi niste date deja stranse – de altii si eventual pentru cu totul si cu totul alte scopuri.
(Analiza secundara a datelor)
Cand suntem pusi fata in fata cu asemenea ‘creatii artistice’ precum cea a BUG Mafia fiecare dintre noi reactioneaza in felul lui.
Unii se oripileaza din cauza limbajului extrem de frust si intorc scarbiti spatele.
Altii se amuza si recunosc, in sinea lor sau pe fața, ca in spatele fatadei pornofonice isi itesc capetele cateva adevaruri incomode.
Pe mine m-a izbit intrebarea ‘cat de frustrati trebuie sa fie cei mai mult de 4 milioane de ascultatori pentru a asculta asa ceva’?
Sa ma explic.
Simpla aparitia a unui cantec de genul asta nu este mare scofala.
Mai ales in conditiile zilei de astazi aproape oricine poate compune si inregistra un astfel de video clip. Si sunt destul de multi nemultumiti pe lumea asta care sa faca asa ceva.
Mai mult. Exista un public pentru care simpla prezenta a ‘termenilor tehnici’ presarati din belsug aici reprezinta o atractie irezistibila numai ca in conditii normale genul asta de public este relativ putin numeros.
Ori noi avem aici mai mult de 4 milioane de vizualizari.
Popularitatea cantecului asta este de fapt expresia unei cantitati considerabile de frustrare, mai ales ca ‘spatiul cultural’ despre care vorbim acopera nu mai mult de 20 milioane de oameni.
In decembrie ’89 o mana de tineri – ca doar atatia au fost – au ridicat o baricada la Inter.
Folosindu-se de energia lor cativa ‘batrani’ priceputi l-au debarcat pe Ceausescu si s-au instalat ei la putere.
Sesizand ce se intampla tinerii au iesit din nou in strada, in Piata Universitatii de data asta.
Din pacate doar in Bucuresti.
‘Batranii’ priceputi au reusit sa faca fata situatiei.
Starea in care suntem acum este consecinta directa a modului in care au stiut acei ‘batrani’ sa faca fata provocarilor.
Foarte multi isi doresc schimbarea.
Din pacate ‘ceața’ (artificiala de altfel) este atat de deasa incat e greu de vazut incotro trebuie sa mergem.
Cativa tineri, din nou, si-au dat seama cat de artificiala este aceasta ceața si au iesit iar in strada.
Nu in favoarea unuia sau altuia ci doar pentru a fi siguri ca singura modalitate prin care cetateanul de rand isi poate manifesta vointa – votul liber – ramane cu adevarat deschisa.
Din pacate din nou foarte putini. Asta e singurul motiv pentru care unii si altii isi pot permite sa faca misto de ei.
Din fericire de data asta n-au mai iesit doar in Bucuresti.
Sa vedem, vor intelege in sfarsit si ‘batranii’ ca ‘asa nu se mai poate’?
Confruntarea, directa sau indirecta, este o forma de negociere.
Specialistii in PR si/sau marketing politic pot intra in amanante extrem de interesante pe aceasta tema.
Am sa incerc sa analizez ce se intampla din postura celui interesat mai degraba de modul de gandire al oamenilor – si de maniera in care gandirea este tradusa in practica – decat de orice altceva.
Situatia curenta:
– Ponta a primit in turul I mai multe voturi decat Iohannis. Ca atare este interesat in pastrarea status-quo-ului. Are nevoie ca in turul doi sa se prezinte toti cei care l-au votat in turul I, eventual mai multi, si sa faca in asa fel incat toti ceilalti sa devina descurajati, eventual chiar scarbiti.
– Iohannis a reusit sa iasa pe locul doi dar la distanta destul de mare. Are nevoie sa-i re-mobilizeze pe toti cei care l-au votat in turul I si sa atraga pe cat mai multi dintre nehotariti si dintre cei care au votat cu alti candidati de ‘dreapta’.
Deci in timp pe pe Ponta il intereseaza mai degraba sa-si conserve alegatorii (teoretic nu prea mai are de unde sa atraga foarte multi votanti noi) Iohannis are nevoie de a aduna foarte multe voturi ‘proaspete’ – atat de la unii dintre cei care au votat deja in turul I cat si de a aduce cat mai multi votanti noi care sa-l sprijine.
Privind situatia in felul acesta devine clar de ce Ponta isi doreste 4 confruntari iar Iohannis doar una si de ce Ponta vrea la televiziuni de stiri in timp ce Iohannis are nevoie de un teren neutru.
– Daca sunt mai multe intalniri, cu tematica bine stabilita si cu moderatori din televiziuni totul se transforma intr-un spectacol bine regizat. Dupa fiecare dintre ele ‘stafful de campanie’ poate analiza efectul obtinut si calibra raspunsurile de la urmatoarele intalniri. Acelasi lucru poate fi facut si cu intrebarile ce urmeaza a fi adresate. Daca este vorba despre o singura intalnire lucrurile pot scapa mult mai usor de sub control, mai ales ca tematica nu mai poate fi atat de stricta.
– Televiziuni de stiri versus teren neutru si emisiune preluata de toate televiziunile care isi doresc acest lucru.
Cele 4 televiziuni care au lansat invitatii sunt percepute de public ca fiind inregimentate politic. Doua intr-o tabara, doua in cealalta tabara.
Telespectatorii, la randul lor, sunt impartiti in trei. Unii, din pacate cei mai multi, nu se uita la ‘politica’. Unii de scarba, altii pentru ca pur si simplu, si-au pierdut interesul – daca l-au avut vreodata. Ceilalti, cei cu ‘opinii ferme’, tind sa fie de acord cu mesajele transmise de televiziunile care sunt in aceiasi tabara cu ei si extrem de critici cu mesajele venite din tabara cealalta.
Daca contruntarea ar avea loc la televiziuni lucrurile s-ar intampla cam asa:
– Cei mai multi, cei neinteresati, ar schimba canalul dupa primele 5 minute pentru ca incepe ‘Las Fierbinti’ sau alt serial foarte popular.
– Cei care au incredere in televiziunea care transmite emisiunea din seara respectiva isi vor intari convingerea in ‘valoarea’ candidatului ‘lor’.
– Cei care n-au incredere in televiziunea respectiva vor gasi nenumarate prilejuri de a se enerva – ‘uite cum i-au taiat vorba/nu l-au lasat’ – pe modul cum este tratat canditatul ‘celalalt’ si vor sfarsi prin a schimba si ei canalul, scarbiti.
Cu alte cuvinte exact ce are nevoie candidatul care isi doreste sa conserve cat mai mult din situatia actuala.
Celalalt, Iohannis, are nevoie sa-i scoata din amortire exact pe cei indeobste neinteresati de ce se intampla in studiourile televiziunilor de stiri – printre altele si pentru ca nu au o parere foarte buna despre aceste televiziuni. De unde insistenta sa ca intalnirea sa aiba loc pe teren neutru, moderata de cineva care nu are mare legatura cu peisajul media si transmisa simultan pe cat mai multe canale – astfel incat telespectatorii sa nu aiba unde ‘fugi’.
Cica nu e bine sa dai sfaturi, mai ales daca nu ti se cer.
De aceea voi margini in a ura ‘succes’.
Nu, nu candidatilor!
Alegatorilor.
Succes in a alege pe cel mai potrivit dintre candidati.
PS. Am inceput postul prin a face referire la ‘negociere’ si dupa aceea am vorbit despre orice numai despre ‘negociere’ nu.
De cele mai multe ori negocierile sunt ‘castigate’ inca inainte de a avea loc, de cel care reuseste sa impuna agenda si locul care ii convine lui – si care este ales astfel incat sa-l incomodeze la maxim pe adversarul sau.
Si abia acum am ajuns la partea care ma doare pe mine.
In principiu o negociere ‘adevarata’, care se incheie cu un succes durabil, este o negociere din care amandoua partile ies suficient de multumite incat sa continue relatia.
Nu asa ar trebui sa fie facuta ‘politica’?
Cu respect si nu cu aroganta?
Si cine ar trebui sa ceara, ba chiar sa impuna acest lucru, daca nu exact cei in capul carora se sparg oalele?
Adica noi, alegatorii? ….
Cred ca trebuie sa scriu ceva si in ‘corpul’ postarii, nu?
A, de exeplu ca la dreapta si la stanga lui Basescu se vor afla, bineinteles, Boc si Udrea.
Ce mi-a venit?
Pai e extrem de simplu.
Tariceanu a fost un excelent prim ministru. Atat ca premier cat si ca barbat politic. A fost suficient de priceput incat sa nu ‘strice’ nimic, din punct de vedere economic, cat a fost la Palatul Victoria si in acelasi timp suficient de barbat incat sa ii tina piept lui Basescu.
Si la ce i-a folosit? In 2008, dupa cei mai buni patru ani pe care i-a avut Romania, noi, poporul, i-am dat cele mai multe voturi lui Basescu. Probabil ca sa compenseze perioada de suspendare. De parca Basescu ar fi guvernat Romania si nu Tariceanu… Pentru cei care nu mai tin minte: in 2008 au votat cam 40% dintre cei care aveau dreptul iar PNL a iesit pe locul trei, cu jumatate de mandate fata de PDL. Pai cum sa te mai miri ca Tariceanu s-a acrit rau de tot?!?
In orice caz in situatia asta, dupa ce a acceptat postul de Presedinte al Senatului din partea PSD nu mai poate aspira la pozitia, chiar onorifica, de ‘comandant al dreptei’.
Iohannis, daca pierde alegerile, va fi obligat sa faca un pas inapoi.
Si atunci cu cine ramanem?
Mai vedeti pe altcineva in afara de Basescu care sa poata pretinde aceste galoane?
Pana revine Antonescu pe prima scena s-ar putea ca PSD-ul (sau o alianta PSD-PLR) sa castige si alegerile din 2016.
Daca va convine situatia asta…
PS.
In 2000 am votat pentru prima si ultima oara cu Iliescu ca sa nu iasa Vadim.
Acum 10 minute a anuntat ca il sprijina pe Ponta pentru turul doi.
Nationalism de stanga?!?
N-am avut ce face si am clickuit o poza pe aplicatia Votează a site-ului Money.ro
Si cum tot romanul se pricepe la fotbal si la politica ce-ar fi sa comentez si eu rezultatele astea?
– Site-ul se adreseaza in principal oamenilor preocupati de bani. Nu neaparat unora care au asa ceva, si nici macar unora care stiu cum sa ii faca – aceste doua categorii sunt de obicei suficient de ocupati incat nu prea mai au timp de pierdut pe net, ci mai ales celor interesati de modul in care circula banii prin societate.
– Avand in vedere publicul tinta al acestui site nu trebuie sa ne miram ca ‘dreapta’ castiga detasat. Mai degraba trebuie sa ne bucure ca Ponta ia totusi 16 % din voturile acestei categorii de oameni. Inseamna ca acestia mai au totusi ‘un pic de inima’. Si chiar nu glumesc, cu toate ca eu unul am de gand sa votez cu Iohannis.
– Cel mai interesant lucru de aici mi se pare locul doi ocupat de Monica Macovei.
Pe de o parte e de bine. Inseamna ca mesajul ei axat aproape total pe ‘anticoruptie’ prinde si la aceasta categorie sociala, atasata in mentalul colectiv ideii de ‘coruptie functionala’ – de spaga data multimii de ‘inspectori’ veniti in control si care te amendeaza chiar daca nu ai facut nimic pentru ca ‘trebuie sa scrie si ei ceva in registrele alea de control’. Adica oamenii s-au cam ‘plictisit’ de sistemul asta. E de bine, pana aici.
Pe de alta parte Monica Macovei promite a se implica foarte activ in viata de zi cu zi a tarii: ‘Din prima zi voi….’
Pai asta nu e treaba primului ministru, care o fi el? Un nou un presedinte jucator?
Ar mai trebuie un sondaj pentru a vedea care dintre aceste doua motive a primat atunci cand votantii Monicai Macovei si-au manifestat preferinta pentru ea.
Pana la aparitia acestuia, daca va veni vreodata, putem verifica daca populatia, in general, mai este dispusa sa accepte o ‘figura paterna’ cu ajutorul unui sondaj cu privire la increderea in politicieni, facut in octombrie 2014 de catre CSCI:
Concluzia mea?
Mare atentie. Orice va ocupa scaunul de la Cotroceni trebuie sa aiba grija. Oamenii nu mai sunt dispusi sa creada in figuri providentiale si s-au cam saturat de coruptie.
Democratie este ceea ce se intampla inainte de vot, discutia pe fata cu privire la problemele cetatii si propunerea de solutii. Dupa aceasta discutie sunt alese solutiile, nu oamenii care sa le puna in practica. Acestia sunt secundari solutiilor, chiar daca ei sunt cei care au propus aceste solutii. Mai mult, democratia nu este nici macar despre alegerea celei mai bune solutii. S-ar putea ca in cadrul acelei discutii sa nu fie identificata solutia optima sau chiar ca cel care o sustine sa nu fie in stare sa o prezinte convingator sau ca marea masa sa nu fie inca pregatiti/suficient de maturi pentru a accepta acea solutie. Dar in mod sigur in timpul discutiilor – daca sunt cu adevarat libere – vor fi eliminate propunerile idioate.
Pentru aceasta este nevoie de libertatea de expresie si de simt civic – adica de niste alegatori suficient de treji incat sa isi dea seama ca este vorba despre soarta lor si nu a altora.
Si nu, nu este acceptabil sa nu te duci la vot. Nu sunt de parere ca votul ar trebui sa fie obligatoriu dar nici sa-i lasi sa faca ce vor fara ca macar sa-i intrebi de sanatate… N-ai inteles nimic? Asta inseamna ca ei nu s-au straduit destul, ca nu si-au facut cu adevarat treaba in campania electorala – discutia aia despre care vorbeam la inceput. Nici unul dintre ei nu iti inspira incredere? Si nu te duci?!?
Asta inseamna ca de fapt nu iti pasa! Daca iti pasa te duceai si anulai votul. Le transmiteai ca ar fi cazul sa se apuce serios de treaba. Asta este singurul fel in care poate fi sprijinita democratia.
Daca nu te duci inseamna doar ca ii sprijini pe cei care sunt la putere, adica esti multumit cu ce se intampla sau nu te intereseaza ce ti se intampla. Cu alte cuvinte le dai o imputernicire in alb sa continue pe mai departe ce ti-au facut pana acum.
Dati click pe poza.
Zoom in pana se vede bine scrisul.
Si acum spuneti-mi ce cauta trandavia pe lista asta?
Sau manastirea Comana o fi ajuns cumva salas de cersetori budhisti?
nicichiarasa 