Archives for posts with tag: comunitate.

Image

A incercat sa construiasca capitalismul in Romania si n-a reusit dupa cum nici parintii sai n-au reusit sa construiasca socialismul.
N-a mai rezistat asa ca a plecat pe alte meleaguri.

Dar nu s-a scarbit atat de tare incat sa nu-i mai pese si sa nu se mai uite inapoi.
Ne-a lasat mostenire o radiografie foarte exacta.
Iar acum, la ceva mai mult de patru ani distanta, radiografia asta este inca si mai actuala, daca se poate asa ceva, decat atunci cand a fost facuta.

Cum procedam?
Plecam cu totii? Si atunci cine mai stinge lumina?

Sau intelegem o data pentru totdeauna ca ‘Batrinii’, ‘Pamantul’ si ‘Credinta’ nu pot face totul. Ei s-au straduit si ne-au pus la dispozitie roadele muncii lor. Atata au putut! De acum incolo e treaba noastra. Degeaba ne vaicarim sau dam vina pe celalalt.

“Rostul” nu este ceva care poate fi mostenit la nesfarsit. El trebuie luat cu grija de la ‘Batrani’ si reconstruit de fiecare data folosind cu ‘Credinta’ toate resursele pe care ‘Pamantul’ acesta generos ni le pune la dispozitie.

Ne uitam in jur sa vedem pe ce putem pune mana ca sa ne apucam de treaba si pe cine ne putem bizui? Daca da atunci primul pas, adica cel mai greu, catre iesirea din rahat este ca si facut.
Ii chemam inapoi si pe cei care au plecat dar carora inca le mai pasa si care au invatat cate ceva pe acolo pe unde au fost? Ce bine ar fi, in cazul asta am iesi si mai repede la liman.

Ne opreste cineva?
Adica altcineva in afara de temerile noastre?

Politica a fost o arta si ar trebui sa revina la acea stare.
Din pacate materialitatea vietii cotidiene a pervertit atat conceptul de arta cat si pe cel de politica.
Arta a inceput sa fie inteleasa ca o activitate umana generatoare de frumos iar politica ca pe o actiunea de a reusi intr-un fel sau altul sa ajungi in capul bucatelor pentru a le imparti dupa bunul tau plac.
Daca ne uitam cu mai multa atentie observam totusi ca adevaratii artisti sunt cei care reusesc sa aduca in spatiul public idei sau interpretari noi, care reusesc sa depaseasca obisnuitul pentru a gasi ceva diferit de ceea ce stiam pana atunci. Cu alte cuvinte arta consta in a a gasi o metoda acceptabila pentru a sparge limite considerate pana atunci a fi inexpugnabile.
Tot asa adevarata politica este arta de a pastra impreuna pe membrii unei comunitati, a asigura unui polis cadrul social in care acesta sa poata supravietui. De fapt treaba politicianului consta in a face in asa fel incat sa-i convinga pe locuitorii unui polis sau pe cetatenii unei tari ca le este mai bine daca se ajuta unul pe celalalt decat daca se lupta unul cu celalalt.
O alta formulare ar fi ca misiunea politicianului este sa puna la dispozitia locuitorilor unui polis/cetatenilor unei tari un spatiu social in care acestora sa le fie mai bine atunci cand colaboreaza decat atunci cand incearca sa se insele intre ei.
Iar latura artistica a politicii consta tocmai in faptul ca politicianul de adevarat succes este acela care lasa spatiul respectiv sa se organizeze singur, politicianul intervenind doar pentru a extrage/neutraliza pe cei care rup urzeala firii firii si abtinandu-se de fiecare data cand este tentat de a spune cuiva ce sa faca.

Sau cel putin asa interpretez eu citatul acesta din Lao-tzu :

“As restrictions and prohibitions are multiplied in the Empire, the people grow poorer and poorer. When the people are subjected to overmuch government, the land is thrown into confusion. When the people are skilled in many cunning arts, strange are the objects of luxury that appear.

The greater the number of laws and enactments, the more thieves and robbers there will be. Therefore the Sage says: “So long as I do nothing, the people will work out their own reformation. So long as I love calm, the people will right themselves. If only I keep from meddling, the people will grow rich. If only I am free from desire, the people will come naturally back to simplicity.”

If the government is sluggish and tolerant, the people will be honest and free from guile. If the government is prying and meddling, there will be constant infraction of the law. Is the government corrupt? Then uprightness becomes rare, and goodness becomes strange. Verily, mankind have been under delusion for many a day!”

Daca reusesti sa calci suficient de multi oameni pe batatura pana la urma se va gasi cineva sa te puna la locul tau.

Zilele astea am gasit in biblioteca “Ultimele 6 minute” de Alistair Maclean, aparuta in 1976 in colectia Enigma. Tineam minte ca am citit-o, aveam cam 15 ani pe vremea aia,
Intriga e relativ simpla, o gasca de infractori internationali doboara un avion incarcat cu aur si pietre pretioase deasupra Golfului Mexic si apoi incearca sa recupereze prada. Socotelile lor sunt incurcate de fratele pilotului care isi pierduse intreaga familie atunci cand avionul s-a prabusit.

Numai ca sub aparenta simplitate se ascunde o realitate pe care putini dintre noi o realizam, cu toate ca avem nenumarate ocazii de a intelege cum stau lucrurile. De cand suntem mici bunicii nostri ne povestesc basme cu Fat –Frumos care reuseste ‘cu regularitate’ sa-l infranga pe balaur pentru ca acesta este ‘rau’, si de aceea singur, in timp ce Fat – Frumos se intovaraseste intotdeauna cu victimele balaurului. Dupa aceea crestem mari, ajungem la scoala si invatam despre reguli, legi si ce este aceea morala.
Pricepem ceva? De obicei nu, ne dam seama ca am facut ceva rau abia cand cei din jurul nostru reactioneaza la faptele noastre si ne pedepsesc atunci cand ii deranjam. Din momentul acela alegem calea minimei rezistente adica adoptam un comportament de evitare a pedepselor in loc sa incercam sa intelegem care e treaba cu adevarat si sa actionam in cunostinta de cauza.

Daca am fi mai atenti in frageda noastra copilarie ne-am da seama ca Fat-Frumos isi construieste victoria tocmai avand grija sa se alieze cu cei din jurul sau. El nu evita nimic, cu atat mai putin confruntarile, dar are intotdeauna grija sa fie de partea fireasca a baricadei. Am evitat in mod intentionat sa spun ‘partea buna a baricadei’ pentru ca ce este bun pentru unul poate fi rau pentru altul in timp ce ‘firescul’, ‘naturalul’ sunt mult mai usor de recunoscut.

Am recitit cartea cu placere. Singurul lucru pe care mi-l mai aminteam era ca se termina cu bine asa ca a fost ca si cum as fi citit-o pentru prima oara. Aproape toate cartile politiste se termina cu bine , nu?
La sfarsit – povestea are happy-end doar in sensul ca personajele negative isi primesc pedeapsa, ‘eroul’ in schimb ramane fara insasi ratiunea de a trai si se afla in fata unui nou inceput dar cărând dupa el toate cicatricile si vanataile vietei de pana atunci – am recunoscut sentimentul pe care l-am trait cu 40 de ani in urma.

Uluirea ca  exista atat de multi indivizi pe lumea asta care nu pot intelege, nici in ruptul capului, ca ‘daca reusesti sa calci suficient de multi oameni pe batatura pana la urma se va gasi cineva care sa te puna la locul tau’, precum si mirarea ca oamenii obisnuiti rabda foarte mult ca degetele sa le fie strivite inainte de a face ceva cu adevarat semnificativ pe chestia asta.

“Preluarea deşeurilor din recipientele şi/sau containerele amplasate în punctele de colectare de către alte persoane decât operatorii licenţiaţi pentru prestarea activităţii în aria de delegare respectivă constituie infracţiune de furt şi se sancţionează potrivit legii”.

Lupta dintre etatismul centralist si initiativa privata a ajuns sa se poarte si in jurul pubelei de gunoi.

La nivel declarativ: “Esenţa acestei legi nu a fost de a scoate pe cineva de pe piaţă, ci de a armoniza legislaţia şi partea de selectare a gunoaielor menajere cu normele europene. Era vorba despre o privire de ansamblu, comună, asupra a ce însemană strângerea, selectarea şi depozitarea gunoaielor, în spiritul normelor europene. Operaţiunile de selectare şi de transport se pot face împreună de un singur operator, sau separat, de mai mulţi. Administraţia poate decide cum să gestioneze acest serviciu de salubrizare”, explică senatorul Petru Filip, pentru gândul.”

La nivel practic: “în expunerea de motive a actului normativ se arată că una dintre intenţiile legii este şi îmbogăţirea bugetelor locale de pe urma valorificării deşeurilor, lucru care implică faptul că aceste deşeuri nu mai sunt valorificate de firme, ci de municipalităţi: “Colectate selectiv la sursa de producere, într-un mod eficient şi ulterior valorificate, deşeurile reciclabile pot deveni la rândul lor o resursă financiară pentru bugetele locale”.”

Cum spuneam mai devreme totul sa se stranga la centru. Ce conteaza ca exista deja 2000 de firme care se ocupa cu chestia asta…

Pot sa ii inteleg si pe cei de la salubritate. Ei planteaza borcanele alea mari de plastic pe strada si nu se aleg cu nimic pentru ca vin unii si intr-adevar fura hartia si plasticul din ele iar apoi le vand la firmele de colectare. Ba mai trebuie sa care si molozul pe care unii cetateni inventivi il arunca in containerele pentru deseuri reciclabile…

Ce nu inteleg eu e de ce nu putem face, macar o data, o treaba ca lumea, de la un cap la altul.

Pe vremuri exista un sistem care functiona foarte bine. Sticlele si borcanele se colectau la alimentara, adica exact asa cum se intampla acum in toata America, inclusiv PET-urile si dozele de bere. Hartia se aduna in centre de colectare, ‘fiarele vechi’ tot acolo…
Ce ne impiedica sa revenim la sistemul asta?

Mai departe. Pentru fiecare locuinta se platesc impozite locale. De ce nu se includ serviciile de salubritate curenta in aceste impozite? Ca mai apoi, din cand in cand, municipalitatea angajeze, prin licitatie, un prestator de servicii care sa faca curat? Sa stranga gunoiul, sa mature, sa deszapezeasca…Cetatenii sa fie obligati sa sorteze ei deseurile, inainte ca acestea sa fie ridicate: Umed, Hartie, Metal/Sticla/Plastic. Cine vrea n-are decat sa duca la centrele de reciclare ceea ce poate fi valorificat, cine nu le face cadou firmei de salubritate. Iar prestatorul sa aiba posibilitatea de a refuza colectarea gunoiului nesortat.

Firmele mari, care au nevoie de servicii speciale, sa poata sa faca contracte separate. Cu prestatorul angajat de primarie sau cu altul.
Tot prestatorul care a castigat licitatia organizata de primarie sa fie obligat sa ridice si cantitatile (mici) de moloz rezultat din lucrari de amenajari interioare, precum si mobila veche sau electrocasnicele mari; evident in urma unor programari care sa nu dureze mai mult de cateva zile.

Parca mai suna a economie de piata, nu?

“România are cea mai ridicată rată cumulată a contribuţiilor sociale plătite de angajatori şi angajaţi din regiune, de 55% din salariu, ceea ce poate favoriza munca la negru, cu efect negativ asupra veniturilor colectate, potrivit unui raport al Băncii Mondiale (BM).”

Stirea zilei din domeniul economic in Romania este ca platim cele mai mari contributii sociale din aceasta parte a Europei si ca rata mare a taxelor are un efect negativ asupra veniturilor colectate.
Aha, a descoperit si Banca Mondiala ca pe lumea asta exista apa calda. Mai are un pic si observa ca unii practica mersul pe jos…

Dar hai sa vedem partea plina a paharului. Daca ii incurajam poate inteleg si ce se intampla in jumatatea cealalta … care e adevarata problema a taxelor mari.

Cu cat acestea sunt mai mari SI consensul social cu privire la plata lor este mai slab cu atat existenta acestor taxe distorsioneaza extrem de grav intreaga viata sociala a unei tari.
Da, ati citit bine. Intreaga viata sociala este afectata, nu doar cea economica. Totul. Economia, politica, viata de zi cu zi a fiecaruia dintre cei care traiesc in acea societate.

E adevarat ca exista tari in care taxele sunt mari si unde oamenii sunt in general multumiti. Scandinavia, Germania, chiar si Franta pana nu de mult…
Chestia e ca in tarile alea cetateanul contribuie foarte mult la ‘bugetul tarii’ numai ca acolo primeste inapoi sub forma de servicii sociale aproape tot ce a platit ca taxe. Drumurile sunt ca in palma, politia functioneaza, invatamantul si sanatatea ofera servicii de calitate iar politicienii nu (prea) fura si in orice caz atunci cand sunt prinsi o incurca rau de tot. In conditiile astea cei mai multi dintre contribuabili isi platesc taxele relativ de buna voie iar cei care incearca sa insele sunt prinsi destul de repede. Aproape nimeni nu este avantajat in mod nejustificat.

In tarile in care serviciile sociale nu sunt de calitate dar unde taxele sunt mari – la noi de pilda – apare un cerc vicios. Contribuabilul de rand, care nu se simte aparat/ajutat de stat, are un dispret suveran fata de ideea de a plati ceva catre stat: ‘de ce, sa se ingrase aia?’. In conditiile astea fentarea fiscului devine un sport national si nimeni nu mai sesizeaza adevaratul pericol: cei care reusesc sa nu plateasca taxele si sa nu fie prinsi au un mare avantaj competitiv fata de ceilalti. Daca TVA-ul este de 24% si reusesti sa nu-l platesti atunci tu poti sa mergi cu o marja negativa de 14% si la sfarsitul anului sa ramai totusi cu un profit de 10% din cifra de afaceri…(bine, calculul nu este foarte exact dar ati priceput ce vreau sa spun) Nu e rau de loc, nu?
Si daca tot nu platesc TVA-ul ce rost mai are sa angajez muncitorii ‘cu carte de munca’? Ar insemna ca sunt tampit, nu? Daca n-am TVA de platit inseamna ca n-am produs nimic si atunci de ce as avea nevoie de muncitori?

In conditiile astea cum sa concureze cu mine cei care isi platesc toate taxele? Poate doar daca or fi de doua-trei ori mai eficienti decat mine… precum si un pic naivi… Iar eu o sa ma descurc daca vin niste controale… ca am de unde…iar angajatii de la stat au niste salarii de mizerie…  de unde bani la buget pentru lefuri daca nu-si plateste nimeni taxele?

Aveti impresia ca asta mai este economie de piata libera?

Ce nu inteleg eu e cat mai dureaza pana intelegem ca in conditiile astea absolut toti avem numai de pierdut. Inclusiv cei care, doar aparent, profita acum si isi umplu buzunarele de bani. Copii lor tot in scolile astea proaste invata, isi rup masinile in aceleasi gropi ca si ‘fraierii’ iar daca au nevoie de o operatie ceva trebuie sa se duca tocmai pana la Viena…

O eleva de 15 ani a disparut fara urma in drum spre liceu.

Era olimpica la fizica, intrase la Sf. Sava in Bucuresti cu 10. Si-a vandut telefonul mobil pe 800 de lei si a disparut fara urma la jumatate de ora dupa ce s-a despartit de mama ei in statia de metrou.

Toate astea s-au intamplat miercuri. Astazi, sambata, discutie aprinsa pe tema asta la un post de televiziune, nici macar nu conteaza care.

Aflam de la moderatoare ca fata avea un duhovnic, ca tatal fetei nu stia de acest lucru, ca duhovnicul respectiv ar fi primit cel putin un mail de la fata (nu este clar daca inainte sau dupa ce a disparut) si ca parintele ar fi aflat despre duhovnic si despre mail de la politie.
Tatal se gandeste sa faca plangere penala pe numele duhovnicului pentru ca i-ar fi dat fetei sfaturi nepotrivite – fata vroia sa intre la manastire iar duhovnicul i-a spus ca mai intai sa termine liceul.

Moderatoarea ii roaga pe invitati sa comenteze.

– Un preot-jurnalist spune ca nu are ce comenta pentru ca nu stie ce au vorbit fata si duhovnicul.
– Un sociolog intreaba ‘ce pregatire are un preot, care sa il indreptateasca pe acesta sa dea sfaturi unui copil minor, in afara familiei?’
– Preotul jurnalist ii raspunde ca toti absolventii de teologie au facut un ‘modul psihopedagogic’ si ca exact acesta le permite sa predea religia in scoli.
– Un deputat ecologist si destul de iconoclast citeaza din constitutie: “Părintii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educatia copiilor minori a căror răspundere le revine.” si trage concluzia ca preotul n-ar fi avut voie sa vorbeasca cu fata fara aprobarea parintilor.
– Preotul-jurnalist il intreaba ‘si atunci eu ce sa fac, cand intra un copil in biserica si ma intreaba ceva trebuie sa ii cer adeverinta de la parinti ca are voie sa stea de vorba cu mine?’
– Un avocat citeaza din biblie ‘lasati copii sa vina la mine’!

….

Dupa mai bine de un sfert de ora de discutie preotul jurnalist pune in sfarsit intrebarea: ‘Pana la urma cine ar trebui sa stie cel mai bine ce este in sufletul unui copil? Preotul? Profesorii? Parintii sai?’

Ce timpuri am ajuns sa traim!

PSD= 40% intentie de vot. In realitate USD are cam tot atat, daca PC ar fi fost in stare sa mobilizeze ceva electorat ar fi candidat singur la europarlamentare iar UNPR…
Raman 60%.
Vorbim, deocamdata, despre alegeri europarlamentare si prezidentiale.
La euro… e fiecare pentru el. Orice vot rupt de PNL de la ceilalti dinspre dreapta e un bun castigat.
La prezidentiale UDMR nu conteaza deci in turul doi Antonescu are posibilitatea sa ajunga lejer la 55%, bineinteles daca nu se intampla manarii majore. (Doamne fereste! – vorba marxistului.)
Costuri?
Iesirea de la guvernare inseamna pierdere de putere in teritoriu si indepartarea de robinetul bugetar. Liberalii sunt cei care au beneficiat cel mai putin de astea doua pana acum, sunt invatati sa se descurce pe picioarele lor. Iar mesajul lui Antonescu chiar asta a fost de la inceput: nu mai tine cu furatul, e nevoie de o schimbare majora de paradigma.
Bonus?
PNL scapa de erodarea electorala produsa de actul de guvernare. Iar zilele astea o sa inceapa sa vina facturile alea mari de la intretinere, scrisorelele de la fisc cu impozitele locale majorate, CAS la chirii, acciza la combustibil, puseul de inflatie datorat noului mod de calcul al accizelor exprimate in Euro – smecheria cu cursul de schimb care nu numai ca nu poate scadea dar mai este si indexat cu inflatia daca s-a intamplat sa nu creasca….

PS.
Iar daca Ponta se lasa cumva aruncat in lupta pentru prezidentiale si pierde… atunci sa vezi satisfactie pe fețele sforarilor din vechea garda!

“Este sigur ca se va pierde asamblarea de la Pitesti, la uzinele Dacia, pentru ca deja la Tanger sunt capacitati de preluare existente. S-a trecut la faza a doua de extindere a capacitatii uzinei Dacia din Maroc. Acolo pui masina direct in vapor, este portul la cativa kilometri de fabrica, nu ca in Romania, unde Guvernul poate gandi sa dea prioritatea la Bucuresti-Alexandria decat la Pitesti-Sibiu”, a mai spus Traian Basescu.”

Ca sa fie treaba oabla de la inceput parerea mea despre Basescu este ca: “Să pleci de la Cotroceni cu apăsarea unei afaceri de pe urma căreia ai putea fi anchetat că ţi-ai folosit funcţia, ca să devii agricultor, şi să te rogi la Dumnezeul procurorilor numiţi de tine să nu uite cui îşi datorează postul, asta e mai rău decît rezultatul referendumului după care ar fi trebuit să-ţi dai demisia. Te bagă la categoria politicienilor hulpavi care-şi închipuie că legile îi încurcă, fiindcă nu prevăd excepţii pentru ei şi te trimit, în cartea de istorie, în rîndul găinarilor care au avut o şansă, dar nu şi-au putut depăşi condiţia.” Sincer sa fiu n-as avea incredere in ‘presedintele nostru’ nici macar sa il intreb cat este ceasul.

Dar daca se intampla sa fie sub ceasul de la Universitate si sa strige in gura mare ca ora este exact atata cat arata ceasul ala n-am alta varianta decat sa il cred. Ca am tot dreptul sa ma intreb dupa aceea ‘dar ce interes are sa spuna asta tocmai acum’… asta e firesc. Dupa cum tot firesc este ca Basescu sa arate cu degetul orice greseala facuta de adversarii sai politici, mai ales atunci cand aceasta e flagranta.

Pe lumea asta increderea de care ne bucuram fiecare dintre noi este extrem de importanta. Se castiga greu si se pierde extrem de usor. Numai ca pentru doua categorii dintre noi increderea este mult mai importanta decat pentru restul. Daca un bucatar arde o oala de mancare se poate reabilita foarte repede. Face doua fripturi bune si gata. Un medic sau un avocat la fel. Chiar si inginerii sau constructorii care o dau in bara isi pot recapata macar o parte din renumele pierdut in urma unei greseli. Dar daca un politician sau un ziarist isi pierde increderea publicului sau…
Aici apare totusi si o problema de perceptie. In cazul ‘meseriasilor’ greselile sunt de natura practica. Sar in ochi, sunt usor de depistat si poate tocmai de aceea exista si posibilitatea de a fi remediate, de la inceput sau chiar si mai tarziu. In cazul ziaristilor si a politicienilor greselile devin aparente abia prin efectele lor, adica abia atunci cand greseala s-a ‘consumat’. Cei care asista la ‘comiterea’ lor sunt in general ‘orbiti ideologic’, Toate actiunile politicienilor si spusele ziaristilor par la inceput corecte votantilor si cititorilor care apartin aceluiasi curent de opinie cu cel ce savarseste greseala. ‘Bine i-a facut ca si el cand a fost pe val tot asa facea!’ Abia dupa ce efectele greselii se fac simtite incepe si publicul sa isi dea seama de ce s-a intamplat…

Sa revenim la Basescu. A spus-o. Si?

Pentru Ponta aceste afirmatii “reprezinta o “inconstienta sinistra, o tampenie” ” si a adaugat “ca a fost asigurat chiar de seful grupului Renault de continuarea investitiei”.

Ce avem aici?

Aparent doi politicieni aflati in tabere opuse care se incontreaza.
Nici nu mai contreaza motivul. Cel mai experimentat, mai ‘curvit’ in ale politicii si cel care a dovedit pana acum ca nu are nici un scrupul il provoaca pe cel mai tanar iar acesta “isi da drumul la gura”. (Unii ar putea spune chiar ca Ponta e indreptatit sa faca acest lucru avand in vedere cate a spus si Basescu despre el, nu am rabdare acum sa caut).

In realitate avem doua probleme majore.
1. Lupta politica nu se duce pe argumente de natura faptica ci pe ‘lovituri de imagine’. Basescu nu a spus ca Renault se retrage cu totul ci ‘doar’ ca pierdem “asamblarea de la Pitesti” – adica exact ce ii intereseaza pe oamenii ‘de rand’ care muncesc acolo – iar Ponta nu a promis ca acest lucru nu se va intampla ci doar ca ‘investitiile Renault vor continua in Romania’. Aha!
2. ‘Cainele de paza al democratiei’ face audienta bagand paie pe foc, fiecare trust de presa incercand sa traga spuza de partea sa, in loc sa ne ‘traduca’ ce spun unii si altii. Ca d-aia invita tot felul de analisti, nu?

Nu stiu de ce am asa o senzatie de ‘sfarsit de oranduire sociala’… tot mai multi oameni sunt extrem de scarbiti de clasa politica si de ‘spectacolul media’… oare cand isi vor da seama politicienii si ziaristii nostri ca asa nu se mai poate?
Nu spune nimeni ca actorii politici ar trebui sa se aibe ca fratii dar chiar sa se faca tampiti unii pe altii? Nu spune nimeni ca ziaristii ar trebui sa fie profesori de bune maniere dar parca ar putea sa le bata putin obrazul atunci cand sar calul…

Sau poate ca tocmai noi suntem de vina? Pana la urma chiar noi ii alegem pe politicieni – si ii alegem dintre noi, nu i-am importat de nicaieri – si tot noi ne uitam la emisiunile in care toti acesti politicieni se porcaiesc unii pe altii.

Alegerile pe care le facem fiecare dintre noi sunt extrem de importante.

Trei oameni au plecat de acasa din proprie initiativa si au facut mult mai mult decat cateva sute care se asteptau unii pe ceilalti.

“Cu trei ca ei faci breakingnews.
Cu trei sute ca ei n-am fi chiar fiii ploii.
Cu trei mii ca ei ar pâlpâi o speranţă.
Cu trei milioane ca ei am fi ce ne place să credem că suntem.”

Lelia Munteanu, Gandul

Cine ne opreste sa facem si noi ca ei?
Sa identificam problemele din jurul nostru si sa le rezolvam fara sa ne impinga cineva de la spate?
Tocmai pentru ca este vorba de chiar viata noastra, nu?

Orice incepator in ale managementului stie ca echipele sudate, ale caror membrii se cunosc si se respecta intre ei, fac fata mult mai bine provocarilor. Chiar si celor care apar pe neastaptate sau, mai degraba, in mod deosebit celor care apar pe neasteptate.
Cei trei, Gheorghe Trif, Gheorghe Giurgiu şi Argentin Toader, sunt membrii unei comunitati sudate, buni cunoscatori ai mediului in care isi desfasoara activitatea si animati de spiritul de autonomie specific celor invatati sa isi poarte singuri de grija; lor si comunitatii din care fac parte.
Faptul ca structurile care ar fi trebuit sa-i gaseasca rapid pe accidentati  nu au reusit acest lucru este un semnal ca cei care le populeaza nu constituie echipe cu adevarat functionale.
Sa fie aceasta oare o consecinta a faptului ca foarte multi dintre acestia au ajuns acolo ca urmare a unor ‘numiri politice’?

Acelasi manager incepator stie la fel de bine cat este de important ca informatia sa curga firesc intre cei implicati intr-o actiune comuna. Se pare ca nu a fost cazul.
Partea mult mai proasta este ca informatia nu circula firesc in interiorul intregii societati romanesti. ‘Clasa politica’ afla tarziu realitatile din teren iar populatia aproape niciodata tot ce se intampla. Cititi raportul asta al ActiveWatch si va lamuriti.
Poate credeti ca presa scrisa este de mai mult ajutor.
“Cei care au murit de frig în Munţii Apuseni sunt victime ale unui sistem politizat în care cei care ştiu să-şi facă bine meseria sunt daţi la o parte, pentru a le face loc celor care au rude sau prieteni în partidele aflate la putere. Nimic nu se cumpăra la voia întâmplării în instituţiile de stat din România, fiindcă toate contractele trebuie să aducă venituri şi la partid.”

Sabina Fati, Romania Libera

O radiografie cat se poate de exacta. Din pacate autoarea nu merge suficient de departe cu analiza sa. Citind restul articolului un cititor neavizat ramane cu impresia ca singurul lucru care ne mai ramane de facut este sa scapam cumva de ‘Ponta’ si gata, intram in Schengen, laptele si mierea incep sa curga pe strazi iar cainii cu covrigi in coada incep sa roiasca din nou printre noi.
Trebuie sa intelegem odata ca situatia cu care ne confruntam acum, cea descrisa atat de bine de Sabina Fati, se datoreaza faptului ca intreaga clasa politica s-a indepartat de restul societatii. Nu este ‘opera’ unui singur partid/coalitie si nu poate fi rezolvata doar prin simpla indepartare a cuiva/catorva de la putere si inlocuirea lui/lor cu altii ‘mai cinstiti’.
Atata timp cat “Preşedintele exercită funcţia de mediere…… între stat şi societate.”, adica cu alte cuvinte atita timp cat statul va fi vazut/inteles/conceput ca fiind separat de restul societatii si nu ca parte integranta din ea nu se va putea vorbi despre o colaborare fireasca intre toti membrii societatii.
Cei care fac parte din clasa politica sau din administratie se vor crede deasupra tuturor celorlalti iar oamenii ‘de rand’ ii vor percepe pe primii ca pe un fel de asupritori. Iar chestia asta are niste implicatii cat se poate de practice si de directe.
Taxele nu sunt intelese ca niste cotizatii la un fond comun ci ca niste biruri colectate de un stapan venetic. In conditiile astea platitorii incearca sa ii fenteze cat mai tare pe colectori iar cei care gestioneaza banii se comporta in modul descris de Sabina Fati.

Si uite asa revenim la importanta alegerilor individuale. Simpatiile politice sunt una, inregimentarea politica pana acolo unde discernamantul individual e pus in paranteze este cu totul si cu totul altceva. Mecanismele democratice nu vor fi cu adevarat deblocate pana cand nu ne vom asuma cu totii libertatea individuala. In primul rand pe cea de gandire.

Doar astfel vom putea intelege pe deplin discursul tinut de Traian Basescu la intalnirea cu delegatia AMCHAM in 2011:
“Şeful statului a continuat exemplele cu firmele de contrucţii care cer ministerelor facturi cu 50% mai mari decât în mod normal, cu complicitatea consultanţilor. „Sectorul privat să iasă din ipocrizie. Statul are un partener, nu poate fi corupt singur. Cel mai comod pentru sectorul privat este să critice statul, dar este esenţială asumarea de către ambele părţi”, a completat Băsescu.

Ar fi cazul sa ne lamurim o data ca daca o mai tinem mult asa ne vom taia de tot creanga de sub picioare si asta nu e bine de loc.
Vrancea atat asteapta.

Pe vremuri erau foarte multe bancuri cu Bula.

Unul dintre ele suna cam asa:

‘Diriginta lui Bula afla ca saptamana viitoare va avea inspectie de la regionala de partid asa ca ii pregateste pe copii.- ….. Si probabil ca la un moment dat o sa va intrebe si ce meserii au tatii vostri. Hai sa vedem ce veti raspunde voi. Spune tu Ionescule.
– Tata e strungar la 23 August.
– Acum Popescu.
– Tatal meu este frezor la Timpuri Noi.
– Hai Bula, spune si tu ca vad ca esti tare nerabdator!
– Tata este clopotar la Patriarhie.
– Bula, nu cred ca ‘tovarasii’ se vor bucura sa auda asta…
– Atunci am sa spun ca e disk-jockey la Mystic-Club!’

Avand in vedere ca eu am asa o teorie cum ca starea psihica a unei comunitati poate fi ‘masurata’, cel putin calitativ, prin studierea bancurilor ‘colportate’ in interiorul ei am fost foarte atent cand am aflat de o varianta moderna a acestui banc:

‘….Popescu
– Tata e pompier si salveaza vieti.
– Ionescu
– Tata e medic si salveaza vieti.
– Bula
– Tata este dansator intr-un club gay, danseaza la bara, clientii ii baga bani la chiloti, si daca platesc bine tata si-o pune cu ei in boschetii de la intrare.
Miscata de situatia lui Bula diriginta il opreste dupa ore:
– Imi extrem de rau, daca as fi stiut nu te intrebam in fata intregii clase.
– Dumneavoastra sa ma iertati-ma doamna diriginta, zice Bula cu ochii in lacrimi, v-am mintit, tata se ocupa cu politica da’ mi-a fost rusine sa spun.’