Archives for category: aici sunt banii dumneavoastra

Aveti aici o excelenta argumentare din punct de vedere teologic, chiar daca un pic pro-domo, a zicalei de mai sus.

Eu ma voi margini sa spun ca ‘popii’, in sensul de persoane initiate intr-un anumit domeniu, dispun de un set mult mai mare de cunostinte relativ la acel domeniu decat noi ceilalti dar asta nu-i scuteste de slabiciunea tipica fiintei umane: tendinta de a ceda ispitei.

De unde capacitatea ‘popii’ de a da sfaturi excelente dar si posibilitatea ca acesta sa nu se tina intotdeauna de propriile sale invataturi.

Acum se impune o precizare de ordin metodologic.
Dupa cum se vede cu ochiul liber am pornit de la ipoteza bunelor intentii. Bineinteles ca ‘popa’, avand atat avantajul belsugului de informatii cat si pe cel al ascendentului moral, ar putea sa dea niste sfaturi intentionat gresite dar asta ar insemna ca respectivul sa fie rau intentionat. Exact din momentul acesta incepe vina enoriasului – cine l-a pus sa asculte cuvintele unui profet mincinos? – asa ca voi ramane in conditiile ipotezei initiale: ‘popa’ este un om ca toti ceilalti, supus greselii, doar ca mai informat si de aceea un pic mai puternic decat ceilalti.

In conditiile astea e de presupus ca la un moment dat ‘popa’ isi va da seama de greselile pe care le-a facut si va incerca sa le dreaga. Nici macar nu conteaza daca face acest lucru de frica pentru ce i se va intampla dupa moarte sau daca si-a dat seama ca efectele actiunilor lui pot face atata rau incat chiar el insusi, copiii si apropiatii sai sunt supusi pericolului. Important este ca omul din el incearca sa dreaga din ce a facut.

Si exact din acest moment incepe sa devina o prostie sa nu asculti cu mare atentie ce are de spus:

“Basescu: Statul nu poate fi necompetitiv sau corupt fara un partener – mediul privat. Responsabilitatea trebuie asumata de ambele parti” si “Eu nu spun că sunt un sfânt. Este controversat modul cum am primit apartamentul din Mihăileanu. Legal, dar controversat din punct de vedere moral. Acum, este controversa cu creditul fiicei mele. În mod cert, este legal. Deci, nu vorbesc de pe poziţia unui sfânt, dar lucrurile au limite”.

Putem sa discutam la nesfarsit despre variatele interpretari care pot fi brodate pe marginea acestor spuse.

Cert este ca are dreptate. Coruptia implica atat corupti cat si corupatori iar odata scapata din frau va distruge intreaga societate.
Noi toti, atat cei cu ‘mainile curate’ cat si cei implicati in acte de coruptie, trebuie sa intelegem odata ca daca o mai tinem mult asa ne va cadea sandramaua in cap!

Image

“Vezi fa ca ala micu iar s-a cacat pe el. Ce facem, il schimbam odata sau facem altul?”

Cam asa si cu clasa politica, ne tot plingem de ea, ‘din toate pozitiile’ spectrului politic, dar nu facem nimic concret pentru primenirea ei.

Ca in bancul de  mai sus, aparent avem doua variante, schimbam ‘scutecele’ celor deja acolo – constienti fiind de faptul ca nici un ‘bebelus’ nu invata din prima sa se tina curat dar ca o data si o data tot va trebui ‘pus pe olita’ – sau ii schimbam cu o garnitura complet noua?

In realitate, tot ca in bancul de mai sus, nu prea avem de ales: ‘Si cu asta (astia de acum) ce facem?’
In cazul copilului e evident, in cazul politicienilor poate mai putin: ‘ce ma intereseaza pe mine ce se intampla cu ei, au facut deja destule belele si oricum s-au infruptat pe saturate!’

De fapt lucrurile nu stau chiar atat de simplu. Asa cum nici un copil nu se invata ‘curat’ din prima si de unul singur tot asa nici politicienii nu au actionat de unii singuri. In termenii lui Basescu “Let’s drop the hypocrisy. A state on its own cannot be either uncompetitive or corrupt, because the state always has a partner, which is the private sector.”

Toata chestia e ca trebuie sa intelegem o data ce a vrut Gresham sa spuna cu “banii ‘rai’ ii gonesc de pe piata pe cei ‘buni’ “ Povestea a inceput atunci cand au inceput sa fie folosite monezile de metal aur sau argint. Valoarea unei monezi consta in cantitatea de metal pretios continuta. Cum aurul este cu atat mai usor de prelucrat cu cat este mai curat, primele monezi au fost batute din aur aproape pur. Aurul pur este insa foarte putin rezistent asa ca cei care faceau monezi (si bijuterii) au inceput sa experimenteze diverse aliaje. In acelasi timp cei care aveau de a face cu multe monezi – marii comercianti si ‘zarafii’, cei care schimbau banii dintr-o moneda intr-alta – incepusera sa pileasca cate un pic de aur din fiecare moneda care le trecea prin mana.
In situatia asta cei care utilizau monezile aveau in fata doua incertitudini: cat aur intra in realitate in compozitia aliajului din care a fost batura o anumita moneda si cat din cantitatea initiala de aliaj se mai afla in moneda atunci cand ea era oferita la schimb – pentru marfa sau pentru alte monede.
Prima problema a fost rezolvata de Arhimede – asta descoperise el de fapt atunci cand a luat-o la fuga dezbracat pe strada strigand Eureka, o metoda sa masoare simplu densitatea unui aliaj, si deci procentajul de aur din acel aliaj – iar a doua prin introducerea monedelor zimtate – din cauza zimtilor orice tentativa de a pili o moneda iese foarte repede in evidenta.
Numai ca pana la rezolvarea lor circulatia banilor nu fusese pe atat de simpla pe cat ar fi trebuit sa fie. Orice noua emisiune monetara era tratata cu neincredere pana cand nu se afla ‘in piata’ cu certitudine titlul (continutul in aur) aliajului din care fusese batuta si apoi fiecare moneda era cantarita cu grija la zaraf. Iar monezile noi si fara zgarieturi din seriile ‘bune’ erau tezaurizate cu grija, ceea ce provoca o criza de bani pe piata, adica deflatie.
Pe de alta parte, din punct de vedere individual, in conditiile in care pe piata circulau si bani ‘prosti’ (adica ‘piliti’, pentru indivizi era practic imposibil sa bata ei moneda dintr-un aliaj mai prost) ar fi fost de-a dreptul o prostie sa nu incerce si ei sa pileasca cate putin din monezile care le treceau prin mana sau cel putin sa le cantareasca pe cele care li se ofereau inaite de a le primi ca plata.

Numai ca toate astea distorsionau piata in asa masura si presiunea pentru ca problemele sa fie rezovate a fost atat de mare incat cei din ‘fruntea  bucatelor’ au fost fortati sa implementeze masurile care se impuneau: emiterea de monezi cu continut fix de metal pretios si care aveau zimti de siguranta.
Aici trebuie facuta remarca ca cei care au avut cel mai mult de castigat din masluirea aliajului si din pilirea banilor erau cei care bateau moneda (suveranii locurilor, de cate ori trebuiau sa isi plateasca creditorii sau armatele mai bateau o cantitate noua de moneda in care puneau atat aur pe cat aveau sau pe cat credeau ca vor accepta creditorii) cat si marii comercianti ai momentului (cei care aveau oportunitatea sa pileasca cat mai multe monezi). Totusi si acestia au inteles pana la urma ca le va fi si lor mai bine daca instrumentele de plata vor functiona corect si intreaga economie va fi deblocata.

Cam acelasi lucru ar trebui sa se intample si in politica actuala. Nu e nevoie de cine stie ce filozofie. In momentul in care cei aflati ‘la butoane’, atat cei de la putere cat si cei din opozitie, vor intelege ca daca mai continua asa li se va prabusi sandramau in cap sa vedeti ce repede vor incepe sa faca ce trebuie.
Numai ca oamenii acestia, ca noi toti de altfel, au nevoie sa fie trasi tot timpul de maneca. Ce sa intelega ei daca noi, cei de rand, atunci cand avem o problema ‘sarim la cap cu cate o spaga’? Ca li se cuvine, nu? Iar atunci cand ne vine randul sa spunem ce parere avem despre ei nici macar nu mergem la vot.

“Pai degeaba merg la vot, ca nu am pe cine sa votez. Toti sunt la fel!” Poate ca or fi ei atat de asemanatori incat e greu sa-i deosebesti dar daca nu mergem de loc la vot semnalul pe care il trimitem este ca nu ne pasa, ca ei pot face ce vor si ca noi nu vom reactiona. Asa ca daca suntem atat de scarbiti incat nu ne vine sa votam cu nici unul dintre candidati ar trebui sa le spunem clar chestia asta si sa punem doua trei stampile pe buletinul de vot ca semnalul sa fie atat de puternic incat sa il auda si ei: “ne pasa de ce faceti voi acolo, aveti grija!”

Asa ca mai usor cu spaga si mai mergeti pe la cabina de vot.

Apropo, cati dintre voi stiu cine ii reprezinta in parlament sau in consiliile locale?

Dar cati dintre voi s-a gandit pe vremea lui Boc ca in loc sa fie taiate lefurile ar fi mai eficient sa fie stavilita ‘risipa’ resurselor statului si ca in loc sa fie marit TVA-ul ar fi fost mai bine sa fi fost imbunatatita colectarea lui? Cele 30-40% din economie care raman nefiscalizate sunt populate tot cu oameni din tara asta, nu?

Extrapoland citatul din Basescu rezulta ca ‘nici un smecher de pe lumea asta nu poate face nimic de unul singur’. Ar fi timpul ca toti, atat smecherii cat si cei care ii ajuta, sa inteleaga ca nu mai tine.
Mai e un pic si chiar ne cade sandramaua in cap.

Image

M-a intrebat cineva ce cred despre articolul asta:

“Nouă personalităţi răspund pe ce se întemeiază credinţa lor: De ce cred în Dumnezeu”

Dupa ce am citit (doar) “Omul fara rost” am raspuns repezit:

“Icoana de pe peretele clasei nu este un indemn catre narcomanie sau orice altceva (din ‘clasa’ celor evocate de Dan C. Mihailescu) ci este unul catre conformism.

Si exact asta este motivul pentru care am intrat, cu totii, in criza in care suntem de vreo 50-60 de ani: am ascultat prea tare de altii si am imprumutat prea disciplinati modelele care ne-au fost propuse.
E adevarat ca dezvoltarea la care a ajuns spatiul cultural din care facem parte (cel ‘vest european’) are foarte mult de a face cu faptul ca am fost crestini numai ca noi oamenii am dat nastere crestinismului nu invers.
Cu alte cuvinte noi am dezvoltat crestinismul, noi l-am creat pe Dumnezeu (tocmai pentru ca avem credinta – “Nu M-ai cauta daca nu M-ai fi gasit!”) si nu invers.
Distanta care a aparut acum intre oameni si Dumnezeu nu se datoreaza faptului ca Dumnezeu ar fi facut ceva rau (nici nu poate, el este insasi ‘firea’ – tot ce exista – asa ca daca ar face ceva rau ar fi ca si cum si-ar trage un glont in picior.) Se datoreaza faptului ca unii smecheri incearca sa profite de credinta oamenilor. Prea mult preoti catolici isi bat joc de copii. Ortodocsii construiesc prea multe biserici monumentale si prea putine azile de batrani. Prea multi protestanti se straduie sa invete pe unii cum sa-i urasca pe altii (legile anti-homosexuali din Uganda se pare ca sunt opera unor evanghelisti americani) in loc sa-i indemne sa depaseasca diferentele dintre ei. Prea multe ulemale indeamna la varianta exterioara, violenta a jihadului.
In realitate oamenii nu se indeparteaza de Dumnezeu. Se indeparteaza de chipul pe care i l-au cioplit smecherii astia si ii cauta adevarata fata, cea care se arata fiecaruia dintre noi in particular si nu atunci cand batem matanii in fata bisericii ca Iliescu sau ca Bush dupa ce s-a ‘nascut a doua oara’. Sau ca sa ma intorc la Mihailescu oamenii merg “prin păduri, pe vârfuri de munte, prin livezi, podgorii, fâneţe, ori în largul mării” tocmai pentru ca acolo gasesc o fata a lui Dumnezeu mult mai sincera decat cele zugravite prin unele ‘altare’ sau zbierate prin difuzoare de unii predicatori!”
Abia dupa aceea am citit si restul articolului. Merita. Pe mine m-au interesat mai ales cele spuse de Radu Gologan. Pe urma am mai citit odata si predica parintelui Galeriu.

Image

Yesterday I shared this picture on FB.

One of my friends asked me:
“How do you define “greed”. In the movie “Wall Street” Michael Douglas has this great speech saying that “greed is good” meaning that passion for things in life is good. Where is the line between greed and passion? Does that line look differently depending on where you are in the deal chain?”

This was my answer:
“This one is simple.
If you are willing to do your best in order to get something then you’re passionate ABOUT that something.
If you are ready to ‘step on corpses’ to reach your goal then you are ‘greedy’ FOR that something.”

Another friend commented:
“Well I have a problem with this; the Catholic church is one of, if not the richest organization in the world, how does the pope plan on distributing the assets? The church generally asks for 10% of your income to be ‘donated’; not mandatory but one of the heftiest taxes around. Practice what you preach.”

Me again:
“It seems that Romanians have already solved this conundrum.
We have a saying that goes like this: “Do what the priest says, not what he does!” ”

Thank you guys!

maidanezi pe strada

Am supravietuit comunismului si tranzitiei iar acum ne adaptam la viata impreuna maidanezii:

“Cifrele comunicate de ASPA arată că în perioada septembrie-noiembrie a acestui an 1.117 bucureşteni au fost muşcaţi de câinii fără stăpân, în timp ce în acelaşi interval al anului trecut cifra era de 2.290, însemnând o scădere cu 51%, notează Știrile Pro Tv.”

“Luând în calcul toate cifrele difuzate de organele abilitate, meritul pentru scăderea numărului de persoane mușcate de maidanezi nu pare să le revină decât bucureștenilor.

Locuitorii Capitalei au învățat repede regulile în interacțiunea cu maidanezii. După mediatizarea mai multor cazuri de atacuri ale câinilor, bucureștenii evita zonele cu maidanezi, nu stabilesc contact vizual cu animalele, evita mersul pe bicicletă în apropierea haitelor, folosesc dispozitive speciale cu ultrasunete, spray-uri speciale care ţin animalele la distanţă şi altele asemenea.”

Adica am reusit sa ducem zicala cu ‘capul plecat sabia nu-l taie’ pana acolo incat am plecat capul in fata cainilor vagabonzi?

Sau poate ca nu!

In corpul articolului citat se fac niste calcule, destul de fanteziste – singura cifra certa este cea de “4178” de caini capturati in perioada 1 Septembrie – 30 noiembrie, din care ar rezulta ca reducerea numarului de maidanezi ar justifica doar o scadere cu 13% a numarului de muscaturi si nu cu 51%, cat a fost raportat de ASPA.

Eu unul as reface calculele alea, plecand de la alte premise.
Moartea tragica a lui Ionut probabil ca schimbat atitudinea populatiei dar nu doar in sensul sugerat de autorul articolului.
Oamenii au inceput sa sune mai des la ASPA, incurajati si de faptul ca de data asta raspundea cineva.
Faptul ca ASPA a inceput sa stranga cainii de pe strada i-a convins pe posesorii de curti pazite cu ajutorul unor haite de maidanezi sa repare gardurile, ca sa nu cumva sa ramana fara paznici.
Si poate ca numarul initial de caini vagabonzi nu era atat de mare pe cat se vehicula, astfel incat ‘recoltarea’ celor 4100 – probabil cei mai agresivi dintre ei, exact motivul pentru care oamenii in preajma carora traiau au chemat hingherii – a avut un rezultat mult mai mare decat cel pur ‘statistic’.

In orice caz mai mult de 1100 de oameni muscati de caini in mijlocul unei capitale europene este extrem de mult asa ca toate actiunile trebuie sa continue in forta: oamenii sa ceara cu insistenta primariei sa isi faca datoria, ASPA sa ii stranga pe maidanezi – nu ma intereseaza ce face cu ei atata vreme cat nu irosesc bugetul primariei, care trebuie sa ajunga la reparat de scoli si finanta spitale – iar proprietarii de haite – Ionut a fost in realitate omorat de o haita iesita la plimbare de pe un teren privat – sa isi tina cainii in spatele gardurilor.

In anii de dupa ’89 am lucrat pentru o firma de shipping asa ca Portul Constanta devenise o a doua casa.
Am invatat foarte multe acolo si nu doar despre transporturile navale.
Printre altele acolo am auzit de cuvantul ‘caplama’.

Ca sa intelegeti ce vreu sa spun cu treaba asta o s-o iau mai pe departe un pic.
Navele comerciale produc profit doar cand se misca asa ca timpul petrecut in port este vazut, mai ales de armatori, ca un timp mort. Ca atare manevrele de incarcare si descarcare se fac cat mai repede posibil iar reparatiile se programeaza cu cat mai multa grija. Iar daca o defectiune apare chiar inainte de plecarea navei, cind totul parea in regula, situatia este vazuta aproape ca o catastrofa.
Am asistat la urmatoarea intamplare. Chiar inainte de controlul de plecare, la un vapor sub pavilion strain, echipajul a constatat ca o teava pierdea lichid. Nu puteau pleca asa si sa o repare la urmatoarea escala asa ca au chemat o echipa de reparatii. Armatorul era ingrozit. Era vineri seara asa ca tipul se astepta ca echipa de reparatii fie sa refuze sa vina la lucru pana luni fie sa ceara o caciula de bani ca sa lucreze in week end.(Teava era destul de groasa si gaura pozitionata in asa fel incat segmentul respectiv ar fi trebuit demontat inainte de aplicarea unui petic) Cind au venit cei doi sudorii s-au uitat la teava, apoi unul la altul si in final la reprezentantul armatorului si la comandant:
– Ce fel de reparatie vreti sa facem, sa va tina toata viata dar dureaza ceva sau sa puteti merge pana in primul port si dureaza o ora?
Comandantul, care se si vedea intr-un restaurant la tarm, cu un pahar in mana si o ‘hostess’ alaturi, a optat pentru reparatia ‘temeinica’. Agentul trimis de armator, care stia ca urmatoarea escala era programata sa dureze o saptamana, timp suficient si pentru o a doua reparatie mai mult decat temeinica, a optat pentru varianta mai expeditiva. Asa ca sudorii au pus mana pe ‘faclia’ cu acetilena, au taiat o mare fereastra pe partea accesibila a tevii, prin acea fereastra au ‘astupat’ spartura buclucasa si apoi au sudat la loc ce taiasera. Totul a durat mai putin de o ora. Iar eu am ramas de atunci cu impresia ca termenul de ‘caplama’, folosit atat de sudori cat si de asistenta, inseamna ‘petic’ precum si cu admiratie netarmurita pentru ingeniozitatea celor doi. Bine, in timp acea admiratie mi-a mai scazut dupa ce am aflat ca manevra este destul de bine cunoscuta in bransa instalatorilor… In orice caz in vinerea aia am fost si eu fericit pentru ca am putut veni acasa in loc sa mai stau pe coclauri inca o noapte.

Bine, dar de-am povestit toate astea?

Atunci a fost prima oara cand am facut cu adevarat cunostinta cu ideea de ‘merge si asa’! Si nu ma refer aici la compromisul ieftin sau la lene, la incercarea de fuserleala. Nu! A fost vorba de calcule reci, eficiente. Fiecare si-a vazut interesul sau.
Comandantul a incercat sa mai stea o noapte pe uscat pentru ca oricum contractul sau se apropia de sfarsit si el de pensie.
Reprezentantul armatorului avea in cap ‘bottom line-ul’ si atat timp cat treaba asta nu a reprezentat un risc semnificativ pentru siguranta navei a ales varianta cea mai profitabila.
Sudorii, care nici ei nu prea voiau sa vina sambata la servici sau sa stea toata noaptea pe acolo – firma nu era a lor si patronul nu prea se inghesuia cu primele – au preferat si ei varianta ‘scurta’ mai ales ca armatorul si-a manifestat recunostinta in mod palpabil…

Asa ca nu prea ma mai mira cand vad cum de multe ori oamenii vad o aceiasi situatie in moduri foarte diferite, in functie de interesele lor de moment. Dar ma mir atunci cand aceasta diferenta de opinii merge pana acolo incat intreaga situatie este denaturata. In examplul meu nava a plecat totusi in siguranta!

In povestea urmatoare in schimb viziunile sunt atat de diferite incat trebuie sa fii foarte atent pentru a mai intelege ceva.

Cineva a trasat o sosea pe undeva pe unde s-a nimerit sa fie si un stalp. 

Image

Bineinteles ca prilejul nu putea fi lasat nefolosit.
CEZ Oltenia a cerut 1 800 000 (in cifre un milion opt sute de mii) de lei  ca sa mute stalpul in conditiile in care “Valoarea lucrărilor pentru acest prim tronson, între Cârcea şi Pieleşti este de circa 43,2 milioane de lei”
Unii ziaristi au sarit sa faca misto de cine au apucat. De guvern, de constructor…Deh, nevoia de rating te invata…
Altii s-au apucat sa faca studii de caz despre cum e cu manipularea prin presa!
Niste comentatori, poate singurii care au inteles ceva din chestia asta, s-au apucat sa scrie pe Facebook ca “Indiferent ce vreti sa demonstrati, cu manipularea media, sa faci fundatia si sa torni un strat de asfalt cu stalpul respectiv, si fundatia lui, pe pozitie nu este corect tehnic.”

Eu m-am apucat sa fac consideratii pe marginea ‘mentalitatii de caplamagiu’…iar cu ocazia asta am aflat ca termenul nu se refera de fapt la ‘petice’ ci la un “Mod de prindere a scandurilor care formeaza un perete, de obicei la baraci si cabane, la care scandurile, asezate cu latura lunga orizontal, incaleca cea superioara peste cea inferioara, cu circa 2 cm, pentru ca apa care se scurge pe peretele astfel format sa nu patrunda pe la imbinari.”

Problema reala e ca stalpul e tot acolo, sau cel putin era tot acolo pe 24 noiembrie

Oare cand o sa ne dam seama ca daca vrem ‘sa traim bine’ trebuie sa invatam sa conlucram, nu sa ne ‘jupuim’ unul pe celalalt?