Confuzie

Schimbarea stăpânilor,
bucuria nebunilor.
Vorbă din bătrâni

Puteți pune în locul Elenei Lasconi orice alt candidat. Orice alt candidat care a pretins că el va „câștiga alegerile”.
Apoi întrebați-l care este scopul unor alegeri. Democratice…

Avem de a face cu vre-un concurs? E un premiu pe undeva?
Sau suntem în situația în care un grup de oameni, o națiune, încearcă să determine care dintre candidații care s-au oferit este cel mai potrivit pentru postul devenit vacant?

Pentru a mă face mai bine înțeles voi sublinia cuvintele cheie:

„Schimbarea stăpânilor, bucuria nebunilor” este o vorbă foarte înțeleaptă.
Vine din bătrâni și descrie perfect realitatea. Realitatea de atunci!
Realitatea de pe vremea când lumea era condusă de ‘stăpâni’.

De ‘stăpâni’ care se băteau între ei pentru putere. Care stăpâneau pentru o vreme.
Până când greșelile făcute se adunau atât de multe încât domnia lor, a fiecăruia dintre ei, se prăbușea. Foarte rar de la sine, cel mai des sub loviturile unui pretendent.
Pretendent care pretindea că el se va purta mai bine cu poporul. Care popor, exasperat de greșelile precedentului, cădea pradă promisiunilor noului pretendent.
Care popor, în foarte scurtă vreme, constata că și noul stăpân – odată ajuns la putere – se comporta cam la fel ca precedentul. De unde și vorba din bătrâni…

De la o vreme încoace, din ce în ce mai multe națiuni au învățat să folosească altă metodă de a scăpa de conducătorii nepricepuți.
Democrația.
Dacă pe vremea ‘stăpânilor’ oamenii așteptau până le ajungea cuțitul la os înainte de a pune de o revoluție – sau măcar de o schimbare de natură dinastică – în democrație treaba e mai simplă.
Din când în când, cei de la putere se dau jos de pe scaune – singuri – iar poporul își alege din nou conducătorii.
Mult mai simplu decât să pui de o răzmeriță…

Poporul e mai liniștit. Știe că, măcar din când în când, are și el ceva de spus.
Conducătorii sunt și ei liniștiți. Știu că, la un moment dat, pot ieși la pensie. Că nu li se va tăia capul imediat ce vor fi pierdut puterea…

Cu alte cuvinte, alegerile – repet, cele democratice – sunt despre cum să meargă lucrurile mai bine.
Despre cum un popor poate să schimbe pe cei care s-au dovedit a fi nu fi fost atât de pricepuți precum au pretins la un moment dat. Sau cărora li s-a urcat între timp puterea la cap…

Alegerile democratice sunt un proces în urma căruia trebuie să câștige poporul.
Candidatul ales va avea de muncit, nu va primi vre-un premiu.
Va primi ceva abia la sfârșitul mandatului.
Și asta doar dacă va face față provocărilor.
Va primi respectul oamenilor pe care i-a condus.