Dupa cum ne-a obisnuit, atunci cand se ingroasa treaba si Basescu simte nevoia sa se adreseze direct poporului avem parte de o vizita prezidentiala la mall unde, ca din intamplare, se gaseste si cate un reporter – sau mai multi.

De data asta presedintele ne-a atras atentia ca “Uite, pâinea nu s-a ieftinit, uite, îţi arăt pe etichetă, citeşte şi tu: 2,50 aceeaşi pâine, acelaşi preţ. Şi înainte şi acum” Vorbea despre ieftinirea ce ar fi trebuit sa se intample dupa micsorarea TVA-ului. Apropo, nu stiu de unde isi cumpara el painea dar cea pe care o cumpar eu chiar s-a ieftinit. Sa treceam peste asta…

Bine, si care e treaba, ‘de ce ar trebui sa citesc eu toate aiurelile astea?’

Trebuie sa marturisesc ca aceasta escapada prezidentiala mi-ar fi scapat cu totul daca Stanciugelu Stefan n-ar fi postat pe FB: “Tehnica de manipulare “Al nostru, dintre noi, pentru noi”: UN PREȘEDINTE LA PORTBAGAJUL MAȘINII IEFTINE, ÎN PARCARE DE SUPERMARKET
A văzut-o cineva pe Angela Merkel dând interviuri la portbagajul mașinii? Sau un alt Președinte pământean dând interviuri în parcări de supermarket?
Băsescu repetă aceleași tehnici de manipulare fără să îi spună cineva ca, în contexte diferite, ele dau rezultate diferite, uneori, chiar opuse…?”

Ideea fiind ca mai demult Basescu avea o alta imagine in ochii poporului, ca aceasta ar fi fost profund afectata de proaspata achizitie funciara a presedintelui si ca oamenii nu il mai percep la fel acum, de cand a devenit ‘mosier’. Pe cale de consecinta tehnica de manipulare ‘al nostru, dintre noi, pentru noi’ nu s-ar mai potrivi si ca rezultatele manevrei s-ar putea sa fie chiar contrare.

La inceput am fost oarecum de acord, cu nuanta ca am dat intelesuri diferite gesturilor lui Basescu in functie de ipostaza in care se afla. Pe vremuri, cand era in ofensiva, miscarea avea ca tel cresterea popularitatii sale pe cand acum ar fi fost destinata sa ii fidelizeze pe adeptii pe care ii mai are, manevra tipica situatiei in care mai toti credem ca se afla Basescu – lupta de ariergarda.

Dar daca nu e chiar asa?
Din cate tin eu minte Basescu a mai comis o nefacuta: si-a dat singur casa din Mihaileanu. Nici atunci nu a fost o fapta ilegala ci doar imorala – cum se pare ca este si asta cu creditul de un milion, cel putin actiunile familiei Basescu. Imorala rau si cu toate astea scandalul de atunci nu l-a incurcat prea tare in cursa electorala, pe care a castigat-o detasat in fata lui Nastase – cel care avea deja 4 case.

Sa fi inteles Basescu mai bine decat noi toti profilul psihologic al alegatorului roman? Sa isi fi dat el seama ca romanul inca ii admira pe oamenii in stare ‘sa se descurce’?
Nu cumva suntem cativa ‘fraieri’ care comitem de zor “eroarea fundamentala de atribuire”? Cei ce vor sa afle in amanunt despre cei vorba au la dispozitie linkul asa ca voi fi foarte scurt. Eroarea asta consta in tendinta celui care o comite de a arunca – atunci cand nu exista probe clare – vina pentru situatia in care se afla el insusi pe spinarea celor din jurul sau si in tendinta de a atribui celui care se afla intr-o situatie neplacuta responsabilitatea pentru acea situatie.
In cazul nostru noi ii atribuim lui Basescu atat vina pentru situatia in care ne aflam noi cat si pentru situatia in care credem noi ca se afla el.

Dar cum a iesit Basescu presedinte in 2008? Nu cumva l-am ales noi? Se pare ca nu ne-a deranjat prea tare afacerea Mihaileanu… Pai si atunci Basescu ce sa inteleaga?

Si inca ceva. Noi, ‘idealistii’ care insistam ca moralitatea are un rol fundamental in buna functionare a oricarei societati, se pare ca nu am inteles in 1991ca Iliescu si Roman s-or fi certat pe motive ideologice sau personale dar ca partidul, FSN-ul de atunci, s-a spart pe motive de ciolan. Pur si simplu erau prea multi si nu le ajungea tuturor asa  ca unii s-au incolonat in spatele lui Iliescu iar ceilalti l-au ‘sprijinit’, cel putin pe moment, pe Roman. Iar ulterior, cand Roman s-a aratat a fi prea moale, pe Basescu.
Bineinteles ca nu am de unde sa stiu daca alegatorii au gandit in felul asta, cert este ca atat cei care au votat PDSR-ul lui Iliescu cat si cei care au preferat FSN-ul lui Roman nu au avut nici o problema in a vota cu urmasii unui partid-stat sau mai degraba cu urmasii unui stat-partid. Poate ca cei mai tineri nu stiu iar contemporanii mei au uitat deja dar realitatea este ca Frontul Unitatii Nationale a aparut in decembrie 1989 ca organizatie revolutionara care a preluat functiile statului si abia apoi, chiar in perioada in care exercita autoritatea de stat in Romania, s-a transformat in partid politic. Intrebat cu privire la moralitatea, din nou acest cuvant obsedant, acestor fapte Iliescu a raspuns nonsalant: “Pai daca nu noi, cei care am facut revolutia, atunci cine?” Ce nu intelesese Iliescu atunci – si probabil ca inca nu a facut-o – este ca aproape nimeni nu avea ceva cu persoana lui ci cu modul sfidator in care a ales sa faca politica. El si urmasii sai din ambele jumatati ale FSN-ului istoric.

Revenind la ‘greseala fundamentala de atribuire’ nu cumva Basescu se bazeaza inca pe admiratia pe care prea multi dintre noi o mai au pentru cei in stare ‘sa se descurce’? Iar cand prinde si cate o ocazie perfecta evident ca nu ii va da drumul: cum era sa refuze oportunitatea de a apara populatia de noua acciza pe combustibil?!?
Ca pe el il intereseaza sa reduca cat mai mult fondurile aflate la dispozitia administratiei USL-iste, asta e alta mancare de peste… oamenii se simt aparati de ‘presedintele lor’, cel care dupa ce comite cate o ‘aroganta’ nu ii uita si pe ei, amaratii…