Archives for category: Lumea descrisa prin bancuri

Mi-a trimis cineva bancul asta pe mail.

“un tip de la o multinationala munceste zilnic 14 ore. de ziua lui hotaraste sa-si ia o zi de concediu si sa inchirieze o escorta. da telefon la o firma:
-vreau ce aveti mai bun!
-ok dar va costa 1000e seara si daca doriti si sex inca 1000e fetei.
-nu-i pb ok! maine la ora 18.30 la restaurant la hilton!
ajunge tipul ajunge si fata o tipa super, vorbesc ei cate in luna si stele, tipul entuziasmat
-acum hai sa mergem si la tine
ii da fetei 1000e si ajung la ea acasa…aici vede o multime de carti in engleza, germana…
-tu citesti aceste carti sau sunt pt decor sa dea bine?
-evident ca le citesc eu! am absolvit filologia, vb curent engleza, germana, italiana, spaniola, franceza…
cat timp se pregateste fata, tipul vede un raft cu kant, schopenhauer…
-cu filozofii astia ce faci?
-pai am un master si in filozofie…
– bine draga dar curva cum ai ajuns?

-printr-un mare NOROC!
Evident ca m-au apucat toti dracii:
“Da idiotul ala pentru ce lucra 14 ore pe zi?

Ca sa aiba bani pentru curve cu doctorat in filozofie si sa-i imbogateasca pe cei cu firma care inchiriaza ‘escorte’?

N-ar fi fost mai firesc sa munceasca 10 ore pe zi si sa aibe timp de prieteni, de familie, de o viata normala?”

 

Image

Am primit fotografia asta pe mail, ca parte a unui PPS despre bulevardele din Bucuresti.
Mi-a adus aminte de bancul ala despre sapatorii de la metrou:

La sfarsitul unei conventii a constructorilor de tunele pentru metrou se aduna baietii la o bere.
Dupa bere o dau pe whiskey si apoi incep sa se laude.

Englezul: cand am sapat tunelul ala nou catre …am gasit un cablu telefonic din 1892. Va dati seama de cand aveam noi telefonie la Londra?
Francezul: cand am facut extinderea de la statia din … am gasit un cablu de telegraf din 1870!
Neamtul: Noi tocmai am gasit o bucata de cablu optic care avea deja 4o ani.

Romanul, care asteptase linistit sa-i vina randul dar care nu prea avea saracul ce sa spuna, are la un moment dat o sclipire de geniu:
Bai, noi am sapat nu stiu cate tunele prin Bucuresti, atat pentru metrou cat si ca sa aiba Ceausescu pe unde sa fuga, da’ n-am gasit nici un fel de cablu. Nici de telefon, nici de telegraf si nici macar vre-unul de date. Noi am avut wireless din-totdeauna.

Tot asa cum am avut ambulante auto in razboiul de independenta.

Freud sustine pe undeva ca abia atunci cand te ia gura pe dinainte spui cu adevarat ce ganduri iti trec prin cap si apoi propune o metoda de analiza a cuvintelor scapate fara voie din ‘gurile pacatosilor’.

Ia sa vedem ce iese daca aplicam principiul asta asupra sloganurilor electorale.

– “Trimitem la Bruxelles oameni Mandri ca sunt Romani, care vor apara Romania.”

Cam toti Romanii sunt mandri de apartenenta lor etnica asa ca partea asta este oarecum neutra, nici nu spune mare lucru si nici nu individualizeaza prea tare pe cei care folosesc sloganul. Exista totusi un mic semn de intrebare, mandria asta e doar asa, in general, sau se refera, direct sau indirect, la starea actuala a Romaniei si, mai ales, la directia in care se indreapta aceasta? Ma refer aici, bineinteles, la clasica intrebare din toate chestionarele de sondare a opiniei publice.
‘Oameni care vor apara Romania, la Bruxelles’.
‘Vor apara Romania…’ in principiu iarasi e OK …dar care Romania? Status quo-ul actual? Poporul in intregimea lui? Traditiile, granitele…? ‘Directia in care se indreapta tara’?
‘Vor apara Romania la Bruxelles’?!? De cine? Parca cei de la Bruxelles ne erau prieteni si urma sa ne aparam impreuna cu ei, nu? Vor apara Romania de imixtiunile birocratilor de la Bruxelles? De care dintre ele? De cele care ne deranjeaza pe toti, cum ar fi aiureala aia cu micii sau tot felul de alte sicane birocratice sau de insistentele lor sa ne facem o data ordine in batatura? (NB, nu ca ‘la ei’ ar fi totul in regula dar noi avem vorba aia foarte inteleapta cu ‘fa ce spune popa, nu ce face popa’ asa ca…)

Eurocampionii. Puterea de a schimba. 

Mobilizator si continand promisiunea implicita a unei schimbari, ceea ce ar trebui sa-i atraga pe cei nemultumiti de situatia actuala. Pe de alta parte, promisiunea este destul de vaga, de generala. In spirit liberal, intr-adevar, promisiunea se margineste sa ne ofere un spatiu de libertate pe care urmeaza sa il modelam noi insine, liberalii propunandu-si doar sa ne ofere conditiile, energia necesara schimbarii. Pe de alta parte e atat de imprecisa incat multa lume se intreaba nedumerita: ‘schimbare, schimbare, dar incotro vreti sa ne duceti?!?’
Pai exact aici e clou-ul. Nu vor sa ne duca nicaieri ci vor doar sa ne creeze conditiile necesare ca sa putem reinvata sa ne purtam singuri de grija.
Sau cel putin asa ar trebui sa faca un partid cu adevarat liberal si cam asa s-ar traduce, cu bunavointa, sloganul lor electoral.
Pana la urma dupa fiecare runda de alegeri, in afara de un numar de alesi, ramanem si cu cate o masuratoare extrem de precisa asupra ethosului popular de la un moment dat. In cazul asta sloganul pare a fi fost selectionat mai degraba ca o intrebare de pe un chestionar de sondaj decat ca un indemn mobilizator adresat nehotaratilor. Totusi, poate e mai bine asa. Nu promite nimic ce n-ar putea fi facut, bineinteles cu conditia ca populatia sa dea aceasta putere de a schimba unora care sa nu abuzeze de ea. Si dupa aceea tot populatia sa pazeasca acea putere cu foarte multa gelozie.

Europa in fiecare casa.

Principala calitate a acestui slogan este ca se pozitioneaza la antipodul celui care promite sa apere Romania la Bruxelles. Si totusi… chiar in fiecare casa? Tocmai acum cand restul Europei a inceput sa-i faca scandal Unchiului Sam ca inregistreaza prea multe convorbiri telefonice? Abia ce-am scapat de ‘Stalin si poporul rus libertate ne-au adus’ si acum ne punem singuri ‘fir scurt’ cu Bruxelles-ul, in fiecare casa? Parca depasisem faza “1984”! Sau poate ca nu?!?

Noi ridicam Romania.

Pana unde? Si mai ales de ce? Ca sa vedem si noi cum e sa sarim cu parasuta? De nevoie, ca de placere…

Schimba-i cu forta

Nu, multumesc. Am mai incercat o data in ’89 si tot cine a trebuit a iesit la suprafata. De data asta as prefera sa o luam mai pe-indelete si mai ales institutional. Ca da-ia ne socotim a fi stat de drept.

Furatul ucide.

Asta e o constatare cumva? Daca e asa atunci e perfect. Iata pe unii care si-au dat seama ca orice organism social care permite membrilor sai sa fure se indreapta negresit spre pieire. Dar parca sloganurile astea se refera la viitor, sunt un fel de promisiuni, nu?
Pana la urma ce isi propun sa faca? Sa-i omoare pe hoti? Pe toti sau doar pe unii dintre ei? Cum o sa-i aleaga? Sa fure ei tot ca sa se termine o data cu balciul asta?

 

 

 

Unii sustin ca ‘barbatii sunt de pe Marte iar femeile de pe Venus’.
Eu continui sa ma intreb daca tot s-au hotarat sa traiasca impreuna pe Pamant de ce nu se adapteaza oare noilor conditii?”

Ca de obicei in aceste  cazuri multumesc celor care mi-au trimis bancurile pe mail.

“Un om s-a intrebat daca e pacat sa faca sex in ziua Domnului, deoarece nu era sigur daca sexul este o munca sau o joaca.
Asa ca s-a dus mai intai si a intrebat un calugar asupra problemei in cauza. Calugarul i-a raspuns:
– “Fiul meu, dupa indelungate cercetari asupra Cartii Sfinte sunt in masura sa-ti zic ca sexul este o munca, asadar este pacat sa-l faci in ziua Domnului”.
Neincrezator, si gandind “ce stie un calugar despre sex?”, omul s-a dus apoi la un preot cu experienta si casatorit. A primit acelasi raspuns: sexul este o munca.
Pentru a se lamuri definitiv s-a gandit sa se duca si la rabin. Rabinul i-a raspuns:
– “Dragul meu, cu siguranta sexul este un joc si poti sa-l faci linistit asadar in ziua de Sabat.”
Curios, omul nostru l-a intrebat:
– “Cum poti fi asa de sigur?”
Zambind, rabinul i-a raspuns:
– “Daca sexul ar fi fost o munca, nevasta-mea ar fi pus-o pe menajera sa-l faca.”

 

Intr-o zi sotul vine mai devreme acasa si uimit o gaseste pe nevasta-sa cu amantul ei.Surprins,acesta ii spune amantului: 
− Sunt un om relativ calm, hai in camera cealalta sa discutam.
Amantul bucuros ca nu are probleme se duce in camera de alaturi si sta de vorba cu sotul femeii ca de la barbat la barbat
− Fii atent ce facem,zise sotul. Voi trage doua focuri de arma in aer si ne vom preface morti la cine va veni nevasta-mea acela o va pastra.
– OK.
Sotul trage cele doua focuri de arma si din camera de vizavi se aude:
− Costele, poti sa iesi de sub pat ca dobitocii aia s-au impuscat intre ei.

 

Orice mamă trage nădejde ca fiica ei să aibă noroc de un soț mai bun decît a avut ea.
Pe de altă parte, e absolut convinsă că fiul ei nu va avea noroc de o femeie cum a avut taică-su.

 

 

 

Image

 

Si mai vorbim despre “globalizare”…”
“And we are still speaking about “globalization”…”

“- What’s your opinion about the food shortages in the rest of the world?
– What does ‘food’ mean?
– What’s that a ‘shortage’?
– What’s that ‘the rest of the world’?
– What’s that an ‘oppinion’?”

“- Ce parere aveti despre lipsa de alimente din restul lumii?
– Ce sunt alea ‘alimente’?
– Ce inseamna ‘restul lumii’?
– Ce este aceea ‘lipsa’?
– Ce este aceea ‘opinie’?”

Pai da, vorbim!
Si pe drept cuvant.
Din pacate ‘globalizare’-a asta inseamna deocamdata ca toti alergam ca disperatii dupa bani. In loc sa actionam firesc, sa reactionam la imprejurarile in care ne aflam, incercam, in disperare, sa folosim aceste imprejurari pentru a ne umfla conturile din banci.
Si dupa aceea ne miram de ce a iesit…

Yes we do!
And rightfully so!
Because, until now at least, ‘globalization’ only meant a planet wide treasure hunt. Instead of acting naturally – reacting to the circumstances in which any of us happens to find himself – we desperately/obsessively try to use those circumstances with the sole goal of inflating our bank accounts…
And then we are flabbergasted by the outcome…

Bine, inteleg ca pentru asta ar trebui sa intelegem odata (?) ca bogatia este doar o unealta, ca telul suprem ar trebui sa fie doar ‘supravietuirea’/capacitatea de a evolua si ca astea doua nu sunt chiar identice  … dar oare de cate argumente in acest sens mai avem nevoie?
OK, I understand we’d need to understand, once and for all (?) that wealth is nothing but a tool, that the sole reasonable goal is survival/ability to adapt and that these two are not exactly similar… but how many more proof do we still need?

Image

 

Sus : William, Ducele de Cambridge (viitorul rege al Angliei) și fratele său, Henry al Țării Galilor
Jos : …
Ambele inundații sunt din 2014

Fratii Windsor n-au functii executive asa ca pot face ce vor, inclusiv ceva folositor.
Ceilalti doi fac parte dintr-un intreg aparat politic astfel incat sunt la intersectia/discretia multor si conflictuale seturi de interese.
Ce ma intriga pe mine este insistenta cu care adversarii lor dau vina exclusiv pe ei, fara sa vorbeasca nici un moment despre faptul ca ei n-ar fi avut pe ce sa se aseze daca nu aducea cineva barcile alea si nici nu s-ar fi vazut la televizor (ca d-aia s-au dus acolo, sa-i vada lumea ca ‘le pasa’) daca televiziunile (atat cele prietene cat si cele dusmane) nu s-ar fi inghesuit si ele in acelasi model de barca…


Poate pentru ca singurul lucru care ii intereseaza pe adversarii lor este sa le ia locul iar pe televiziuni doar sa faca rating? In conditiile astea e normal ca nimeni sa nu vrea sa deschida cu adevarat ochii electoratului ci doar sa-l traga dintr-o parte in alta…

Si atunci cum sa nu te intrebi cum de l-a luat gura pe dinainte pe Basescu: ‘Nici un ministru sau mare mahar din administratia de stat n-ar putea sa-si faca mendrele daca n-ar fi ajutati de o parte din subalternii lor si daca restul nu ar inchide ochii!’?

PS. L-am auzit cu urechile mele la un ‘telejurnal’, cu vreo doi ani in urma.

Gândiți-vă la un număr din două cifre între 40 și 80. Înmulțiți-l cu 3. Scădeți 11. Adunați 17, împărțiți-l la 2 și închideți ochii. E întuneric, nu-i așa ?

Inscripţie pe spatele tricoului unui motociclist: “Dacă vezi acest mesaj, înseamnă că gagica mea a căzut de pe motocicletă!”

Eşti analfabet? Scrie-ne azi şi te ajutăm pe gratis.

Doctor, 40 de ani, doresc să cunosc o femeie cu o reală frumuseţe interioară. Trimiteţi radiografia la Dr. Popa

Pilotul: – De unde vine liniştea asta?
Copilotul: – De la motoare.

Testament: “Fiind în deplinătatea facultăţilor mintale, înainte de moarte am cheltuit toată averea.”

Nu înţeleg cum un bărbat sănătos, cu doi rinichi, nu-i poate cumpăra soţiei o blană!

Limba romana este singura limba in care cuvintele “Paște” si “mama” se intalnesc in aceeasi propozitie.

– Aveti paduchi?
– Da!
– Si cu ce-i tratati ?
– Pai, nu sunt bolnavi !

Ce faci, din punct de vedere legal, daca mergi noaptea pe un drum impadurit pe o parte si pe alta, si vezi un spanzurat in copac?
Te dai jos si-ti reglezi farurile, ca-ti bat prea sus.

Fiul meu de patru ani m-a întrebat zilele trecute:
– Tati, tu ce ţi-ai dorit mai mult, un băiat sau o fetiţă?
– Fiule, sincer să fiu, eu mi-am dorit cel mai mult să mă distrez.

– Tati, ce este o ciocănitoare?
– O privighetoare după ce s-a măritat…

– Care este avantajul unei relaţii la distanţă?
– Toţi patru sunt fericiţi!

– Cum arată diavolu’?
– Câteodată atât de bine, încât îl ceri de nevastă.

Ce are 2 ochi şi 150 de dinţi?
– Un crocodil.
– Dar ce are 2 dinţi şi 150 de ochi?
– Un autobuz cu pensionari

– Se spune ca nu toate blondele sunt proaste, pe naiba! Sotia mea e bruneta.
Ieri si-a vopsit parul in blond iar seara mi-a facut scandal, ca de unde este par de bruneta la noi in pat?

– Colegu’, ce cadou ai cumpărat pentru şeful tău?
– O cravată.
– Nu-i un cadou prea ieftin?
– Ba da, dar îi lipesc pe spate preţul de la un laptop.

Multumesc internetului pentru ca exista e-mail si celor care imi trimit bancuri bune pentru ca le filtreaza pe cele proaste.

Image

“Rusia a avertizat, vineri, România, pe tema unor declaraţii “antiruse” ale preşedintelui Traian Băsescu în legătură cu criza din Ucraina, Moscova subliniind că o deteriorare a relaţiilor nu este în folosul niciuneia dintre cele două părţi.”

 

Mai demult am citit o pilda din viata lui Socrate. Ca sa nu ma chinui sa o reproduc din memorie am imprumutat versiunea de aici. Multumesc Gabriel Pascal.

 

” “Socrate, trebuie sa-ti vorbesc despre unul dintre studentii tai.”

“Stai o clipa,” ii replica Socrate. “Inainte sa-mi spui, as vrea sa-mi raspunzi la 3 intrebari. Inainte sa-mi vorbesti despre studentul meu, sa stam putin si sa testam ce ai de gand sa-mi spui. Primul test este cel al Adevarului. Esti absolut sigur ca ceea ce vrei sa-mi spui este adevarat?

“Nu” spuse omul. “De fapt doar am auzit despre el.”

“E-n regula” zise Socrate. “Asadar, in realitate, tu nu stii daca este adevarat sau nu. Acum sa incercam testul al doilea, testul Binelui. Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu este ceva de bine?

“Nu, dimpotriva…”

“Deci,” a continuat Socrate, “vrei sa-mi ceva rau despre el, cu toate ca nu esti sigur ca este adevarat?”

Omul a dat din umeri, putin stanjenit. Socrate a continuat.

“Totusi mai poti trece testul, pentru ca exista a treia proba – testul Utilitatii. Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu imi este de folos?

“Nu, nu chiar…”

“Ei bine,” a conchis Socrate, “daca ceea ce vrei sa-mi spui nu este nici Adevarat, nici de Bine, nici macar de Folos, atunci de ce sa-mi mai spui?”

Omul era invins si s-a rusinat. Si astfel Socrate nu a aflat niciodata ca nevasta-sa il insela cu studentul respectiv.

Nu pot opri vorbele celor care vorbesc despre mine (mai ales cand nu sunt de fata), dar daca nu pot sa-i protejez pe ceilalti de aceste vorbe, imi pot dezvolta un sistem de autoprotectie, de selectare a ce las sa ma influenteze:

1. Este Adevarat?
2. Este Util?
3. Este Bine? “

Eu am sa merg un pic mai departe decat a facut-o Socrate.
Suntem intr-o alianta? Are aceasta alianta un punct de vedere bine conturat si exprimat elocvent? Am participat la intalnirile acestei aliante atunci cand a fost adoptat si exprimat acest punct de vedere?  Este vre-un element de noutate in aceasta luare de pozitie?

Si atunci? Ce rost sa iesim din front? Ca sa devenim ‘tinta’?

“Cum se ceartă femeile cu bărbații.”

Cica ‘barbatii sunt de pe Marte iar femeile de pe Venus’ dar daca tot s-au hotarat sa traiasca impreuna pe Pamant de ce nu se adapteaza oare noilor conditii?

Image

Revederea acestui filmulet mi-a readus in minte o mare nedumerire:

Nu cumva Marx este un urmas intarziat al lui Platon?
Varianta originala a povestii se termina altfel.
Platon sustine ca cel care a cunoscut deja adevarul are obligatia de a le deschide ochii fostilor sai colegi, chiar folosind forta daca acestia nu se lasa de buna voie condusi spre lumina.
Tocmai din cauza acestei ‘obligatii’ resimtite de amandoi stau si ma gandesc daca nu cumva de la Platon a imprumutat Marx convingerea ca ‘avant-garda clasei muncitoare’ (patidul comunist) are ‘menirea’ de a-i conduce pe proletari in paradisul terestru, chiar si impotriva dorintei lor…
In ceea ce priveste ‘realitatea’… ambele lumi sunt la fel de reale…in primul rand pentru ca existenta lor nu poate fi pusa la indoiala dar mai ales pentru ca nimic nu este cu adevarat real pana cand nu este luat la cunostinta de un subiect cunoscator.
Simpla existenta unui obiect sau a unui fapt nu ii confera acestuia statutul de real, ele devin reale abia dupa ce existenta lor a fost certificata prin observare de catre o entitate constienta. (de fapt constienta de constiinta sa, e nevoie de o entitate care se poate dedubla, care isi poate spune siesi ‘i-a uita-te ce chestie se intampla aici!’)…