La prima vedere sunt niste traiectorii ale unor rachete care lovesc teritoriul Rusiei.
Nu e chiar asa. In realitate este vorba despre modul in care ar urma sa functioneze, daca ar fi vreodata cazul, sistemul de aparare impotriva eventualelor rachete Iraniene Shabab.
Imi cer scuze pentru rezolutia proasta – care adanceste impresia despre care vorbeam. Am incercat sa gasesc imaginea si in alta parte dar nu am reusit. In consecinta am fost nevoit sa o copiez pe cea din articolul care mi-a oferit ‘materialul didactic’. Pentru a intelege mai bine despre ce este vorba dati un click pe poza si cititi-l inante de a merge mai departe.
Avem de a face, pentru a nu stiu cata oara, cu o subtila manevra de intoxicare. Mi-e greu sa spun, dupa ce am citit doar un singur articol, care sunt scopurile intreprinderii dar mijloacele folosite sunt limpezi ca apa de izvor.
Autorul articolului se face ca incurca doua planuri ale aceleiasi probleme.
Comportamentul americanilor si comportamentul nostru.
Americanii ne-au cerut voie sa faca o baza aici, in anumite conditii, si acum folosesc acea baza in conditiile agreate.
Noi ne-am lasat sa ajungem in starea deplorabila in care suntem astazi.
Din scrisele autorului rezulta, indirect, ca americanii ar fi de vina pentru situatia in care suntem noi acum.
Acestia sunt mentionati, nefavorabil, de nu stiu cate ori. In schimb ‘preocuparile’ “liderilor tarii” (noastre) sunt amintite doar o singura data si tot doar o data vine vorba si despre ‘sovietici’ – si asta abia atunci cand este discutata provenienta bateriilor de rachete antiaeriene.
Intrebarea e ‘ce facem de-acum incolo?’
Ne hotaram si noi odata cu cine votam?
Si mai ales ne asumam, odata si odata, raspunderea pentru propria soarta?
In mod real, nu doar sa ne obraznicim in stanga si-n dreapta.
Nu asta e sensul cuvintelor lui Horea.
“Ce e rau în robie nu e atîta robia, rau îi ca daca trece prea multa vreme omu se învata cu ea; cu robia, cu frica, cu supunerea, cu saru`mâna, sa fie BATJOCORIT si sa nu-i mai pese, se învata ca pasarea cea proasta cu colivia, care uita c-o si stiut zbura oarecândva, sau se teme sa nu afle stapânul ca n-o uitat sa zboare. Numai ca amu cu voie de la împarat ori ba, AM ÎNVATAT CA SE POATE!”
nicichiarasa 