Archives for posts with tag: identitate colectiva

Image

Stirea asta face turul internetului de vreo doua zile insa abia astazi mi-am dat seama cu adevarat de semnificatia gestului facut de Inalt Preafericitul.

Toata tarasenia este profund ‘anticonstitutionala’, adica nesocoteste/batjocoreste niste obiceiuri adanc inradacinate in ritual.

Toti stim ca in mod “normal” agheasma este imprastiata asupra celor ce urmeaza a fi sfintite cu ajutorul unei legaturi de busuioc.
Fiecare dintre noi are cate o explicatie pentru acest lucru:
-Credinciosul autentic invoca traditia.
-Cei cu oarecari cunostinte in domeniul plantelor medicinale stiu ca busuiocul este un puternic dezinfectant.
-Paganilor le place pentru ca miroase frumos.

Eu unul inteleg de ce a folosit Daniel un trafalet, ca doar nu era sa se apuce sa stropeasca haotic cu apa, oricat de sfântă, intr-un studio TV  plin de aparatura electronica extrem de scumpa.
Problema este ca actiunea sa deschide larg poarta indoielii:

Oare ce alte traditii mai este dispus sa incalce intai statatorul bisericii autocefale romane?

Incotro isi conduce turma, catre mântuire sau către mântuială?

taxa pe stalp

 

Furia asta produsa de taxa pe stalp merita o clipa de reflexie.

Finantele unui stat se afla intotdeauna la intersectia multor forte, de cele mai multe ori divergente.

Toti cei aflati in interiorul acelui stat pretind servicii sociale cat mai bune platind taxe cat mai mici. Asta se intampla la suprafata si este perfect normal sa fie asa.

Pe de alta parte multi dintre cei care controleaza robinetul banilor publici fac in asa fel incat acestia nu sunt folositi pe atat de eficient pe cat ar putea fi – indiferent daca din lacomie, frica sau pur si simplu nestiinta – iar o mare parte din platitori fac pe dracu in parte sa nu plateasca pe cat ar trebui.
Culmea este ca prea multi dintre noi le gasesc justificari atat celor aflati in prima situatie cat si celor dintr-a doua.
‘Pragmaticii’ spun: ‘pai normal, din ce sa-si plateasca campaniile electorale si apoi sa mai traiasca si ei?’ iar ‘idealistii’ sunt de parere ca ‘trebuie sa fii prost sa iti incredintezi banii tai statului, ‘cel mai prost administrator’!’

Si uite asa am ajuns intr-un cerc vicios. Serviciile sociale nu se imbunatatesc, ba chiar dimpotriva, tocmai pentru ca banii, oricat de multi, ajung sa fie ‘sifonati’ iar contribuabilii din ce in ce mai scarbiti isi platesc taxele cu si mai putin entuziasm. Ca sa nu mai vorbim despre imensul dezavantaj competitiv pe care il resimt ‘fraierii’ care isi platesc taxele, dezavantaj care duce la consolidarea pe piata tocmai a celor care reusesc sa isi micsoreze cat mai mult povara fiscala. Si nu ma refer aici la evazionistii clasici ci si la cei care fac acest lucru legal, folosind in mod eficient diversele cai legale care exista. Nu am inventat noi apa calda, paradisurile fiscale si nici consultanta de business sau studiile de orice fel.

Tocmai de aceea taxa asta pe stalp mi se pare extrem de bine venita. ‘Stalpii’ nu pot fi ascunsi in nici un fel. In felul asta nimeni nu se poate deroba de la plata acestui gen de taxe, bineinteles daca ANAF ia masurile potrivite. In felul acesta se mai atenueaza dezechilibrele produse de faptul ca unii isi ascund cu succes profiturile iar altii nu.

Sunt si doua categorii mari de ‘daca’, in afara ingrijorarea permanenta cu privire la ‘soarta banilor’:

In primul rand colectarea acestei taxe nu trebuie sa mareasca povara fiscala. Ce se ‘castiga’ de aici trebuie ‘dat inapoi’ in alta parte, de exemplu la impozitul pe profit, exact acela care este atat de usor de mutat peste hotare.
In al doilea rand nivelul acestei taxe trebuie sa fie rezonabil, adica atat de mic incat sa nu-i vina SI lui ‘Titi” sa-si ia cuibul in carca si sa o roiasca. Chiar daca aparent ‘stalpii’ sunt captivi asta nu inseamna ca ii putem taxa oricat de mult. In momentul in care contribuabilul se simte nedreptatit sau agresat intra intr-o stare de ‘furie’ care ii modifica intr-o masura considerabila judecata. Nu avem nici un interes ca acest lucru sa se intample.

Image

Am primit fotografia asta pe mail, ca parte a unui PPS despre bulevardele din Bucuresti.
Mi-a adus aminte de bancul ala despre sapatorii de la metrou:

La sfarsitul unei conventii a constructorilor de tunele pentru metrou se aduna baietii la o bere.
Dupa bere o dau pe whiskey si apoi incep sa se laude.

Englezul: cand am sapat tunelul ala nou catre …am gasit un cablu telefonic din 1892. Va dati seama de cand aveam noi telefonie la Londra?
Francezul: cand am facut extinderea de la statia din … am gasit un cablu de telegraf din 1870!
Neamtul: Noi tocmai am gasit o bucata de cablu optic care avea deja 4o ani.

Romanul, care asteptase linistit sa-i vina randul dar care nu prea avea saracul ce sa spuna, are la un moment dat o sclipire de geniu:
Bai, noi am sapat nu stiu cate tunele prin Bucuresti, atat pentru metrou cat si ca sa aiba Ceausescu pe unde sa fuga, da’ n-am gasit nici un fel de cablu. Nici de telefon, nici de telegraf si nici macar vre-unul de date. Noi am avut wireless din-totdeauna.

Tot asa cum am avut ambulante auto in razboiul de independenta.

Crin Antonescu a anuntat ca renunta chiar si la pozitia de presedinte demisionar al PNL si ca nu mai intentioneaza sa candideze la presedentia Romaniei iar Antena 3 discuta situatia sub titlul de mai sus. (1 Iunie 2014, Duminica)

Cu 38 de ani in urma, tot pe vremea asta, terminam clasa a 8-a.
Profesorul nostru de istorie, domnul Bucataru – n-aveai cum sa-i spui tovarasu’, era mult prea domn – incepuse deja cu cateva saptamani in urma sa ne pregateasca pentru cele ce urmau sa ni se intample. Ne-a invatat multe in perioada aia, de la cum sa copiem sau cum sa invitam o fata la film (iar pe fete cum sa accepte sau sa refuze politicos o astfel de invitatie) pana la niste adevarate subtilitati de filozofie a vietii. Astazi voi face apel la doua dintre acestea din urma.

‘La liceu veti invata tot felul de chestii…Economie politica, socialism stiintific, democratie populara… toate astea sunt destul de incurcate si as prefera sa plecati de la mine cu niste lucruri cat de cat clare.
Democratia, de exemplu, nu are de-a face de loc cu numerele. Lumea crede ca daca ‘este democratie’ atunci ‘majoritatea hotaraste iar minoritatea asculta’. Cei care sustin asa ceva n-au inteles nimic. Democratia se refera la faptul ca inainte de a se trece la vot fiecare isi spune parerea iar ceilalti asculta. Cu atentie! Iar din momentul in care nu se mai discuta despre idei, cu respect, ci despre persoane, si eventual cu dusmanie, ideea de democratie s-a dus demult pe apa sambetei. Aia nu mai este democratie ci dictatura majoritatii’. (Pentru cei carora nu le vine a crede ca aceasta discutie, publica pana la urma, a avut loc pe vremea comunismului le atrag respectuos atentia ca atunci era cea mai fasta perioada postbelica a Romaniei. Ceausescu nu innebunise inca iar la chioscul din colt se mai gasea Kent)

‘Veti trece prin tot felul de examene, pentru care va veti pregati dupa cum veti putea voi mai bine. Sa stiti totusi ca in afara de pregatirea ‘clasica’, de invatatul propriu zis, conteaza foarte mult si atitudinea pe care o aveti la examene. Si sa nu uitati o chestie. De cele mai multe ori raspunsurile pot fi deduse pornind chiar de la modul in care sunt formulate intrebarile!’

Revenind la titlul postarii si aplicand invataturile domnului Profesor Bucataru raspunsul devine deja simplu:

Brucan s-a inselat amarnic, Antonescu si-a facut-o pana la urma cu mana lui iar cei care au de fapt de pierdut suntem chiar noi.

Pentru cei care nu tin minte, ‘oracolul din Damaroaia’ a prezis ca romanii vor avea nevoie de 20 de ani pentru a invata ce este aceea democratie. Avand in vedere ca in campania pentru europarlamentare s-a discutat despre orice numai despre idei nu este clar ca profetia asta nu s-a indeplinit inca.
“Nu vom lasa Romania pe mana baronilor rosii!…” Nici nu mai conteaza ce a mai spus Antonescu dupa aceste cuvinte. Pot sa ii inteleg starea de spirit, ba chiar sunt de acord cu el ca sunt prea multi baroni rosii in Romania. De fapt sunt prea multi baroni de orice fel… sa revenim. Cand te pregatesti sa candidezi pentru o functie eligibila nu iti poti permite sa imparti de la inceput electoratul in doua si sa acuzi implicit una dintre parti ca ii sustine pe ‘baronii rosii’. Nu are nici o importanta ca de aproape un an esti tinta unui foc incrucisat, atat din stanga cat si din propria reduta de dreapta. Pur si simplu nu ai voie sa spui asa ceva, cu atat mai mult cu cat pana atunci dadeai impresia ca duci lupta pe planul ideilor si ca nu ai nici o intentie sa te cobori in mocirla in care are loc ‘lupta politica’ de la noi.

“Lupta politica.”
Abia acum am pus degetul pe rana. Atat conform invataturilor Profesorului Bucataru cat si tuturor tratatelor de politologie (atentie, nu de marketing politic) care subliniaza caracterul participativ al procesului democratic, ‘politica’, cea adevarata,  are de a face mai degraba cu cooperarea decat cu lupta. Da, exista intrecere dar o intrecere de tip sportiv, o intrecere din acelea unde este important sa participi si unde toti au cate ceva de castigat.

Poate ca citind aceste randuri ma veti considera un naiv. Nu sunt in masura sa va contrazic.
Dar ce frumos ar fi ca ‘intrecerea politica’ sa se intoarca la menirea ei fireasca.  Aceea de a produce solutii benefice pentru cat mai multi dintre membrii societatii.
Din pacate in zilele noastre prea multi considera ca ‘politica’ este doar un cadru institutional in care se desfasoara ‘lupta pentru putere’ care macina societatile contemporane precum un cancer. De aceea alegatorii nu prea ies la vot iar prea multi dintre cetateni nici macar nu vor sa aibe de a face cu asa ceva.
Iar pana cand aceasta perceptie a societatii nu se va schimba scena politica va continua sa fie ocupata de cei pentru care puterea politica este un scop si nu o unealta.